Tag: katrina

  • Cele mai costisitoare dezastre din SUA pentru companiile de asigurări (GALERIE FOTO)

    Structura clasamentului se explică în primul rând prin creşterea pieţei asigurărilor în ultimele decenii, respectiv prin dezvoltarea ei inegală pe ansamblul statelor americane, şi doar în al doilea rând prin intensitatea în sine a dezastrelor şi valoarea în sine a distrugerilor provocate de ele. Compania de evaluare a riscurilor AIR Worldwide a estimat, de pildă, că dacă devastatorul cutremur din San Francisco din 1906 ar fi avut loc în zilele noastre, valoarea daunelor asigurate ar fi depăşit 100 de miliarde de dolari.

    Pentru uraganul Andrew din 1992, clasat în categoria a cincea (prima ca gravitate) şi cu pagube totale provocate de 26,5 miliarde de dolari, valoarea daunelor asigurate a fost de numai 15,5 miliarde de dolari la cursul de atunci, respectiv 24,9 miliarde la cursul din prezent.

    Andrew se situează pe locul al doilea în istoria SUA după uraganul Katrina din 2005, care a provocat pagube estimate de autorităţile americane la 108 miliarde de dolari. Pentru Katrina, valoarea daunelor asigurate se ridica în 2005 la mai puţin de jumătate din totalul pagubelor: 41,1 miliarde de dolari, respectiv 47,5 miliarde la valoarea din 2011 a dolarului.

    Datele au fost furnizate de divizia de analiză a daunelor materiale din cadrul Insurance Services Office (ISO), parte a companiei americane de servicii pentru asigurări Verisk Analytics.

    După calculele companiei de evaluare a riscurilor Kinetic Analysis, bazate pe prognozele meteo valabile la 26 august, uraganul Irene ar putea provoca în total pagube de 5-10 miliarde de dolari, a transmis AFP. Duminică, Kinetic şi-a revizuit estimarea, conform Bloomberg, reducând-o la 3 miliarde de dolari. Tot duminică, guvernatorul de New Jersey, Chris Christie, a apreciat o valoare a pagubelor de “zeci de miliarde de dolari”, în urma inundaţiilor de clădiri, a întreruperilor în funcţionarea afacerilor din statele traversate de uragan şi în costuri de degajare şi reconstrucţie a zonelor afectate.

    Sursa: Kiplinger.com

  • Sex, droguri si scurgerea de petrol

    Parca nu se pot compara cu nimic altceva acele zile ingrozitoare
    in care toata lumea, cu exceptia cercului din jurul lui Bush, parea
    constienta de catastrofa umana din New Orleans. Totusi exista o
    trasatura comuna a celor doua cazuri, Katrina si accidentul din
    Golful Mexic: colapsul competentei si al eficientei guvernului,
    care a avut loc in mandatul administratiei Bush.
    Povestea prabusirii platformei petroliere Deepwater Horizon inca nu
    e foarte clara. Dar este deja evident atat ca British Petroleum nu
    a luat masurile necesare, cat si ca autoritatile federale nu au
    facut niciun efort sa se asigure ca aceste precautii sunt
    luate.

    De ani de zile, Agentia de Administrare a Mineralelor, divizia
    Departamentului Internelor care supervizeaza forajele in golf, a
    minimalizat riscurile de mediu asociate cu forajele. Nu a cerut un
    sistem de rezerva prin care un foraj sa poata fi oprit, desi
    sistemul este obligatoriu in mare parte din restul lumii si in
    ciuda faptului ca propriii sai angajati au declarat ca asa ceva ar
    fi necesar. A oferit exceptii, pentru multi sondori care operau in
    larg, de la cerinta de a intocmi planuri de reactie la eventuale
    deversari masive de petrol. Si in special a permis companiei BP sa
    opereze platforma Deepwater Horizon fara o analiza de mediu
    detaliata.
    Sigur, niciuna dintre acestea, poate cu exceptia ultimei exceptii –
    oferita la inceputul administratiei Obama – nu surprinde pe cineva
    care a urmarit istoricul Departamentului de Interne in mandatul
    administratiei Bush.

    Pentru ca administratia Bush a fost intr-o mare masura condusa de
    industriile extractive – si nu ma refer doar la interesele lui Dick
    Cheney. Managementul acestui minister a fost oferit lobbistilor din
    domeniu, in special lui J. Steven Griles, un lobbist al industriei
    miniere care a devenit ministru adjunct si a condus efectiv
    ministerul. (In 2007 Griles a pledat vinovat la acuzatia ca ar fi
    mintit Congresul cu privire la legaturile sale cu Jack
    Abramoff.)

    Dat fiind istoricul, nu e surprinzator ca Agentia de Administrare a
    Mineralelor a devenit subordonata industriei petroliere – desi ce
    s-a petrecut cu adevarat intrece orice imaginatie. Potrivit
    relatarilor inspectorului general din minister, abuzurile de la
    Agentie au mers dincolo de orice influenta malefica: a existat “o
    cultura de abuzuri substantiale si promiscuitate” – cocaina,
    relatii sexuale cu reprezentantii industriei si multe altele.
    Protectia mediului a fost probabil ultimul lucru la care se gandeau
    angajatii guvernamentali.

    Nici presedintele Barack Obama nu e complet nevinovat de actuala
    scurgere de petrol. Dupa cum am zis, BP a primit o scutire de mediu
    pentru Deepwater Horizon dupa ce Obama a ajuns presedinte. Este
    adevarat ca era la Casa Alba doar de doua luni si jumatate si ca
    Senatul nu a vrut sa-l confirme pe noul sef al Agentiei decat patru
    luni mai tarziu. Dar faptul ca administratia nu a avut timp sa-si
    puna apostila pe agentie ar fi trebuit sa insemne atentie maxima in
    oferirea de scutiri proiectelor cu posibile riscuri de mediu.

    Si degeaba s-au suparat ecologistii cand Obama l-a ales pe Ken
    Salazar ca ministru. Ei s-au temut ca va fi prea prietenos cu
    interesele industriei extractive si agricole, ca numirea sa nu ar
    insemna o ruptura brusca de politicile administratiei Bush – si in
    cel putin un caz se pare ca au avut dreptate. Oricum, acum e
    momentul sa se produca acea ruptura – si nu ma refer aici doar la
    curatenia necesara in interiorul Agentiei. Ce trebuie sa se schimbe
    cu adevarat este intreaga noastra atitudine fata de guvernare.
    Necazurile din acest minister nu erau unicele – ele erau parte a
    unui model extins, care a produs si esecul in reglementarea
    activitatii bancilor si transformarea Agentiei de Administrare a
    Asistentei Federale (FEMA), un organism foarte apreciat in mandatul
    Clinton, intr-o gluma sinistra. Iar tema comuna a tuturor acestor
    povesti este degradarea guvernarii eficiente de catre ideologia
    antiguvernamentala.

    Obama intelege asta: in discursul tinut recent la Universitatea
    Michigan a aparat cu elocinta guvernul, declarand printre altele ca
    “guvernul este cel ce asigura ca minele se conformeaza standardelor
    de siguranta si ca scurgerile de petrol sunt curatate de catre
    companiile care le-au provocat”.

    Totusi, ideologia antiguvernamentala ramane prea prevalenta in
    ciuda haosului pe care l-a provocat. De fapt, ea trece printr-un
    reviriment, odata cu cresterea miscarii Partidelor de ceai, a
    nemultumitilor de actuala administratie. Daca exista o raza de
    speranta in dezastrul din Golf este ca ar putea sa serveasca drept
    semnal de alarma ca avem nevoie de politicieni ce cred in buna
    guvernare – pentru ca sunt unele lucruri pe care doar guvernul le
    poate face.