Directorii generali pot avea deseori sentimentul că sunt atent analizaţi, aproape ca la un microscop, pentru că ei sunt exponenţii organizaţiilor în faţa acţionarilor, clienţilor sau comunităţilor. Îndeplinind toate aceste roluri pentru toţi stakeholderii, CEO-ul se confruntă cu o multitudine de situaţii complexe, care necesită abilitatea de a lua decizii strategice şi de a stabili cu atenţie priorităţile, pentru a conduce organizaţia spre succes. Având de gestionat o astfel de presiune, pentru un CEO nu este tocmai uşor să îşi aleagă priorităţile şi bătăliile, mai ales în cazul organizaţiilor care au foarte mulţi stakeholderi implicaţi şi proiecte aflate în derulare. Ce ar putea face, totuşi, pentru a-şi uşura alegerile?
Dezvoltarea de noi capabilităţi Răspunsul pentru a face faţă acestei complexităţi constă în dezvoltarea unor capabilităţi noi, noncognitive, intrapersonale, în relaţie cu el însuşi, dar şi interpersonale, în interacţiunea cu alţii. Printre abilităţile intrapersonale putem menţiona curajul de a fi vulnerabil, de a fi deschis la noi idei şi soluţii, de a se folosi de propriile emoţii şi de a le recunoaşte în ceilalţi, de a recunoaşte că nu poate avea întotdeauna toate răspunsurile şi că are nevoie de sprijinul echipei.
Dezvoltarea celorlalţi manageri din companie pentru a conduce împreună Un lider nu poate conduce singur compania pe termen lung. Astfel, este important ca el să reuşească să dezvolte managerii de departamente din companie, pentru a putea conduce împreună şi a-i alinia asupra unui scop comun, şi anume cum să trateze azi, ca să aibă reuşite mâine.
Însă trecerea de la a fi manager de departament la a fi parte responsabilă pentru succesul companiei preupune o schimbare de mentalitate şi dezvoltarea de noi competenţe. Cum se poate face acest lucru? Prin sistemic team coaching, un proces care are ca efect conştientizarea, viziunea strategică, învăţarea în comun şi asumarea unor noi responsabilităţi pentru rezultatele organizaţionale.
Dezvoltarea oamenilor şi gestionarea resurselor în mod eficient Una dintre deciziile majore ale unui lider este creşterea nivelului de angajament strategic al echipei în dezvoltarea şi creşterea businessului. Acest lucru nu este uşor de facut dacă oamenii nu au înţelegerea şi pregătirea necesare, iar pentru acest lucru este nevoie de implementarea unei strategii de leadership care să îi implice pe oameni. Deseori, un CEO se regăseşte în situaţia în care evaluează echipa pe care o conduce şi se poate simţi singur, din cauză că anumite abilităţi manageriale pot lipsi – comunicarea eficientă sau lipsa de asumare, care îi poate face pe oameni să rămână în zona lor de confort.
Este important ca toate aceste lucruri să fie recunoscute, pentru că strategia de execuţie a unui leadership colectiv se construieşte ţinând cont de provocările particulare cu care se confruntă fiecare echipă de management. Plecând de la aceste provocări, poate fi dezvoltat un cadru în care acestea se pot adresa într-un mod deschis şi onest. Cu cât situaţiile devin mai complexe, cu atât liderii sunt nevoiţi să înveţe din propriile greşeli, să aloce momente de reflecţie referitoare la ce a funcţionat, ce nu a funcţionat şi cum ar putea îmbunătăţi unele lucruri. A fi lider presupune mai mult decât titulatura de „CEO”, presupune dezvoltarea stilului de leadership, dar mai ales abilitatea de a face un pas în spate pentru crearea şi organizarea echipelor, echiparea oamenilor-cheie cu competenţele necesare, reflecţie şi învăţare.
Abilitatea de a primi şi integra feedback de la stakeholderi La fel de important este ca un CEO să ceară feedback onest de la mai multe grupuri de stakeholderi, să îl privească drept o sursă de inspiraţie, un nou mod de înţelegere a lucrurilor şi să îl integreze.
Toate vocile şi criticile merită să fie auzite şi analizate, însă CEO-ul va discerne care este momentul potrivit pentru a fi ascultate. Acest excerciţiu dezvoltă abilităţile intrapersonale pe care le-am menţionat anterior. A fi deschis la un feedback constructiv duce la acceptarea diversităţii şi la crearea unor noi oportunităţi şi posibilităţi de a rezolva problemele cu care se confruntă o organizaţie.
Raportarea la prezent şi viitor, nu la trecut. E bine şi chiar necesar ca un lider să se raporteze la experienţa prin care a trecut, însă, având în vedere că, deseori, ceea ce a reprezentat un succes în trecut, s-ar putea să nu mai fie succes acum, pentru că oamenii şi contextele sunt diferite. E nevoie ca CEO-ul să privească mai mult către viitor, făcând uz de experienţele din trecut. Totodată, dacă el este deschis să înţeleagă experienţele altor membri ai echipei, aceştia se vor simţi mai implicaţi şi motivaţi, ceea ce ajută la atingerea unui numitor comun.
A nu fi răzbunător Dezvoltarea capabilităţii de a lăsa anumite lucruri să treacă fără a le fi acordată prea multă importanţă şi de a nu deveni răzbunător este esenţială, pentru că altfel CEO-ul este împiedicat să îşi îndeplinească rolul său cu succes.
Echilibrul între muncă şi odihnă Reumplerea rezervorului energetic este primordială, mai ales în cazul unui lider. Pe lângă activitatea de mişcare, tehnicile de mindfulness şi respiraţie conştientă se pot dovedi de folos pentru a ajunge la un echilibru între viaţa activă şi odihnă.
Concluzie Există mitul „lupului singuratic” al liderului care le ştie pe toate, însă pe termen lung acest lucru nu este sustenabil. Un CEO care îşi doreşte să rămână energic, inovator şi creativ va fi nevoit să înveţe din greşeli, să creeze un spaţiu de reflecţie, să păşească în necunoscut. E nevoie să prioritizeze implicarea altor tipuri de resurse şi comportamente, şi dezvoltarea unor noi abilităţi. Cum spunea Marshall Goldsmith, „Ce te-a adus până aici nu te va mai duce mai departe”. Fiecare etapă a dezvoltării necesită instrumente şi resurse diferite.