BusinessMagazin

Tag: kansas

  • A preluat afacerea de la tatăl său şi a transformat-o într-una dintre cele mai mari firme din lume. A descris reuşita în cartea “Ştiinţa succesului”

    Cei doi fraţi au moştenit compania de la tatăl lor, Fred C. Koch, dezvoltând ulterior domeniile de activitate. Deşi orientată iniţial către rafinarea petrolului, Koch Industries produce acum şi echipamente de control al poluării, polimeri, fibre sau fertilizatori, precum şi mai multe servicii financiare. Născut în Wichita, Kansas, Charles Koch a urmat cursurile Massachusetts Institute of Technology, obţinând o diplomă în inginerie generală în 1957, una în inginerie nucleară în 1958 şi o alta în inginerie chimică doi ani mai târziu. După facultate, el a lucrat timp de un an pentru compania de consultanţă Arthur D. Little; s-a întors apoi în Kansas pentru a lucra la compania tatălui său, Rock Island Oil & Refining Company.

    În 1967, el a devenit preşedintele companiei, schimbându-i numele în Koch Industries. Koch Industries îşi are sediul într-o clădire de la marginea oraşului Wichita, cel mai mare din Kansas. Clădirea, ca şi compania privată deţinută de fraţii miliardari Charles şi David Koch, este o cutie neagră, atât la propriu, cât şi la figurat. Koch Industries se laudă cu un singur indicator financiar, venituri anuale de peste 100 miliarde de dolari.

    După acest indicator, Koch Industries este mai mare decât IBM, Honda sau Hewlett-Packard. La întrebările jurnaliştilor, singurul răspuns din partea Koch este: „Suntem o companie privată şi nu dezvăluim astfel de informaţii“. Pe parcursul a aproape cinci decenii, sub conducerea lui Charles Koch, grupul a plătit penalizări record, civile şi penale, din cauza problemelor de mediu, iar în 1999 divizia operatoare de conducte petroliere a primit cea mai aspră sancţiune de până atunci din istoria SUA, pentru o explozie a unei conducte care a dus la moartea a doi adolescenţi din Texas.

    Charles Koch este cunoscut pentru ideile sale liberale, dar şi pentru faptul că se opune modului în care statul susţine anumite companii, declarând că „investiţiile guvernamentale doar agravează problema mediului de afaceri“. Politica de business a lui Koch, numită „market-based management“, este descrisă în cartea „Ştiinţa succesului“, pe care omul de afaceri a publicat-o în 2007.

    Americanul este cunoscut şi ca filantrop: în perioada 2004-2008 el a donat 246 de milioane de dolari, fiind inclus pe lista Businessweek a celor mai generoşi 50 de americani.

    Împreună, fraţii Charles şi David Koch controlează una dintre cele mai mari averi din lume, folosită inclusiv pentru finanţarea partidelor politice. Mai exact, Charles şi David deţin fiecare peste 40 de miliarde de dolari. Reţeaua lor politică a contribuit la susţinerea facţiunii Tea Party din Partidul Republican şi finanţează în prezent acest partid. Astfel, organizaţiile afiliate grupului Koch au colectat circa 400 de milioane de dolari în timpul campaniei electorale
    din 2012.

     

  • Povestea Clyde Cessna, fondatorul uneia dintre cele mai mari companii private de construciţie a avioanelor din lume

    Fondatorul Cessna Aircraft Company, una dintre cele mai mari companii private de construcţie a avioanelor din lume, a avut primul zbor reuşit cu aeronava construită de el însuşi în 1911, între fluviul Mississippi şi Munţii Stâncoşi, fiind prima persoană care a reuşit această performanţă.  

    În copilărie, Clyde Cessna, născut într-o familie de fermieri din Kansas, s-a folosit deseori de abilităţile sale în ale mecanicii şi de spiritul inovator pentru a îmbunătăţi maşinăriile pentru fermieri şi chiar a dezvoltat unele noi. O perioadă, până când aviaţia a început să îi ocupe tot timpul, Clyde a lucrat ca dealer de automobile.

    Pasiunea pentru aviaţie i s-a accentuat în urma participării la o expoziţie aeriană din Kansas, în 1910, fiind elementul care l-a propulsat spre viitoarea sa carieră în domeniul aviatic. Şi-a dat seama că e din ce în ce mai pasionat de avioane şi, pentru a-şi urma visul, a părăsit Oklahoma şi s-a mutat în New York, unde a lucrat o scurtă perioadă pentru Queen Aeroplane Company, unde a luat şi primele lecţii de construcţie a unei aeronave.

    În 1911 şi-a construit primul avion, un monoplan, pe care l-a numit Silverwing, iar prima sa încercare de zbor a fost eşuată. La fel şi a doua şi a treia, până la a treisprezecea, de fiecare dată zborul încheindu-se nefavorabil. În cele din urmă, la cea de-a treisprezecea încercare, Cessna a primit o mică încurajare: aeronavele sale s-au menţinut în aer pentru o scurtă perioadă de timp, înainte să se prăbuşească, aşa cum se aştepta. Într-un moment de frustrare, după accident, Cessna a exclamat furios: „Am de gând să fac acest aparat să zboare, apoi am să-i dau foc şi nu o să mai am de-a face cu avioanele!“.
    În cele din urmă, în iunie 1911, Cessna a avut primul zbor favorabil, iar mulţimile care au râs de el şi de eşecurile lui au schimbat tonul şi l-au numit „un erou îndrăzneţ“. De-a lungul timpului şi-a consolidat abilităţile de a pilota şi, în decembrie 1911, a încheiat cu succes cel mai dificil zbor de până atunci, pe o distanţă de 8 km, fiind prima persoană care a construit şi a zburat cu un avion între râul Mississippi şi Munţii Stâncoşi.

    După ce Silverwing a cunoscut succesul, Cessna şi-a încheiat socotelile cu industria de automobile pentru a-şi concentra atenţia către interesul său pentru aviaţie. Între 1912 şi 1915, Cessna a dezvoltat mai multe tipuri noi de monoplanuri, timp în care zbura de multe ori cu avionul său la diverse evenimente de vacanţă şi târguri, un efort care s-a dovedit a fi profitabil.
    În 1916 Clyde şi-a propus să construiască o nouă aeronavă pentru sezonul de expoziţie aviatică din 1917, aşa că a achiziţionat o clădire în aer liber pentru a-şi pune în aplicare planul. Fabrica a servit un scop dublu, fiind în acelaşi timp şi o şcoală de zbor pentru câţiva pasionaţi care luau lecţii de la Cessna. Cu toate acestea, în aprilie 1917, când SUA a declarat război, expoziţia din 1917 s-a anulat, iar Clyde, cu resursele strânse până atunci, a revenit la vechea sa casă din Kansas, unde şi-a reluat treburile la ferma familiei.

    În anii ce au urmat Primului Război Mondial, interesul publicului pentru zborul privat a crescut din ce în ce mai mult, fapt care l-a determinat pe Cessna, în 1925, să deschidă Air Travel Manufacturing Company, împreună cu doi asociaţi: Walter Beech şi Lloyd Stearman în Wichita, Kansas. În timpul în care Cessna a fost preşedinte, compania a devenit unul dintre cei mai importanţi producători de aeronave din SUA, succes ce poate fi pus pe seama conceptelor avansate de design a aeronavelor, care a obţinut recunoaştere internaţională pentru recorduri de viteză şi distanţă. După doi ani, Cessna a părăsit compania având în plan să îşi deschidă propria firmă, dar şi din cauza unor dispute cu cei doi parteneri ai săi. 
    În septembrie 1927, prin asocierea cu antreprenorul în aviaţie Victor Ross, Clyde a format Cessna-Ross Aircraft. În mai puţin de o lună însă, Ross s-a retras din afacere şi i-a vândut partenerului său toate acţiunile în cadrul companiei, care şi-a schimbat numele în Cessna Aircraft Corporation.

    În continuare, Cessna s-a străduit să construiască un monoplan eficient, primul model, AW, fiind finalizat aproape de sfârşitul lui 1927. Au urmat apoi CW-6, care a zburat pentru prima dată în 1928, şi DC-6, în 1929. După ce a intrat în afacere şi fiul său Eldon, a început proiectarea şi pilotarea aeronavelor de curse CR.

    În ciuda succesului modelelor noi, criza economică a dus la o scădere drastică a vânzărilor de avioane, determinând compania să intre în faliment şi să fie închisă la 1931. Totuşi, Cessna şi-a redeschis porţile trei ani mai târziu, iar în 1936 a fost vândută nepoţilor lui Clyde, Deane şi Dwight Wallace.

    După această tranzacţie, Clyde Cessna s-a reîntors la viaţa de fermier, realizând maşinării pentru agricultură. La cererea lui Deane, el a acceptat să facă parte din companie în continuare, însă doar la nivel simbolic, fără să se implice în afacere. Clyde Cessna a murit la vârsta de 74 de ani în Wichita, Kansas.

  • Cutia neagră a fraţilor Koch: anatomia unui imperiu de 115 miliarde de dolari

    ÎMPREUNĂ, FRAŢII CHARLES ŞI DAVID KOCH CONTROLEAZĂ UNELE DINTRE CELE MAI MARI AVERI DIN LUME, FOLOSITĂ INCLUSIV PENTRU FINANŢAREA SISTEMULUI POLITIC AMERICAN. CEEA CE NU SE ŞTIE EXACT ESTE DE UNDE AU VENIT BANII. Enormitatea averii Koch nu este un mister. Charles şi David deţin fiecare peste 40 de miliarde de dolari. Influenţa electorală a fraţilor Koch, oligarhi autohtoni ai Americii, este de asemenea un fapt bine cunoscut. Reţeaua lor politică a contribuit la susţinerea facţiunii Tea Party din Partidul Republican şi finanţează în prezent acest partid. Organizaţiile afiliate grupului Koch au colectat circa 400 de milioane de dolari în timpul campaniei electorale din 2012 şi intenţionează să cheltuiască alte 290 de milioane de dolari pentru susţinerea republicanilor în alegerile parţiale din acest an.

    Koch Industries nu este totuşi cu desăvârşire opac. Problemele cu legea ale grupului, care includ investigaţii ale Congresului şi ale Departamentului de Justiţie, procesele civile şi condamnările primite, precum şi informaţiile provenite inclusiv din interiorul companiei scot la iveală un imperiu toxic, ale cărui profituri finanţează Partidul Republican, potrivit unei analize realizate de publicaţia Rolling Stone.

    Pe parcursul a aproape cinci decenii, sub conducerea lui Charles Koch, grupul a plătit penalizări record, civile şi penale, din cauza problemelor de mediu, iar în 1999 divizia operatoare de conducte petroliere a primit cea mai aspră sancţiune de până atunci din istoria SUA, pentru o explozie a unei conducte care a dus la moartea a doi adolescenţi din Texas.

    Volumul emisiilor toxice ale Koch Industries este uriaş. Potrivit Political Economy Research Institute al University of Massachusetts, doar trei companii se află în rândul celor mai mari 30 de poluatori ai aerului, apei şi climatului din America, ExxonMobil, American Electric Power şi Koch Industries.

    După preluarea din 2005 a fabricii de hârtie Georgia-Pacific, Koch Industries poluează mai mult apele naţiunii americane decât General Electric şi International Paper la un loc. Compania se află pe locul 13 în privinţa poluării aerului, iar Koch poluează mediul mai mult decât giganţii petrolieri Valero, Chevron şi Shell. În total, Koch generează anual 24 de milioane de tone de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, Koch a semnat în luna martie un angajament, la Departamentul de Justiţie, că va investi 40 de milioane de dolari la o uzină petrochimică din Port Arthur, Texas, pentru modernizarea acesteia în conformitate cu legea antipoluare, Clean Air Act.

    Istoricul toxic al Koch Industries nu este limitat la poluarea fizică, ci se extinde şi la practicile în afaceri, care au fost ţinta unor numeroase investigaţii federale, soldate cu puneri sub acuzare şi condamnări, amenzi şi penalizări. Şi, o mare ironie a administraţiei preşedintelui Barack Obama, reforma în domeniul serviciilor financiare pare să fie în beneficiul Koch Industries, care profită de retragerea companiilor de pe Wall Street din speculaţiile cu contracte futures pentru materii prime.

    Deseori se afirmă că fraţii Koch fac afaceri în industria petrolului. Adevărul este că grupul Koch nu este un producător major de petrol, ci s-a dezvoltat puternic în domeniul transformării hidrocarburilor în bunuri.  Koch Industries comercializează, transportă, rafinează şi procesează hidrocarburi, pe care le transformă în produse ca fertilizatori sau lycra. Compania controlează cel puţin patru rafinării, şase fabrici de ethanol, o centrală energetică pe bază de gaze naturale şi aproape 8.000 de kilometri de conducte. Până nu demult, compania rafina circa 5% din petrolul consumat în America, dar această cotă a scăzut în urma închiderii unei rafinarii din Alaska, după ce s-a descoperit că un solvent toxic s-a scurs în pânza freatică. Koch Industries produce şi cantităţi uriaşe de produse petrochimice, care devin la rândul lor materii prime pentru alte afaceri ale grupului. În cadrul Koch Industries, ceea ce intră ca ţiţei West Texas Intermediate iese sub forma unui covor Stainmaster.

    Compania se laudă că din 1960 valoarea Koch Industries a crescut de 4.200 de ori, depăşind creşterea indicelui bursier Standard & Poor’s de aproape 30 de ori. În medie, Koch anticipează să îşi dubleze veniturile la fiecare şase ani.

    În prezent, Koch este un jucător major şi în exploatarea zăcămintelor de şist. În 2012, o subsidiară a Koch a construit o conductă capabilă să transporte 250.000 de barili pe zi de petrol obţinut prin fracturare hidraulică, din sudul Texasului la Corpus Christi, unde compania deţine un complex de rafinare.

    Koch este implicat şi în exploatarea unora dintre cele mai bogate dar poluatoare zăcăminte petroliere din America de Nord, nisipurile bituminoase din Alberta.

  • Cel mai înalt tobogan cu apă din lume, deschis într-un parc de distracţii din Kansas – VIDEO

    Verrückt (nebun, prostesc, în germană), al cărui nume e inspirat de Insano, fostul deţinător al recordului mondial, până în 2005, este cel mai înalt tobogan cu apă din lume. Înălţimea este de 51 de metri, cât un bloc cu 18 etaje.

    Cei de la Schlitterbahn, compania care a construit toboganul, spun că viteza de coborâre este de aproximativ 100 de km/h .

     Toboganul va avea 264 de trepte de urcat până în vârf şi va fi acoperit cu o plasă de siguranţă pentru a evita accidentele. Parcul de distracţii va fi înconjurat de un râu artificial de peste 1.5 kilometri, astfel că vizitatorii pot ajunge la oricare dintre atracţii fără să iasă din apă.

    Primii care au testat toboganul au fost chiar cei care l-au construit, Jeff Henry şi John Schooley.