Tag: Ken Robinson

  • Ghid practic pentru cei ce nu se numesc Paul McCartney sau Arianna Huffington

    Pe urmă, citind, am fost uşor dezorientat, pentru că Robinson merge în “Descoperă-ţi elementul” într-o direcţie oarecum surprinzătoare pentru mine. Cartea pe care v-o propun vine în siajul unei lucrări din 2009 – “The Element: How Finding Your Passion Changes Everything” – în care Robinson şi Lou Aronica (editor şi publisher, născut în 1958) arată ce se întâmplă în momentul în care talentul se întâlneşte cu pasiunea; apar oameni care se numesc Paul McCartney, Arianna Huffington, Mike Fleetwood (de la grupul rock Fleetwood Mac) sau gimnastul Bart Conner, oameni care şi-au găsit drumul drept în viaţă, cu bucurie şi dăruire.

    “Descoperă-ţi elementul” este un ghid practic pentru cei ce nu se numesc Paul McCartney sau Ariana Huffington, dar care simt imboldul de a deveni asemeni celor doi; “ghid practic” nu este doar o formulare goală; autorii vă invită să aşterneţi, cu creionul pe hârtie, gânduri şi să desenaţi diagrame care vă vor ajuta să vă răspundeţi unor întrebări definitorii pentru persoana care tindeţi să deveniţi. Nu este Ken Robinson cel cu care eram obişnuit, de unde uşoara dezorientare de care vorbeam mai sus, dar la final mi-am mormăit în barbă “Fraiere, un diamant nu are o singură faţă”; şi a fost acesta un moment în care mi-am descoperit un soi de slăbiciune. Deci folositor.

    Testele de care am pomenit alternează cu istorioare despre oameni mai mult sau mai puţin obişnuiţi sau deveniri surprinzătoare, de genul “cum a ajuns Venezuela, a nouăzeci şi doua economie a lumii, cu 28% dintre cei 29 de milioane de locuitori trăind sub pragul de sărăcie, să aibă peste 400.000 de copii preocupaţi de muzica clasică şi să trăiască efervescent pasiunea pentru muzică, prin hotărârea şi determinarea unui singur om” sau “cum a început să compună Hans Zimmer muzică de film (The Lion King, Gladiator, Inception) inspirat de arhitecţi precum Norman Foster sau Frank Gehry şi fără să cunoască notaţia muzicală convenţională”.

    Sigur, piaţa abundă de o sumedenie de lucrări pe tema descoperirii pasiunilor şi a devenirii, dar la Ken Robinson veţi găsi inteligenţă, argument, pasiune, farmec. Robinson îşi încheie cartea cu o poezie de Anais Nin, “Risc” se cheamă, şi tot aşa închei şi eu:

    “Şi a venit apoi ziua
    când riscul
    de a rămâne ferecat
    într-un mugure
    a fost mai dureros
    decât riscul
    de care era nevoie
    ca să înfloreşti”.

    Sir Ken Robinson, Lou Aronica – “Descoperă-ţi elementul. Cum să-ţi afli talentele şi pasiunile şi cum să-ţi transformi viaţa”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Cum ar trebui sa arate educatia viitorului

    Fascinanta pledoarie din volumul “O lume iesita din minti” este
    adecvata momentului actual prin care trece societatea romaneasca.
    Citita atent, in implicatiile sale pe termen lung, ea ar putea
    oferite nesperate solutii de iesire din impas, atat in privinta
    problemelor sistemului educational, cat si a modernizarii felului
    cum sunt evaluate competentele elevilor.

    Traim intr-o lume care se schimba mai repede ca niciodata, spune
    Robinson, iar schimbarile cu care ne confruntam, atat in domeniul
    economic, cat si in cel larg cultural sunt imprevizibile. Este
    absolut necesar sa dam frau liber creativitatii si resurselor
    inovatoare, insa creativitatea nu este, asa cum fals ne imaginam,
    doar un apanaj al celor cu “har”. Dispunem cu toti de creativitate,
    dar trebuie sa stim cum s-o descatusam.

    Supunand niste copii de gradinita unui text de gandire divergenta
    si de creativitate, vom avea surpriza sa constatam ca ei vor oferi
    cu mult mai multe solutii decat niste copii de varste mai mari.
    Prejudecatile, constrangerile pedagogice si o sumedenie de alte
    “baraje” le vor ingradi spontaneitatea si forta asociativa, pe
    masura inaintarii in varsta si a parcurgerii ciclurilor educative
    traditionale. Sistemul educativ actual este bazat pe modelul muncii
    industriale: sunetul clopotelului, specializarile pe materii,
    educarea la nivel de loturi si de grupe de varsta.

    Copiii ar trebui “treziti” insa si lasati sa-si descopere
    interioritatea. Unii dintre ei sunt mai buni la anumite materii,
    altii isi ating varful in anumite momente ale zilei, unii
    functioneaza mai bine in grupuri, iar altii doar cand sunt singuri.
    Ca sa depasim aceasta mentalitate a “lantului de productie”,
    cauzata de un sistem care asigura doar conformitatea (prin teste si
    CV-uri standardizate, prin ierahizarea disciplinelor bazata pe
    presupunerile legate de cererea si de oferta de pe piata locurilor
    de munca), ar trebui sa mergem in sensul invers. Adica sa schimbam
    paradigma modelului mecanic intr-un model neliniar, personalizat,
    in care fiecare elev sa poata evolua in felul sau.

    Ken Robinson, “O lume iesita din minti”, Editura Publica,
    Bucuresti, 2011