Şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, crede în schimb că proiectul este “prea mic” ca să fie un proiect de ţară şi că ar trebui ca obiectivul naţional să fie ca România să devină a şaptea forţă economică din UE (proiectul pe care îl vehiculase el pe când era prim-ministru). Tăriceanu neglijează însă că aderarea la zona euro nu doar că nu e un proiect mic, ci implică eforturi uriaşe de convergenţă reală cu zona euro, fără a pierde în acelaşi timp convergenţa nominală, aşa cum s-a întâmplat în guvernarea Tăriceanu, când “duduiala” economiei care creştea cu peste 7% s-a realizat pe seama unui deficit structural de peste 8% şi a unui deficit de cont curent de aproape 14%, pentru care România a plătit apoi scump, cu una din cele mai drastice ajustări fiscale din Europa.
După economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, PIB ar trebui să crească timp de 9-10 ani cu 2% peste media UE pentru a ajunge de la un PIB per capita de 52% din media europeană, cât avea anul trecut, la 60% din media UE, cât avea Letonia, unul dintre cele mai sărace ţări intrate în zona euro (la 1 ianuarie 2014). O analiză recentă a BNR arată, de asemenea, că un indicator relevant pentru convergenţa reală, productivitatea muncii, ne situează nu numai în urma UE15 (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE15), ci şi a celor 9 state din Est membre ale UE (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE9).