BusinessMagazin

Tag: laser

  • Adio plăci de colesterol: O nouă tehnică cu laser şi ultrasunete le poate „evapora”

    Nivelurile prea ridicate de colesterol pot duce la arteroscleroză.
    Deşi cel mai bun mod de a evita aceste daune este de a preveni boala, odată ce aceasta a apărut, există tratamente pentru ea.
    Metoda în cauză combină utilizarea unui laser de mică putere şi a ultrasunetelor pentru a elimina placa arterială în mod sigur şi eficient.
    Nivelurile prea ridicate de colesterol pot duce la arteroscleroză, o afecţiune în care se formează plăci de grăsime în interiorul arterelor şi care poate avea consecinţe foarte grave, cum ar fi atacurile de cord, accidentele vasculare cerebrale şi bolile renale cronice, informează EFE.

    Deşi cel mai bun mod de a evita aceste daune este de a preveni boala, odată ce aceasta a apărut, există tratamente pentru ea. În general, însă, acestea sunt invazive şi au o eficacitate limitată.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • De la 7 kilograme de nucă şi o cergă, la cel mai mare procesator cu laser din Sud-Estul Europei: povestea companiei româneşti cunoscută astăzi pe întreg continentul

    „O afacere profitabilă, dezvoltată de un antreprenor român, cu un plan de business de succes, pornit de la un vis”, descriu reprezentanţii Megatitan, în câteva cuvinte, povestea companiei cu capital 100% românesc, fondată de Ioan Daniel Bălan pe 11 septembrie 2001 în Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud.

    Astăzi, businessul oferă servicii de debitare cu laser, îndoire, sudură, vopsire a tablelor, cu o producţie de subansamble şi produse finite metalice. Acestea sunt destinate atât industriei constructoare de maşini, chimice, energetice, retail, cât şi pentru producţia de mobilier pentru birouri şi magazine sau a echipărilor urbane, stradale, parcuri, grădini şi locuri de joacă. Iată 5 lucruri mai puţine cunoscute despre acest business şi despre proprietarul ei:

    În cei 19 ani de activitate, Megatitan a ajuns nu doar lider în România, ci şi în Europa. „Suntem prezenţi cu fabricatele din metal din industria construcţiilor, mai ales cele de maşini industriale, în Germania, Austria, Ungaria, Italia, Anglia, Irlanda. Dintre acestea, Germania este cea mai profitabilă. Exportăm cam 30% din producţie”, spune Ioan Daniel Bălan. Compania activează în Europa şi are relaţii comerciale dezvoltate şi pe alte continente, precum Asia şi America de Sud, pentru importuri şi comenzi. În viitor, planurile de extindere vizează şi tările nordice.
    Totodată, Megatitan este cel mai mare procesator cu laser, având cea mai mare capacitare de debitare cu laser din Sud-Estul Europei, cu 150 – 200 de tone de tablă pe lună.

    Deşi compania este cunoscută astăzi în toată Europa, proprietarul businessului a pornit de la zero. Provenind dintr-o familie cu posibilităţi materiale foarte modeste, Ioan Daniel Bălan povesteşte că două lucruri au rămas constante în copilăria şi adolescenţa sa: dorinţa de a învăţa carte, chiar dacă uneori nu avea încălţări pentru a merge la şcoală, şi visul de a crea ceva şi de a fi un om util societăţii.
    Capitalul afacerii a constat în 7 kilograme de nucă şi o cergă, primite de Ioan Daniel Bălan de la bunica lui, cu care „a reuşit să cucerească Vestul şi să creeze această afacere prosperă”.

    Profilul de astăzi al companiei a pornit de la dorinţa lui Ioan Bălan de a avea o maşină de debitat cu laser, chiar dacă la vremea când a văzut-o la o expoziţie în Germania preţul ei era de un milion de mărci, o sumă uriaşă pentru tânărul de atunci. După câţiva ani şi după aprobarea unui proiect cu fonduri europene, proprietarul Megatitan povesteşte că a sunat reprezentatul acelei companii mari, Trumpf, „să ne vândă o maşină. A fost foarte sceptic, că nu eram în psihologia lor de client, eram un neica nimeni care voia să îşi ia un laser din acela. Astăzi ei se mândresc că suntem cel mai mare client din România.” În prezent, fabrica ce se întinde pe o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi deţine 18 utilaje moderne.

    Megatitan este prima companie din România care la începutul pandemiei SARS – CoV –2 a început producţia internă de produse destinate dezinfectării, deşi ele nu se aflau incluse în planul de lucru: tăviţe dezinfectate pentru încălţăminte şi dispensoare dezinfectate pentru mâini. 

    Din prima serie de tăviţe dezinfectante, 1.000 au fost  donate către unităţile din prima linie. „Am considerat că este o perioadă în care fiecare business trebuie să privească în jur să să îşi adapteze serviciile la contextul existent şi, implicit, să ajute. Noi, de exemplu, am iniţiat producerea unor tăviţe dezinfectante foarte utile ce se pot plasa la intrarea în magazine, farmacii, spaţii publice şi chiar case sau apartamente, astfel încât fiecare persoană care intră sau iese să treacă prin acest filtru dezinfectant, contribuind astfel la diminuarea răspândirii virusului.”

  • De la 7 kilograme de nucă şi o cergă, la cel mai mare procesator cu laser din Sud-Estul Europei: povestea companiei româneşti cunoscută astăzi pe întreg continentul

    „O afacere profitabilă, dezvoltată de un antreprenor român, cu un plan de business de succes, pornit de la un vis”, descriu reprezentanţii Megatitan, în câteva cuvinte, povestea companiei cu capital 100% românesc, fondată de Ioan Daniel Bălan pe 11 septembrie 2001 în Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud.

    Astăzi, businessul oferă servicii de debitare cu laser, îndoire, sudură, vopsire a tablelor, cu o producţie de subansamble şi produse finite metalice. Acestea sunt destinate atât industriei constructoare de maşini, chimice, energetice, retail, cât şi pentru producţia de mobilier pentru birouri şi magazine sau a echipărilor urbane, stradale, parcuri, grădini şi locuri de joacă. Iată 5 lucruri mai puţine cunoscute despre acest business şi despre proprietarul ei:

    În cei 19 ani de activitate, Megatitan a ajuns nu doar lider în România, ci şi în Europa. „Suntem prezenţi cu fabricatele din metal din industria construcţiilor, mai ales cele de maşini industriale, în Germania, Austria, Ungaria, Italia, Anglia, Irlanda. Dintre acestea, Germania este cea mai profitabilă. Exportăm cam 30% din producţie”, spune Ioan Daniel Bălan. Compania activează în Europa şi are relaţii comerciale dezvoltate şi pe alte continente, precum Asia şi America de Sud, pentru importuri şi comenzi. În viitor, planurile de extindere vizează şi tările nordice.
    Totodată, Megatitan este cel mai mare procesator cu laser, având cea mai mare capacitare de debitare cu laser din Sud-Estul Europei, cu 150 – 200 de tone de tablă pe lună.

    Deşi compania este cunoscută astăzi în toată Europa, proprietarul businessului a pornit de la zero. Provenind dintr-o familie cu posibilităţi materiale foarte modeste, Ioan Daniel Bălan povesteşte că două lucruri au rămas constante în copilăria şi adolescenţa sa: dorinţa de a învăţa carte, chiar dacă uneori nu avea încălţări pentru a merge la şcoală, şi visul de a crea ceva şi de a fi un om util societăţii.
    Capitalul afacerii a constat în 7 kilograme de nucă şi o cergă, primite de Ioan Daniel Bălan de la bunica lui, cu care „a reuşit să cucerească Vestul şi să creeze această afacere prosperă”.

    Profilul de astăzi al companiei a pornit de la dorinţa lui Ioan Bălan de a avea o maşină de debitat cu laser, chiar dacă la vremea când a văzut-o la o expoziţie în Germania preţul ei era de un milion de mărci, o sumă uriaşă pentru tânărul de atunci. După câţiva ani şi după aprobarea unui proiect cu fonduri europene, proprietarul Megatitan povesteşte că a sunat reprezentatul acelei companii mari, Trumpf, „să ne vândă o maşină. A fost foarte sceptic, că nu eram în psihologia lor de client, eram un neica nimeni care voia să îşi ia un laser din acela. Astăzi ei se mândresc că suntem cel mai mare client din România.” În prezent, fabrica ce se întinde pe o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi deţine 18 utilaje moderne.

    Megatitan este prima companie din România care la începutul pandemiei SARS – CoV –2 a început producţia internă de produse destinate dezinfectării, deşi ele nu se aflau incluse în planul de lucru: tăviţe dezinfectate pentru încălţăminte şi dispensoare dezinfectate pentru mâini. 

    Din prima serie de tăviţe dezinfectante, 1.000 au fost  donate către unităţile din prima linie. „Am considerat că este o perioadă în care fiecare business trebuie să privească în jur să să îşi adapteze serviciile la contextul existent şi, implicit, să ajute. Noi, de exemplu, am iniţiat producerea unor tăviţe dezinfectante foarte utile ce se pot plasa la intrarea în magazine, farmacii, spaţii publice şi chiar case sau apartamente, astfel încât fiecare persoană care intră sau iese să treacă prin acest filtru dezinfectant, contribuind astfel la diminuarea răspândirii virusului.”

  • PREMIERĂ MONDIALĂ. Laserul de la Măgurele a atins cea mai mare putere din lume / Directorul proiectului: „A zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ, concentrată într-o rază de lumină”

    „Este o zi mare pentru noi, o zi foarte importantă, comunicăm rezultatele ultimelor teste de putere ale sistemului laser de la Măgurele, pot spune că s-a atins o putere mai mult decât am visat noi – 10.88 PetaWatts, pentru cei care nu au noţiune de multipli şi submultipli, sunt 10 milioane de miliarde de waţi, a zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ concentrată într-o rază de lumină. De aici şi marea realizare tehnică şi ştiinţifică, care constituie o premieră mondială. Cu ajutorul acestui laser, putem să creăm fenomene noi, să urmărim comportarea materiei în condiţii extreme, condiţii care până acum nu au fost pe Pământ, probabil că în Univers există şi încercăm astfel să desluşim unele dintre tainele Universului”, a declarat Nicolae Zamfir, directorul proiectului Laserului de la Măgurele.

  • Laserul de la Măgurele este de ieri cel mai puternic din lume

    „Anul trecut s-a atins puterea intermediară care de fapt era conform planului de 3 petawaţi, iar acum intră în testele finale pentru puterea nominală de 10 petawaţi, iar astăzi a fost confirmat că s-a atins deja puterea cea mai mare din lume, de 7 petawaţi”, a afirmat la Radio România Actualităţi academicianul Nicolae Zamfir, directorul general al proiectului.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Încălţămintea care îi ajută pe bolnavii de parkinson să meargă

    De aceea, o universitate din Olanda a dezvoltat pantofii cu laser. Aceştia proiectează în faţa persoanei care îi poartă o linie roşie, la o distanţă de 45 de cm, informează Go4it.


    Laserul funcţionează doar atunci când pantoful pe care este montat nu se mişcă. Testele au arătat eficienţa dispozitivului, chiar şi pe trasee cu multe obstacole.

  • Despre jurnalişti, demnitari şi lucrurile care trebuie învăţate

    Prima parte, aţi anticipat corect, este cea reală. Din păcate, interesul nostru nu a fost recompensat cu unul pe măsură din partea celeilalte părţi. Şi spun ”din păcate“ pentru că trăiesc cu convingerea că oameni care vizitează în mod constant târguri, expoziţii sau diverse alte manifestări de amploare pot oferi un feedback cel puţin util. Doru Mihail Dediu, şeful delegaţiei române la Expo 2017 nu a fost însă de aceeaşi părere; deşi jurnaliştii i-au solicitat să răspundă la câteva întrebări, el a preferat să stea deoparte.

    Cel care a binevoit să dea curs invitaţiei noastre a fost ambasadorul României la Kazahstan, Cezar Manole Armeanu, care a putut să-şi rupă mai mult de câteva minute din program pentru a explica, cu subiect şi predicat, ce caută România la cel mai mare eveniment de profil din lume.

    Dincolo de frustrările (uneori) aferente meseriei, principala problema este însă modul în care România şi-a planificat prezenţa la acest eveniment.

    Sunt alte state care nu investesc neapărat mai mult în astfel de evenimente, dar o fac într-un mod mai inteligent. Sigur, expoziţia de la Astana nu va aduce mari beneficii de imagine sau brand awareness de ţară, fiind acceptabilă din acest punct de vedere strategia de a ”dedica“ standul specialiştilor. Şi chiar dacă organizatorii vor să folosească scuza asta pentru modul general de organizare, greşelile de execuţie nu pot fi trecute cu vederea. Cum se poate ca macheta laserului de la Măgurele să nu funcţioneze? Cum este posibil ca ea să ajungă stricată la Astana şi, cel mai important, cine este responsabil pentru toate aceste stângăcii?

    Sunt întrebări care vor rămâne, cel mai probabil, fără răspuns. Mai mult, sunt întrebări care vor fi puse şi la următorul eveniment de anvergură la care România va lua parte – e o posibilitate ce s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o certitudine.

    Aş vrea să fiu cât se poate de clar, pentru că nu acuz pe nimeni de rea-voinţă, ci pur şi simplu de incompetenţă: standul României, având o suprafaţă de 370 de metri pătraţi, a fost realizat în jurul laserului de la Măgurele. Macheta laserului, care trona în mijlocul încăperii, nu funcţiona; pe ecranul din camera alăturată rulau imagini la o calitate sub orice critică, preluate probabil din arhiva TVR, câteva din celebrele spoturi de promovare a României sub motto-ul Vizitaţi Grădina Carpaţilor – şi acestea la o calitate mult prea mică – şi spoturile uneia dintre companiile partenere, care a înţeles că propria imagine nu e un lucru de care să-ţi baţi joc. Aceste din urmă spoturi erau filmate la calitate bună, aşa cum trebuie să fie un clip de promovare – indiferent de subiectul promovat. Tot la intrarea în stand, pe nişte rafturi de lemn, organizatorii aşezaseră vreo 10 sticle de vin; principala atracţie a pavilionului, singurul loc la care lumea chiar stătea la coadă era consola de VR pregătită de aceeaşi companie parteneră. Nu o să vorbesc despre celelalte standuri, pentru că nu are rost, dar o să spun doar că lumea nu prea se înghesuia la noi.

    E o imagine pe care am tot văzut-o, chit că vorbim de târguri de tehnologie sau de turism. E o imagine pe care România încearcă să o acopere cu scuze sau cu tot felul de explicaţii. Realitatea e însă că statul – aşa cum companiile au făcut-o deja – trebuie să înţeleagă că imaginea e de multe ori mai importantă decât conţinutul. Luaţi, dacă vreţi, un exemplu din turism: în vreme ce la noi cascada Bigăr, cunoscută pentru frumuseţea ei, a stat ani de-a rândul ascunsă, fără vreun semn care să direcţioneze vizitatorii, alţii transformă un morman de pietre într-o atracţie turistică care aduce zeci sau sute de mii de euro în fiecare an. Nu mă credeţi pe cuvânt! Petreceţi o săptămână în Creta şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

  • România, poartă pentru Asia

    Expo Astana 2017, desfăşurat în perioada 10 iunie – 10 septembrie, reuneşte participanţi din 114 ţări şi le prezintă vizitatorilor cele mai noi soluţii în domeniul energiei – cu precădere cel al energiei curate. Sub sloganul „Future Energy”, evenimentul reprezintă şi un bun prilej pentru întâlniri la nivel înalt între oficiali ai statelor, companii şi marii jucători de pe piaţa globală de energie.

    România este şi ea prezentă la eveniment, aşa cum a fost la toate expoziţiile mondiale organizate sub egida Biroului Internaţional pentru Expoziţii din 1989 până în prezent. Şi chiar dacă nu am reuşit să vizitez foarte multe dintre standurile desfăşurate pe cele 25 de hectare ale expoziţiei, trebuie să menţionez – aşa cum am făcut-o parcă de prea multe ori – că se putea mai bine.

    Revenind la Expo Astana 2017, ce precede expoziţia universală de la Dubai din 2020, care va dura şase luni, responsabilii au anunţat că au vândut în prima lună peste 1,8 milioane de bilete de acces, iar numărul vizitatorilor a depăşit 921.000; dintre aceştia, peste 130.000 au fost străini, reprezentând aproximativ 14% din numărul total al vizitatorilor. Statele participante au organizat până în prezent peste 1.000 de evenimente culturale. La jumătatea lunii iulie, organizatorii i-au urat bun venit vizitatorului cu numărul 1.000.000.

    Pentru a facilita accesul, Kazahstanul a ridicat unilateral vizele pentru 45 de state, majoritatea din Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), dar şi pentru Monaco, Malaysia, Singapore şi Emiratele Arabe Unite. Pe durata expoziţiei, cei doritori pot intra în Kazahstan fără viză pentru o perioadă de 30 de zile. În ceea ce priveşte organizarea expoziţiei, Kazahstanul a construit 14 pavilioane internaţionale, patru pavilioane tematice, trei pavilioane comerciale, pavilionul naţional al Kazahstanului, dar şi Palatul Energiei şi Sala Congresului. Costurile s-au ridicat la peste 1 miliard de dolari, dar ceea ce surprinde este rapiditatea cu care un teren arid a fost transformat într-un uriaş centru expoziţional: doi ani.

    După terminarea expoziţiei, clădirile şi pavilioanele vor fi transformate într-un centru de afaceri care va avea spaţii de birouri şi un parc de cercetare; actualele spaţii de parcare şi zonele de servicii se vor transforma în cartiere de locuinţe.

    Pentru a afla mai multe despre legăturile dintre România şi Kazahstan, dar şi despre cât de importantă e prezenţa României la un astfel de eveniment, am stat de vorbă cu Cezar Manole Armeanu, ambasadorul României în Kazahstan.

    UN PARTENERIAT STRATEGIC

    „Potrivit statisticilor de la stand, ne vizitează zilnic între 1.200 şi 1.500 de persoane, ceea ce înseamnă foarte mult. Acest lucru denotă interes atât din partea publicului kazah, cât şi din partea reprezentanţilor celorlalte state vizavi de laserul pe care România îl prezintă la această manifestare”, a declarat ambasadorul Cezar Armeanu, care a preluat funcţia în luna aprilie. „Este clar că reprezintă un interes major pentru specialiştii din alte ţări să viziteze şi să vadă această machetă a laserului. Mai mult decât atât, pe parcursul acestui eveniment, de-a lungul celor 92 de zile, am organizat împreună cu colegii din ţară 16 misiuni economice. Faptul că celelalte standuri sunt mai viu colorate sau mai atractive, faptul că au biciclete sau televizoare care prezintă tot felul de imagini nu înseamnă că sunt de mai mare interes pentru specialiştii prezenţi la expoziţie. Este foarte tehnică prezenţa românească, acesta fiind conceptul ales de comisia responsabilă.”

    El se referă la proiectul laserului ELI-NP de la Măgurele, care este elementul central al pavilionului ţării noastre la Expo Astana 2017. În pavilionul de 370 de metri pătraţi, atenţia a fost însă îndreptată mai ales către simulatorul de VR, care le permite vizitatorilor să facă o plimbare de-a lungul platformei de la Petromidia.

  • Bordeaux nu este doar despre vinuri

    Clădirea este locul în care compania franceză Lectra îşi prezintă soluţiile clienţiilor din industriile fashion & apparel, automotive, de mobilă; include un amfiteatru de invidiat, un cub din sticlă pentru şedinţe, un restaurant, precum şi o imensă „sufragerie” în care sunt prezentate inovaţiile companiei. Lângă, se află chiar unitatea de producţie în care sunt realizate aceste echipamente, ce ar putea fi asemănate, printr-o analogie, cu cele mai noi modele de maşini. Asemănare valabilă şi în cazul costurilor acestor sisteme, care se plasează între 100.000 şi 2 milioane de euro.

    Amfiteatrul din campusul Lectra este plin de această dată de jurnalişti din China, SUA, Europa; personajul principal de pe scenă este francezul Daniel Harari, CEO-ul Lectra, care dezvăluie planurile legate de dezvoltarea companiei pentru următorii doi ani. Lectra are origini în Bordeaux şi o istorie de 44 de ani, perioadă în care a devenit liderul mondial în materie de soluţii de înaltă tehnologie (software de proiectare şi dezvoltare a produselor, cât şi hardware, maşini de croit şi servicii conexe) care se adresează mai ales companiilor din industria modei, auto şi cea a mobilei.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, soluţiile Lectra, specifice fiecărui sector de activitate, le oferă clienţilor posibilitatea de a automatiza şi optimiza procesele de concepere, dezvoltare şi producţie. Compania a ajuns anul trecut la venituri de peste 260 de milioane de euro, profit net de peste 30 de milioane de euro şi 1.550 de angajaţi în toată lumea, răspândiţi în cinci call centere internaţionale, trei centre internaţionale de tehnologie avansată şi mai multe birouri de vânzare. În România, Lectra este prezentă cu un birou de vânzări în Cluj şi are clienţi precum producătorul de cămăşi Braiconf şi fabrica Romaniţa din Caracal.

    Compania antreprenorială a fost înfiinţată în 1973, de inginerii Jean şi Bernard Etcheparre, iar în prezent acţionariatul acesteia se împarte între Daniel şi André Harari (36%), investitorii instituţionali şi de retail (63%) şi angajaţii companiei (1%). De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe momente esenţiale pentru dezvoltarea businessului, de la vânzarea primului sistem de design computerizat (CAD) pentru industria textilă din lume: în 1976, când avea 10 angajaţi şi vânzări de 0,25 de milioane de euro, până la decizia fraţior Daniel şi André Harari să finanţeze dezvoltarea businessului prin compania de investiţii Compagnie Financière du Scribe şi transformarea acesteia în principalul acţionar al Lectra. Drumul s-a dovedit a nu fi însă mereu lin, ci şi marcat de decizii grele. Fraţii Harari au preluat managementul companiei în 1990. Iniţial, Daniel Harari era managerul companiei, iar fratele său, André Harari, se ocupa de managementul acţiunilor Compagnie Financière du Scribe deţinute în alte companii. Ei au decis să vândă aceste acţiuni şi să fuzioneze cu Lectra; astfel, acţionarii Compagnie Financière du Scribe au devenit proprietarii direcţi ai companiei cu originile în Cestas. „A fost o decizie luată pentru îmbunătăţirea afacerii noastre”, explică Daniel Harari.

    În 2005, a fost luată o altă decizie esenţială pentru dezvoltarea companiei. Concurenţa cu produsele low-cost ale competitorilor internaţionali care şi-au relocat activităţile de producţie în China s-a ascuţit; la fel şi cea reprezentată de competitorii asiatici. Creşterea competitivităţii în contextul unui raport scăzut de schimb dolar/euro, dar şi necesitatea îmbunătăţirii marginilor de profit pentru supravieţuire au adus în discuţie mutarea producţiei din Franţa. „După analizarea tuturor acestor aspecte, am simţit că putem depăşi toate aceste obstacole prin păstrarea centrului de dezvoltare şi cercetare şi a producţiei în Franţa. Uitându-ne astăzi în urmă, a fost alegerea potrivită”, descrie Daniel Harari decizia de a păstra producţia Lectra în Cestas, lângă Bordeaux. Spune că este mândru că a luat această decizie în contextul în care timp de doi ani, la mijlocul anilor 2000, trei dintre colaboratorii Lectra au studiat oportunitatea de mutare parţială sau chiar totală a producţiei şi departamentului de cercetare şi dezvoltare a companiei în China. „Concluzia a fost că o astfel de decizie ne-ar fi ajutat să economisim 28% din costurile noastre. La vremea aceea, scăzusem deja costurile cu 30% din tehnologii, am fi putut să dublăm această valoare. Pentru mine şi fratele meu era de neimaginat ca ADN-ul Lectra să dispară şi să ne despărţim de colaboratorii care şi-au dedicat eforturile şi timpul vreme de 20 de ani acestui proiect.” El precizează că în prezent costurile lor sunt cu 25% mai scăzute decât acelea pe care le-ar fi obţinut prin mutarea producţiei în China.

    Următoarea provocare a venit în 2009, în perioada crizei economice, când majoritatea competitorilor au decis să reducă dimensiunea afacerilor. În 2008 şi 2009, criza economică globală afectase toate segmentele de piaţă cărora li se adresează compania. Vânzările anuale stagnaseră la 153 de milioane de euro şi erau mai scăzute cu 23% comparativ cu 2008. Antreprenorii francezi au decis totuşi, contrar curentului general din industrie, să facă investiţii majore în intervalul 2009-2012 pentru dezvoltarea de noi echipamente tehnologice şi produse software, pentru a fi pregătiţi pentru următoarea etapă din evoluţia companiei. Rezultatele deciziei s-au văzut în anii ce au urmat: veniturile au crescut de la 211 milioane de euro în 2014 şi un profit net de 19,8 milioane de euro la 260,2 milioane de euro şi profit net de 37,3 milioane de euro anul trecut. Potrivit lui Harari, una dintre componentele rezultatelor din prezent a fost decizia de a investi anual 9% din venituri în business.

  • O nouă ameninţare pentru şoferii din România. Poliţia achiziţionează un nou tip de radere mult mai performante

    Poliţia Română (IGPR pe limba instituţională) vrea să cumpere prin licitaţie 50 de radare cu laser, conform unei publicaţii online de ştiri din România. Noile radare trebuie să prindă maşini cu viteze de până la 320 km/h.
     
    După 320 … Doamne ajută să mai scapi viu. Distanţa de măsurare pentru noile radare cumpărate de Poliţia Rutieră trebuie să fie pe cel puţin 1 km. Statul are 2.45 mil. lei pentru licitaţie, fără TVA. Radarele trebuie instalate în 8 luni de la câştigarea licitaţiei.