Tag: KPMG Romania

  • La doar 36 de ani, Ramona Jurubiţa coordonează, din poziţia de Tax partner, o echipă de peste 100 de oameni

    A fi partener într-o firmă de consultanţă cum este KPMG implică multe dintre responsabilităţile cu care se confruntă un antreprenor, inclusiv luarea deciziilor în circumstanţe care ţin de activitatea profesională, libertatea de a alege oamenii din echipă şi multe, multe altele”, explică Ramona Jurubiţa.

    Ea povesteşte că a avut un parcurs lung şi dificil până la poziţia din prezent. În cei peste zece de ani de carieră în KPMG România s-a confruntat cu provocări cu atât mai dificile cu cât legislaţia fiscală a României s-a schimbat frecvent, iar promovarea ei ca partener se datorează activităţii dintr-o perioadă foarte dinamică. Cel mai dificil moment din cariera ei a fost preluarea conducerii departamentului de fiscalitate al unui grup multinaţional, cu şapte centre de producţie şi peste 4.000 de angajaţi.

    „Era o schimbare importantă, trecerea din consultanţă în viaţa reală, dar experienţa acumulată până în acel moment şi dorinţa de a reuşi au fost suficiente pentru a trece cu brio peste acest moment.”

    Experienţa, spune ea, a ajutat-o să atenueze efectele crizei asupra departamentului din care face parte. KPMG România a anunţat o cifră de afaceri de 35,2 milioane de euro pentru anul financiar încheiat la 30 septembrie 2012, în creştere uşoară faţă de anul precedent.

    După zece ani în KPMG în România, Ramona Jurubiţa spune despre viitor că „peste zece ani mă văd înconjurată de o echipă de oameni cel puţin la fel de energică şi pregătită aşa cum este cea pe care o am acum, ocupând poziţia de lider pe piaţă şi continuând să descopăr noi talente şi produse”.


    Ramona Jurubiţa
    KPMG ROMÂNIA
    FUNCŢIE tax partner
    VÂRSTĂ 36 de ani
    ACŢIONARIAT 100% Tax Partener, KPMG România SRL
    CIFRĂ DE AFACERI 2012 35,2 milioane de euro*
    ANGAJAŢI 600

    * PENTRU ANUL FINANCIAR ÎNCHEIAT LA 30 SEPTEMBRIE 2012

  • Business Magazin face retrospectiva a 20 de ani de capitalism

    In iarna anului 1989, un arhitect se afla in Abu Dhabi si tocmai se hotarase sa nu se mai intoarca in Romania, in timp ce cauta o solutie de umbrire a unei tribune oficiale. Un inginer la Intreprinderea de Avioane Bucuresti simtea ca, spre deosebire de restul tarilor din blocul comunist, in Romania nu se poate schimba nimic; poate omul era influentat de faptul ca refuzase, ce ceva timp in urma, sa intre in Partidul Comunist, fapt in masura sa blocheze orice cariera, daca de cariere putem vorbi in Romania comunista. Un student in anul II la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti remarca raceala, la propriu si la figurat, a salilor de curs. Un pusti tocmai se pregatea sa intre la liceu si era marcat de inghesuiala la cozile pentru alimente. Un tanar inginer stagiar lucra in subteran, la mina Livezi a Intreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice Hunedoara, responsabil de utilaje si aeraj, condus fiind de un maistru, secretar de partid al minei.

    Doua decenii mai tarziu, arhitectul, pe numele sau Dinu Patriciu, este desemnat de cititorii Ziarului Financiar cel mai mare capitalist al Romaniei, inginerul de avioane Mihail Valeanu preda Kaizen, filozofia de management ce propulseaza companiile japoneze, fostul student Doru Bostina conduce un cabinet situat in primele cinci din topul cabinetelor de avocatura de business din Romania, pustiul licean Stefan Liute a devenit un specialist in identitate corporatista, director si actionar la agentia de specialitate Grapefruit, iar inginerul Tudor Furir a iesit din mina si vinde bauturi de la Pernod Ricard.

    Sunt numai cateva cazuri din ceea ce s-ar numi schimbarea Romaniei de dupa 1989, modul profund in care cariere si oameni s-au schimbat. Acesta este, de fapt, poate cel mai important castig al Romaniei capitaliste, libertatea de a incerca sa-ti schimbi destinul.

    Ne amintim ca pe vremea in care Mihail Valeanu sau Tudor Furir mai lucrau inca in intreprinderile lor, iar ambitia lui Doru Bostina nu depasea un post de magistat in orasul sau natal, un politolog, fost demnitar si ideolog comunist si fost disident, Silviu Brucan, lansa cea mai citata si mai detestata zicere a noii Romanii: “romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia”. Romania pare acum ca mai are nevoie de mult mai multi ani pentru a-si depasi tarele. “In 1990 am fost convins ca Brucan greseste. Si acum sunt la fel de convins ca a gresit. Numai ca in 1990 am considerat ca greseste supraestimand perioada, iar astazi ca a gresit subestimand-o. Se pare ca 50 de ani de lipsa a democratiei pot fi neutralizati doar de o perioada comparabila de democratie”, sustine Silviu Manolescu, managing partner la firma de audit si consultanta BDO Romania.