Tag: Korn/Ferry

  • Angajatorii, între ciocan şi nicovală. Criza nu reduce doar din numărul de angajaţi ai companiilor, ci influenţează şi beneficiile extra-salariale acordate acestora. Ce aleg să facă angajatorii din România?

    Piaţa globală a muncii continuă să fie la un punct de cotitură. După ultimii doi ani şi jumătate de adaptare şi evoluţie, organizaţiile de la nivel global au trasat noi strategii de afaceri şi de atragere a talentelor, iar acest lucru a avut un impact important asupra direcţiei programelor de recompensă pentru angajaţi: salarii, beneficii extrasalariale, prime, bonusuri. Angajatorii s-au adaptat şi au evoluat timp de aproape trei ani marcaţi de evenimente importante, cu impact asupra tuturor economiilor. Anul 2023 este încă unul de evaluare şi acţiune.

    Un sondaj realizat de compania de consultanţă în resurse umane Korn Ferry despre evoluţia pieţei muncii în anul 2022 şi perspectivele pentru anul 2023 arată că evoluţia ratei inflaţiei continuă să fie o provocare pentru organizaţii, iar modul lor de a proceda în această situaţie este împărţit. Astfel, 55% dintre organizaţiile din România fie au făcut deja o creştere a salariilor bazată pe inflaţie, fie se gândesc să o facă, în timp ce 42% nu oferă o creştere în mod specific din cauza inflaţiei, iar 3% au ales să nu ofere nicio creştere salarială. „De când am început aceste sondaje, aceste interacţiuni cu piaţa legate de subiectul inflaţiei, ceea ce puteam să vedem ca tendinţă clară era o decizie de aştepta, de a amâna luarea unei decizii legate de inflaţie. Cu toate acestea, erau încă multe organizaţii care începuseră să-şi pună problema ca în următoarele luni să ia o decizie”, a spus Liviu Grigorescu, associate client partner, head of total rewards practice Central Eastern Europe, Korn Ferry, în cadrul unui webinar organizat de companie pentru prezentarea rezultatelor sondajului. 

    Astfel, circa 32% dintre companiile din România care au răspuns sondajului Korn Ferry au spus că au o parte separată de buget salarial din cauza creşterii inflaţiei. De exemplu, dacă creşterea totală a salariului a fost de 5% şi jumătate din aceasta s-a datorat inflaţiei, atunci creşterea din cauza inflaţiei este de 2,5%. „Din discuţiile pe care le-am avut, foarte puţine organizaţii au avut abordarea de a compensa integral inflaţia, iar dacă nu poţi  să compensezi integral scăderea puterii de cumpărare, atunci trebuie să decizi în ce să investeşti: creştem salariile, investim în beneficii, investim în wellbeingul angajaţilor, investind parţial în diverse elemente, creştem bonusurile de performanţă, ne orientăm asupra experienţei pe care o au angajaţii la locul de muncă. Sunt foarte multe acţiuni pe care o organizaţie le poate lua astfel încât să abordeze această problematică a creşterii inflaţiei”, a mai spus Liviu Grigorescu.

    În plus, mai mult de 27% dintre organizaţii au decis să ofere o anumită formă de beneficii suplimentare angajaţilor lor pentru a compensa creşterea inflaţiei. Dintre aceste organizaţii, 36% au ales să ofere o ajustare unică a costului vieţii ca principală formă de asistenţă a angajaţilor, în timp ce 13% au decis să-şi accelereze plăţile anuale de stimulente, faţă de doar 7% la nivel global. „Angajatorii sunt între ciocan şi nicovală pentru că pe de o parte vorbim despre o presiune asupra costurilor şi despre o abilitate de a transmite aceste costuri suplimentare în lanţul de valoare, iar pe de altă parte vorbim despre o piaţă a forţei de muncă extrem de competitivă, în care căutările salariale şi aşteptările angajaţilor de la angajator sunt în continuă creştere.  Astfel, suntem prinşi la mijloc”, mai spune Liviu Grigorescu.

    Organizaţiile sunt preocupate de perspectivele economice în creştere şi de impactul asupra afacerii lor, 77% dintre cele din România spunând că văd deja un impact sau că se pregătesc pentru un eventual impact. Cu toate acestea, chiar dacă organizaţiile sunt îngrijorate de perspectivele economice, majoritatea nu se aşteaptă să-şi reducă bugetul total de recompense pentru 2023 – probabil din cauza nevoii de a ajuta angajaţii să ţină pasul cu creşterea inflaţiei. „Au fost şi anul acesta companii care au decis să ia măsuri adiţionale vizavi de inflaţie şi să facă creşteri extraordinare sau să îşi mărească bugetele pe care le aveau stabilite de anul trecut sau de la începutul anului şi să facă nişte creşteri salariale mai mari”, a spus şi Mihaela Burete, associate director CEE în cadrul Korn Ferry. Deşi majoritatea organizaţiilor s-ar putea să nu îşi reducă bugetele totale de recompense, jumătate dintre organizaţii iau măsuri legate de recrutare. Dintre cei 51% care îşi ajustează planurile de recrutare, majoritatea acordă prioritate doar rolurilor cheie (70%) sau încetinesc semnificativ angajarea (59% în România faţă de 64% la nivel global).

    În timp ce evoluţia economiei are un impact asupra performanţei afacerilor, majoritatea companiilor nu au indicat că au început să facă reduceri ale forţei de muncă – 14% dintre respondenţii din România au spus că au făcut acest lucru până în prezent, faţă de 18% cât este ponderea de la nivel global. În ceea ce priveşte rata de fluctuaţie a personalului, rezultatele din România ale sondajului Korn Ferry arată o rată de fluctuaţie voluntară medie de 15,1%, dintr-o medie totală de 19,4% la nivel global. „Au fost câteva întrebări cu privire la posturile cu cea mai mare fluctuaţie, nu este nimic nou, aici lucrurile sunt extrem de liniare. La zona de acţiuni pe care companiile le-au luat pentru a diminua fluctuaţia de personal, jumătate dintre participanţi au considerat că fluctuaţia de personal este o problemă care trebuie adresată şi majoritatea au început să implementeze programe de dezvoltare pentru angajaţii talentaţi şi o parte relevantă a început să dea bonusuri de retenţie. România abia acum prinde trendul acesta al programelor de dezvoltare şi este o diferenţă faţă de nivelul global, având în vedere că ei le implementează fie că este criză, fie că nu este criză”, a spus Mihaela Burete.

    Circa 41% dintre respondenţii din România au indicat că vânzările au fost în topul fluctuaţiei, iar producţia, IT-ul, ingineria şi administraţia au fost şi ele în topul segmentelor cu cea mai mare fluctuaţie de personal. Printre funcţiile cu cea mai mică fluctuaţie sunt: afaceri corporative; planificare strategică şi corporativă, administrarea juridică şi a proprietăţilor. Astfel, mai mult de jumătate dintre respondenţi (56%) au spus că fluctuaţia de personal a fost suficient de semnificativă încât acum iau măsuri specifice pentru a o aborda. Media la nivel global a fost de 50%. Circa 67% dintre aceste organizaţii au să implementeze programe de dezvoltare pentru angajaţii lor cu potenţial. România abia acum ajunge din urmă tendinţele globale în această privinţă, cu 39% dintre respondenţi care oferă bonusuri de reţinere a angajaţilor, în timp ce la nivel global 44% dintre organizaţii oferă astfel de plăţi.

    În ceea ce priveşte recrutarea, 39% dintre respondenţi au indicat că IT-ul este cea mai dificilă funcţie pentru care recrutează în prezent. Sectorul juridic, managementul proprietăţii şi category management reprezintă funcţiile cu cele mai puţine probleme de recrutare şi, în mod similar, au avut cele mai puţine probleme legate de fluctuaţia personalului. Unele organizaţii oferă acum salarii mai mari pentru anumite funcţii din IT. Dezvoltarea de software şi managementul de proiecte sunt cele mai frecvente subfuncţii care primesc bonusuri, deşi nu sunt cele mai mari prime din toate domeniile.

    În ceea ce priveşte modul de lucru, sondajul Korn Ferry arată că mai mult de jumătate dintre organizaţii (57%) aduc acum din nou angajaţii la birou, cel puţin cu jumătate de normă, faţă de o pondere de 69% cât este la nivel global. Astfel, circa 69% dintre respondenţi au indicat că organizaţiile lor solicită angajaţii să se întoarcă la birou cel puţin două – trei zile pe săptămână, în timp ce alţi 12% dintre respondenţi sunt la birou cu normă întreagă, faţă de 27% la nivel global. Pentru acele organizaţii care au nevoie de angajaţi înapoi la birou, doar o mică pondere a indicat că reacţia angajaţilor a fost în general negativă. Cu toate acestea, 27% dintre respondenţi au indicat că organizaţiile lor sunt îngrijorate că astfel de politici ar putea avea un impact negativ asupra reţinerii angajaţilor în companie.

    Anda Marian, head of organizational strategy pentru România în cadrul Korn Ferry, a subliniat importanţa experienţei angajaţilor la locul de muncă în această perioadă. „Eu cred că este foarte important să dăm atenţie şi acelor aspecte care nu sunt un «must», cum sunt politica de remunerare sau creşterile salariale. Trebuie să ne gândim la ceea ce schimbă perspectiva angajaţilor şi ceea ce schimbă valorile lor şi determină alegerile lor de astăzi sau din viitorul apropiat. Piaţa muncii s-a schimbat foarte mult şi asta datorită faptului că mobilitatea s-a schimbat, ceea ce contează pentru angajaţi s-a schimbat”, a spus ea. În plus, starea de bine a angajaţilor este o parte mult mai importantă acum decât a fost în anii de dinainte de pandemie, afirmă ea. „Înainte de pandemie, focusul era pe performanţă. De aceea wellbeingul a devenit atât de important pentru că toată lumea ajunsese într-un fel de burnout.  A venit pandemia şi focusul nu a mai fost în zona aceasta de profesional.” Sondajul Korn Ferry s-a desfăşurat până în octombrie 2022 şi reflectă răspunsurile a 6.951 de participanţi din 112 ţări. Respondenţii la sondaj sunt de obicei profesionişti în HR, iar organizaţiile lor acoperă o gamă largă de dimensiuni, geografie şi structură de proprietate

    Respondenţii provin de obicei din funcţiile de HR şi finanţe. 

     

    „Eu cred că este foarte important să dăm atenţie şi acelor aspecte care nu sunt un «must», cum sunt politica de remunerare sau creşterile salariale. Trebuie să ne gândim la ceea ce schimbă perspectiva angajaţilor şi ceea ce schimbă valorile lor şi determină alegerile lor de astăzi sau din viitorul apropiat. Piaţa muncii s-a schimbat foarte mult şi asta datorită faptului că mobilitatea s-a schimbat, ceea ce contează pentru angajaţi s-a schimbat.”

    Anda Marian, head of organizational strategy pentru România, Korn Ferry


    „Angajatorii sunt între ciocan şi nicovală pentru că pe de o parte vorbim despre o presiune asupra costurilor şi despre o abilitate de a transmite aceste costuri suplimentare în lanţul de valoare, iar pe de altă parte vorbim despre o piaţă a forţei de muncă extrem de competitivă.”

    Liviu Grigorescu, head of total rewards practice Central Eastern Europe, Korn Ferry


    „În ceea ce priveşte zona de acţiuni pe care companiile le-au luat pentru a diminua fluctuaţia de personal, jumătate dintre participanţi au considerat că fluctuaţia de personal este o problemă care trebuie adresată şi majoritatea au început să implementeze programe de dezvoltare pentru angajaţii talentaţi şi o parte relevantă a început să dea bonusuri de retenţie.”

    Mihaela Burete, associate director CEE, Korn Ferry

  • Cum au fost ultimii doi ani pentru piata de recrutare din Romania

    “Situatia prin care trecem este de necrezut!” Asa incepe Radu
    Furnica discutia cu BUSINESS Magazin. Nu e un raspuns la o
    intrebare anume, este doar o declaratie rece si taioasa, cu atat
    mai alarmanta cu cat vine din partea unui om care, in general, se
    fereste in aparitiile publice sa se plaseze in tabara pesimistilor.
    Tonul discutiei ce a urmat si scenariul conturat de Furnica s-au
    potrivit perfect cu vremea din acea dupa-amiaza ploioasa de inceput
    de octombrie.

    Cel mai mult se arata socat Furnica de amploarea blocajului din
    piata. “Este foarte simplu sa castigi atunci cand piata te ajuta,
    insa acum, cand lucrurile nu mai merg bine, actionarii nu se
    gandesc sa schimbe managementul, ci prefera sa stea deoparte si sa
    vada cum le scad afacerile, gasind managerilor scuza ca in asemenea
    conditii economice nimeni n-ar putea avea rezultate prea bune”,
    spune el. Or, ce ar trebui sa faca actionarii este ca tocmai acum
    sa investeasca in schimbare. Pe de o parte, atitudinea actionarilor
    este de inteles – le e greu sa creada ca pot gasi manageri care
    sa-i ajute sa creasca atunci cand toata piata scade. In plus,
    firmele de executive search nu sunt deloc ieftine, iar in multe
    bugete nu si-au mai gasit locul anul acesta activitatile de
    recrutare.

    Numeroase companii au inceput sa practice preturi de dumping, in
    speranta ca vor gasi astfel clienti si, mai mult decat atat, sa
    apeleze la metode de recrutare care s-ar potrivi mai degraba pentru
    pozitii de entry level sau, cel mult, de specialisti, cum ar fi
    site-urile sau portalurile de recrutare online. “Multe firme au
    disparut si mai multe au ajuns sa se vanda pe 1.000 de euro pentru
    un proiect si in curand este posibil sa dispara si ele”, apreciaza
    head-hunterul.

    Unii dintre cei vizati de omul de afaceri ar putea sa spuna ca au
    fost nevoiti sa faca aceste compromisuri pentru a supravietui si ca
    aceasta ar fi noua valoare reala a tarifelor, in conditiile in care
    rulajul lichiditatilor disponibile a devenit foarte limitat.
    Practic, piata de executive search a ajuns la valoarea din 2006,
    aproximativ 3,8 milioane de euro. Pentru a intelege cat de mare a
    fost scaderea, sa facem comparatia cu anii de gratie 2007-2008,
    cand afacerile companiilor ajungeau la 7,6, respectiv 8 milioane de
    euro pe an. Angajatorii recrutau masiv pentru toate posturile de
    management, iar head-hunterii castigau nu doar prin volumul de
    proiecte, ci si datorita faptului ca salariul managerilor era mai
    mare, iar recrutorii erau platiti procentual, in functie de acest
    indicator.

    Acum, scaderea uriasa nu vine doar din faptul ca au fost sensibil
    mai putine proiecte in ultimii doi ani, dar si din cauza ca banii
    incasati de companiile de recrutare au fost mai putini, ca urmare a
    deciziilor de a-i plati mai modest pe managerii angajati.
    “Sfarsitul anului va marca o perioada de 24 de luni in care noi nu
    am avut niciun proiect de recrutare in servicii financiare, desi
    aici erau cei mai mari clienti ai nostri. In 2008, 65% din
    veniturile noastre erau din servicii financiare”, mentioneaza
    Furnica, referindu-se la firma fondata de el, LDS. Desi nu a
    compensat pierderea venita din sectorul financiar, presedintele LDS
    a mentinut afacerea prin proiecte in industrie, bunuri de larg
    consum sau energie. Are nevoie, la fel de mult ca oricine
    altcineva, de lichiditati constante, in conditiile in care
    costurile companiei se ridica la 40.000 de euro in fiecare luna. De
    altfel, Furnica este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai scumpi
    head-hunteri din piata, onorariile ridicandu-se la o treime din
    salariul brut anual al persoanei recrutate prin intermediul
    LDS.


    Totusi, fata de anul trecut, considerat dezastruos, piata cunoaste
    usoare tendinte de crestere in 2010, cu aproximativ 1,3 milioane de
    euro. Accentul cade pe “usoare”, fiindca numarul schimbarilor la
    nivel de top management este pana acum foarte mic. Mihai Ghyka a
    revenit la conducerea Bergenbier, Kraft Foods si-a schimbat
    directorul general, noul sef fiind indianul Gerard Chandran, iar la
    Ursus a venit tot un expat, Gary Whitlie, cu experienta
    internationala in industria berii.

    Chiar daca piata de recrutare la nivel de top management ar
    putea cunoaste si in anii urmatori cresteri, acestea vor fi foarte
    mici. In consecinta, costurile tinute in frau raman o recomandare
    la fel de valabila, intrucat vremurile bune raman deocamdata de
    domeniul trecutului. “Daca peste cinci ani vom atinge din nou
    nivelul din 2008, eu voi fi mai mult decat multumit”, declara Radu
    Furnica. Chiar daca orizontul de timp invocat pare mai degraba
    inspaimantator pentru cei ce spera intr-o redresare mai rapida,
    estimarea are temei, avand in vedere ca volumul de proiecte de
    executive search si salariile din 2008 erau rezultatul unei
    explozii a pietei si al unui context economic care este putin
    probabil sa se repete curand.

    Tot intr-un orizont similar de timp vede Furnica si eventualitatea
    de a-si vinde compania, din nou eligibila in ochii investitorilor,
    dupa ce parteneriatul LDS cu Korn/Ferry s-a incheiat. Omul de
    afaceri isi evalueaza compania la 10 milioane de euro, insa spune
    ca ar putea obtine mult mai mult atunci cand piata isi va reveni,
    asa ca, pentru moment, prefera sa mai astepte venirea
    investitorului si a ofertei porivite. Nici sa cumpere nu ar fi
    interesat, intrucat o achizitie in acest sector nu inseamna decat o
    achizitie de capital uman, iar acum Furnica nu vede pe nimeni in
    piata cu care ar putea incheia un parteneriat.

    Cu toate acestea, oferte sunt, probabil, destule la nivelul
    pietei. Companiile infiintate in urma cu trei-patru ani si care au
    prins valul cresterii economice stau acum pe margine si au ajuns in
    pragul falimentului. Pentru ele, cel mai bun lucru care s-ar putea
    intampla ar fi sa primeasca o oferta de parteneriat, insa pana acum
    niciuna dintre companiile importante nu s-a aratat interesata de
    extindere.