BusinessMagazin

Tag: Jupiter

  • Fenomen astronomic spectaculos: “Întâlnire” între Venus şi Jupiter, pe 30 iunie

    Luna iunie se anunţă a fi una deosebit de intensă pentru pasionaţii de astronomie. Pe parcursul acestei luni, Venus şi Jupiter vor continua să se apropie, iar distanţa aparentă dintre cele mai strălucitoare planete de pe bolta cerească va continua să scadă şi va ajunge la un nivel minimal – de 30 de ori mai mic decât de obicei – în seara de 30 iunie.

    Conjuncţiile dintre Venus şi Jupiter sunt destul de frecvente, însă se întâmplă destul de rar ca aceste două planete să pară atât de apropiate. Datorită unei poziţionări deosebite, Venus şi Jupiter vor părea, pentru observatorii din emisfera nordică, foarte apropiate una de cealaltă.

    Potrivit lui Alan M. MacRobert, senior editor al revistei Sky & Telescope, aceste evenimente astronomice se produc pentru că Sistemul Solar este relativ plat, iar planetele sale gravitează în general pe orbite cuprinse într-un plan denumit ecliptic. Venus poate să se îndepărteze cu câteva grade în raport cu acel plan şi poziţionarea ei reprezintă elementul care determină apariţia acestei conjuncţii cu Jupiter.

    Un cer degajat este singura condiţie necesară pentru a profita de acest spectacol astronomic. Fenomenul va fi vizibil timp de o oră şi jumătate după apusul Soarelui. Pasionaţii de astronomie nu vor trebui să aştepte căderea nopţii şi instalarea completă a întunericului, deoarece conjuncţia celor două planete va fi vizibilă încă din timpul crepusculului.

    Locuitorii din oraşe nu vor fi dezavantajaţi de această dată, pentru că şi ei vor putea să admire conjuncţia planetelor Venus şi Jupiter, în pofida poluării luminoase. Pentru acest lucru, va fi suficient să privească bolta cerească spre vest. Apropierea dintre Venus şi Jupiter va deveni tot mai perceptibilă în fiecare seară, iar Luna a început să se apropie şi ea de cele două planete, joi.

    Luni, 22 iunie, distanţa dintre Venus şi Jupiter va fi de doar 4,8 grade. Marţi, 30 iunie, distanţa aparentă va ajunge la mai puţin de 0,4 grade.

    Acest fenomen astronomic spectaculos va putea fi admirat şi din România, atât pe 30 iunie, cât şi pe 1 iulie, a declarat vineri, pentru MEDIAFAX, cercetătorul Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti.

    “Apropierea dintre cele două planete o să se producă în seara de 30 iunie, dar o să fie aproape la fel de apropiate şi pe 1 iulie (…) Se întâmplă să se vadă în aceeaşi direcţie pe cer, pur şi simplu pe aceeaşi rază vizuală. Ele nu sunt apropiate în spaţiu una de alta, doar că se văd în aceeaşi direcţie. Este o chestie frumoasă pentru cei care iubesc cerul, pentru astronomii amatori”, a spus Adrian Sonka.

    Acesta le recomandă pasionaţilor de fenomene astronomice să admire Venus şi Jupiter cu câteva zile înainte de 30 iunie, pentru a putea observa modul în care, de la o zi la alta, cele două planete se apropie una de alta.

    “Să vezi direct două planete apropiate nu se înseamnă nimic. Frumos ar fi să se uite oamenii la ele în fiecare seară, între orele 21.30 – 22.00, să se uite înspre vest, acolo unde a apus Soarele, pentru a vedea cum, din zi în zi, sunt mai apropiate una de alta, până când o să culmineze cu apropierea din 30 iunie”, a explicat Adrian Sonka.

    Totodată, Sonka a precizat că acest fenomen astronomic se întâmplă aproape în fiecare an, însă Venus şi Jupiter nu sunt mereu atât de apropiate.

    “Este un fenomen care nu este rar, se întâmplă aproape în fiecare an. Uneori se întâmplă să fie şi mai apropiate, cum a fost în 2013. Însă, uneori, se văd dimineaţa şi cine se scoală la 5.00 să le vadă? Alteori se întâmplă să se apropie când sunt pe cer odată cu Soarele şi n-ai cum să le vezi. Acum se văd seara şi este foarte frumos. Te poţi uita prin binoclu sau, dacă ai un telescop, poţi să le vezi pe amândouă în acelaşi câmp, poţi să vezi două planete cu o privire”, a spus Adrian Sonka.

    De asemenea, în cazul în care cerul nu va fi înnorat, Sonka le recomandă celor interesaţi să admire cele două planete, pe 30 iunie şi 1 iulie, până la ora 23.00. “Dar este bine să înceapă să se uite de la 21.30-22.00 şi, timp de aproximativ o oră, o să le poată vedea. Venus şi Jupiter o să sară în ochi, o să fie evidente, o să fie cei mai strălucitori aştri de pe cer în seara aceea, unul lângă altul”, a explicat cercetătorul.

    Adrian Sonka a precizat că Venus şi Jupiter vor putea fi admirate atât din oraşe, cât şi din afara acestora, cu condiţia ca orizontul să fie liber. “Pentru că cele două planete nu sunt sus pe cer, sunt mai jos, mai apropiate de orizont”, a mai spus Sonka.

  • STUDIU: Jupiter a distrus primele planete ale Sistemului Solar

    Explorând cu diverse instrumente Calea Lactee, oamenii de ştiinţă au putut să studieze sute de sisteme planetare, situate la diverse distanţe de Sistemul Solar, informează maxisciences.com. Astfel, cercetătorii au ajuns la o constatare fascinantă: Sistemul Solar pare să fie unic, în comparaţie cu celelalte.

    “Într-adevăr, după multe observaţii, sistemul planetar standard din Calea Lactee este aparent format dintr-un grup de planete din categoria «super-Terra» ale căror orbite sunt foarte apropiate de steaua lor”, a explicat astrofizicianul Gregory Laughlin, cercetător la Universitatea California din oraşul american Santa Cruz şi coautor al studiului.

    “Super-Terra” este un termen care este atribuit acelor planete care au o masă de 1-5 ori mai mare decât masa Terrei, pentru cele mai mici dintre ele, şi de până la 10 ori mai mare decât masa Terrei, pentru cele mai masive dintre ele. Or, Sistemul Solar nu corespunde acestei caracteristici: nu există nicio planetă telurică care să aibă o orbită mai mică decât Mercur, planeta cea mai apropiată de Soare.

    Încercând să explice acest fapt, oamenii de ştiinţă au formulat o nouă teorie, pe care au explicat-o pe larg într-un articol publicat în revista ştiinţifică americană Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). Potrivit acestei teorii, explicaţia trebuie căutată în jurul lui Jupiter.

    Savanţii americani spun că Sistemul Solar nu a fost întotdeauna aşa cum îl cunosc oamenii din epoca modernă. În momentul formării planetelor Jupiter şi Saturn, este foarte probabil ca o primă generaţie de planete telurice să se fi format în apropiere de Soare pentru a deveni corpuri cereşti din categoria “super-Terra”.

    Însă mişcarea lui Jupiter în interiorul Sistemului Solar ar fi provocat o serie de perturbaţii gravitaţionale ce au condus la numeroase coliziuni între planete şi asteroizi. Fragmentele care au rezultat din acele ciocniri violente s-au îndreptat apoi spre Soare, atrase de forţa gravitaţională a astrului, şi, înainte de a se topi, ar fi distrus planetele din categoria “super-Terra” formate în jurul Soarelui.

    “Este vorba de acelaşi lucru care ne îngrijorează şi atunci când vorbim despre sateliţii care ar putea fi distruşi pe orbita joasă a Terrei. Rămăşiţele lor ar putea să înceapă să lovească alţi sateliţi şi să rişte astfel un lung şir de coliziuni în lanţ. Studiul nostru arată că Jupiter ar fi generat acea cascadă de coliziuni similare în interiorul Sistemului Solar”, a explicat profesorul Gregory Laughlin.

    Însă evoluţia Sistemului Solar nu s-a oprit atunci, potrivit teoriei avansate de cercetătorii americani. Fragmentele generate de acele coliziuni ar fi început să se aglomereze în jurul Soarelui şi ar fi sfârşit prin a se afla la originea unei a doua generaţii de planete.

    Mai puţin masive, cu o atmosferă mai puţin densă decât cea a planetelor din categoria “super-Terra”, formarea lor ar fi fost posibilă graţie acţiunii lui Saturn. Această planetă ar fi menţinut planeta Jupiter pe o orbită mai îndepărtată de Soare, fapt care nu este deloc tipic pentru acest tip de planete uriaşe.

    Acest fapt ar explica motivul pentru care Mercur, Venus, Terra şi Marte par să fie mai tinere decât planetele mai îndepărtate de Soare din sistemul nostru planetar.

    “Rezultatele studiului nostru implică faptul că planetele telurice formate după migraţia lui Jupiter au umplut spaţiul vid şi au dus la apariţia unor corpuri cereşti sărace în gaze”, a explicat Konstantin Batygin, principalul autor al studiului, cercetător la California Institute of Technology din oraşul Pasadena.

    “Sistemul nostru solar apare din ce în ce mai mult ca o bizarerie”, a continuat Gregory Laughlin.

    De fapt, teoria care evocă o eventuală migraţie a lui Jupiter nu este nouă. Cunoscută sub numele de “Grand Tack”, ea a fost propusă în urmă cu câţiva ani pentru a explica anumite caracteristici ale unor planete. Însă noul studiu permite adăugarea altor piese în uriaşul “puzzle” care este istoria Sistemului Solar.

  • NASA a confirmat existenţa unui ocean pe un satelit al planetei Jupiter

    Potrivit oamenilor de ştiinţă americani, confirmarea existenţei acestui ocean de pe Ganymede contribuie la creşterea şanselor de descoperire a unor forme de viaţă extraterestră.

    Descoperirea a condus, de asemenea, la descifrarea unui mister care învăluia cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar, după ce Galileo, o sondă spaţială lansată de NASA, a furnizat cercetătorilor americani o serie de indicii potrivit cărora Ganymede ar avea un ocean sub suprafaţa sa îngheţată. Sonda Galileo a efectuat o misiune de explorare a planetei Jupiter şi a sateliţilor săi din 1995 până în 2003.

    Savanţii de la NASA au dezvăluit într-o teleconferinţă că au avut totuşi nevoie de puţină “muncă de detectiv” pentru a putea să confirme această descoperire.

    Ca şi Terra, Ganymede are un nucleu din fier lichid care generează un câmp magnetic, deşi câmpul lui Ganymede este încorporat în câmpul magnetic al planetei Jupiter. Acest detaliu generează o dinamică specială care duce la apariţia unor fenomene vizuale spectaculoase – inele gemene de aurore strălucitoare în jurul celor doi poli ai lui Ganymede. Pe măsură ce Jupiter se roteşte, câmpul său magnetic se inversează, făcând ca aurorele de pe Ganymede să se “legene”. Oamenii de ştiinţă au măsurat acea mişcare şi au constatat că aceasta nu este atât de amplă pe cât ar fi trebuit să fie. Folosind modele computerizate de calcul, savanţii americani au ajuns la concluzia că un ocean cu apă sărată, conductor de electricitate, aflat sub suprafaţa satelitului, contracarează atracţia magnetică exercitată de Jupiter.

    “Jupiter e ca un far, al cărui câmp magnetic se inversează odată cu rotaţia farului. Influenţează aurora de pe Ganymede”, a declarat Joachim Saur, profesor de geofizică la Universitatea din Koln, Germania. “Prin existenţa acelui ocean, balansul aurorelor de pe Ganymede este redus considerabil”, a mai spus acesta.

    Oamenii de ştiinţă au rulat peste 100 de modele computerizate pentru a vedea dacă alţi factori ar putea avea acelaşi impact asupra aurorelor de pe Ganymede. Ei au repetat şi analizele datelor colectate în spectrul ultraviolet vreme de şapte ore de telescopul Hubble şi au analizat datele provenind de la ambele aurore.

    “Aceste verificări suplimentare ne dau încredere în rezultatul măsurătorilor noastre”, a precizat profesorul Saur.

    Jim Green, directorul Diviziei de Ştiinţe Planetare din cadrul NASA, spune că această descoperire reprezintă “o demonstraţie extraordinară”.

    “Colegii mei au creat o nouă abordare pentru a privi în interiorul unui corp planetar cu ajutorul unui telescop”, a declarat Jim Green.

    Ganymede s-a alăturat astfel unei liste ce include sateliţi din Sistemul Solar care conţin apă sub suprafeţele lor. Miercuri, oamenii de ştiinţă au anunţat că Enceladus, un satelit al planetei Saturn, prezintă izvoare cu apă caldă sub scoarţa sa acoperită cu gheaţă. Alte corpuri cereşti din Sistemul Solar care conţin apă sunt doi sateliţi ai planetei Jupiter – Europa şi Callisto.

    Oamenii de ştiinţă americani consideră că oceanul de pe Ganymede are o adâncime maximală de 100 kilometri, fiind astfel de 10 ori mai adânc ca oceanele de pe Terra, şi este ascuns sub o crustă alcătuită în principal din gheaţă, ce are grosimea de 150 de kilometri.

    “Descoperirea reprezintă un pas înainte în găsirea unor corpuri cereşti locuibile, bogate în apă, aflate în Sistemul Solar”, a declarat astronomul Heidi Hammel, membru al Asociaţiei Universitare pentru Cercetări Ştiinţifice în Astronomie, al cărei sediu se află la Washington.

  • Descoperire impresionantă a astronomilor: Ce ascunde un misterios satelit al planetei Jupiter

    Această descoperire, dacă va fi confirmată de o viitoare misiune robotizată, este emoţionantă, întrucât apa reprezintă unul dintre elementele esenţiale pentru întreţinerea vieţii, în formele ei cunoscute de oameni.

    Acoperită în întregime de un ocean îngheţat, Europa este al doilea satelit – ca distanţă – al lui Jupiter, o uriaşă planetă gazoasă, care este cea mai mare din sistemul nostru solar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Carrefour deschide al 14-lea hipermarket

    Magazinul are o suprafata de vanzare de 7.400 mp si este situat la intrarea in Pitesti, la nodul de legatura dintre autostrada Bucuresti-Pitesti si DN 65. Centrul comercial care il gazduieste, Jupiter City, are o suprafata de 40.000 mp si include o vasta galerie comerciala.

    Investitia in hipermarketul Carrefour Pitesti a fost de aproximativ 20 de milioane de euro. Astfel, au fost create 450 noi locuri de munca, iar de la infiintarea sa, Carrefour Romania a facut deja peste 8.000 de angajari in hipermarketuri si are peste 1.000 de angajati in supermarketurile Carrefour Express.

    Carrefour este lider pe formatul de hipermarket in Romania, realizand in 2007 o cifra de afaceri de 866 milioane de euro, cu o crestere de 42,2% fata de 2006. In 2008, Carrefour se asteapta sa depaseasca 1 miliard de euro, cifra de afaceri.