BusinessMagazin

Tag: Linux

  • Linux la bursa

    S-a intamplat in 2002. Era epoca “razboaielor religioase” dintre
    adeptii softului liber (o sa-i spun open source, desi nu-i chiar
    acelasi lucru) si sustinatorii programelor proprietare, asa ca-mi
    era destul de greu sa tin cat de cat in limite decente discutiile
    pe aceasta tema ce se purtau pe un forum virtual pe care s-a
    intamplat sa-l moderez. Subiectul care a starnit cele mai multe
    reactii se referea la utilizarea softurilor open source in
    sistemele administratiei publice si, pana la urma, din aceste
    discutii a rezultat o dezbatere “in carne si oase” la care au
    participat sustinatorii ambelor pozitii, ceva presa si cativa
    oameni din administratie. Totul a decurs frumos, cu argumente
    pertinente de ambele parti, dar finalul i-a apartinut unui distins
    parlamentar ce a dinamitat pozitiile free software cu un argument
    zdrobitor: nu e de incredere. Astazi, acest gen de discutii a iesit
    din actualitate in cercurile de specialisti IT, pentru ca oricum
    cele mai multe solutii informatice sunt un mixaj de softuri
    proprietare si open source.

    Si totusi, pentru multa lume, intrebarea persista: cum poate fi
    “de incredere” un software dezvoltat prin contributiile voluntare
    ale unor pasionati? Trecand peste faptul ca putine programe open
    source sunt dezvoltate astfel (nucleul Linux fiind mai degraba
    exceptia decat regula), argumentul “nu e de incredere” isi are
    radacina – oricat de ciudat ar parea – intr-o confuzie larg
    raspandita intre gratuit si liber. Gratuitatea, pe care foarte
    multa lume pune accentul, duce automat gandul la lipsa calitatii.
    In realitate, caracterul gratuit este nu doar secundar, ci si
    inselator.

    Poate ca sistemul de operare pe care il folosesc nu are pret de
    achizitie, dar ceea ce se cheama TCO (Total Cost of Ownership)
    poate fi semnificativ in unele cazuri. Insa caracterul liber este
    cel important, din multe puncte de vedere, dintre care in acest
    context voi puncta doar unul: codul public permite multor firme
    sa-si construiasca afaceri consistente pe servicii aditionale, cum
    ar fi suportul tehnic, instruirea, adaptarea unor programe pentru
    cerinte speciale sau asamblarea altora din componente open source.
    Asa se face ca in jurul fiecarui software open source semnificativ
    exista suficiente firme furnizoare de suport, de garantii si, pana
    la urma, de incredere. Intrebarea este daca increderea furnizata de
    aceasta sustinere este suficienta pentru ca cineva sa-si
    incredinteze aplicatiile vitale unei infrastructuri software bazate
    pe open source. E greu de imaginat ceva mai “mission critical”
    decat sistemele informatice care sustin marile burse ale lumii.

    Si totusi, New York Stock Exchange a inceput inca din 2007 sa
    migreze pe sisteme Linux, dupa ce s-a bazat multa vreme pe sisteme
    Unix proprietare cum ar fi HP-UX, AIX (de la IBM) sau Solaris (de
    la Sun). In acest caz, furnizorul de expertiza si incredere s-a
    numit Red Hat. Printre ratiunile care au determinat NYSE la aceasta
    mutare nu s-a numarat pretul, insa au contat flexibilitatea si
    caracterul liber, adica independenta de un anumit producator.

    Aceasta in conditiile in care cele circa 600 de servere ce
    proceseaza tranzactii in valoare de circa 150 de miliarde de dolari
    pe zi isi permit doar 90 de secunde de “odihna” pe an. Daca in
    cazul NYSE a fost vorba totusi de o trecere de la Unix la
    Unix-like, mult mai spectaculoasa pare decizia bursei din Londra de
    a renunta la un sistem bazat pe software Microsoft (TradElect) in
    favoarea unei solutii bazate pe Linux. Printre motivele care au
    stat la baza deciziei se numara in principal cateva incidente,
    dintre care pana de aproape opt ore survenita in septembrie 2008 a
    fost considerata o adevarata catastrofa (incidentul s-a petrecut
    imediat dupa ce guvernul american s-a decis sa salveze Fannie Mae
    si Freddie Mac).

    Pe de alta parte, LSE isi doreste timpi de raspuns mult mai
    buni, tinta fiind de 0,13 milisecunde (sistemul actual ofera doar
    2,7 milisecunde). Spre deosebire de Deutsche Boerse, care a trecut
    pe Linux asistata de IBM, bursa londoneza a optat pentru o alta
    solutie: a cumparat fi rma MilleniumIT, specializata in dezvoltarea
    de sisteme “mission critical” foarte sigure si scalabile. Pretul
    platit a fost de 18,4 milioane de lire sterline, adica mai putin de
    jumatate din pretul sistemului TradElect. Iar daca rezultatele din
    teste se confirma in productie, LSE va avea cea mai rapida
    platforma de trading din galaxie. Asadar, marile finante ale lumii
    se sprijina pe un nucleu de sistem de operare pornit dintr-o joaca
    si dezvoltat de voluntari. Dar nu-l acuzati pe Linus Torvalds
    pentru criza.

  • Morcovul si nuiaua

    Nu ne dam seama ca operam cu idei prefabricate decat atunci
    cand, printr-o intamplare, dam de o opinie care ne darama una
    dintre ele. Iar atunci incepem sa reevaluam propria noastra
    experienta si sa vedem intr-o lumina noua ceea ce inainte ni se
    parea de la sine inteles. Iata una dintre ele: timpul inseamna
    bani. Oare? Atunci cum se explica milioanele de ore pe care mii de
    oameni le-au dedicat contributiilor la un proiect precum
    Wikipedia?

    Ei nu stiau acest adevar irefutabil cand, in loc sa-si
    transforme timpul in bani, au preferat sa-l ofere pe gratis unei
    idei care li s-a parut atractiva si, mai ales, utila pentru o
    multime de oameni? Oare nu cumva rasplata lor a fost de cu totul
    alta natura? Iar daca este asa, atunci nu cumva se surpa si ideea
    ca banul este singurul mijloc de a motiva oamenii pentru a munci
    mai mult si mai bine? Cand s-a intors la Apple si a preluat din nou
    conducerea companiei, Steve Jobs a cerut un salariu de un dolar pe
    an. Desigur, in joc era altceva.

    Poate nu e chiar corect politic sa vorbesc despre bani in aceste
    vremuri, asa ca voi schimba termenii. O alta idee preconceputa este
    ca doar recompensa si pedeapsa sunt de natura sa-i faca pe oameni
    sa munceasca mai mult si mai bine. Asa suntem educati inca din
    scoala, care functioneaza aproape exclusiv pe acest principiu: luam
    note bune si suntem premiati, iar celor indisciplinati li se scade
    nota la purtare.

    Acelasi lucru se petrece mai apoi la locul de munca, iar cand
    aceasta corelatie nu functioneaza, suntem contrariati, dar rareori
    ne punem problema daca nu cumva e ceva gresit chiar la fundamente.
    Una dintre cele mai interesante experiente in acest sens am trait-o
    lucrand intr-o firma in care entuziasmul si calitatea umana a
    coechipierilor era o rasplata mai importanta decat salariul. In
    acei ani am avut colegi care au refuzat slujbe mult mai bine
    platite sau care au lucrat fara salariu, fie pentru ca voiau sa
    invete ceva nou, fie pentru ca, pur si simplu, se simteau bine
    alaturi de noi. Pentru multi, satisfactia de a face ceva ce le
    place sau ceva interesant, sau ceva corect din perspectiva sociala
    sau morala este o motivatie mai importanta decat recompensa
    materiala.

    De curand, Daniel Pink – un colaborator al revistei Wired – a
    publicat o carte care isi propune sa schimbe conceptia dominanta a
    motivatiei bazata pe metoda “morcovul si nuielusa”. Se cheama
    “Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us”, iar
    introducerea relateaza cateva experimente extrem de interesante
    realizate la mijlocului secolului trecut de doi psihologi, Harry F.
    Harlow si Eduard Deci. Primul a studiat comportamentul maimutelor
    care erau puse in situatia de a rezolva probleme practice, cum ar
    fi deschiderea unui dispozitiv prevazut cu un sistem de prindere
    putin mai complicat si altele asemenea. Oarecum surprinzator,
    maimutelor le placeau grozav aceste jocuri si erau extrem de
    preocupate si determinate sa rezolve fiecare noua problema, fara sa
    fie rasplatite cu banane sau afectiune.

    Adevarata surpriza a venit insa cand in experiment a fost introdusa
    si rasplata (struguri) iar rezultatele au scazut. Concluzia lui
    Harlow a fost ca dincolo de satisfacerea nevoilor biologice primare
    si de raspunsul la stimulii mediului (fie el natural sau social)
    mai exista ceva: motivatia intrinseca, de natura interioara, care
    nu este decat satisfactia sau placerea de a face ceva interesant
    sau de face fata unei provocari. Experimentele lui au mers pe
    aceeasi linie si au produs rezultate asemanatoare, cu alte primate:
    oameni. Cartea lui Daniel Pink isi propune sa darame mitul
    motivatiilor extrinseci (“carrot-and-stick”) ca singura cale de a
    stimula munca si invatarea.

    Este interesant ca abordarea lui Pink este oarecum complementara
    celei enuntate de Clay Shirky (despre care am mai scris) in cartea
    sa “Cognitive Surplus: Creativity and Generosity in a Connected
    Age”. Shirky pleaca de la premisa ca industrializarea a creat o
    resursa pe care societatea nu o poate valorifica in medii
    institutionale: timpul liber. Acesta si motivatiile intrinseci sunt
    cele care vor modela lumea de maine si ne vor duce spre ceea ce
    acelasi Pink numeste Era Conceptuala, careia i-a dedicat o alta
    carte cu nume provocator: “A Whole New Mind: Why Right-Brainers
    Will Rule the Future”.

  • Nokia si Intel au anuntat un sistem de operare comun

    Noul sistem de operare, denumit MeeGo, va reprezenta o fuziune
    intre programul Moblin, al Intel, si Maemo, al Nokia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Salvati MySQL

    In urma cu vreo zece ani am fost invitat la o conferinta
    organizata de unul dintre marii distribuitori ai sistemului de
    operare Unix. Intrebat fiind ce parere are despre Linux, unul
    dintre oficialii companiei a zambit cu subinteles si a raspuns ca
    este foarte bine ca exista si chiar incurajeaza tinerii sa-l
    foloseasca. Evident, s-a starnit o oarecare rumoare, adica exact
    ceea ce-si dorise oratorul pentru a avea sansa sa expliciteze:
    Linux e ca o bicicleta, in vreme ce “adevaratul” Unix este o masina
    de lux. E foarte bine ca oamenii sa invete macar regulile de
    circulatie mergand cu bicicleta inainte de a se urca la volanul
    unui bolid, nu-i asa? Astazi, tonul condescendent al metaforei este
    chiar amuzant. Practic, Linux a ingropat sistemele Unix comerciale,
    iar daca ne mai gandim ca multe dintre cele mai puternice
    supercomputere ale momentului ruleaza Linux, putem constata ca
    bicicleta s-a transformat intr-o adevarata masina de curse.

    O alta bicicleta open source a fost sistemul de administrare a
    bazelor de date MySQL. Folosesc timpul trecut pentru ca au cam
    trecut vremurile cand programul era doar o unealta comoda si
    ieftina pentru a indeplini sarcinile de stocare destul de simple
    necesare in multe situri web. Desi “puristii” bazelor de date –
    inclusiv eu, recunosc – au strambat din nas la multe dintre abateri
    de la modelul relational de care MySQL se facea vinovat, programul
    a dobandit o imensa popularitate, devenind unul dintre pilonii
    modelului LAMP (Linux, Apache, MySQL, Php/Perl/Python), cel care a
    avut o contributie majora la dezvoltarea internetului. Ca si in
    cazul Linux, utilizatorii au preferat sa-si turbo-propulseze
    bicicleta in loc sa migreze spre sisteme comerciale. Pana si Google
    isi deserveste gigantica baza de utilizatori folosind o varianta de
    MySQL. Una dintre cele mai interesante facilitati implementate de
    MySQL este posibilitatea de a folosi diverse “motoare de stocare”,
    in functie de profilul aplicatiei, ceea ce a adus si multe dintre
    caracteristicile asteptate de utilizatorii pretentiosi (de pilda
    suportul pentru controlul tranzactiilor). Astfel, MySQL patrunde
    tot mai mult in zona enterprise, rezervata pana nu demult uriasilor
    IBM, Microsoft si, bineinteles, Oracle.

    Si astfel am ajuns la chestiune. Rezumatul episoadelor precedente:
    Tocmai cand compania MySQL AB (cea care se ocupa cu dezvoltarea,
    intretinerea si distributia programului) se pregatea sa devina
    publica, Sun Microsystems a facut o ofera de-a dreptul fabuloasa
    pentru lumea open source: un miliard de dolari. Dat fiind ca Sun nu
    dispunea de un sistem de baze de date si, pe de alta parte, fiind o
    gazda buna pentru numeroase softuri open source (OpenOffice,
    VirtualBox, Java), preluarea nu a fost primita cu ostilitate de
    comunitatea utilizatorilor si dezvoltatorilor, Sun continuand
    modelul de licentiere duala practicat de MySQL AB si sprijinind
    dezvoltarea produsului. Lucrurile s-au incurcat cand Oracle a
    inceput demersurile pentru preluarea lui Sun (o tranzactie de circa
    7 miliarde de dolari). De data aceasta imensa baza de utilizatori
    MySQL s-a aratat ingrijorata, deoarece pe anumite segmente ale
    pietei MySQL concureaza direct cu Oracle si nu este deloc sigur ca
    acesta din urma ar avea vreun interes sa sustina MySQL.
    Ingrijorarea a fost sporita si de faptul ca Oracle a evitat sa-si
    declare raspicat planurile in privinta produsului cumparat “la
    pachet” (se stie ca miza majora este Java). In plus, proiectantul
    principal al MySQL, finlandezul Michael Monty Widenius, a preferat
    sa iasa din joc si sa infiinteze o noua companie, Monty Program,
    care isi propune se dezvolte un nou motor de stocare pentru
    MySQL.

    Pe de alta parte, o achizitie de o asemenea amploare poate sa
    afecteze mediul concurential al pietei, asa ca e nevoie de cateva
    avize antitrust favorabile. Departamentul de Justitie american este
    de acord, iar Comisia Europeana se va pronunta la sfarsitul lui
    ianuarie. Oracle a promis ca va investi mai mult decat Sun in MySQL
    si ca, la limita, comunitatea poate initia o noua linie de
    dezvoltare (un “fork”). Promisiunea n-a reusit decat sa-l enerveze
    pe Monty Widenius, care subliniaza ca scindarea nu este o solutie,
    deoarece genereaza confuzie si incertitudine, conditii in care
    investitiile diferitelor companii in componente aditionale vor
    inceta. Campania pe internet lansata de Widenius este si un raspuns
    la faptul ca Oracle si-a mobilizat marii clienti sa-i sustina cauza
    in fata Comisiei Europene. Ramane acum sa vedem daca forta
    comunitatii poate sa rivalizeze cu forta corporatiilor.

  • Google Chrome OS

    Desi pentru multi poate sa para o surpriza, faptul ca Google dezvolta un sistem de operare pornind de la browserul Chrome este natural. In septembrie anul trecut intrebarea la care se straduiau sa raspunda analistii pietei era „de ce are nevoie Google de un browser” si unii au mizat pe varianta cea mai simpla: pentru ca poate. Opinia mea a fost ca este o proba de concept, o inovatie lansata pe piata nu pentru a detrona pe Internet Explorer, ci pentru a fi testata de milioane de utilizatori. Era singura varianta logica care explica de ce Google a continuat sa sustina la fel de generos Mozilla si al ei Firefox, care era de fapt principalul competitor (prin prisma profilului utilizatorilor) pe piata browserelor.

    Nu, Chrome nu era „produsul final”, ci doar o componenta. Pe de alta parte, au existat indicii venite din zona tehnologiei folosite. Google a afirmat explicit ca noul Chrome este mai mult decat un browser, este o platforma pentru un web dominat de aplicatii. Faptul ca un browser – care este, teoretic, o simpla aplicatie desktop – se preocupa de gestionarea memoriei, de fire de executie si de procese (toate acestea fiind sarcini esentiale ale unui sistem de operare) a semnalat clar ca Google incearca sa izoleze aceste elemente de platforma gazda. Dezvoltarea unui compilator „on-the-fly” pentru JavaScript a fost un indiciu sigur ca aplicatiile online ale companiei isi gaseau aici cel mai bun mediu.

    Mai e vorba aici de Gears si Prism, doua aplicatii oarecum invizibile care asigura integrarea intre web si desktop, astfel incat aplicatii precum Google Docs pot sa ruleze local chiar si atunci cand computerul nu este online (urmand sa se sincronizeze automat cu versiunile din web de indata ce se restabileste conexiunea). Devenea din ce in ce mai clar ca daca Google pune dedesubtul browserului un soft „de sustinere”, se obtine o platforma orientata spre aplicatii online. Candidatul ideal pentru acest soft era un nucleu Linux si, iata, Chrome OS il va folosi. In fine, merita amintit faptul ca Google are experienta in domeniul sistemelor de operare.

    Android a reusit sa se plaseze foarte bine pe piata echipamentelor de tip smartphone si este o varianta pe care mizeaza si unii fabricanti de netbook-uri. Dar mai exista ceva in spate: toata acea uriasa platforma de calcul pe care o foloseste Google pentru aplicatiile sale online se bazeaza pe un ansamblu software care are multe dintre caracteristicile unui imens sistem de operare. Ca si in cazul echipamentelor, Google a dezvoltat „in house” acest software.

    Una din intrebarile care s-au pus inca din ziua anuntului a fost daca nu cumva Chrome OS si Android isi revendica aceeasi felie de piata, avand in vedere ca prima tinta pentru Chrome o reprezinta tot mai popularele sisteme minimale de tip netbook (zona pe care deja face parteneriat cu companii precum Acer, Asus, HP, Lenovo sau Toshiba). Exista, intr-adevar, o zona de suprapunere, dar Android se poate orienta exclusiv pe telefoane inteligente, renuntand la zona netbook, unde la momentul actual domina Windows XP. Exista inca destul de putine informatii precise despre Chrome OS, in afara de cele spuse in comunicatul Google: va fi bazat pe kernelul Linux, va fi complet open source si va fi disponibil (preinstalat pe netbook-uri) in a doua jumatate a anului viitor.

    Pe surse, jurnalistii au aflat ca nu va folosi niciuna dintre interfetele grafice populare in medii Linux (Gnome sau KDE), ci probabil Portland Project, astfel incat aplicatii populare precum OpenOffice sau Evolution vor putea rula si in Chrome. Se pare ca intentia in materie de interfata este ca utilizatorul sa-si petreaca 99% din timp in browser si sa nu simta nicio diferenta intre a lucra online sau local. Ideile principale: sa fie „usor” (sa nu necesite resurse hardware), sa fie extrem de simplu de utilizat (fara configurari, instalari etc.) si sa fie sigur (imun la virusi si alte atacuri). Este Chrome OS o amenintare pentru Microsoft?

    Cu siguranta. In primul rand pentru ca in spatele sau sta Google, o companie despre care toata lumea a auzit si care este privita cu simpatie. In al doilea rand pentru ca importanta platformei desktop scade constant de cativa ani. Tot mai multe aplicatii migreaza spre web, incepand cu cele de birou si terminand cu jocurile video, iar impunerea paradigmei „cloud computing” nu va face decat sa accelereze procesul. In al treilea rand, Google Chrome OS va fi – cum altfel? – gratuit. In fine, o alternativa la Windows va spori atractia si pentru alte variante.
     

  • Red Hat vine in Romania in doi ani

    "Romania este una dintre cele mai importante piete din Europa de Est pentru noi", a declarat Dirk-Peter van Leeuwen, directorul regional al Red Hat, dezvaluind astfel planurile companiei de a inaugura o filiala in Romania pana la sfarsitul lui 2010.

     

    Compania este prezenta pe piata locala prin Romsym Data, distribuitorul unic al Red Hat, care are in portofoliu si alte produse software precum Symantec, Macromedia, Adobe, Veritas, SPSS sau Dot Hill. Printre clientii Red Hat din Romania se numara cateva banci locale, companii din sectorul telecom precum Vodafone si cateva institutii din administratia publica.

     

    "In acest an, vanzarile de licente Red Hat vor atinge 450.000 – 500.000 euro, dupa ce anul trecut s-au ridicat la 300.000 euro si au fost cu 80% mai mari decat in anul 2006. Acest segment al pietei de sisteme de operare este in plina crestere", a declarat Razvan Balint, directorul general al Romsym Data, carel a incheiat primul semestru din 2008 cu o cifra de afaceri de 3,8 de milioaen de euro.

     

    Anul acesta, Red Hat a raportat o crestere de 95% a volumului de business fata de anul anterior si a oferit o serie de solutii ce reduc costurile IT ale institutiilor financiare de pe piata romaneasca. Veniturile producatorului american s-au cifrat la in anul fiscal 2008, incheiat pe 29 februarie, la 523 milioane dolari, tar pentru anul fiscal curent, compania estimeaza o crestere de 30%.