Cel mai puternic antreprenor român din producţia de bunuri de larg consum, Raul Ciurtin, a hotărât să vândă Albalact, fostul producător falimentar ajuns lider pe piaţa lactatelor, după un parcurs spectaculos. Un rol esenţial l-au jucat mărcile pe care le-a construit, investiţiile în producţie şi diversificarea portofoliului. După ce doritorii au bătut ani în şir la uşa familiei Ciurtin, proprietarii majoritari, înaintea crizei, a urmat o perioadă de linişte, o perioadă în care investitorii nu mai aveau elan. 2016 se dovedeşte a fi momentul în care antreprenorul a primit o ofertă pe gustul său, iar compania va intra în proprietatea grupului francez Lactalis, care a mai cumpărat, în 2008, afacerea Dorna lactate de la Jean Valvis.
De-a lungul anilor, Raul Ciurtin nu a negat niciodată că nu ar vrea să-şi vândă afacerea. Ba chiar a povestit că a în 2005 s-a aflat în discuţii avansate cu un fond de investiţii dar „nu ne-am înţeles asupra valorii companiei la acea vreme, pentru că Albalact avea un mare potenţial şi ei nu au dat dimensiunea corectă a oportunităţilor“. La acea vreme, discuţiile se purtau în jurul unei valori de 10 milioane de euro, iar capitalizarea bursieră a companiei se plasa la aproape 100 de milioane de euro. În 2006, la numai un an după abandonarea negocierilor cu fondul de investiţii, acţiunile Albalact, listate la RASDAQ, au ajuns să fie dintre cele mai lichide de pe bursă. Înaintea crizei, la uşa omului de afaceri din Alba Iulia băteau, cel puţin o dată la câteva luni, mai ales firme internaţionale care voiau să intre pe piaţă. Apoi a venit criza, pofta de expansiune a multinaţionalelor s-a domolit, iar Ciurtin spunea că nu era un moment potrivit pentru ca un posibil vânzător să intre în negocieri. L-ar fi putut convinge să renunţe la afacere doar o ofertă (pe care o considera puţin probabilă) care ar fi fost de câteva ori mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei. Oricum Raul Ciurtin se vedea la cârma companiei pe termen lung.
În aceste condiţii, anunţul de săptămâna trecută despre acordul asupra vânzării Albalact către Lactalis a fost surprinzător, mai cu seamă că nu apăruse niciun fel de zvon în piaţă pe marginea acestui subiect. „Lactalis a încheiat un contract cu acţionarii vânzători care deţin cumulat 70,3% din capitalul social al Albalact – unul dintre liderii pieţei de lactate din România – având drept obiect dobândirea tuturor acţiunilor deţinute de acţionarii vânzători“, se arată în comunicatul de presă. Vânzătorii, care deţin cele peste 70 de procente ale companiei, sunt Raul Ciurtin, Lorena Beatrice Ciurtin, Crisware Holdings Limited, Croniar Holdings Limited şi RC2 (Cyprus) Limited.
„Eram deja prezenţi în România prin intermediul Dorna Lactate şi prin această mişcare vrem să ajungem în poziţia de lider de piaţă. Lactalis este numărul unu la nivel mondial şi vrem să ne întărim cât mai mult poziţiile în pieţele în care suntem prezenţi“, declară pentru Business Magazin Michel Nalet, purtătorul de cuvânt al Lactalis Group. Dincolo de această declaraţie însă, rămân mai multe întrebări, pentru că vânzătorii au preferat să nu răspundă la nicio întrebare, invocând condiţiile contractuale.
Ce va face în continuare Lactalis, o companie care are nu mai puţin de 200 de fabrici în 70 de ţări, pe piaţa din România? Vor fi brandurile româneşti scoase peste hotare sau poate Lactalis vrea să-şi impună mărcile internaţionale – cum e President – şi pe rafturile din România, printr-un viitor rebranding? Ce l-a convins pe Raul Ciurtin să vândă acum? Cât de mare este suma pe care o va primi din această vânzare? În comunicatul oficial este specificat că tranzacţia trebuie aprobată de Consiliul Concurenţei, iar preţul nu a fost bătut în cuie.
Unul din următorii paşi ai Lactalis ar fi să iniţieze o acţiune pentru preluarea integrală a companiei tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti. La cotaţia dinaintea închiderii ediţiei, întreaga companie era evaluată la 248 milioane de lei, dar unele calcule – tot pe baza valorilor de tranzacţionare – o preţuiau la peste 400 de milioane de lei. Cum familia Ciurtin deţine cea mai mare parte a pachetului de acţiuni, în mod evident antreprenorul va deveni milionar de facto. Pentru a ajunge însă aici a avut de luat multe decizii şi de depăşit mai multe momente dificile, indiferent că a fost vorba de schimbarea consumului, piaţa neagră sau pierderi de tot felul (mai cu seamă la începuturile afacerii).