Invitat de Jawaharlal Nehru sa construiasca un oras indian care
se dorea modern si desprins de trecut, Le Corbusier avea sa creeze
in anii ’50 Chandigarh, capitala a doua state ale tarii, Punjab si
Haryana. Arhitectul, cu binecunoscuta-i preocupare pentru detalii,
si-a pus amprenta inclusiv pe mobilierul si decoratiunile din
cladirile nou construite, pentru a caror realizare avea sa-l cheme
in ajutor pe varul sau Pierre Jeanneret.
Jumatate de veac mai tarziu, armonia dintre cladiri si
mobilierul lor a fost perturbata, multe dintre piese ajungand sa
fie vandute la licitatie, spre bucuria colectionarilor. Daca
initial se vindeau in Chandigarh obiecte tinute in depozite si
neingrijite, adjudecate de cei interesati pentru sume mici,
ulterior s-a trecut la scoaterea lor la licitatie in Europa sau
SUA, de unde s-au incasat sume considerabile. De interesul
colectionarilor n-au scapat nici instalatiile de iluminat stradal
sau capacele de canal proiectate de Le Corbusier; acestea din urma
au ajuns sa se vanda si cu suma de 21.000 de dolari la o licitatie
a casei Christie’s organizata in 2007 la New York. In aceeasi
licitatie, o masa din lemn de tek ce apartinuse unei biblioteci s-a
vandut pentru 144.000 de dolari.
Atrasi de posibilitatea unor castiguri substantiale, se pare ca
pana si unii dintre oficialii orasului furnizeaza piese de mobilier
pentru vanzare, pe care le dau drept ale lor atunci cand li se cere
de catre casele de licitatii sa le justifice provenienta. Aceasta
ingreuneaza incercarile autoritatilor de a opri comercializarea
pieselor de mobilier semnate Jeanneret si Le Corbusier, a caror
disparitie ar insemna o grea lovitura pentru mostenirea culturala a
orasului.