BusinessMagazin

Tag: Liniste

  • Cât ai plăti pentru 30 de minute de tăcere? Cum poate deveni liniştea un hit.

    Singurele sunete care pot fi auzite pe CD sunt zgomotele scoase de vechile strane din lemn, câţiva paşi şi zumzetul îndepărtat al traficului. Ideea înregistrării tăcerii din biserică îi aparţine lui Roger Bing, în vârstă de 74 de ani, care a intuit, corect, nevoia de relaxare a oamenilor. Comenzi au venit din toată lumea, inclusiv din Ghana.


    The Guardian, care analizează fenomenul, spune că ideea liniştii în înregistrări nu este chiar nouă. Compania Stiff Records a vândut în jur de 30.000 de copii ale unui vinil denumit “Wit and Wisdom of Ronald Reagan”, în anii ’80, care nu conţine nimic altceva decât tăcere.

    Un fragment din înregistrare, care a ajuns să coste peste 100 de dolari, poate fi “ascultat” aici:

    Andy Warhol a participat la o discul “The East Village Other–Electric Newspaper”, alături de Velvet Underground, Alan Ginsberg, şi alţii, cu o piesă numită “Silence”, de numai 11 secunde. Asta nu împiedică pasionaţii să şlătească 49 de cenţi pentru mp3 sau între 100 şi 500 de dolari pentru vinil.


    De atunci, liniştea a fost compusă şi vândută de o sumedenie de artişti: Afrika Bambaataa, Sly and the Family Stone, Soundgarden, Orbital, John Lennon (de două ori), Korn, Brian Eno sau Robert Wyatt.
    Pe de altă parte, preotul Andrew Mayers de la St Peter’s a punctat: “Biserica este un spaţiu sacru, de 800 de ani, cu o minunată calitate a tăcerii”.

  • Camera unde nu rezişti să stai mai mult de 30 de minute

    În această încăpere este atât de linişte încât cel care se află acolo îşi poate auzi sunetele propriilor organe: inima, stomacul şi chiar şi urechile, care fac foarte puţin zgomot Iar cea mai lungă perioadă pe care cineva a petrecut-o în cameră este de 45 de minute. Care este scopul acesteia? Testarea diverselor produse, un exemplu fiind luminile LED, scrie discovery.com

    Sursa foto şi video: YouTube

  • Boc: Romania a trecut partea furtunii si acum se indreapta spre vremuri mai linistite

    “In urma aplicarii acestor masuri economice si a rezultatelor
    care se concretizeaza in tot mai multe semne bune in economie, care
    se inmultumesc din perspectiva impactului lor pozitiv, constatam ca
    USL si gogoasa aliantei socialiste se dezumfla si incepe sa scada
    in sondaje. De ce incepe USL sa scada in sondaje? Pe masura ce
    semnele pozitive din economie se inmultumesc”, a declarat Emil
    Boc.
    Premierul a indicat ca semne pozitive iesirea din recesiune, dar si
    faptul ca Romania si-a redobandit statutul de tara in care se poate
    investi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liniste, se transforma!

    Aveam vreo zece ani cand am vazut la un prieten un robotel Tahara din seria „Transformers“. Lighioana arata ca o masina si, dupa cateva miscari indemanatice ale posesorului, devenea ditamai robotul echipat cu de toate. Suficient de interesant pentru ca ideea celor de la Tahara sa fie transformata intr-un film. Pentru a doua oara.

     

    Ce poate fi mai ofertant pentru un batalion de specialisti in efecte speciale decat o banda de roboti in stare sa se transforme, in cateva secunde, dintr-o inofensiva masina (care nici macar nu poate depasi 200 km/h) intr-un robot care face sa se cutremure pamantul sub pasii sai? Michael Bay, regizor familiarizat cu filmele de actiune, a intuit perfect potentialul povestii si s-a apucat numaidecat de treaba.

     

    Cu sloganul „Razboiul lor in lumea noastra“ (ca fapt divers, acesta a apartinut initial lui „Alien vs. Predator“, dar producatorii au renuntat la el dupa ce au gasit mai inspiratul „Oricine ar castiga, noi pierdem“, care se potriveste perfect si in cazul „Transformers“), Bay descrie actiunea. Doua rase de roboti isi duc de secole batalia interstelara inainte de a-si alege Terra drept teren de „joaca“. Unii sunt buni, altii sunt rai. Unii sunt albastri, ceilalti rosii. Unii se transforma in masini, ceilalti in arme si aeronave.

     

    Un singur lucru il au in comun: cu totii au in componenta atat de multe elemente care se misca atat de rapid, incat realizarea unui singur cadru cu roboti pe puternicele calculatoare de la DreamWorks a durat nu mai putin de 38 de ore, record absolut in lumea filmului. Stiind acest amanunt, aproape nu mai conteaza ca scenariul filmului urmareste atatea piste, incat are toate sansele sa-si epuizeze spectatorul, amenintand cu atacuri de apoplexie pe toti profesorii de scenaristica din lume. Dar sa nu anticipam.

     

    Intre Autoboti si Decepticoni (adica bunii, respectiv raii), oamenii par ca nu au nicio sansa, dar are Michael Bay grija sa nu fie chiar asa – doar este vorba de blockbuster-ul verii. Asa ca intra in scena Sam (Shia LaBeouf), un pustan care nu stie ca, atunci cand cumpara un simpatic Chevrolet Camaro galben, tocmai l-a achizitionat pe puternicul autobot Bumblebee, a carui sarcina este sa-l apere pe Sam. Acesta poseda, fara sa stie, harta spre Allspark, o misterioasa sursa de energie ascunsa undeva pe Terra si motivul indelungatului razboi dintre cele doua rase de roboti.

     

    Cat despre Shia LaBeouf, al carui nume cu siguranta se inscrie in seria celor mai putin iubite si greu pronuntabile de catre americanul de rand (avandu-l drept principal concurent pe Schwarzenegger, simplificat urgent sub forma Arnie sau „Conan the Republican“), acesta este cu siguranta noul actor de filme de actiune pe care nu ti l-ai putea imagina niciodata intr-un rol de gen.

     

    Urmas al lui Tobey Maguire (cine si l-ar fi imaginat vreodata pe uratelul din „Cider House Rules“ imbracand costumul rosu al lui Spider-Man?), LaBoeuf este noul preferat al lui Steven Spielberg, pentru ca, dupa rolul pustiului cu importanta participare intru salvarea omenirii in „Transformers“, regizorul l-a distribuit intr-un rol important in ultimul „Indiana Jones“, la care filmarile au inceput acum nici doua saptamani. Spielberg nu vrea sa spuna despre ce rol e vorba, dar specialistii de la Hollywood, cu antenele lor, au stabilit: Shia joaca rolul fiului celebrului arheolog. Pana atunci, baiatul, pe care l-ati vazut in multe filme cunoscute („Constantine“, „I, Robot“, „Charlie’s Angels“), executa indicatiile pretioase ale lui Michael Bay in „Transformers“. Filmul va rula din 6 iulie pe marile ecrane din intreaga lume.

     

    Initial, Bay a refuzat sa regizeze acest film, desi i-ar fi continuat cat se poate de nimerit seria de blockbustere inceputa cu „Bad Boys“ si „Armageddon“ si continuata cu „Pearl Harbour“ sau „Insula“. Motivul refuzului sau a fost destul de surprinzator pentru producatori: „Nu vreau sa fac un film inspirat de niste jucarii tampite!“, ar fi vociferat regizorul, uitand ca un comentariu asemanator facuse cu mai bine de 25 de ani in urma, cand i s-a oferit sa intre in echipa „Indiana Jones si cautatorii arcei pierdute“. Bay si-a dat seama probabil ca nu e bine sa refuzi de doua ori in viata o colaborare cu Spielberg, asa ca a revenit asupra deciziei. Plus ca regizorul voia si sa-si implineasca un vis mai vechi, acela de a face un film de familie. Desi ne intrebam si noi ce film de familie este cel in care doua treimi din personaje sunt niste roboti gigantici. Daca acesta este un amanunt irelevant, cu siguranta conteaza ca bugetul filmului se ridica la 150 mil. $. Dar, chiar daca nu se va intampla asa, ei cu siguranta nu au auzit celebra replica a lui Steven Spielberg, care a obligat acum cativa ani o intreaga echipa de efecte speciale sa ia totul de la zero, pe motiv ca ceea ce creasera „nu arata suficient de scump“.

     

    „TRANSFORMERS“. R: MICHAEL BAY. D: SHIA LABEOUF, MEGAN FOX, JOSH DUHAMEL, RACHAEL TAYLOR, TYRESE GIBSON, JON VOIGHT, ANTHONY ANDERSON, JOHN TURTURRO. DIN 6 IULIE

  • Liniste, se inoveaza

    Acum 37 de ani, intr-un mic atelier din Suwon, un oras la sud de capitala sud-coreeana Seul, 36 de angajati incepeau sa asambleze ventilatoare electrice. Compania purta numele Samsung Electronics – acum e cea mai mare si mai profitabila corporatie de produse electronice de larg consum.

     

    Cei 123.000 de angajati ai Samsung fac acum o gama larga de produse, de la telefoane celulare si televizoare cu ecran plat pana la masini de spalat si aspiratoare. Iar anul trecut, Samsung a detronat Sony din pozitia de cel mai valoros brand de electronice de larg consum, potrivit Interbrand Consulting Group.

     

    De ce atunci e Kim Byung-cheol, senior executiv la Samsung, atat de ingrijorat? Deoarece, se frasuie acum el, Samsung inca nu a deprins un lucru crucial in business-ul tehnologiei: originalitatea. Cu cheltuieli serioase, si-a atras clientii prin designuri ingenioase si gadgeturi multifunctionale, precum camerele video care descarca piese muzicale si frigidere cu ajutorul carora poti sa si navighezi pe Internet. Anul trecut, compania a inregistrat vanzari de 59,2 mld. $ si a raportat profituri de 7,9 mld. $, de 13 ori mai mari decat cele prognozate de rivalul Sony.

    Dar executivii de la Samsung sunt ingrijorati ca, desi exceleaza in rafinarea inventiilor altora, se bazeaza pe o strategie invechita, care a mers bine atat timp cat compania inca mai tintea spre varf. Acum, ca e lider, spun ei, Samsung trebuie sa creeze produse originale, mai ales daca vrea sa ramana inaintea rivalilor din China si Coreea si sa contracareze eforturile competitorilor japonezi. Asta inseamna ca are nevoie nu numai de proiecte mici, ci si de inventii de anvergura, precum iPod-ul celor de la Apple sau walkman-ul lansat de Sony. Altfel,  risca sa aiba aceeasi soarta ca gigantii japonezi de produse electronice, odata formidabili, dar pe care i-a depasit in timpul ascensiunii sale. 

     

    „Suntem intr-un punct de rascruce“, spune Kim, vicepresedinte responsabil cu dezvoltarea si cercetarea pe termen lung. „Daca nu inovam, am putea ajunge ca una dintre acele companii japoneze inglodate in dificultati.“ Kim se straduie sa ajute Samsung sa-si atinga tinta, pe care compania o urmareste cu aceeasi ferocitate si determinare pe care le-a avut cand a cucerit pietele globale. Samsung vrea sa investeasca 40 mld. $ in cercetare si dezvoltare in urmatorii cinci ani, dublu fata de ultimii cinci ani. Numarul angajatilor din cercetare s-a dublat, de la 13.900 in urma cu sase ani la 32.000 in prezent. Nicaieri nu e mai vizibil efortul Samsung de a se reinventa decat la fabrica din Suwon, unde compania a construit cel mai mare centru de cercetare si dezvoltare din Asia.

    In ultimii ani, Samsung a ridicat turnuri de birouri din sticla si laboratoare spatioase, in care pot lucra 15.000 de ingineri. Centrul e amplasat pe locul atelierului de ventilatoare electrice din care s-a nascut, in 1969, compania. Cea mai noua constructie din Suwon e centrul de cercetare digitala, finalizat in septembrie, care se intinde pe o suprafata echivalenta cu 30 de terenuri de fotbal si are laboratoare suficient de mari pentru 9.000 de cercetatori, desi acum sunt doar 5.200 de angajati. Din ei, 150 sunt straini, inclusiv din China, India si SUA. Kim spune ca noile laboratoare reflecta schimbarea Samsung de la o companie care pur si simplu dezvolta produse la una care face cercetare de top, incercand sa gaseasca urmatoarea idee de geniu in tehnologie. Daca orice companie poate sa se reinventeze, spun analistii, atunci si Samsung va putea.  

     

    Cu o valoare de piata ce depaseste 96 mld. $, Samsung s-a descurcat bine, spun ei, deoarece e printre putinii giganti care continua sa se miste cu vioiciune. Exceleaza in a gasi din timp noi tehnologii si oportunitati de afaceri, dupa care ocupa piata cu o productie coplesitoare ca volum. Compania a sesizat ocazia de a intra pe piata americana cand cei de la Texas Instruments au abordat Samsung in 2001, la un targ de comert in Tokio, spun executivii producatorului sud-coreean. Americanii au oferit Samsung informatii despre un cip pentru computer pe care il dezvoltasera si care folosea, pentru a proiecta pe ecrane imagini full-color de calitate ridicata, milioane de oglinzi microscopice grupate pe un disc rotativ. Americanii deja vandusera cipul producatorilor japonezi Hitachi, Matsushita si Mitsubishi Electric, care dezvoltau, fiecare, un singur model TV. Samsung s-a „aruncat“ pe noua tehnologie, producand primul sau prototip in 12 luni, in ianuarie 2002. In urmatoarele luni, Samsung a lansat trei modele TV care foloseau aceeasi tehnologie, la preturi de la 3.500 la 5.000 de dolari, mai putin de jumatate fata de cele practicate in acel moment de japonezi. Pana in decembrie 2003, Samsung produsese un milion de televizoare si devenea lider de piata. „Aceasta noua tehnologie a fost sansa de care aveam nevoie“, spune David Steel, vicepresedintele diviziei de media digitala din Suwon.

    „Apoi am inaintat necrutator, miscandu-ne mai repede decat concurenta, nu doar ca sa o ajungem, ci ca sa o intrecem.“ Steel spune ca unul din secretele vitezei Samsung e ca produce singura aproape fiecare componenta electronica majora, de la cipuri la ecranele cu plasma. Realizarea de noi produse inseamna adesea simpla asamblare a acestor componente intr-o alta combinatie. Steel  crede ca asta a permis Samsung sa se indrepte spre noi directii, ingloband multifunctionalitatea in electrocasnice si in alte bunuri de larg consum:  camera video care poate sa serveasca drept player de muzica, reportofon, televizor portabil si card de memorie; frigiderul al carui computer nu numai ca controleaza temperatura, dar si permite utilizatorilor sa navigheze pe Internet; telefonul mobil functioneaza ca o camera digitala in toata regula.

    „Noi credem ca marile trenduri, cum ar fi convergenta, tendinta spre wireless si networking, se potrivesc cu atuurile noastre“, spune David Steel, un britanic cu doctorat in fizica, care e el insusi un exemplu al politicii Samsung de a atrage talente din strainatate. Angajat in anul 1999, a fost primul non-coreean care ajuns in top management. „Televizoarele noastre sunt mai bune“, spunea Nobuyuki Oneda, directorul financiar al Sony, intr-un interviu la inceputul acestui an. „Dar cash-flow-ul celor de la Samsung este uluitor. E greu sa investesti si sa dezvolti noi produse“ in ritmul in care o face Samsung.

     

    Un alt atu al Samsung, spun analistii, este designul. Compania a deschis centre de design in Los Angeles, San Francisco, Tokio, Shanghai si Milano. Ultimele designuri pentru televizoarele cu ecran plat sunt inspirate de tendintele observate la expozitiile de mobila din Italia. Executivii au observat, de asemenea, ca Samsung s-a mai reinventat si inainte. Cand compania a fost fondata, ca parte a grupului industrial Samsung, era asa de putin cunoscuta incat singura piata pe care si-a putut vinde primul televizor alb-negru a fost Panama.

     

    Pana la inceputul anilor ‘90, Samsung devenise un producator de succes de produse electronice ieftine, multe dintre ele vandute sub branduri diferite. Apoi Lee Kun-hee, presedintele grupului Samsung, a initiat o transformare profunda, obligand compania sa se concentreze pe calitate in locul cantitatii. „Schimbati totul, cu exceptia familiei“, le-a spus Lee angajatilor. Samsung si-a croit drumul urcand pe scara tehnologica si dandu-si la o parte rivalii, in marea lor majoritate japonezi.

     

    In 1992, a devenit cel mai mare producator din lume de cipuri de memorie. In 1995 a construit primul sau ecran cu cristale lichide, o tehnologie pe care Samsung a dezvoltat-o intr-atat incat liderul de atunci, Sony, i s-a alaturat intr-un joint-venture pentru productia de monitoare LCD.

     

    Samsung s-a straduit din greu sa-si imbunatateasca imaginea internationala. A cheltuit din 1998 mai mult de 6 miliarde de dolari pe marketing, sponsorizand ultimele cinci olimpiade si ridicand in 2002 un imens ecran plat in Times Square. 

     

    Dar cu toate realizarile, n-a reusit sa ajunga la stadiul de recunoastere a brandului de care se bucura companii precum Apple sau Sony. Trecerea la urmatorul nivel de dezvoltare corporatista, spun analistii, presupune inventarea unui produs care sa remodeleze o intreaga industrie si sa serveasca drept model pentru o generatie. Apple a facut-o cu iPod-ul, la fel cum si Sony a facut, cu o generatie, in urma cu walkman-ul, un produs din 1979 care inca ofera companiei o aura aparte, una care celor de la Samsung le lipseste.

     

    „Samsung e o mare companie, dar produsele sale sunt inca aproape identice cu cele ale celorlalti“, spune J.J. Park, analist al pietei electronicelor la biroul din Seul al J.P. Morgan Securities. „Samsung inca isi asteapta propriul walkman.“

     

    Traducere si adaptare  de Constantin Pavel