În 2003, liderul libian Muammar Gaddafi a fost de acord să renunţe la programul nuclear în schimbul ridicării sancţiunilor. Cu toate acestea, Gaddafi a fost ucis câţiva ani mai târziu de rebeli susţinuţi de Occident.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Nu degeaba este supranumită „Claudia Schiffer a Africii de Nord”. Singura fată din cei cinci copii ai tiranului, Aisha Gaddafi a fost de multe ori în atenţia presei.
Fostul ambasador al Bunăvoinţei ONU şi avocat, Aisha este, în prezent, sub o interdicţie de călătorie şi titlurile ONU i-au fost retrase.
„Oamenii uită că înainte de a fi un mare om şi un mare lider, este şi tatăl meu, prietenul meu. Îmi este foarte apropiat şi eu mă simt aşa de în siguranţă când sunt cu el”, spunea ea în urmă cu câţiva ani, citată de telegraph.co.uk.
În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.
Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.
Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.
Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.
Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace.
Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.
În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.
Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.
Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.
“În mijlocul crizei libiene, şeful Guvernului italian, la acea vreme, Silvio Berlusconi, ar fi adresat o întrebare neobişnuită şefului serviciilor secrete: «Nu îl puteţi elimina pe Kadhafi?», scrie cotidianul recunoscut ca fiind critic la adesea lui Berlusconi, citând “o sursă diplomatică apropiată mediilor de securitate”.
“Din ce putem reconstitui, este vorba despre o tentativă puţin naivă a lui Berlusconi de a rezolva o situaţie deranjantă”, a adăugat cotidianul.
Cotidianul citează observaţiile fostului ministru al Apărării, Ignazio La Russa, în sprijinul ipotezei privind interesul lui Silvio Berlusconi de a-l elimina pe Kadhafi, deoarece legăturile precedente cu dictatorul libian i-ar fi creat o problemă la nivel internaţional.
“Nu veneau să îmi povestească, însă este posibil. Berlusconi era preocupat de ideea de a nu se afla el însuşi în dificultate deoarece este considerat drept foarte apropiat de conducătorul libian”, a declarat La Russa, potrivit cotidianului.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit cotidianului italian, glonţul fatal care l-a ucis pe fostul lider libian, la 20 octombrie 2011, a fost tras de către unul dintre agenţii serviciilor secrete franceze şi nu de către membri ai Brigăzii revoluţionare libiene aşa cum afirmă versiunea oficială, relatează Paris Match, în ediţia electronică. Aceasta nu este pentru prima dată când versiunea oficială este pusă sub semnul întrebării, fiindcă circumstanţele exacte ale morţii fostului lider libian rămân neclare, în pofida multiplelor dezvăluiri ale foştilor combatanţi.
Corriere della Serra se bazează pe un interviu acordat de fostul pemier al Guvernului de tranziţie, Mahmoud Jibril, pentru a susţine ipoteza unui complot urzit de către serviciile de informaţii occidentale. Jibril a declarat pentru postul de televiziune egiptean Dream TV că “un agent străin era infiltrat în cadrul Brigăzii revoluţionare pentru a-l ucide pe colonelul Kadhafi”, întrucât liderul libian, după intervenţia NATO de partea revoluţiei libiene, la sprijinul lui Nicolas Sarkozy, a ameninţat că va dezvălui detalii despre relaţia sa cu fostul preşedinte francez, inclusiv despre milioanele de dolari pe care le-ar fi plătit pentru a finanţa campania sa în 2007. Prin urmare, “Sarkozy avea toate motivele pentru a încerca să-l reducă la tăcere pe colonel cât mai repede posibil”, au confirmat pentru cotidianul italian surse diplomatice europene la Tripoli.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“După moartea lui Muammar Kadhafi, (Al-Baghdadi) Al-Mahmoudi este singurul care deţine secretele statului libian şi a devenit o pradă preţioasă pentru serviciile secrete”, a declarat Kourchid, într-o conferinţă de presă la Tunis.
“Al-Baghdadi Al-Mahmoudi lansează un apel la ajutor, deoarece se teme pentru viaţa sa. Există o încercare de influenţare a justiţiei tunisiene” din partea autorităţilor libiene, a continuat el.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
În paralel însă, operaţiunile militare contra regimului lui Gaddafi continuă, mai cu seamă cu cât dictatorul a ieşit cu o declaraţie conform căreia exclude orice capitulare şi face apel la rezistenţă din partea susţinătorilor săi.
Cei 15 miliarde de dolari reprezintă de fapt active libiene îngheţate de ţările occidentale care participă la sancţiunile contra regimului Gaddafi şi o parte din activele totale, estimate la 50 de miliarde de dolari, pe care vesticii îl acuză pe acesta că le-a deturnat de la poporul libian.
De partea sa, SUA au insistat însă ca noua putere din Libia să combată extremismul, având în vedere suspiciunile ce planează asupra unora dintre liderii rebelilor, consideraţi apropiaţi de mişcarea Al-Qaida.
Mahmoud Shammam, ministru al Informaţiilor în cadrul Consiliului Naţional de Tranziţie, a declarat că şi NATO a atins “anumite ţinte” din cadrul complexului lui Kadhafi.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Este insa improbabil ca aceasta conditie sa fie acceptata de
Consiliul National de Tranzitie, “guvernul” rebelilor din Benghazi.
Purtatorul de cuvant al lui Kadhafi, Moussa Ibrahim, a dezmintint
informatiile potrivit carora colonelul vrea sa incheie o
intelegere. “Kadhafi nu negociaza. Libienii vor muri sa il apere”,
a declarat el. Regimul sustine ca este in contact cu liderii rebeli
din strainatate in tari ca Italia si Norvegia. Dar acestea se
refera la incetarea focului, ajutorul umanitar si inceperea
dialogului intre libieni, sustine Ibrahim. Saptamana trecuta, Saif
a lansat noi amenintari la adresa aliatilor NATO, afirmand ca
acestia vor deveni “tinte legitime”.
Potrivit informatiilor detinute de Statele Unite, liderul libian
“nu se mai simte in siguranta” la Tripoli din cauza intensificarii
atacurilor NATO si a victoriilor inregistrate de fortele rebele pe
campul de lupta, sustine un oficial de rang inalt din cadrul
serviciilor de securitate americane. Pentru moment nu se stie cand
va pleca liderul libian, dar miscarea nu ar fi iminenta, a declarat
oficialul american. Astfel de informatii au aparut si anterior,
aminteste Wall Street Journal, dar cu o intensitate mai scazuta.
Agentiile de informatii americane nu au niciun indiciu ca Kadhafi
ar intentiona sa paraseasca tara, au declarat oficialii.