BusinessMagazin

Tag: liban

  • Justiţia libaneză i-a interzis lui Carlos Ghosn să părăsească ţara

    Justiţia libaneză i-a interzis fostului director al companiei Nissan, Carlos Ghosn, să părăsească ţara. Potrivit postului de televiziune BFMTV, decizia a fost luată în urma unui interogatoriu în care s-a analizat mandatul de arestare emis de Interpol pe numele lui Ghosn. 

    “Parchetul general a luat decizia de a-i interzice Carlos Ghosn să călătorească şi a solicitat dosarul său judiciar” din Japonia, a precizat o sursă judiciară. Libanul şi Japonia nu au un acord de extrădare.

    Carlos Ghosn a fugit luna trecută din Japonia, după ce fusese eliberat pe cauţiune. Anterior, el a fost arestat şi acuzat de patru infracţiuni financiare, inclusiv ascunderea unor venituri şi îmbogăţirea prin plăţi către dealeri din Orientul Mijlociu

    Fostul şef Nissan a spus miercuri, într-o lungă conferinţă de presă, că a zburat în Liban pentru a scăpa de sistemul de justiţie „fals” din Japonia, unde el crede că nu ar fi putut beneficia de un proces corect.

    “Nu am fugit de dreptate, ci de nedreptate şi de persecuţia politică”. El a adăugat că nu a avut altă opţiune şi a caracterizat sistemul de justiţie al Japoniei drept unul “inuman”.

    “Este un sistem indiferent în faţa adevărului, indiferent în faţa corectitudinii şi libertăţilor civile fundamentale”, a afirmat fostul director al Nissan.

    El a descris câteva dintre condiţiile cu care s-a confruntat în timpul celor 130 de zile de închisoare:

    – 30 de minute timp permis pentru a ieşi afară din celulă;

    – duş de două ori pe săptămână;

    – restricţii la medicamente;

    – interogatoriile de până la opt ore pe zi;

    – lipsa de vorbitori de engleză sau franceză în rândul funcţionarilor din puşcărie.

  • Ce scrie presa internaţională despre evadarea spectaculoasă a lui Carlos Ghosn din Japonia, unde îşi aştepta procesul: Cine a fost implicat în operaţiune şi prin câte ţări a trecut

    Fostul director al companiei Nissan, Carlos Ghosn, a fugit din Japonia în Liban ajutat de o reţea de asociaţi după mai multe săptămâni de planificare. Asociaţii lui Ghosn au vrut să-l ducă pe fostul şef al Nissan şi Renault într-o ţară cu un sistem judiciar “mai prietenos”, relatează WSJ.

    În weekend, o echipă cu scopul de a-l extrage pe Ghosn din Japonia a demarat planul ce a inclus şi un număr de complici din Japonia, potrivit unei surse a Wall Street Journal. Iniţial, Carlos Ghosn a fugit cu un avion privat în Turcia, de unde şi-a continuat drumul către Liban, unde a aterizat luni dimineaţă, 30 decembrie. Acolo s-a reîntâlnit cu soţia sa, Carole Ghosn, care ar fi jucat un rol important în fuga fostului director auto. Într-un răspuns pentru cotidianul american, soţia acestuia a descris întâlnirea drept “cel mai bun cadou din viaţa mea”.

    Carlos Ghosn a fost arestat în Japonia în 2018 după ce a fost acuzat de infracţiuni financiare în valoare de zeci de milioane de dolari şi se confruntă cu mai patru capete de acuzare – inclusiv o afirmaţie potrivit căreia a deturnat bani de la compania pe care a condus-o pentru propriul câştig.

    Acum, la mai bine de un an de la arestarea sa, Ghosn a fugit în Liban pentru a fi judecat în ţara sa natală unde este privit aproape ca un erou naţional. Asociaţii care l-au ajutat pe Ghosn să fugă de o judecată în Japonia sunt de părere că procurorii din Liban, care ar urma să colaboreze cu cei din Japonia într-un viitor proces, i-ar oferi fostului director condiţii mai favorabile în aşteptarea judecării speţei sale.

    Legislaţia judiciară din Liban acordă posibilitatea ca cetăţenii libanezi să fie judecaţi pentru infracţiuni comise peste hotare. Rămâne de văzut dacă autorităţile libaneze şi cele japoneze vor fi de acord cu o judecată în Liban.

    Fuga lui Ghosn l-a surprins şi pe propriul său avocat din Japonia. Junichiro Hironaka a precizat pentru WSJ că l-a văzut ultima dată pe clientul său pe 25 decembrie 2019 şi că plănuia să-l reîntâlnească în ianuarie. El a mai spus că echipa sa de avocaţi încă are în posesie cele 3 paşapoarte ale sale, francez, libanez şi brazilian.

    Decizia de a fugi din Japonia ar fi avut la bază percepţia acestuia că este maltratat de către sistemul judiciar din Japonia şi că acolo nu poate primi o judecată corectă din moment ce există o “prezumţie de vinovăţie”.

    “Nu am fugit de justiţie – am fugit de injustiţie şi persecuţie politică”, a spus Carlos Ghosn, marţi, într-o declaraţie prin email pentru presa americană. Rata de condamnare în Japonia este de 99%, potrivit statisticilor citate de WSJ.

    Un alt motiv ce a stat la baza fugii sale ar fi fost o temere a grupului său de prieteni că judecata sa ar fi urmat să înceapă abia în 2021.

    Încă nu este clar cum a reuşit Ghosn să scape de supravegherea autorităţilor judiciare din Japonia în aşa fel încât să se îmbarce în avionul privat care l-a dus în Turcia. Potrivit presei libaneze, acesta ar fi fugit din Japonia într-o cutie de instrument muzical după ce un grup muzical i-ar fi vizitat casa din Tokyo în perioada Crăciunului.

    O altă relatare din cotidianul francez Le Monde arată că soţia directorului auto, Carole Ghosn, ar fi pus la punct evadarea cu ajutorul fraţilor ei şi contactele lor din Turcia. Le Monde mai relatează că acesta ar fi decis să fugă deoarece autorităţile din Japonia ar fi obţinut noi informaţii financiare incriminatorii despre Ghosn din conturile sale offshore, printre care şi unul din Dubai.

    Ziarul libanez Annahar relatează că Ghosn a intrat în Liban cu un paşaport francez. O altă informaţie cum că fostul director auto ar fi avut o întâlnire cu preşedintele libanez Michel Aoun a fost negată de administraţia acestuia.

    Cotidianul britanic Guardian precizează că autorităţile vamale libaneze au fost îndemnate de anumiţi lideri politici să ignore formalităţile de securitate la sosirea lui Ghosn pe aeroportul din Beirut. Ministerul libanez de Externe a precizat într-un comunicat că fostul director auto a intrat în Liban în mod legal şi că nu are informaţii cu privire la cum a reuşit Ghosn să fugă din Japonia.

    Ziarul japonez Asahi relatează că este posibil ca Ghosn să fi plecat din Japonia de pe aeroportul Kansai de lângă Osaka în data de 29 decembrie 2019. Asahi citează date de zbor de la Ministerul Transporturilor precizând că un avion Bombardier a părăsit aeroportul Kansai duminică seară şi a aterizat luni dimineaţă la Istanbul. Un avion mai mic a decolat apoi din Istanbul la doar jumătate de oră distanţă.

    Carlos Ghosn este aşteptat să vorbească în următoarele zile într-o conferinţă de presă din casa sa din Liban.

  • Mişcarea Vestele Galbene a ajuns în Liban. Sute de oameni, unii purtând astfel de accesorii, au participat la un protest anticorupţie

    Manifestaţia a avut loc în contextul crizei politice care a izbucnit în Liban după alegerile din luna maI.

    Citiţi mai multe pe mediafax.ro.

  • Incidente violente între protestatari şi forţele de ordine în apropierea ambasadei SUA din Liban

    Un număr mare de persoane au participat în ultimele zile la manifestaţii în diferite ţări musulmane pentru a protesta după ce preşedintele SUA a transmis că recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului.

    Cel puţin doi palestinieni au fost ucişi, iar alţi 300 au fost răniţi, vineri după-amiază, în urma confruntărilor cu serviciile de securitate israeliene în cursul protestelor desfăşurate în Cisiordania şi Fâşia Gaza.

    Protestatarii, unii dintre ei fluturând steaguri palestiniene, au aruncat proiectile în direcţia forţelor de securitate care au blocat drumul principal spre ambasada SUA de la Beirut.

    Potrivit presei locale, unii protestatarii au încercat să pătrundă în incinta complexului unde se află ambasada.

    Demonstranţii au scandat sloganuri anti-Trump.

    În Liban locuiesc câteva sute de mii de refugiaţi palestinieni, inclusiv descendenţi ai celor care au fugit în momentul în care a fost fondat statul Israel, în anul 1948.

     

     

  • Libanul va rezista doar dacă Hezbollah va dezarma, susţine ministrul saudit de Externe

    “Libanul va supravieţui sau va prospera doar dacă va dezarma Hezbollah. Atâta timp cât aveţi o miliţie armată, nu veţi avea pace în Liban. Situaţia din Liban este tragică. Din 1979, iranienii au scăpat literalmente cu crime în regiunea noastră (Orientul Mijlociu), iar acest lucru trebuie să înceteze“, a spus al-Jubeir, în cadrul unei vizite în Italia.

    Premierul libanez Saad al-Hariri a declarat, la 27 noiembrie, că găsirea unei soluţii pentru ameninţarea reprezentată de organizaţia şiită Hezbollah este o problemă regională în privinţa căreia Libanul nu are nicio putere.

    La 4 noiembrie, premierul libanez Saad al-Hariri şi-a anunţat demisia, în cursul unei vizite în Arabia Saudită, acuzând Iranul că a provocat “discordie, devastare şi distrugere” în regiune şi temându-se de un complot privind asasinarea lui. Ulterior, Hariri a renunţa temporar la demisie, în aşteptarea negocierilor politice.

    Arabia Saudită este duşmanul Iranului în regiune şi sprijină opoziţia armată din Siria, în timp ce Iranul şi organizaţia şiită Hezbollah susţin regimul sirian condus de către Bashar al-Assad.

    Ministrul saudit de Externe, Adel al-Jubeir, a mai declarat vineri că Hezbollah şi Iranul încearcă să preia controlul asupra statului vecin Yemen, prin sprijinirea forţelor Houthi împotriva unei coaliţii militare conduse de la Riad. “Nu vom da înapoi în acest conflict“, a subliniat al-Jubeir.

    Organizaţia şiită Hezbollah a negat implicarea în conflictul din Yemen, inclusiv trimiterea de arme către rebelii Houthi sau lansarea unor rachete către Arabia Saudită de pe teritoriul yemenit.

     

  • Premierul Libanului şi-a anunţat demisia din cauza temerilor în privinţa unui posibil asasinat

    În cadrul aceluiaşi mesaj, acesta a criticat Iranul şi Hezbollah.

    ”Trăim într-un climat asemănător cu atmosfera ce domnea înaintea asasinării martirului Rafik al-Hariri (tatăl său şi fost premier libanez). Am presimţirea că se pregăteşte un atac asupra vieţii mele”, a mai afirmat acesta.

    El a mai spus că ”Iranul se pierde în interferenţele sale în afacerile lumii arabe”, adăugând că Libanul ”se va ridica aşa cum a făcut-o şi în trecut”.

    Hariri a devenit premierul Libanului în 2016, în urma unui acord politic prin care aliatul Hezbollah, Michel Aoun, a devenit preşedintele ţării.

     

  • Designerul oazelor de linişte ale elitei autohtone

    Hamid Nicola Katrib a venit în România din Liban în urmă cu aproximativ un deceniu şi de atunci şi-a construit un nume pe nişa amenajărilor interioare, mai ales în rândul oamenilor de afaceri locali care îşi transformă locuinţele în adevărate opere de artă.

    „M-au ajutat mulţi factori şi multe coincidenţe, destinul m-a adus unde trebuie la momentul potrivit“, îşi descrie arhitectul specializat pe design interior Hamid Nicola Katrib experienţa profesională. Discuţia are loc într-un birou care reflectă îi personalitatea: în biroul lui sunt instalaţii – fluturi, insecte, obiecte asociate în mod atipic – în capsule de sticlă, pe care le descrie drept „un moment static, s-a oprit timpul fix în momentul de dinainte să se mişte sau să cadă“, precum şi tablouri cu influenţe suprarealiste realizate de el sau din colecţia personală de portrete.

    Katrib a sosit în România în urmă cu aproximativ zece ani din Liban, iar de atunci a început să câştige pe baza apetitului în materie de amenajări interioare ale elitei din mediul de afaceri. A ajuns acum la circa 20 de proiecte pe an, în toată ţara; majoritatea sunt în domeniul rezidenţial – mai ales pentru clienţi oameni de afaceri şi politicieni. Din rândul clienţilor companii oferă ca exemplu lanţul de clinici stomatologice Dent Estet, pentru care a lucrat la realizarea proiectului Dent Estet Kids. Spune că pentru acestea variază costurile, în funcţie de dimensiune şi alte particularităţi. O plajă pe care o oferă este între 3.000 de euro, cost pentru un stand într-un magazin comercial, şi 15.000 de euro pentru amenajarea unei case (care se întinde pe aproximativ un an). Realizează astfel venituri anuale de câteva sute de mii de euro.

    Alegerea domeniului de activitatea a fost naturală pentru arhitectul de origine libaneză, cunoscut în prezent drept unul dintre cei mai apreciaţi designeri de interior din România: „Am crecut într-o casă frumoasă, cu părinţi cu posibilităţi, cu servitor; iar după ce casa a ars într-un incendiu, când eram mici, ai mei au apelat la o decoratoare, care a refăcut casa“, îşi aminteşte Katrib despre primul contact cu designul interior. Şi-a cultivat gustul pentru frumos şi în vacanţele de vară, indiferent unde le-a petrecut: când venea verile la bunicii din România, în Bacău, prefera să picteze, iar bunicii lui l-au trimis la un atelier de pictură, unde a învăţat tehnica picturii în ulei. A vândut primul tablou în ulei la 14 ani cu 350 de dolari, iar pe următorul, tot pe atunci, cu 500.

    În urmă cu aproape 10 ani, nu venise în România hotărât să rămână. A ajuns aici din cauza unui eveniment nefericit din familie – bunicul din partea mamei murise şi povesteşte că, deşi îşi făcuse bagajul pentru şapte zile, un om de afaceri, tot libanez, l-a convins să rămână. La momentul respectiv avea 23 de ani şi lucra pentru un birou de arhitectură din Liban, unde se angajase după absolvirea facultăţii. Katrib povesteşte că, deşi acolo companiile nu angajau arhitecţi fără experienţă, facultatea facilitează întâlnirea dintre mediul de afaceri şi studenţi. Spre exemplu, companiile analizează proiectele de diplomă ale absolvenţilor şi, în baza acestora, face oferte câtorva câţiva dintre ei.

    A primit mai multe oferte şi spune franc că a ales compania care i-a oferit salariul cel mai mare, dar şi prin prisma notorietăţii acesteia. Compania respectivă avea proiecte în tot Orientul Mijlociu, dar şi în sudul Franţei, cu clienţi membri ai familiei regale din Orient. „Făceam bugete cu milioane, acolo clienţii nu întrebau cât costă proiectele respective, important era să le placă. Amenajau case în Londra, Elveţia, Maroc, pe care nici măcar nu le vizitau.“ Ajunsese astfel, ca pe lângă salariul lunar, care pentru un începător era de circa 1.200 de dolari pe lună, la venituri suplimentare de 2.000-4.000 de euro, atât din proiectele derulate, cât şi din vânzarea din tablouri.

    Omul de afaceri din Bucureşti i-a propus o triplare a salariului şi beneficii – casă şi maşină. Singura condiţie impusă era să rămână în România. „Discuţia a avut loc vineri, iar până luni a trebuit să iau o decizie. Într-un weekend a trebuit să hotărăsc dacă încep o viaţă nouă aici sau dacă mă întorc la modul sigur, unde cât de cât mediul era asigurat în jurul meu“, îşi aminteşte arhitectul. În domeniul arhitecturii, e imposibil să reuşeşti într‑un mediu sărac şi fără conexiuni, de aceea decizia a fost cu atât mai dificilă: „Nu este ca în cazul unei rochii pe care ai făcut-o şi pe care o pui în vitrina unui magazin, pe care orice trecător o poate vedea; trebuie să fii într-un anturaj în care oamenii îşi permit să angajeze arhitecţi şi designeri“.

  • Liderul Frontului al-Nusra promite înlăturarea de la putere a preşedintelui sirian Bashar al-Assad

    “Vă asigur că înlăturarea de la putere a lui (Bashar) al-Assad nu va mai dura mult timp”, afirmă liderul Frontului al-Nusra, aripa siriană a reţelei teroriste Al-Qaida.

    Potrivit lui al-Julani, “prioritatea” rebelilor este cucerirea capitalei siriene Damasc.

    “Vom continua să ne concentrăm întreaga atenţie asupra Damascului şi înlăturării de la putere a regimului” din Siria, subliniază liderul Frontului al-Nusra, care luptă atât împotriva armatei siriene, cât şi împotriva reţelei extremiste sunnite Stat Islamic.

    Al-Julani i-a invitat pe alawiţi, o comunitate din care provine preşedintele sirian, să se împotrivească regimului şi să se convertească la islamul sunnit pentru a-şi asigura securitatea în Siria de mâine.

    “Ei vor fi fraţii noştri doar atunci când vor depune armele, îl vor dezavua pe al-Assad şi nu vor trimite bărbaţi pentru a lupta pentru el”, spune el.

    Şeful al-Nusra a dat asigurări că mişcarea sa nu duce război împotriva creştinilor, dar a criticat în schimb activităţile mişcării libaneze Hezbollah, care îl susţine pe Bashar al-Assad.

    Mişcarea “Hezbollah ştie că soarta sa este legată de cea a lui al-Assad şi încearcă în van să-l salveze”, apreciază el.

    Abu Mohammad al-Julani acordă foarte rar interviuri şi nu apare în imaginile difuzate de Al Jazeera. Postul din Qatar nu precizează locul desfăşurării interviului.

  • (P) Patrascu Constantin Octavian: “Tradingul online este foarte popular in Liban, iar avantajele unui parteneriat pe aceasta piata sunt semnificative”

    Aparent pare greu de atins acest obiectiv intr-o tara conservatoare prin religia sa, musulmana, cu o limba greoaie, araba, si cu o cultura complet diferita de cea europeana. Patrascu Octavian demonstreaza, insa, ca nu este imposibil si vorbeste cu mare satisfactie despre “primul White Label infiintat in zona Orientului Apropiat”.               

    In realitate, tara este extrem de deschisa cand vine vorba despre business, aspect important de stiut pentru toti oamenii de afaceri care vor sa penetreze aceasta piata. Cel putin in zona trading-ului online, deschiderea este maxima, ceea ce ii faciliteaza lui Patrascu Octavian Constantin comunicarea in negociere, dar nu inseamna, desigur, ca este chiar simplu.   

    Tanarul business developer are o tranzactie in desfasurare cu AIDI (Arab International Development&Investment). Infiintata in 1979, AIDI este cea mai mare companie de brokeraj din Liban, care ofera o gama larga de produse financiare, cum ar fi cele cu venit fix,  marfuri tangibile forex, instrumente derivate OTC listate, produse de numerar si actiuni, atat investitorilor institutionali, cat si celor de retail.

    “Tema parteneriatului este aceeasi ca si in alte tari, noi oferim platformele de tranzactionare, know-how-ul, iar ei vin cu forta de munca si spatiul de desfasurare a activitatii in Liban”, explica Patrascu Constantin Octavian contributia companiei pentru care poarta negocieri in aceasta tranzactie.

    Patrascu Constantin Octavian enumera avantajele incheierii acestui deal la Beirut, oferite de piata in sine, dar si de mediul de business. Primul este, evident, acela ca tradingul online este foarte popular in Liban. Apoi, desi limba oficiala este araba, o limba destul de grea, in Liban se vorbeste o araba “curata”, fara dialecte, ceea ce o face atractiva pentru UAE in privinta activitatilor de outsourcing, dar si pentru alte state arabe cu potential financiar.

    Tot la capitolul avantaje, Patrascu Octavian Constantin adauga si faptul ca in Liban, majoritatea populatiei vorbeste franceza fluent, tara fiind din acest motiv atractiva pe partea de outsourcing, in special pentru Franta. Si nu doar ca libanezii vorbesc franceza, ci vorbesc o franceza impecabila.

    Sa nu uitam ca Libanul, cunoscut si sub denumirea de tara cedrilor, a fost candva considerat bijuteria Orientului Apropiat, pana la izbucnirea razboiului civil din 1975, ca urmare a conflictului dintre musulmani si crestini.

    Timp de 30 de ani, totul mergea struna, iar infloritorul Liban era supranumit, totodata, si “Elvetia Orientului Mijlociu”, intrucat bancile locale actionau drept intermediari in tranzactiile financiare dintre Orient si Occident. Aceasta tara bogata oferea elitelor locale, dar si oamenilor cu stare din lumea intreaga tot ceea ce isi doreau.

    Si nu doar oportunitatile de business ii atrageau, ci bogatia istoriei tarii. Cel mai important oras construit de fenicieni a fost Cartagina, care la vremea aceea era cel mai puternic oras din lume, alaturi de Roma. In Liban s-au pastrat, totodata, si numeroase castele construite de cruciati, in perioada Evului Mediu, care au debarcat in porturile libaneze, venind din Europa, pentru a elibera Mormantul Sfant din Ierusalim.

    Cu o suprafata de 10.400 kilometri patrati, o populatie de 3.830.000 locuitori si un PIB pe cap de locuitor, in 2004, de 5.000 de dolari, Libanul se reface incet dar sigur, incercand sa isi recastige atractia turistica si, mai ales, de afaceri. Are toate sansele, daca ne uitam doar la piata trading-ului online, deja populara aici.

    “Banque de Liban este autoritatea care acorda reglementarile pe pietele de capital, are o vasta experienta cu companiile de trading online, primii reglementati in Liban fiind SaxoBank”, precizeaza Constantin Octavian Patrascu.

    Banque de Liban este autoritatea de reglementare nu doar a bancilor, ci si a altor tipuri de institutii financiare, companii de leasing, institutii de schimb valutar, dar si a bancilor straine cu subsidiare in Liban.

    Potrivit site-ului selectabroker.ro sunt aproape 100 de companii de trading online active in Liban, care ofera servicii de tranzactionare pe diferite instrumente financiare, inclusiv Bitcoin, sau pe marfuri, cum ar fi aur sau petrol.

    Trilioane de dolari schimba “mainile”, zilnic, pe pietele financiare. Doar Forex ruleaza 4,2 trilioane de dolari, potrivit selectabroker.ro. Cu un asemenea flux de bani pe pietele financiare este aproape imposibil de eliminat factorul uman, numit lacomia, din cadrul operatiunilor efectuate pe aceste piete.

    Pentru cine doreste sa stie daca o firma de brokeraj deruleaza afaceri legal sau utilizeaza doar o inselatorie ce functioneaza, sunt si cateva semne de avertizare, aceleasi, de altfel, pe care le subliniaza si Patrascu Octavian Constantin: neglijente la preturi; inchideri inexplicabile de conturi si convulsii de fonduri; neplata profiturilor din tranzactionare; defectiuni ale platformei de tranzactionare.

    Dincolo, insa, de aceste aspecte, important este, atat pentru potentialii investitori, cat si pentru business developeri, precum Constantin Octavian Patrascu, ca trading-ul online in Liban este o piata deschisa in adevaratul sens al cuvantului si atractiva in acelasi timp.            

     

     

     

  • Cum a ajuns un libanez antreprenor în România în loc să termine studiile la Sorbona

    Sherif Abdala în vârstă de 48 de ani se simte în largul său lângă un expressor de cafea. Poate vorbi despre cafea ore în şir, vădit fiind că nu este vorba doar despre domeniul pe care l-a ales pentru afaceri, ci este şi o pasiune de-a sa. Îşi presară povestea cu glume, spunând de pildă că este suplu pentru că bea mai multe cafele pe zi. Stăpâneşte bine limba română; în fond, şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă în această ţară. Drumul până aici, povesteşte Abdala, a fost ”interesant”. Mărturiseşte că nu a văzut ţara noastră ca o destinaţie, ci ca pe un loc de trecere. Născut în Somalia, a absolvit Universitatea de Literatură în ţara natală şi a continuat cursurile de masterat în literatură arabă şi engleză, în Irak; în 1990 a început Războiul din Golf şi a trebuit să plece. |ntâmplarea a făcut că tot atunci avea loc şi un război civil în Somalia. ”Acasă nu puteam să mă întorc iar acolo nu puteam să rămân”. Avea un unchi în Franţa la care spera să ajungă, pentru ca apoi să-şi finalizeze studiile la Sorbona. N-a reuşit însă să obţină viză din Iordania (”singura ţară de ieşire”), decât pentru România, aceasta fiind cea mai apropiată de destinaţia vizată atunci, Franţa. ”Şi aici am rămas”, deşi planurile de la acea vreme erau diferite. ”Trebuia să primesc în România invitaţie din partea unchiului meu, care era în Franţa”, explică Abdala, însă la ambasadă documentul s-a dovedit a fi insuficient, pentru că el nu era rezident în România. Pentru a obţine rezidenţa, s-a înscris la o şcoală de limba română, la Sala Dalles, însă apoi au apărut alte piedici: pe foaia de rezidenţă mai era necesară o ştampilă de la primărie; iar când toate demersurile de aici au fost finalizate, a aflat că unchiul său din Franţa murise. ”Aşa am rămas în Romania. Mă simţeam blocat şi aveam în buzunar vreo 400 de dolari. Familia mea fugise din Somalia şi se aflau într-o tabără de refugiaţi în Kenya. Prin urmare nu puteam să le cer ajutorul, ci dimpotrivă, ei aveau nevoie de al meu”. Trebuia să se descurce într-un fel, aşa că a început să-şi caute de lucru. ”Erau pe atunci mulţi studenţi arabi care au început afaceri, cu importuri de cafea, de pildă”. A fost angajat ca să vămuiască mărfurile care veneau pentru cafeaua Alvorada, o marcă populară la acea vreme, ocupaţie pe care a avut-o în jur de doi ani. Acesta a fost primul contact cu cafeaua, ”în afară de cel de acasă, unde aveam un adevărat ritual, cu care nu m-am mai întâlnit niciodată”. În Somalia mama lui cumpăra cafea verde, o prăjea într-o tigaie specială, o măcina într-un butoi şi adăuga tot felul de condimente – scorţişoară, cuişoară, ghimbir; dimineaţa prepara cafeaua, ”din care beam chiar şi când eram copil, cu mult lapte”. |n plus, povesteşte Sherif Abdala, Somalia a fost vreme de 60 de ani colonie italiană, iar cultura aceasta se regăseşte şi în ce priveşte consumul de cafea: ”lângă fiecare cinematograf existau 2-3 cafenele unde se putea consuma capucino sau expresso”.

    Ca angajat, se ocupa în primii săi ani în România de vămuire, depozitarea şi livrarea cafelei către clienţi. ”Mă ocupam aproape de tot. La început nu ştiam, dar am aflat încet-încet cum se face.” După vreo doi ani, îşi aminteşte, au ajuns la firma la care lucra cinci camioane cu cafea, din Iordania, ţara fiind recunoscută pentru cerinţe stricte legate de acest domeniu. De pildă, iordanienii nu beau decât cafea arabica, mai scumpă decât soiul robusta. I s-a spus atunci să găsească soluţii să vândă cele cinci camioane de cafea refuzate de iordanieni. {i-a dat seama că trebuie să găsească un prăjitor, altminteri nu avea cum să o vândă, iar singura fabrică de stat de la acea vreme în Bucureşti era specializată în nechezol. Acolo i s-a spus că nu vor să o cumpere, dar Abdala a putut să prăjească boabele. ”Le ambalam la pungi de 1 kg şi le vindeam în alimentarele de stat, în care mărfurile erau puţine”. După ce a terminat de vândut cele cinci camioane de cafea, în 1994, libanezul s-a gândit că mai bine face acelaşi lucru dar pe cont propriu, şi împreună cu un prieten a pornit propria afacere. Capitalul de pornire a fost în jur de 30.000 de dolari, iar ”în 2000, ajunsesem să realizăm aproape 60% din importurile de cafea”. Prima dată a importat un container, adică 20 de tone de cafea; aflase între timp că mai existau şi alte fabrici de cafea, în Prahova, în Braşov, în Timişoara. Vindea la acea vreme, direct către fabricile de stat cafeaua verde; în 1995 au început să apară şi unităţi private, care au ajuns în jur de 80-100 de-a lungul anilor, ”iar pentru noi a fost un moment bun, pentru că deja aveam cunoştinţe şi contacte pentru importuri”. Aşa a ajuns Sherif Abdala să fie furnizor pentru Elita (actuala marcă Don Cafe, produsă de Strauss), Nova Brazilia (acum în portofoliul Mondelez România) şi Alvorada. |n plus, o perioadă de mare avânt pentru cei care au investit în cafenele a fost perioada 2005-2007, când, spune libanezul, se deschidea în Bucureşti câte o cafenea la câteva zile. ”Mulţi au dat faliment şi s-a schimbat chiar şi zona dedicată amatorilor de întâlniri în cafenea. S-a mutat din Dorobanţi în Centrul Vechi”.

    Cele mai mari rulaje ale importurilor au fost în perioada embargoului impus Iugoslaviei, unde consumul este de 4,7 kg de cafea pe cap de locuitor, de peste două ori mai mult decât în România, unde consumul mediu per capita se plasează în jurul a puţin peste 2 kg de cafea pe an. |n topul ţărilor europene după consumul de cafea se clasează Finlanda (12,01 kg), Norvegia (9,08 kg), Danemarca (8,58 kg), în timp ce la polul opus se plasează Turcia (0,55 kg). Iugoslavii veneau şi cumpărau, la acea vreme, din România. ”Vânzările au ajuns la un moment dat la 10-15 containere pe zi”.