UDMR, prin deputatul Mate Andras, a smuls de la PDL includerea în lege a procurorilor cu activitate înainte de 1989, ceea ce face ca legea să ricoşeze în direcţia Monicăi Macovei, dacă legea va fi promulgată în această formă de preşedintele Băsescu. În schimb, UDMR a acceptat concesia majoră, cerută de PDL prin Mircea Toader, ca de sub incidenţa legii să fie scoşi foştii membri în conducerea aparatului UTC şi a misiunilor diplomatice, prevenind astfel ridicolul politic al unei lustrări a actualului premier Ungureanu ori a noului şef al SIE, Teodor Meleşcanu, proaspăt confirmat în funcţie exact în ziua votării legii.
Cu aceasta, legea a rămas şi mai trunchiată decât o lăsase în 2010 Curtea Constituţională, care se opusese prevederii ca foştii nomenclaturişti şi securişti să poată candida pentru funcţii alese, oprindu-i doar de la accesul în funcţii numite. Dacă adăugăm şi că legea impune lustraţia pe 5 ani în loc de 10, cum era în forma iniţială promovată de PNL, rezultatul e modest, ilustrând lipsa de voinţă politică a partidelor de a-şi atinge măcar cu o floare membrii şi amicii cu funcţii în fostul regim.
Nu înseamnă însă că legea nu mai are obiect, măcar simbolic: dacă un fost mahăr comunist sau turnător poate ajunge în continuare deputat sau preşedinte, măcar nu mai poate fi ministru sau şef de serviciu secret.