BusinessMagazin

Tag: Leonardo

  • Cine îi încalţă pe români – lupta pentru peste 700 de milioane de euro pe an

    La fel ca în politică, şi în business lupta se dă pentru supremaţie. În 1494, prin Tratatul de la Tordesillas, Spania şi Portugalia îşi împărţeau Lumea Nouă, care se prefigura după ce Cristofor Columb descoperise actuala Americă. În acel moment, regele Franţei, Francisc I, s-a revoltat şi a spus: “Soarele străluceşte pentru mine la fel ca şi pentru ceilalţi. Să mi se arate clauza din testamentul lui Adam care mă exclude pe mine de la împărţirea lumii. Dumnezeu nu a creat lumea numai pentru spanioli”.

    Acest raţionament poate fi aplicat astăzi în businessul local, la fel ca acum mai bine de 500 de ani în politica mondială. La o scară mult mai mică, dar importantă pentru antreprenorii care au construit de la zero lanţuri de retail de încălţăminte, lupta pentru supremaţie se dă între românii majoritari şi străinii care au cucerit segmente întregi ale pieţei de retail. Cine îşi împarte astăzi piaţa locală de încălţăminte? În topul celor mai mari zece jucători, mai bine de jumătate sunt români. În acest top intră atât retailerii cu acţionariat local, precum Leonardo, Benvenuti, Otter sau Il Passo, cât şi producătorii cu activităţi de retail, cum e cazul Musette. Nu sunt excluşi nici românii care au adus pe piaţa locală franciza unor branduri străine, cum este cazul lui Octavian Radu şi al brandului Aldo.

    Această situaţie este destul de rară pe alte pieţe din România, inundate de străini. Cel mai concludent exemplu este cel al pieţei de îmbrăcăminte, unde şi-au făcut intrarea direct toţi cei patru mari ai modei, Inditex, H&M, New Yorker şi C&A. În topul celor mai mari jucători după cifra de afaceri se găsesc de asemenea şi alţi străini, precum Kenvelo sau LPP Fashion (Reserved, Cropp şi House).
    De ce este situaţia diferită pe piaţa de încălţăminte? O explicaţie poate fi faptul că românii se orientează în continuare după pantofi ieftini, după cum o arată şi suma medie cheltuită de un român pe o astfel de achiziţie. Preţul mediu al pantofilor marilor retaileri depăşeşte cu mult 16 euro, suma medie pe care o dau românii acum pe o pereche de pantofi.

    O altă explicaţie poate fi şi faptul că jucătorii străini au decis să testeze apele pentru moment cu ajutorul unor francizaţi locali. Acesta este cazul atât al brandului Aldo, a cărui franciză este adusă pe piaţa locală de omul de afaceri Octavian Radu, cât şi al brandurilor Geox şi Clarks, unele dintre cele mai mari din lume după vânzări, aduse pe piaţa locală de acţionarul Otter Distribution, Filip Schwartz.

    Octavian Radu mai deţine în prezent doar francizele Aldo şi Debenhams. Până în 2009 însă, Radu era unul dintre cei mai mari jucători din retailul de modă şi încălţăminte autohton, compania sa, Fashion Retail Group, având în portofoliu peste zece branduri precum Aldo, Debenhams, Mandarina Duck, Kipling, Olsen, Roeckl, Fratelli Rosetti sau Sacoor Brothers. În momentul intrării în insolvenţă, în iulie 2010, Aldo şi Debenhams nu mai figurau pe această companie, pentru aceste două branduri fiind create două entităţi separate.

    De altfel, FRG nu mai operează niciun magazin şi a renunţat la franciza celorlalte branduri precum Olsen sau Mandarina Duck. În prezent în România mai există patru magazine Aldo, trei în Bucureşti şi unul în Cluj. Octavian Radu se fereşte să mai vorbească despre businessul lui de modă, unul dintre cele mai afectate de criza locală. Potrivit ultimelor date de la Ministerul de Finanţe, magazinele Aldo au avut vânzări de 1,3 milioane de euro în 2010.

    La rândul său, un alt antreprenor a ales să aducă branduri de încălţăminte în franciză. Filip Schwartz deţine francizele Geox şi Clarks în România. El mai are însă în portofoliu şi retailerul local Otter. Schwartz are cetăţenie română şi s-a născut la Bucureşti, iar în businessul cu încălţăminte pe piaţa locală se află de aproape două decenii. În afacerea Otter, care vinde pantofi sub mai multe branduri, printre care Ara, Gabor şi Otter, el deţine 97% din acţiuni. Toate afacerile sale în domeniul încălţămintei îl trimit pe Schwartz pe poziţia a treia în topul celor mai mari jucători de pe această piaţă. În primele nouă luni ale anului trecut afacerile sale se ridicau la circa 12,3 milioane de euro, în creştere cu cinci procente faţă de anul anterior.

  • Găurele în căutarea lui Leonardo

    Cu numai două săptămâni în urmă jurnalele, mai ales cele străine, informau despre descoperirea rămăşiţelor unei fresce a lui Leonardo pe un perete al Primăriei din Florenţa; pictura, în fapt nişte urme de pigment care ar fi asemănătoare cu cele folosite la Mona Lisa, este acoperită de o frescă a lui Giorgio Vasari.

    Pot înţelege demersul celor ce caută tablouri pierdute şi motivaţiile lor complexe – marketing personal şi gloria asocierii cu numele lui Leonardo, dorinţa de a oferi lumii o nouă pictură, pasiunea. Dar cred că datul de găurele într-o operă de artă, cea a lui Vasari, pentru a căuta un eşec, fie el şi al lui Leonardo, este o acţiune nătângă. Suntem într-o zonă unde ierarhiile de genul “Leonardo e mai tare decât Vasari” sunt stupide, chiar dacă de la Dan Brown încoace DaVinci se află pe un pisc de hype.

    Să ne întoarcem în 1503, când Marele consiliu al oraşului Florenţa hotărăşte să împodobească sala-i cu două mari fresce. Concurează, la propriu, DaVinci (50 de ani) şi Michelangelo (sub 30 de ani). Câştigă experienţa, subiectul fiind “Bătălia de la Anghinari” (1440, un episod în nesfârşitele războaie dintre oraşele-cetăţi ale Italiei), şi toată lumea oftează de admiraţie în faţa cartonului maestrului. Doi ani mai târziu maestrul capotează: după nenumărate studii, tentative, presiuni ale consiliului, încercări, amânări, pictura este abandonată. Vasari, un artist remarcabil la rândul lui, face ce era de făcut.

    Ce s-a întâmplat?

    A intervenit caracterul lui Leonardo. Puţini spun, în general, despre atotcuprinzătorul maestru că a fost un nehotărât plin de temeri, şovăielnic în faţa şevaletului, incapabil să ia o decizie, preferând să amâne. Fresca e un lucru delicat, unde totul trebuie făcut dintr-o trăsătură. Leonardo vrea un grund, un suport asemănător celui folosit la pictura în ulei, care i-ar îngădui nehotărârea. Dar vopselurile nu se usucă, şi asta timp de şase luni. Face foc în faţa picturii, dar culorile se preling, se amestecă. Pictura este ratată. Aparenţele sunt salvate, pentru că Leonardo este, chipurile, chemat de regele Franţei şi Florenţa îi acordă un răgaz. Pictorul nu se mai întoarce niciodată în faţa peretelui.

    DaVinci a început o sumedenie de lucrări, dar a terminat puţine – abia 25 de tablouri. Definitorie este reacţia papei Leon al X-lea în 1513: “Vai mie, acesta nu va realiza nimic, căci se gândeşte la sfârşit înainte de a fi început să lucreze”. Anul era 1513 şi iscoadele îl informaseră pe papă că Leonardo era preocupat de distilarea unui vernis, soluţia menită să protejeze tabloul, altfel nici măcar început.
    Pe lista de opere neterminate se află statuia ecvestră comandată de Lodovico Sforza, ducele de Milano, portretul Isabellei d’Este, ducesă de Mantova, care s-a zbătut şase ani pentru tablou sau altarul principal al bisericii Santissima Annunziata din Florenţa. Pier, de-a lungul timpului, o madonă pentru regele Ungariei, un prunc Isus pentru împăratul Maximilian, un Bachus pentru Ferrara, o Madonă pentru familia Medici, un Isus copil pentru biserica din Mantova. Îl spală, definitiv, fără tăgadă, de aceste păcate operele rămase.

    “Bătălia de la Anghinari” este, cred, cel mai bun exemplu pentru o dimensiune umană pe care o ignorăm în lumea modernă – un ins ajunge o singură dată la stele, indiferent cât de grozav este, indiferent cât de mult trăieşte, indiferent cât de admirat este. O lecţie bună care merită preţul unei fresce pierdute

  • Noile strategii ale retailerilor de incaltaminte

    Carrie Bradshaw, personajul principal din serialul “Sex and the
    City” avea sute de perechi de pantofi si este una dintre
    simbolurile favorite ale vanzatorilor din domeniu. Insa femei
    pasionate de pantofi si dispuse sa cheltuie averi pentru asta sunt
    putine, mai ales in Romania, unde bugetul mediu anual pentru
    achizitiile de incaltaminte este de 160 de lei (38 de euro), dupa
    cum arata o analiza a BUSINESS Magazin care are la baza un raport
    al companiei de cercetare de piata Euromonitor. Desi suma poate
    parea derizorie, in conditiile in care pretul unei perechi de
    pantofi pe segmentul medium si medium-high abia incepe de la
    aceasta suma, exista mii de perechi de pantofi care costa mai putin
    de zece euro si care formeaza o alta piata.

    In urma cu cinci-sase ani, cand Leonardo era liderul de
    necontestat al pietei de incaltaminte, Florin Panea, proprietarul
    afacerii, lansa proiectul Libelula – o retea alternativa de
    magazine de tip discount, cu preturi mici si foarte mici, retea
    care ar fi trebuit sa ajunga la 100 de magazine si sa acopere
    clientela care nu isi permitea sa se incalte din magazinele
    Leonardo. Cativa ani mai tarziu, dupa o criza si aflat in
    insolventa din 2009, acelasi Leonardo – cu afaceri de 78 milioane
    de euro anul trecut – s-a pozitionat pe segmentul medium-low si a
    stabilit plafonul superior al preturilor la 30 de euro.

    Bogdan Gorde, partener in cadrul Casei de Insolventa
    Transilvania, responsabila cu reorganizarea judiciara a Leonardo,
    explica la sfarsitul anul trecut faptul ca Leonardo si-a stabilizat
    businessul, reusind sa vanda zilnic circa 10.000 de perechi de
    incaltaminte si 5.300 de articole nonincaltaminte – accesorii si
    produse de marochinarie. In aceste conditii, vanzarile Leonardo se
    ridica, in medie, la 210.000 de euro pe zi, respectiv 6,51 milioane
    de euro pe luna.

    Astfel, potrivit estimarilor BUSINESS Magazin, pretul mediu de
    vanzare al unui articol din magazinele Leonardo era de 13,7 euro,
    fata de 25-26 de euro in urma cu trei ani. Cu un asemenea pret, un
    roman si-ar permite sa isi cumpere in fiecare an circa trei perechi
    de pantofi.

    Diferentele semnificative intre veniturile romanilor din zona
    rurala si cei din zona urbana permit sa existe diferente intre
    strategiile retailerilor. Astfel, alti jucatori din top cinci cei
    mai mari retaileri de pe piata de incaltaminte s-au orientat catre
    business-uri pentru persoanele cu venituri medium si medium-high.
    Exemple in acest sens sunt Otter, Benvenuti si Musette, jucatori
    situati pe pozitiile trei, patru si respectiv cinci. Primii doi
    clasati in acest top dupa cifra de afaceri sunt insa Leonardo si
    Deichmann, amandoi retaileri care se adreseaza persoanelor cu
    venituri medii si sub medie. Rezultatele financiare ale celor doi,
    de departe mai bune decat ale celorlalti jucatori, indica faptul ca
    anul trecut romanii au mizat pe pantofi ieftini, iar Leonardo si
    Deichmann au obtinut afaceri de zeci de milioane de euro prin
    vanzarea unor volume mari de produse.

    Intr-un an in care consumul a scazut cu 5,3%, romanii au fost
    tot mai sensibili la pret, care a devenit principalul argument in
    momentul achizitiei. In aceste conditii, retailerii au apelat la
    tot mai multe promotii si reduceri, dar si la produse mai ieftine,
    pentru a atrage clienti in magazine. Dan Pavel, actionarul
    majoritar al retailerului Benvenuti, spunea in urma cu cateva luni
    ca a decis sa reduca numarul produselor scumpe din magazine si sa
    mizeze pe produse cu preturi medii, dar a si introdus produse cu
    preturi mai mici, intre 154 si 199 de lei. “Pretul ramane, pentru
    romani, unul dintre principalele criterii de achizitie, iar cererea
    pentru produse scumpe a scazut considerabil”, motiva Dan Pavel
    decizia de a se adresa mai multor categorii de clienti.

    Strategia reducerilor este insa un fel de capcana, spune seful
    Otter Distribution Romania si actionarul companiei, Filip Schwartz:
    “In pofida crizei financiare, nu stam 12 luni pe an in promotii,
    pentru ca este o arma gresita, care conduce la scaderea
    credibilitatii”. Otter Distribution – care detine 30 de magazine
    Otter si patru magazine Geox – a pastrat acelasi numar de promotii
    si de doua ori pe an, cate doua luni (iulie-august si
    ianuarie-februarie), exista reduceri. “Mai exista si situatia in
    care la aducerea unui produs nou avem promotii punctuale.” Printre
    brandurile actuale din portofoliul Otter se numara Clarks, Geox,
    Ara, Gabor, Otter sau Le coq sportif. Clarks si Geox sunt primele
    doua branduri ca vanzari la nivel mondial si acestea sunt unele
    dintre putinele branduri din top 20 prezente pe piata locala,
    alaturi de Ecco si Hush Puppies.

    In pofida scaderii consumului si a sensibilitatii crescute la
    pret, comerciantii de pe piata de incaltaminte au avut un an bun in
    2010 si au estimari optimiste si pentru 2011.

  • Revista presei economice din Romania

    Gandul anunta ca Ministerul Transporturilor va analiza
    pana joi propunerile sindicalistilor de echilibrare a bugetelor de
    venituri si cheltuieli, pentru a nu mai fi nevoie de
    disponibilizari la CFR, iar dezbaterea pe programul de
    restructurare amana concedierile dupa 15 septembrie. Statul
    vrea sa vanda in septembrie obligatiuni de stat si certificate de
    trezorerie in valoare de 4,6 miliarde de lei (1,09 miliarde de
    euro), la fel cat anuntase si pentru august.

    Comerciantul de incaltaminte Leonardo a obtinut de la creditori
    aprobarea planului de reorganizare judiciara si acelasi anunt a
    fost facut de Flanco saptamana trecuta: specialistii citati de
    Evenimentul Zilei remarca aceste reusite, in conditiile in care mai putin
    de 5% din companiile intrate in insolventa ating aceasta
    performanta. Cardurile valorice, emise de producatori sau
    comercianti, pot fi o solutie pentru cei care evita sa ofere un
    cadou nepotrivit.

    Cat costa scolile private? intreaba Romania
    Libera    , dand cateva exemple din care reiese ca in medie
    costurile lunare de scolarizare ajung la nivelul unui salariu mediu
    pe economie, cele mai scumpe fiind scolile care predau integral in
    limba engleza si folosesc sistemul scolar american sau cel britanic
    Cambridge. Mai multe banci au ales in al doilea trimestru al anului
    sa majoreze scadentele maxime pe care acorda credite populatiei,
    conform BNR, iar “in cazul creditarii ipotecare exista si semnale
    privind o eventuala relaxare a termenilor de creditare”.

    Riscul valutar ii loveste pe cei cu credite in franci, noteaza Adevarul, in
    conditiile in care francul elvetian s-a scumpit de la inceputul
    anului cu peste 40 de bani, ajungand la 3,23 lei, din cauza
    apetitului investitorilor pentru monedele considerate de refugiu,
    iar restantele la imprumuturile in franci au crescut de peste noua
    ori in intervalul iunie 2009 – iunie 2010. De miercuri vin noi
    scumpiri; pretul uleiului va creste cu cel putin 15%, fiindca
    semintele de floarea soarelui se vand la pret dublu fata de anul
    trecut.

    Motorina si benzina se lupta pentru un loc fruntas in topul
    scumpirilor la nivel european, socoteste Ziarul Financiar,
    observand ca Romania se numara printre tarile cu cea mai puternica majorare a
    preturilor la carburanti la nivel european (locul 7 din 27), de la
    inceputul anului si pana acum. In ultimii cinci ani, 25 de fabrici
    detinute de cei mai mari producatori ai industriei alimentare si a
    bauturilor si-au inchis portile, aproape 3.000 de persoane fiind
    disponibilizate in urma acestor decizii de restructurare.

  • Creditorii au aprobat planul de reorganizare al Leonardo

    ,, In perioada de observatie, societatea si-a redimensionat
    costurile. Astfel au fost reduse cheltuielile salariale, cu
    chiriile si alte cheltuieli exceptionale. Planul de reorganizare
    aseaza pe o noua structura si datoriile anterioare deschiderii
    procedurii adaptat la posibilitatile reale de recuperare si la
    valoarea de evaluare a patrimoniului societatii. Astfel societatea
    va plati in cadrul reorganizarii pe langa datoriile curente si
    datoriile la banci, la salariati, si partial celorlalti creditori.
    Prin mentinerea in viata comerciala a acestei companii se mentin
    locurile de munca a 2.000 de persoane, iar creditorii recupereaza
    mai mult decat in faliment, caz in care doar bancile care au
    garantie intreg patrimoniul ar fi recuperat banii”, a declarat
    pentru ZF Radu Lotrean, responsabil cu reorganizarea judiciara a
    Leonardo.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Leonardo si-a stabilizat businessul. Vinde 10.000 de perechi de pantofi pe zi

    “Strategia preturilor medium-low a functionat. Acum Leonardo
    vinde de 200.000 de euro pe zi, iar businessul s-a stabilizat. In
    lunile trecute nu am resimtit scaderi ale consumului”, a declarat
    pentru ZF Radu Lotrean, asociat coordonator la Casa de Insolventa
    Transilvania, responsabila cu reorganizarea judiciara a companiei
    detinute de omul de afaceri oradean Florin Panea.

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro

  • Cum face Leonardo afaceri de 100 mil. € in insolventa

    Compania a anuntat ca a finalizat 2009 cu afaceri de 100 de
    milioane de euro, in conditiile in care proprietarul Florin Panea a
    renuntat la 47 de magazine deschise in mai multe orase din tara. Cu
    133 de unitati ramase, din 180 cate avea in 2008, compania a apelat
    la o serie de masuri capabile sa redreseze businessul cu
    incaltaminte, printre acestea numarandu-se plata salariului in
    functie de vanzari, reducerea spatiilor de depozitare sau
    renegocierea chiriilor pentru spatiile pastrate.

    Cititi mai multe despre afacerile Leonardo pe
    www.zf.ro

  • Cele mai mari firme intrate anul trecut in insolventa

    50% din firmele intrate in insolventa, respectiv in faliment
    anul trecut vin dinspre zona comertului, arata statisticile. Dar
    cifrele mai arata ceva si anume ca cei mai afectati retaileri au
    fost cei romani; Pic, Leonardo, Mondex, Ultra Pro, Ethos sunt doar
    exemplele vizibile, dupa cum spune Arin Stanescu, presedintele
    Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa
    siRestructurare.

    “Retailerii romani au mers de multe ori dupa flerul propriu, de
    multe ori exagerat de pozitiv, nu au avut consultanti cu experienta
    de retail, dar nici nu au avut in spate un grup international care
    sa ii sprijine la inceputul crizei. De aceea eu cred ca marii
    castigatori ai crizei in retailul romanesc vor fi comerciantii
    straini, incepand cu magazinele de pantofi pana la legume si
    fructe”, afirma Stancescu.

    PSV Company este cea mai mare companie din Romania care a intrat
    in insolventa (400 mil. euro afaceri in 2008). Pe treapta a doua se
    claseaza Cuprom, cu afaceri de 190 de milioane de euro in 2008.

    Pe pozitia a treia a clasamentului celor mai mari firme
    autohtone intrate in insolventa se afla supermaketurile Pic, cele
    mai mari ca lant autohton, au intrat anul trecut in insolventa.
    Compania a avut in 2008 afaceri de 154 de milioane de euro.

  • 2010, anul falimentelor?

    “Vreau sa fiu optimist”, spune Arin Stanescu, presedintele UNPIR
    (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare)
    si coordonatorul casei de insolventa Reconversie si Valorificare
    Active (RVA Insolvency). Stanescu se refera la sansele pe care le
    au cele peste 21.000 de dosare deschise anul trecut de a evita
    falimentul. Avocatul, unul dintre cei mai experimentati practicieni
    in insolventa de pe piata, crede ca, din cele 21.000 de cazuri
    deschise anul trecut, 98% sunt de fapt dosare de faliment.

    Termenul de insolventa, care a devenit foarte popular anul
    trecut, odata cu deschiderea acestei proceduri de catre companii
    mari si foarte mari din Romania, suna mai bine si putin mai
    optimist fata de faliment. A intra in insolventa inseamna ca o
    firma sa se adreseze tribunalului pentru a se proteja de creditori
    si de a-si continua activitatea, intre timp incercand sa isi achite
    datoriile. Procedura cuprinde trei pasi: observatia, reorganizarea
    si falimentul – asadar o firma in insolventa se poate afla in
    oricare din cele trei etape, dar nu in faliment.

    Experienta anilor trecuti a aratat insa ca mai putin de 2% din
    firmele care au ajuns in insolventa au reusit sa evite lacatul pe
    poarta din fata. “Falimentele au dominat piata pana in 2008. La un
    moment dat era un procent de 1% reorganizari cu succes, adica
    foarte putin. |n conditiile in care situatia economica nu se
    imbunatateste si nu vad cum s-ar putea intampla asta in urmatoarele
    luni, cu siguranta companiile vor alege sa se puna sub protectia
    legii insolventei, asta daca vor sa supravietuiasca, iar daca nu,
    vor intra direct in faliment. Dar cred ca vom mai asista la niste
    cazuri rasunatoare”, este de parere Geanina Oancea, practician in
    insolventa la BDO Business Restructuring.

    Reorganizarile nu reusesc, de cele mai multe ori, cam din
    aceleasi motive, legate de faptul ca firmele nu aplica legea
    corect, dupa cum spune Arin Stanescu. Mai precis, nu se adreseaza
    instantei imediat ce observa ca nu mai au cu ce-si plati datoriile,
    nu urmaresc litera planului de reorganizare, dar, cel mai
    important, nu au surse de finantare din exterior sau, cum se spune
    in limbajul practicienilor in insolventa, “fresh money”. “Cel mai
    important aspect al planului de reorganizare este legat de bani; de
    fapt, dosarul de restructurare nici nu ar trebui aprobat daca nu se
    face dovada unei surse de finantare, eventual externe, care sa
    acopere problemele. Asadar, insolventa e de cele mai multe ori
    artificiala”, explica Stanescu, motivand astfel de ce cea mai mare
    parte din dosarele de insolventa sunt de fapt dosare de
    faliment.

  • Reteaua Leonardo a inchis 40 de magazine in Ungaria

    Deja a inchis 40 de magazine in Ungaria, iar pentru celelalte
    s-a propus un termen de circa doua luni, pana la sfarsitul anului,
    pentru a lua decizii cu privire la inchiderea sau continuarea
    activitatii magazinelor din cele trei tari.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro