Tag: lalele

  • Olandezii pot admira lalelele dintr-o grădină publică, dacă prezintă un test negativ pentru COVID

    Una dintre cele mai renumite grădini din Olanda şi-a redeschis porţile după o lungă perioadă de restricţii. Vizitatorii s-au putut bucura de cele şapte milioane de lalele, zambile şi narcise doar cu dovada unui test negativ la COVID-19.

    Deschiderea limitată, adică doar şase zile în luna aprilie, a fost o veste binevenită şi pentru mica armată de grădinari.

    Înainte de pandemie, parcul ar fi fost plin de turişti din întreaga lume care veneau să-şi facă poze cu simbolul ţării, laleaua.

    „Este un sentiment bun că putem deschide, dar nu este Keukenhof aşa cum ar trebui să fie. Este puţin păcat, desigur, în mod normal în această perioadă de timp, am fi avut probabil aproximativ 25.000 de oameni pe zi. Şi în zilele de weekend aproximativ 40 (mii). Astăzi, avem 2.500, deci asta este mai puţin de 10%”, spune Bart Siemerink, directorul grădinii Keukenhof.

    Redeschiderea face parte dintr-un program pilot aprobat de guvern. Mai exact, sute de locuri publice, cum ar fi grădinile şi muzeele, se pot redeschide în condiţii stricte. Este vorba despre achiziţionarea online a biletelor de intrare şi dovada testului negativ.

  • Reportaj: La plimbare în ţara lalelelor

    Străzile nu sunt aglomerate, coada de la semafor nu depăşeşte cinci maşini, iar taxiurile pe care le vezi într-o zi le poţi număra pe degetele de la o mână. Nu este vorba de o lume ideală. Este vorba de Olanda, unde de multe ori se întâmplă ca în tren să nu găseşti loc, iar cel puţin cinci biciclete să te “claxoneze” pe zi. Asta în cel mai bun caz. În cel mai rău caz, e posibil să te lovească o bicicletă.
    “Uită-te cu atenţie. Ce vezi?”, mă întreabă un prieten. În primă instanţă nu văd nimic. Apoi începe să se desluşească ceva verde, un coş, iar ulterior imaginea întreagă prinde contur: o bicicletă pe fundul unui canal din Rotterdam. Încă nu ştiu dacă cineva şi-a pierdut vehiculul pe două roţi în acest fel sau dacă este vorba de o formă de artă.

    Ce e drept, Rotterdam este plin de opere de artă mai mult sau mai puţin uşor de înţeles şi de apreciat. Este un oraş cosmopolit, care iese din tiparul celorlalte oraşe din Olanda. Nu degeaba mă sfătuia cineva înainte de plecare: “Nu are rost să mergi în Rotterdam, nu ai ce vedea”. Singurul lucru cu adevărat surprinzător aici a fost atmosfera de sărbătoare din magazinul Primark. Foarte cunoscut în Marea Britanie şi Irlanda, Primark este un lanţ de magazine de haine şi încălţăminte care dă termenului ieftin un nou înţeles.

    Preţurile coboară mult sub cele practicate de retailerii mari prezenţi şi pe piaţa locală, precum H&M sau C&A. În Olanda există un singur magazin Primark, însă în acea seară de vineri din luna ianuarie părea că toată ţara a venit să îşi facă aici cumpărăturile. “Zici că eşti la lan-sarea H&M în România”, glumeşte un prieten, fără a greşi prea mult. Erau sute de persoane în magazin, zeci aşteptau la cabinele de probă şi peste 30 la casă. Existau 10 casieri şi păreau că nu fac faţă, coada lungindu-se văzând cu ochii. “Nu este chiar aşa de aglomerat în fiecare seară. Astăzi este vineri şi avem program până la 21.00 (faţă de 18.00 în mod normal, n. red.), de aceea lumea are mai mult timp de stat la cumpărături.” Dacă tot e criză, măcar să ne găsească în straie noi, păreau că spun olandezii îngrămădiţi la case. Totuşi, olandezii nu epatează prin haine. Nu-ţi sare nimic în ochi, nicio croială şi nicio culoare nu e ieşită din peisaj, fie că vorbim de Rotterdam sau de alt oraş din ţară.

    În Olanda, la fel ca şi în Belgia sau în alte ţări din nordul Europei, magazinele se închid la ora 18.00. Centrele comerciale la fel. Într-o singură zi din săptămână poţi face shopping până la ora 21.00. Singurele care au program prelungit în fiecare zi sunt barurile şi restaurantele şi niciun oraş din ţara lalelor nu duce lipsă de aşa ceva. Clienţii sunt şi ei prezenţi în fiecare seară.
    În Nijmegen cafenelele au clienţi de la prima oră, iar în Utrecht barurile încep să se umple odată cu lăsarea serii. În ziua următoare olandezii se duc la muncă, iar turiştii îşi iau rucsacul în spate şi o iau la pas către gară unde vor stabili următoarea destinaţie.

    Trenul este al doilea cel mai popular mijloc de transport din Olanda. Cu o infrastructură bine pusă la punct şi cu trenuri către aproape orice destinaţie, din maxim 30 în 30 de minute, Olanda are cu ce se lăuda la acest capitol. Şi mai este ceva: biletele au acelaşi preţ indiferent de tipul de tren – regional, intercity sau internaţional.Important e să te ducă la destinaţie. Dacă însă decizi pe drum că vrei să faci un popas într-un oraş aflat pe ruta ta, poţi coborî, bea o cafea şi apoi poţi lua trenul următor. Deşi foarte folosit, trenul păleşte în faţa principalului mijloc de transport din Olanda, bicicleta. La o populaţie de 16,6 milioane există 16,5 milioane de biciclete, iar distanţa medie parcursă zilnic de un olandez pe două roţi este de 2,5 kilometri. Mai mult, în 2010 olandezii au cheltuit un miliard de euro pentru achiziţia vehiculelor pe două roţi.

    Parcările cu sute de biciclete sunt în orice oraş, indiferent de mărime sau de nume. Este dificil de ghicit, fără experienţă, cum reuşeşti să îţi mai găseşti bicicleta într-o parcare cu peste 1.000 de vehicule pe două roţi, aşezate una lângă alta. La această ghicitoare nu am găsit răspunsul. Încă. Cele mai multe biciclete le găseşti în Amsterdam, dar nici Haga nu e departe şi nici măcar oraşele mai mici precum Delft sau Leiden nu se lasă mai prejos. Ba mai mult, bicicleta este o metodă bună să vezi oraşele din Olanda dacă eşti grăbit. Dacă nu, într-o plimbare pe jos de câteva ore poţi vedea multe mai ales că temperatura medie în ţara lalelelor era în ianuarie cu 30 de grade mai ridicată decât la noi. Trebuie totuşi să nu uităm că în România erau -17 grade. Diferenţa tot se simte.

  • Daca ati uitat frumusetea unui camp cultivat – GALERIE FOTO

    Al doilea motiv este criza economica, pentru ca in istorie
    laleaua a generat una din primele crize economice majore ale lumii.
    Lalelele au fost aduse din Asia in secolul al XVI-lea si au generat
    imediat un mare interes. Asa ca in 1637, un singur bulb de lalea
    era vandut cu pretul extraordinar de 5.200 de guldeni, adica pretul
    unei case. La un moment dat piata a cazut, aceasta fiind unul din
    primele baloane economice care s-a spart.

    Olandezii au ramas totusi cu pasiunea pentru flori si livrraza
    lumii in prezent lalele in valoare de 300 de milioane de dolari
    anual. Alte cateva valori: 3 miliarde este numarul bulbilor de
    lalele produsi anual, 2 miliarde de fire este numarul lalelelor
    exportate, 3.000 este numarul soiurilor inregistrate, 3 este locul
    pe care il ocupa laleaua in topul preferintelor florale (pe primul
    loc este trandafirul, iar crizantema pe locul al doilea).

    Surse: NYT Magazine, Look

  • Frenezii financiare: Cinci secole de baloane de sapun si prabusiri

    Potrivit CNNMoney.com, daca in anii 1600, florile dadeau tonul
    cresterilor, tehnologizarea a facut ca, dupa febra aurului de la
    mijocul anilor 1800, sa se impuna caile ferate, bicletele,
    radiourile si, mai tarziu, electronicele si electrocasnicele.
    Vedetele ultimilor douazeci de ani ai secolului al XX-lea au fost
    internetul si sectorul IT, iar in noul mileniu au explodat
    imobiliarele, iar goana dupa aur pare sa revina, de aceasta data ,
    intr-un al treilea episod.