Tag: laureat

  • Ipocrizie de oameni bogati: de la celebrităţi bogate care îi îndeamnă pe oameni să stea acasă din casele lor luxoase sau de pe iahturi, la cei care s-au testat de COVID înaintea tuturor

    Clipurile în care celebrităţi bogate îndeamnă din casele lor luxoase, din ranch-uri uriaşe sau din izolarea pe iahturi oamenii să stea acasă sunt ipocrite pentru unii. Financial Times a scris despre acest lucru, la fel şi The Guardian. Sunt ziare puternice, cu public fidel şi numeros. The New York Times a făcut un studiu în SUA, o economie unde inegalitatea este la ea acasă, în care se arată că „a sta acasă în timpul coronavirusului este un lux”.

    Bogaţii şi-au permis să se retragă mai devreme – limitându-şi astfel expunerea la virusul care provoacă pandemia – decât oamenii de rând, obligaţi să rămână activi mai mult timp pentru a-şi câştiga traiul. Ziarul a tras această concluzie pe baza datelor privind locaţia persoanelor furnizate de serviciile de telefonie mobilă.

    De asemenea, oamenii cu bani şi-au permis să se testeze de COVID din timp. Asupra acestui lucru atrage atenţia The Atlantic. Tot în SUA, când testul pentru SARS-CoV-2 al jucătorului vedetă de baschet Rudy Gobert a ieşit pozitiv, s-a simţit un scurt moment de panică naţională. Mijlocaşul clubului de baschet Utah Jazz a fost în contact strâns cu coechipierii, personalul şi fanii care căutau autografe.

    Atinsese mânerele uşilor, mingiile, microfoanele, dispozitivele de înregistrat – ar fi putut transmite virusul la sute de oameni. Asociaţia Naţională de Baschet (NBA) a acţionat agresiv. După doar câteva ore, statul Oklahoma testase deja 58 de jucători şi membri ai personalului de la Utah Jazz şi Oklahoma City Thunder. Jucătorilor de la Raptors din Toronto, care au jucat cu Jazz cu două zile înainte, li s-au făcut şi lor teste, din precauţie.

    Unul dintre coechipierii lui Gobert, Donovan Mitchell, a fost găsit pozitiv. Restul testelor au fost negative. NBA a suspendat totuşi sezonul. Acţiunea rapidă a contrastat puternic cu răspunsul la nivel de stat. Spre exemplu, în perioada 6 – 12 martie, statul Alabama – care a anunţat primul caz confirmat de COVID-19 – a efectuat doar 12 teste. În Oklahoma, Utah Jazz a consumat 20% din întregul stoc de kiturilor de testare ale statului.

    „Oamenii vor să vorbească despre acest virus ca despre un agent patogen care nu face discriminare, dar nu este chiar aşa”, spune Ashwin Vasan, profesor de sănătate publică la Universitatea Columbia. „Virusul atacă direct prin fisurile societăţii noastre.”

    În Financial Times, Angus Deaton, autor alături de Anne Case al cărţii „Moarte şi disperare şi viitorul capitalismului”, scrie că oamenii din păturile superioare ale societăţii sunt mai sănătoşi şi trăiesc mai mult. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 pare că oferă o excepţie de la regulă – este o infecţie care nu-i iartă pe liderii mondiali, pe politicienii de rang înalt sau chiar pe membrii caselor regale şi nici pe celebrităţi.

    Pe măsură ce bursele de acţiuni se prăbuşesc, boala loveşte la fel de feroce portofelele precum atacă plămânii. Companiile din industria farma lucrează din greu pentru a dezvolta teste, pe care le vor furniza gratuit, şi investesc în dezvoltarea rapidă a unui vaccin. În SUA, o industrie scumpă arată lumii un chip mai blând. În Marea Britanie, un sistem naţional de sănătate cronic subfinanţat se confruntă cu un tsunami de cazuri de îmbolnăviri şi decese. Poate că pandemia de COVID-19 va inversa inegalitatea crescândă din ultimele decenii. Dacă da, este puţin probabil ca aceste efecte ale virusului să dureze. Istoria arată că în epidemiile anterioare, în fazele incipiente, când bolile sunt noi sau slab înţelese, cei bogaţi şi puternici nu sunt scutiţi.

    Cu timpul, situaţia se schimbă. În Anglia modernă timpurie, ciuma şi bolile epidemice erau încă un flagel frecvent. Speranţa de viaţă a fluctuat sălbatic, scăzând brusc atunci când variola sau ciuma cuprindea ţara. Speranţa de viaţă la naştere era aceeaşi în 1800 ca în 1550. În cea mai mare parte a timpului, aristocraţia nu s-a descurcat mai bine; ducii şi familiile lor bogate trăiau la fel de mult (sau de puţin) ca lucrătorii, slujitorii sau iobagii. Nimeni, bogat sau sărac, nu a înţeles cum să evite ciuma şi nici cum să se protejeze de variolă.

    O schimbare esenţială a venit odată cu variolizarea – o formă incipientă de imunizare împotriva variolei – şi mai târziu cu vaccinarea. Inocularea s-a extins printre păturile sociale, dar începând cu familia regală. A ajuns la mulţime mult mai târziu şi mai lent. Ducii au început să trăiască mai mult în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar creşterea longevităţii generale nu s-a manifestat serios până în anii 1850. Cei bogaţi şi puternici s-au descurcat mai bine, odată ce şi-au dat seama ce să facă – sau după ce cineva şi-a dat seama pentru ei. De atunci, sănătatea mai bună a celor avuţi este documentată anecdotic şi în statisticile naţionale, fie ele şi înscrise în piatră.

    Pietrele funerare dintr-un cimitir din Glasgow sunt mai mari şi mai ostentative atunci când datele arată că defunctul a ajuns la bătrâneţe. În ultimii ani, pe măsură ce speranţa de viaţă la nivel naţional s-a apropiat de stagnare, mortalitatea în Anglia a crescut în zonele mai defavorizate din nord şi a scăzut în sud-estul mai activ economic. Americanii zilelor noastre aflaţi în al patrulea deceniu de viaţă trăiesc mai mult cu 15 ani dacă declaraţiile lor fiscale arată că au un venit din top 1% comparativ cu cei 1% de la nivelul cel mai de jos al societăţii. Începând cu mijlocul anilor 1990, decalajul educaţional în ceea ce priveşte vârsta morţii s-a lărgit. Numărul celor care „mor din disperare” – prin sinucidere, supradozaj de droguri şi boli hepatice cauzate de alcool – s-a ridicat în SUA de la 65.000 în 1995 la 150.000 în 2018, sprijinit de utilizarea la scară largă şi de abuzul de OxyContin şi alţi opioizi.

    Aproape toată creşterea a fost în rândul americanilor mai puţin educaţi. O diplomă universitară de patru ani a reprezentat un certificat de exceptare aproape infailibil. În aceeaşi perioadă, de creşterea de şase ori a preţurilor acţiunilor, măsurată prin evoluţia S&P 500, au beneficiat în mod disproporţionat americanii mai înstăriţi, care sunt mai susceptibili să deţină acţiuni, direct sau prin planurile de pensie. Între timp, câştigul mediu pe oră pentru salariaţii obişnuiţi, ajustat la inflaţie, abia dacă depăşeşte nivelul anilor ’70.

    Va inversa aceste tendinţe pandemia de COVID-19? Datele sunt disponibile doar parţial. Testarea în SUA şi Marea Britanie a fost extrem de inadecvată. Poate că virusul este astăzi cum au fost variola sau ciuma bubonică din Europa înainte ca aceste boli să fie bine înţelese şi tratabile. Acest virus este nou, nimeni nu are imunitate şi, în afară de autoizolare, oamenii de azi sunt la fel de neputincioşi ca oraşul italian Pistoia în anii 1630-31, când autorităţile au blocat porţile împotriva ciumei şi au expulzat străinii.

    Desigur, comercianţii săi pofticioşi după bani au insistat pe o deschidere temporară pentru toţi cei de veneau acolo pentru a facilita exportul vinului. Unii directori de firme fac astăzi presiuni mari pentru un sfârşit prematur al distanţării sociale. Dar 400 de ani au făcut o diferenţă. ARN-ul coronavirusului a fost decodificat rapid – nu va trebui să aşteptăm secole pentru un vaccin sau un tratament. Cu toate acestea, şansele sunt ca, odată ce vom şti să controlăm virusul, nu toată lumea va beneficia în egală măsură de succes.

    Odată ce pandemia se va termina, scenariul cinic este ca producătorii farma şi spitalele din SUA să devină mai puternici şi mai bogaţi ca niciodată până acum. Sau poate că nu. Dacă americanii vor fi indignaţi de costurile tratamentului sau de un tratament preferenţial pentru doar câţiva, ei cel puţin ar putea să solicite ca asistenţa medicală să ajungă sub controlul comunităţii. În Marea Britanie, indignarea privind pagubele produse NHS, sistemul naţional de sănătate, de anii de restructurare a serviciilor pentru a spori eficienţa va îngreuna subfinanţarea serviciului – cel puţin pentru un timp.

  • “Omenirea va supravieţui, coronavirusul încetineşte”. Veşti bune din partea unui laureat al premiului Nobel. Pe ce se bazează

    Biofizicianul americano-britanic-israelian Michael Levitt, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 2013, spune ca se poate observa deja curba descendentă a coronavirusului.
    Levitt a fost cel care a observat primul încetinirea ritmului din China, iar acum spune că acelaşi lucru se întâmplă în Israel, dar şi în restul lumii. Sunt 255 de cazuri confirmate cu Covid-19 în Israel, până luni, 16 martie.

    ”Virusul este în criză şi contrar previziunilor sumbre, răspândirea acestuia se va opri.”, spune Michael Levitt într-un interviu acordat vineri pentru calcalistech.com.


    Fără să fie expert în viroze, Michael Levitt s-a folosit de calcule satistice ca să observe curba decendentă a infecţiilor cu coronavirus în China.

    Prognozele lui Levitt au fost corecte: numărul de noi cazuri raportate în fiecare zi a început să scadă începând cu data 7 februarie. O săptămână mai târziu, rata mortalităţii a început să scadă şi ea.

    „Rata de infecţie a virusului în provincia Hubei a crescut cu 30% în fiecare zi – aceasta este o statistică înfricoşătoare. Nu sunt un expert în gripă, dar pot analiza numerele şi aceasta este o creştere exponenţială. În acest ritm, întreaga lume ar fi trebuit să fie infectată în 90 de zile. Dar apoi, tendinţa s-a schimbat. O săptămână mai târziu, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu numărul morţilor. Această schimbare dramatică a curbei a marcat punctul median şi a permis predicţia mai bună a momentului în care se va încheia pandemia. Pe baza acestui lucru, am ajuns la concluzia că situaţia din toată China se va îmbunătăţi în două săptămâni. Şi, într-adevăr, acum există foarte puţine cazuri noi de infecţie.” , a spus biofizicianul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un laureat al premiului Nobel îşi pierde titlurile academice. Care este motivul

    Reprezentanţii The Cold Spring Harbor Laboratory din New York au anunţat că vor revoca toate titlurile acordate geneticianului, în vârstă de 90 de ani, ale cărui comentarii privind legătura dintre rasă şi inteligenţă au fost considerate de instituţie “groaznice”. James Watson a condus instituţia timp de mai mulţi ani.
     
    James Watson a câştigat premiul Nobel pentru medicină în 1962, după ce a descoperit, în 1953, împreună cu Francis Crick şi Maurice Wilkins, structura în formă de spirală dublă a acidului dezoxiribonucleic (ADN). Studiul lor este considerat una dintre dintre descoperirile ştiinţifice majore din istoria omenirii.
     
  • Cannes 2018: Benicio del Toro este preşedintele juriului Un Certain Regard

    Organizatorii festivalului spun despre Benicio del Toro – care îi succede în acest rol Umei Thurman, preşedintele juriului de anul trecut – că este “nu numai un iubitor al filmului, ci şi un actor strălucit” şi “un artist care nu cunoaşte limitele”.

    Benicio del Toro a fost membru al juriului competiţiei oficiale de la Cannes în urmă cu opt ani, când laureatul premiului Palme d’Or a fost filmul regizorului taiwanez Apichatpong Weerasethakul “Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea omului care a învăţat să citească şi să scrie singur, înainte să ajungă la şcoală. A schimbat istoria medicinei şi a lumii cu descoperirile sale

    Robert Koch s-a născut în orăşelul Clausthal, Germania. A învăţat să scrie şi să citească singur, iar la şcoală a înregistrat rezultate excelente la matematică.

    La 19 ani, Koch intră la Universitatea din Göttingen pentru a studia ştiinţe naturale, dar, după două semestre, decide să îmbrăţişeze medicina. În timpul studiilor a început să colaboreze cu distinsul specialist în anatomie Jacob Henle care a lansat teoria contagierii, potrivit căreia rănile sunt infectate de microbi. Deja în semestrul şase, Koch coordoana cercetările la Institutul de Fiziologie al universităţii. Faptul că a absolvit universitatea cu cea mai mare distincţie pare deja de la sine înţeles.

    În anii 1872-1880 este ofiţer al Districtului medical Wollstein; în această perioadă face primii paşi în dezvoltarea cercetării ştiinţifice a organismelor care cauzează infecţii. Antraxul la vremea respectivă era foarte răspândit în districtul Wollstein, iar Koch fără niciun ajutor bănesc sau ştiinţific îşi propune să descopere cât mai multe despre acest flagel. Laboratorul a fost casa sa, ca aparatură a avut un microscop dăruit de soţia sa, iar instrumentarul era procurat de el însuşi.

    Bacilul antraxului era descoperit de Pollender, Rayer şi Davaine, însă Koch îşi propune să demonstreze faptul că acest bacil este de fapt agentul care produce boala. În acest scop el inoculează la şoareci extracte din splina animalelor bolnave, şi constată că aceştia mor, în timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale sănătoase şoarecii trăiesc. Experimentul confirmă un fapt ce se bănuia şi anume că sângele animalelor infectate este capabil să transfere boala la animalele sănătoase. Koch nu este mulţumit cu acest rezultat şi merge mai departe, demonstrând că bacilii îşi păstrează virulenţa chiar şi în lipsa oricărui organism animal.

    Cititi mai multe pe www.desopera.ro

  • Florin Caşotă, jurnalist Business Magazin, este marele laureat al competiţiei Siemens CEE Press Award 2017

    Florin Caşotă, care lucrează de mai bine de doi ani în cadrul revistei Business Magazin, a primit premiu concursului în cadrul unei gale organizată aseară, la Viena.

    Articolul  „Între carul cu boi şi agricultura 4.0” analizează cum modul în care agricultura inteligentă a devenit deja o realitate în ţări precum Olanda şi Germania, unde tractoarele care ară pe pilot automat sau fertilizatoarele care distribuie îngrăşământ după hărţi digitale nu sunt o raritate; în România, majoritatea fermierilor români practică agricultura de subzistenţă, folosind încă la arat plugul tras de boi.Acest articol a obţinut cel mai mare punctaj dintre cele înscrise, conform evaluărilor membrilor juriului naţional şi, ulterior, regional. Tema din acest an a concursului a fost Digitalizarea/Industria 4.0.

    Materialul lui Florin Caşotă a fost evaluat de un juriu regional, alături de celelalte 11 articole calificare în finală.

    Concursul regional se află la a doua ediţie; acesta este organizat  în 12 ţări din Europa Centrală şi de Est – Austria, Bulgaria, Croaţia, Israel, Muntenegru, Republica Moldova, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina şi Ungaria. În fiecare ţară a existat un juriu de experţi compus din jurnalişti cunoscuţi din România şi dintr-un reprezentant al Siemens.

    Bravo, Florin!

     

  • Laureat al premiului Nobel pentru pace, eliberat din închisoare din China din motive de compasiune

    Liu, activist pentru drepturile omului, a fost închis în 2009 pentru acte de subversiune. Acesta se află într-un spital don provincia Liaoning, conform avocatului său.Soţia lui Liu, se află în arest la domiciliu de când soţul său a câştigat premiul Nobel în 2010.

    Liu Xiaobo, în vâstă de 61 de ani, a fost liderul protestelor din piaţa Tiananmen, în anul 1989. Autorităţile chineze nu au explicat niciodată de ce şi libertatea soţiei sale a fost restricţionată, notează Mediafax.

  • Cea mai simplă şi eficientă scrisoare de recomandare din lume. Cuvântul de aur care i-a deschis porţile uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume

    Matematicianul John Nash, laureat al premiului Nobel în 1994, care şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină pe 23 mai, a fost admis la Princeton la vârsta de 19 ani, după ce profesorul său a trimis o scrisoare de recomandare foarte scurtă. Practic, Richard J. Duffin de la Carnegie Institute of Technology i-a convins pe profesorii de la universitate să-l accepte pe elevul său printr-o propoziţie de cinci cuvinte, unul dintre ele fiind „de aur”:

    Cea mai scurtă scrisoare de recomandare din lume. Cuvântul de aur care i-a deschis porţile uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume

  • Gabriel Garcia Marquez a murit. Scriitorul avea 87 de ani

    “GABRIEL GARCIA MARQUEZ A MURIT”, a scris pe Twitter un purtător de cuvânt al familiei, Fernanda Familiar, potrivit bbc.co.uk.

    “Mercedes şi fiii ei, Rodrigo şi Gonzalo, m-au împuternicit să dau această informaţie. O tristeţe atât de mare”, a adăugat ea.

    “Cel mai mare columbian”, l-a caracterizat preşedintele Columbiei, Juan Manuel Santos, pe Gabriel Garcia Marquez, pe contul său de Twitter. “Un veac de singurătate şi tristeţe în faţa morţii celui mai mare columbian din toate timpurile”.

    Gabriel Garcia Marquez a murit joi, la 87 de ani. Nu a fost făcut public imediat de ce a murit Garcia Marquez , dar scriitorul a fost recent spitalizat în Mexic, din cauza unei infecţii urinare şi la plămâni.

    Pe 8 aprilie, Gabriel Garcia Márquez a fost externat dintr-un spital din Ciudad de Mexico, într-o stare de sănătate considerată “delicată” şi după opt zile de tratament împotriva unei infecţii pulmonare.

    Preşedintele columbian Juan Manuel Santos a declarat, miercuri, că scriitorul suferea de o “pneumonie”, care se afla “sub control”, şi nu de un cancer limfatic, aşa cum a scris presa din Mexic în ultimele zile.

    Ultima apariţie publică a lui Gabriel Garcia Marquez a avut loc pe 6 martie, când scriitorul a stat la poarta reşedinţei sale din Ciudad de Mexico, unde locuia de peste 30 de ani, pentru a-i primi pe jurnaliştii veniţi în vizită cu ocazia aniversării sale. Scriitorul şi-a întâmpinat oaspeţii zâmbitor, a primit cadouri şi a acceptat să se lase fotografiat, fără a acorda însă interviuri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Roger Ebert, influent critic de film laureat al premiului Pulitzer, a murit. Obama, Scorsese sau Spielberg şi-au exprimat regretul

     Roger Ebert “a celebrat excelenţa în cinematografie, denunţând în acelaşi timp calitatea slabă, lipsa de originalitate şi mediocritatea (anumitor filme), cu o privire ascuţită, un spirit viu şi o cultură vastă, care i-au încântat pe milioanele sale de cititori şi de telespectatori”, scrie Chicago Sun-Times.

    Preşedintele american Barack Obama a afirmat la rândul său că “industria cinematografică nu va mai fi aceeaşi fără Roger Ebert”.

    “Roger întruchipa cinema-ul. Când nu îi plăcea un film, era sincer. Când îi plăcea, era demonstrativ – captând puterea unică a cinema-ului pentru a ne duce pe toţi în locuri pline de magie”, a declarat Barack Obama într-un comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro