Tag: La Bursa

  • La Bursa, mai multe anunturi decit listari

    Anuntata listare a RomTelecom ar mai putea tempera lamentarile investitorilor care spun ca au prea putine posibilitati de plasament pe Bursa. Asemeni actionarilor operatorului de telefonie, mai exista insa si alti proprietari care repeta obsesiv sintagma „listare la Bursa“.

     

    Intrarea pe Bursa a RomTelecom are sanse sa fie listarea anului. Statul roman, care mai detine 45,99% din operatorul de telefonie fixa, vrea sa-si lichideze participatia prin listare, o parte din actiuni (20%) urmand sa fie transferate Fondului Proprietatea. Nagy Zsolt, ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei, anunta acum doua saptamani semnarea contractului de consultanta cu Credit Suisse First Boston (CFSB).

     

    Ministrul estima atunci ca un prim pachet de actiuni va fi listat candva in intervalul septembrie-octombrie, intr-un procent stabilit de CFSB in functie de oportunitatile pietei. Cel mai sigur va fi vorba despre o listare la Bursa de Valori Bucuresti si, probabil, si la o bursa internationala.

     

    Analistii au evaluat intreaga companie la aproximativ doua miliarde de dolari. Prin urmare, valoarea participatiei statului ar fi, grosso modo, de un miliard de dolari, insa 20% din actiuni (aproape jumatate din cat mai detine statul) va trece la Fondul Proprietatea. Pe scurt, daca planul va fi respectat, in toamna lui 2005, aproximativ 500-550 de milioane de dolari isi vor gasi debuseu pe bursa romaneasca.

     

    Noua conducere a BVB, aleasa in februarie 2006, anunta ca, pana in 2010, va aduce la Bursa cel putin 65 de noi companii, printre cele luate in calcul pentru anul in curs numarandu-se Transelectrica, Continental si Fondul Proprietatea. Motivul declarat: cresterea numarului de investitori. Potrivit estimarilor noului Consiliu al Bursei – la conducerea careia a fost ales la inceputul lui 2006 Septimiu Stoica -, totalul acestora va ajunge in urmatorii patru-cinci ani la 300.000 de persoane fata de un maxim de 12.000, cat se inregistreaza acum. Mai multi investitori inseamna mai multa agitatie, iar mai multa agitatie la Bursa inseamna mai multe fonduri pentru finantarea companiilor. Tot la capitolul proiectii, noua conducere a Bursei vede peste patru ani volume de tranzactionare de 50 de milioane de euro pe zi, fata de cele  8,7 milioane de euro pe zi in 2005. Din aceasta perspectiva, consultanta pentru IPO-uri este una din pietele care s-ar putea dezvolta in intervalul viitor. Deocamdata, comisioanele pentru intermedierea de IPO-uri nu reprezinta o sursa constanta de venituri pentru diviziile de investment banking ale institutiilor financiare din Romania.

     

    In fond, e un cerc vicios. Listarile sunt putine, iar aceasta pentru ca, spun analistii, pe de o parte, companiile care ar avea nevoie de bani prin listare se tem ca nu vor gasi suficienti bani disponibili in piata, iar pe de alta parte, investitorii sustin ca au prea putine companii in care sa investeasca. Mai mult, in decurs de doar doua luni, mai multe companii in valoare totala de 300 mil. euro si-au anuntat iesirea de pe piata de capital, profitand de o prevedere a CNVM (suspendata intre timp) conform careia delistarile erau posibile printr-o simpla decizie a AGA.

     

    Si totusi, anunturi de listare exista. Cate dintre ele se si materializeaza e o alta problema care tine de aria cercului vicios invocat de analisti. La inceputul anului, Catalin Chelu – un nume cunoscut pe piata de capital, cu plasamente estimate la peste 100 de milioane de euro – anunta o viitoare listare la Bursa a operatorului de televiziune prin cablu CCC Blue Telecom Galati, la care detine pachetul majoritar de actiuni (96,64%). CCC Blue Telecom – numarul trei pe piata CATV din Romania din punct de vedere al cotei de piata, cu aproximativ 200.000 de abonati in 21 de judete – era evaluata la acea data de Chelu la 55 mil. euro. Intentia sa era sa vanda 25% din companie pe Bursa, fondurile astfel atrase urmand sa fie folosite pentru achizitionarea altor operatori CATV sau de Internet de pe piata. „Speram sa primim autorizatia din partea CNVM in cursul lunii februarie sau cel mai tarziu in martie si, imediat, vom iesi pe Bursa cu actiunile“, spunea Chelu in ianuarie 2006. Listarea nu a mai avut insa loc, pentru ca, spun surse din piata, CCC Blue Telecom nu are inca o structura de management si financiara suficient de atractiva pentru potentialii investitori.

     

    Pe de alta parte, Chelu a anuntat recent ca va vinde pachetul majoritar al companiei (61%) catre asociata sa Doina Rimar, adaugand ca aceasta decizie nu afecteaza planurile de listare. Incurajati de intrarea primei companii IT pe BVB – Flamingo – in cursul anului trecut, nici proprietarii grupului K-Tech Ultra Pro nu exclud acum varianta unui IPO. Intrebat despre posibilitatile de finantare ale grupului, Cristian Fughina, presedinte al Ultra Pro, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca scenariul cel mai plauzibil ar fi acela al unei listari. O alta varianta vehiculata in piata ar fi cea a unui posibil schimb de actiuni intre K-Tech Ultra Pro si grupul Altex.

     

    Ca proces in sine, o listare nu este riscanta daca sunt indeplinite cateva conditii de baza. In primul rand, proprietarii trebuie sa ofere investitorilor un tablou complet referitor la performantele financiare ale companiei din trecutul recent. De altfel, pe baza acestor rezultate este facuta evaluarea companiei. In al doilea rand, prospectul listarii trebuie sa ofere informatii concludente privind cresterile viitoare. Promisiuni de crestere care pot fi o profetie sigura daca banii obtinuti din listare sunt folositi pentru achizitii sau pentru proiecte de extindere viabila.

     

    Numai ca extinderea cu bani atrasi de la Bursa nu este tocmai cea mai populara metoda in mediul de business romanesc. O posibila explicatie? A iesi pe piata de capital este similar cu a pune cartile pe masa si a ceda o parte din companie. Or, transparenta (de altfel, semn de sanatate pentru o companie) poate insemna sfarsitul multor business-uri conduse dupa principii neortodoxe. Pe langa diviziile de investment banking ale bancilor comerciale, cum sunt Raiffeisen Capital & Investment, ING Securities sau CA-IB, din viitoarele IPO-uri urmeaza sa castige si companiile de investitii financiare (de brokeraj) cel putin pentru listarile mai mici.

     

    De exemplu, Catalin Chelu anunta ca oferta pentru CCC Blue Telecom urma sa fie facuta prin Eldainvest, companie de brokeraj din Galati. Tot pentru companiile cu valori mai mici, furnizori de servicii de consultanta in cazul unui IPO pot fi si firme non-bancare cu activitate de investment bankeri. Exemplu: compania Capital Partners, infiintata de Doru Lionachescu, fost director general adjunct al Bancpost, impreuna cu alti doi bancheri. Capital Partners nu a intermediat pana acum nici un IPO, insa intentioneaza sa colaboreze cu o societate de investitii financiare pentru proiecte in acest sens.

     

    La polul celalalt se afla investment bankerii consacrati, de talia CFSB sau Goldman Sachs, care isi vor accentua prezenta in momentul unor proiecte mari, precum listarea RomTelecom. Valoarea minima a unei tranzactii eligibile pentru asemenea jucatori este de 100 mil. euro, spune Lionachescu.

     

    Dincolo de spectacolul intrinsec al Bursei, cresterea numarului companiilor listate ar fi, spun specialistii, un semn de sanatate al mediului de business. Mai multe oferte publice initiale  inseamna, de fapt, mai multe proiecte de dezvoltare.

  • La Bursa, psihologia, mai tare decat finantele

    „Cine mai are timp sa se uite la rezultate? Nu vezi cum creste piata“, cam asa spuneau prin februarie unii dintre brokerii cuprinsi de entuziasm de la Bursa daca ii intrebai ce actiune este mai ieftina din punctul de vedere al rezultatelor financiare.

    Cam la fel s-a intamplat si saptamana trecuta cand piata a picat cu 15%, cand sentimentul predominant de pe piata a fost panica, iar jucatorii de pe piata au inceput sa arunce fara discriminare cu actiuni in piata de frica sa nu piarda si mai mult. Castigurile substantiale ale investitorilor de la inceputul anului s-au injumatatit astfel in mai putin de doua saptamani.

    Cu rezultate financiare bune sau slabe, actiunile listate la Bursa au scazut fiecare aproape la fel cum crescusera: in bloc. Si asta fara ca pe piata sa existe explicatii de natura economica pentru variatiile ample de pret. 

    Evolutia actiunilor de la Bursa de Valori din acest an a dovedit ca pentru a castiga cat mai bine pe piata nu trebuie sa fi un bun analist financiar care incearca sa isi dea seama care actiuni sunt ieftine, ci doar un bun psiholog care isi da seama cum gandesc ceilalti. Euforia bursiera a dus piata in sus in primele doua luni ale anului, la fel cum panica provocata de cateva zile consecutive de scadere a prabusit piata saptamana trecuta.  In primele saptamani ale anului motivatia celor mai multi dintre cumparatori a fost ca piata creste, la fel cum multi au intrat in panica saptamana trecuta vazand cum valoarea portofoliului le scade de la zi la zi.

    Umflata ca un balon de sapun, Bursa urcase peste 50% in primele doua luni ale anului, iar ceea ce multi se asteptau, chiar si o parte a celor care cumparau in continuare actiuni pe crestere s-a intamplat: balonul s-a spart.

    Scaderea impozitului pe profit si schimbarea puterii politice au adus la inceputul lui 2005 cresteri semnificative la Bursa. Acestea au continuat saptamani bune, desi nici impozitul mai mic si nici noua putere politica nu puteau justifica preturi cu pana la 50% mai mari pentru multe dintre actiuni.

    In primele doua luni ale anului pe piata au intrat multi mici investitori romani care sperau sa isi dubleze banii in cateva luni. Unii au intrat cu bani imprumutati, iar altii cu bani din care nu si-ar fi permis sa piarda, asta fiind una din explicatiile panicii  care a cuprins piata saptamana trecuta. „Au venit la noi investitori care isi faceau calculul ca daca piata a crescut cu 20% in ianuarie, inseamna ca va creste cu 240% anul acesta“, povestea un broker. 

    Alaturi de acestia, fondurile straine de investitii au continuat sa aduca bani, constransi de propriii investitori care vroiau plasamente in Romania, o piata pe care cresterile actiunilor au depasit 100% de doua ori in ultimii trei ani.

    Investitorii mai vechi, experimentati, au stiut sa profite de entuziasmul noilor veniti, iar dintre acestia cel mai mult au castigat nu cei care stiu sa interpreteze cel mai bine indicatorii financiari ai companiilor, ci cei care au intuit cel mai bine momentul in care pe piata nu au mai intrat suficienti bani pentru a sustine boom-ul. 

    Cu pierderi sau cu profituri in crestere, toate actiunile cresteau la inceputul anului, iar cei care incercau sa speculeze pentru a obtine randamente mai mari decat cresterea medie a pietei nu faceau decat sa plateasca degeaba comisioane brokerilor: si actiunile pe care le cumparau, si cele pe care le vindeau cresteau cam la fel, dupa cum la fel au evoluat si cand piata a luat-o in jos.

    Indicele BET, care urmareste cele mai tranzactionate actiuni de la Bursa de Valori a coborat cu 20% de la punctul de maxim de la finalul lunii februarie dupa ce piata urcase cu aproape 50% in primele doua luni. Principalele castigatoare ale inceputului de an, actiunile societatilor de investitii financiare, au pierdut nu mai putin de 25% din valoare de la punctul de maxim atins in februarie, dupa cresterea de peste 75% din primele doua luni.

    Petrom, cea mai mare companie cotata pe piata, a urcat in acest an pana la 5.300 lei/actiune, fata de 3.500 cat era cotata la inceputul anului. Panica investitorilor romani si absenta celor straini de la cumparare a facut ca Petrom sa atinga 3.600 lei/actiune, adica cu doar 100 de lei fata de inceputul anului.

    Neclaritatile privind modul in care se vor impozita castigurile din tranzactiile cu actiuni, provocase o scadere de 10% a indicelui BET intr-o singura zi in februarie, cand multi investitori s-au grabit sa isi marcheze profiturile de teama ca acestea sa nu fie impozitate inzecit. Cand lucrurile s-au clarificat si investitorii au aflat ca impozitul de 10% va fi aplicat pentru castigurile obtinute dupa 1 aprilie, piata si-a revenit la fel de repede pe cat cazuse, iar tendinta de crestere a actiunilor a continuat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. 

    De altfel nici de atunci nu s-a intamplat nimic, dar preturile au ajuns la finalul saptamanii trecute sub nivelul minim atins atunci. Panica investitorilor de a nu pierde si mai mult fata de castigurile potentiale pe care si le calculasera la punctul de maxim a fost mai puternica decat teama de a plati un impozit mai mare.