Prietenul meu Nayan Chanda, editor al Yale Global, mi-a povestit o discutie pe care a avut-o cu un diplomat asiatic cu privire la India si China: India, spunea el, pare mereu ca da in clocot la suprafata – dar in profunzime e stabila, multumita unui fundament democratic vechi de 50 de ani.
China pare foarte stabila la suprafata, dar in profunzime da de fapt in clocot – are o economie supraincalzita, sub un capac politic sub presiune. Ar fi multe de spus pe tema asta – dar cel mai interesant ar fi unde anume da China in clocot azi. De la revolta studenteasca din 1989, noi, in America, am avut tendinta de a privi China prin prisma Pietei Tienanmen (locul in care au avut loc protestele – n.r.), socotind ca drama cea mai mare a Chinei e infruntarea dintre studentii care cer libertate si radicalii din Partidul Comunist.
Exista inca adevar intr-o atare perspectiva, dar aceasta a incetat sa fie lentila cea mai revelatoare prin care trebuie privita acum China. Mare parte dintre acei studenti din Tienanmen au acum MBA-uri, s-au lasat de politica si muncesc pentru multinationale. Cea mai revelatoare falie a Chinei poarta numele de Tigrul Care Sare Defileul – e vorba de un spectaculos sit geologic din vestul Chinei, de-a lungul fluviului Yangtze. Defileul e cu siguranta unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata. L-am vizitat cu camera de luat vederi in mana. Dar am vizitat, cu carnetul de notite, si cativa tarani din regiune.
Acei oameni sunt infuriati ca planurile pentru un baraj pe fluviul Yangtze prevad inundarea defileului si relocarea fortata a mii de fermieri si tarani din zona. Iar vocile lor se aud din ce in ce mai tare; au aflat ca au anumite drepturi si fac presiuni asupra oficialitatilor locale, cerandu-le sa revizuiasca planurile dupa care barajul ar urma sa fie construit. Virajul spre politica nu e, asadar, un hobby pentru acei fermieri. E o necesitate.
Sunt si alte drame asemanatoare, izvorate din necesitate, se petrec de-a lungul si de-a latul Chinei rurale de azi. In aceste drame isi joaca rolurile tarani care stiu bine ca nu sunt participanti directi la cresterea economica a Chinei, dar carora li se spune ca, daca vor sa fie, trebuie sa-si dea consimtamantul pentru construirea de baraje si fabrici care vor distruge locurile in care ei vietuiesc.
Nu le place acest targ, dar sistemul politic rigid al Chinei ii lasa pe acesti agricultori, care inca formeaza o majoritate in China de astazi, fara prea multe instrumente legale cu care sa-si poata duce lupta. E de explicat asadar de ce presa oficiala a consemnat ca in 1993 in China au avut loc circa 10.000 de incidente si proteste. Anul trecut au fost consemnate 74.000.
Cam asa ar arata lentila politica prin care trebuie privita azi China. Cum se va descurca partidul comunist cu tensiunile legate de protectia mediului, cu cele sociale, economice si politice (care converg in locuri precum Tigrul Care Sare Defileul, nu in Piata Tienanmen din Beijing) – acesta e cel mai important lucru de care depinde stabilitatea politica a Chinei in viitorul apropiat.
Fiti atenti ce spunea adjunctul ministrului chinez al mediului, Pan Yue, in stupefiantul interviu pe care l-a acordat pe 7 martie publicatiei germane Der Spiegel: Resursele noastre prime sunt neindestulatoare, nu avem destul pamant, iar populatia creste constant. Acum in China traiesc 1,3 miliarde; asta inseamna de doua ori mai mult decat acum 50 de ani. In 2020, in China vor trai 1,5 miliarde de oameni. Orasele se extind, dar regiunile desertice se extind si ele in acelasi timp; terenul locuibil si folosibil s-a injumatatit in ultimii 50 de ani. Miracolul PIB-ului chinezesc va lua sfarsit in curand, pentru ca mediul inconjurator nu poate tine pasul cu noi. Jumatate din apa celor mai mari sapte rauri pe care le avem e complet nefolositoare.
O treime din populatia urbana respira aer poluat, spunea Pan Yue in interviul din Der Spiegel. Si continua: Noi suntem convinsi ca o economie prospera merge mana in mana, in mod automat, cu stabilitatea politica. Cred ca asta e o greseala majora. Daca prapastia dintre bogati si saraci se va adanci, atunci regiunile din interiorul Chinei si societatea ca intreg vor deveni instabile. Daca democratia noastra si justitia noastra raman in urma dezvoltarii economice in ansamblul ei, oamenii din diverse grupuri nu vor mai avea cum sa-si protejeze interesele.