Tag: joe biden

  • Joe Biden spune că „NATO nu va mai exista” dacă Donald Trump va fi reales preşedinte al SUA

    Fostul vicepreşedinte Joe Biden a prezis, luni, că „NATO nu va mai exista” dacă Donald Trump va fi reales preşedinte al Statelor Unite, scrie Forbes.

    „Dacă pierd şi el va fi ales, vă veţi aminti de lucrurile pe care le-am spus şi se vor dovedi a fi corecte… şi adică, dacă va fi ales, NATO nu va mai exista”, a declarat Biden, în cadrul unei strângeri de fonduri organizate în mediul virtual.

    Până acum, Donald Trump a respins acuzaţiile adversarului său democrat Joseph Biden.

    „Joe este naiv, ştie toată lumea. (…) Dar, categoric, dacă nu voi câştiga, nu voi câştiga. Adică, ştiţi cum este, voi merge înainte şi voi face alte lucruri”, a declarat Donald Trump într-un interviu acordat Fox News.

    Un sondaj efectuat săptămâna trecută arăta că Joseph Biden, potenţialul candidat democrat în scrutinul prezidenţial, şi-a majorat avansul faţă de preşedintele Donald Trump, în contextul pandemiei şi al protestelor violente. Potrivit sondajului, efectuat de Universitatea Monmouth, Biden era creditat cu 52% din intenţiile de vot, iar Donald Trump cu 41%.

    Un alt sondaj, publicat miercuri de Institutul Gallup, relevă că popularitatea preşedintelui Donald Trump a scăzut de la 49% la 39% în ultima lună, iar rata dezaprobării politicilor sale a crescut de la 48% la 57%.

  • Democratul Joe Biden îşi anunţă intrarea în cursa prezidenţială şi vrea să îl învingă pe Donald Trump

    După mai multe luni de discuţii şi deliberări, fostul vicepreşedinte american Joe Biden a anunţat săptămâna aceasta că va candida în cadrul alegerilor prezidenţiale pentru a treia oară, răspunzând astfel la una dintre cele mai presante întrebări din politica americană, potrivit CNN.

    În cadrul anunţului de campanie, Biden a reamintit de scandalul din Charlottesville, Virginia, din august 2017 şi a criticat modul în care preşedintele Donald Trump a gestionat situaţia.

    „El a spus că erau oameni de calitate de ambele părţi. Cu aceste cuvinte, preşedintele Statelor Unite a stabilit un echivalent moral între cei care răspândesc ura şi cei care sunt împotriva ei. Iar în acel moment, am ştiut că această naţiune se află sub pericole cum nu am mai văzut în toată viaţa mea”, spune Biden.

    Biden pregăteşte cursa pentru 2020 sub ideea „bătălia pentru sufletul naţiunii”.

    „Valorile de bază ale naţiunii, poziţia noastră în lume, democraţia noastră, tot ce a făcut America să fie America este pe masă. De aceea astăzi îmi anunţ candidatura pentru Preşedinţia Statelor Unite ale Americii”, a anunţat Biden.

     

     

     

     

     

     

  • Opinie Crenguţa Nicolae: Să mori tu, cu tot partidul tău şi cu toţi votanţii tăi

    „Pentru John nu poziţia politică era decisivă. Se putea să fie în dezacord cu tine în privinţa unui subiect, dar decisivă era atitudinea faţă de acele valori care l-au animat pe el în orice a făcut: se despărţea de tine dacă îţi lipseau valorile de bază legate de decenţă, respect, participarea la un proiect mai mare decât orgoliul tău personal.” Cam aceasta a fost esenţa elogiului făcut de Joe Biden şi interpretat într-un editorial CNN drept un elogiu la adresa artei aproape pierdute a politicilor bipartizane, a ideii că a intra în politică înseamnă a căuta să faci bine pentru ceilalţi şi că temeiul politicii este conştiinţa mereu reamintită a umanităţii noastre comune, a faptului că avem întotdeauna mult mai multe lucruri în comun decât lucruri care ne separă.

    Desigur că şi reflecţiile lui Biden, şi editorialul CNN ţinteau de fapt să-l acuze pe preşedintele Donald Trump, considerat de CNN drept etalonul stilului de politică puternic partizană, bazată pe demonizarea cu orice preţ a adversarilor şi găsirea de scuze cu orice preţ pentru aliaţi. Mai mult, însăşi ceremonia de comemorare, la care Trump n-a fost invitat, a căpătat până la urmă sensul de „cea mai mare reuniune Resist de până acum”, aşa cum a numit-o The New Yorker. Pe de altă parte, climatul de întărâtare continuă care domină de ani buni politica şi media din SUA face ca un discurs despre posibilitatea unei atitudini mai luminate în locul tribalismului furios să pară fals, mai ales când vine din partea unor oameni din politică sau media care au încurajat respectivul tribalism sau au profitat de pe urma lui.

    Ceea ce nu am văzut însă la americanii de pe Twitter a fost dezaprobarea ideii în sine de bipartizanat, a posibilităţii de cooperare între politicieni de culori diferite în numele unor valori comune. Scandalul continuu din politică a creat oboseală şi saturaţie în rândul unor oameni normali, care au înţeles că partizanatul înverşunat e distructiv pentru „valorile de bază legate de decenţă, respect, participarea la un proiect mai mare decât orgoliul tău personal”, cum zicea Biden. Ceea ce au avut de reproşat comentatorii a fost tocmai faptul că reflecţiile lui Biden şi ale editorialistului CNN nu sunt însoţite şi de punerea lor în practică; faptul că găsesc cu greu un canal tv sau un ziar care să relateze, de pildă, despre ceremonia de comemorare fără interpretare politică partizană; faptul că până şi moartea lui McCain e exploatată politic, din moment ce Biden abia a terminat de vorbit şi CNN deja specula despre o posibilă candidatură a lui pentru preşedinţie.

    La noi, în schimb, stilul de politică bazată pe partizanatul visceral e într-un stadiu încă primitiv: scandalul nu doar că n-a creat saturaţie, ci dimpotrivă, e în plină evoluţie de la faza de atacuri verbale spre cea cu săritul la bătaie, atât între politicieni, cât şi între susţinătorii lor. Desigur că şi la noi, în rarele ocazii când apar, apelurile la o politică bazată mai puţin pe scandal şi mai mult pe idei au un aer fals, fiindcă majoritatea figurilor din politică şi din media care incriminează „războiul româno-român” sunt ei înşişi militanţi activi în acest război. Ceea ce avem noi distinctiv este însă faptul că tot mai mulţi politicieni, influenceri din media şi votanţi par să se fi convins că politica înseamnă realmente scandal continuu, conflict pe viaţă şi pe moarte, pentru că au devenit dependenţi de emoţiile puternice stârnite de implicarea în politica înţeleasă aşa. Acest stil de politică limitată strict la sfera emoţională nu exista până acum câţiva ani, după cum nu exista comportamentul de bullying faţă de oricine îndrăzneşte să exprime o opinie uşor diferită într-un trib online oarecare.

    „Nu uit şi nu iert, iertarea e a lui Dumnezeu, de aceea e şi răzbunarea lui. Pentru acel moment, nu o să-l iert niciodată nici dincolo de mormântul meu sau al lui”, a zis Lucian Bolcaş (PSD), despre faptul că Traian Băsescu a refuzat cândva să fie de acord cu nominalizarea lui la CCR. Deşi Bolcaş crede că a pus problema în termeni morali, din moment ce are şi referinţe biblice, în realitate nu e aşa şi nici atitudinea lui nu poate fi abordată corect în termeni morali. N-avem de-a face cu nişte valori pe care Bolcaş le-ar apăra şi nici cu un individ capabil să-şi judece umorile în relaţie cu nişte valori. A nu putea ierta, a urî din rărunchi, a-ţi face un scop în viaţă din răzbunare, a-ţi demoniza adversarii şi a le dori moartea, aşa cum se întâmplă în triburile noastre politice, din media şi social media, nu denotă nici micime morală (după cum se vede din tabăra celor lezaţi de asemenea atitudini), nici măreţie morală (după cum se vede din tabăra celor care le susţin), ci strict incapacitate de autocontrol emoţional, lipsa oricărei educaţii în materie de gestionare a emoţiilor.

    Când Mirel Palada, susţinător PSD, a sărit să-l bată pe Mihai Goţiu de la USR, admiratorii lui Palada l-au scuzat imediat: era normal să reacţioneze aşa, din moment ce a fost provocat; să zică mersi Goţiu că n-a păţit mai rău; ce papagal Goţiu, haha, cum a încasat-o; Palada e adevărata victimă, fiindcă aşa nu se mai poate, să fim jigniţi şi să nu putem riposta în niciun fel! Aceeaşi atitudine tribală am văzut-o la protestatarii Rezist care au văzut cum foşti capi locali USR ca Ioan Năsui de la Arad sau Codruţ Bucur de la Braşov se comportă huliganic, primul filmându-se cu o chemare la incendierea jandarmilor şi atacarea sediului PSD, al doilea filmându-se cum îl huiduie pe un tip de la PSD. Şi festivalul continuă: primarul pesedist Emilian Ciolan din Dârmăneşti i-a luat la bătaie pe nişte membri USR care au venit să depună listele cu semnături pentru iniţiativa Fără penali, iar un protestatar s-a filmat hărţuind femeile din PSD cu insulte sexiste, fiindcă e convins, ca şi mulţi alţi oamenii neinformaţi, că a fi jurnalist înseamnă să hărţuieşti cu camera video pe oricine nu-ţi place şi să pretinzi că aşa faci revoluţie.

    În niciunul din cazurile de mai sus, agresorii nu exprimă nicio idee: tot ce fac e să urle, să huiduie sau să lovească. În deliciul galeriei de fani online şi offline, care nu încearcă sentimente civice, trăiri morale, ci doar sunt încântaţi că aşa pot să-şi excite şi să-şi descarce furia, ura, dispreţul, plăcerea de a-şi umili semenii, pofta de răfuială.

    Folosind întotdeauna foarte puţine cuvinte, rotite iar şi iar: aceleaşi înjurături, aceleaşi ameninţări, aceleaşi urări ca adversarii să moară, să se îmbolnăvească de cancer sau să fie violaţi, ei şi copiii şi toată familia şi tot partidul şi toţi votanţii, fiindcă nu merită să trăiască, nu sunt oameni. Iar ceea ce nu ştiu aceşti oameni cu spume la gură este că odată ce au lăsat ca asemenea emoţii să-i copleşească, devin dependenţi de ele: prin ei nu mai vorbeşte, decide şi acţionează o persoană raţională, ci hormonii, chimia internă care le va inventa constant pretexte de ieşit la bătaie şi îi va împiedica tot mai mult să se cunoască pe sine şi să se controleze, exact aşa cum se întâmplă cu foştii războinici care tânjesc mereu după o nouă luptă fiindcă pacea echivalează pentru ei cu sevrajul. Pentru oricine vrea să stârnească violenţa unui grup de oameni, în special de tineri, ăsta e ABC-ul meseriei.

    Un prim progres faţă de acest nivel primitiv de comportament ar fi capacitatea de recunoaştere cinstită a insuficientei capacităţi sau dorinţe de autocontrol. Jurnalistul Vlad Ursulean a fost printre puţinii care şi la violenţele de stradă din 2012, şi la cele din 10 august anul acesta au relatat corect că monopolul violenţei n-a aparţinut galeriilor de fotbal sau unor misterioşi provocatori năimiţi de misterioase forţe obscure, iar insistenţa unor oficiali de partide sau lideri ai protestelor că oamenii culţi, civilizaţi şi bine îmbrăcaţi nu susţin niciodată violenţa şi nu dau niciodată cu pietre e o minciună. De partea cealaltă, când Gabriela Firea, indiferent de motivele ei, a admis că jandarmii au agresat protestatari paşnici şi şi-a certat colegii de partid că au coordonat astfel de violenţe, n-a susţinut-o nimeni, ba chiar europarlamentarul Ioan Mircea Paşcu a urecheat-o că îndrăzneşte să pună la îndoială teza că PSD s-a apărat de o lovitură de stat.

    Al doilea progres ar fi ca pornirile violente să nu mai fie raţionalizate şi scuzate prin acţiunile adversarilor politici, fiindcă o astfel de scuză ajunge întotdeauna şi foarte repede să justifice nu doar huiduirea sau lovirea unor oameni, ci şi nimicirea lor fizică. Primarul bătăuş din Dârmăneşti n-a fost nici măcar mustrat de partid, ci dimpotrivă, capii PSD au continuat să se victimizeze, pe motiv că din moment ce deviza protestatarilor e o înjurătură, riposta cu bătaia e perfect îndreptăţită. De partea cealaltă, Lucian Mîndruţă a fost printre puţinii influenceri online care au dezavuat constant orice justificare a intenţiilor de a introduce agresiunile fizice la proteste pe motiv că „dar nu vezi ce ne fac ăştia?”; alţi formatori de opinie nu condamnă însă niciodată chemările la violenţă de pe paginile lor. Probabil fiindcă se tem că dacă ar face-o, nu doar că şi-ar pierde like-urile şi uneori aura de eroi, ci ar deveni la rândul lor ţinte pentru bullying.

  • Opinie Crenguţa Nicolae: Să mori tu, cu tot partidul tău şi cu toţi votanţii tăi

    „Pentru John nu poziţia politică era decisivă. Se putea să fie în dezacord cu tine în privinţa unui subiect, dar decisivă era atitudinea faţă de acele valori care l-au animat pe el în orice a făcut: se despărţea de tine dacă îţi lipseau valorile de bază legate de decenţă, respect, participarea la un proiect mai mare decât orgoliul tău personal.” Cam aceasta a fost esenţa elogiului făcut de Joe Biden şi interpretat într-un editorial CNN drept un elogiu la adresa artei aproape pierdute a politicilor bipartizane, a ideii că a intra în politică înseamnă a căuta să faci bine pentru ceilalţi şi că temeiul politicii este conştiinţa mereu reamintită a umanităţii noastre comune, a faptului că avem întotdeauna mult mai multe lucruri în comun decât lucruri care ne separă.

    Desigur că şi reflecţiile lui Biden, şi editorialul CNN ţinteau de fapt să-l acuze pe preşedintele Donald Trump, considerat de CNN drept etalonul stilului de politică puternic partizană, bazată pe demonizarea cu orice preţ a adversarilor şi găsirea de scuze cu orice preţ pentru aliaţi. Mai mult, însăşi ceremonia de comemorare, la care Trump n-a fost invitat, a căpătat până la urmă sensul de „cea mai mare reuniune Resist de până acum”, aşa cum a numit-o The New Yorker. Pe de altă parte, climatul de întărâtare continuă care domină de ani buni politica şi media din SUA face ca un discurs despre posibilitatea unei atitudini mai luminate în locul tribalismului furios să pară fals, mai ales când vine din partea unor oameni din politică sau media care au încurajat respectivul tribalism sau au profitat de pe urma lui.

    Ceea ce nu am văzut însă la americanii de pe Twitter a fost dezaprobarea ideii în sine de bipartizanat, a posibilităţii de cooperare între politicieni de culori diferite în numele unor valori comune. Scandalul continuu din politică a creat oboseală şi saturaţie în rândul unor oameni normali, care au înţeles că partizanatul înverşunat e distructiv pentru „valorile de bază legate de decenţă, respect, participarea la un proiect mai mare decât orgoliul tău personal”, cum zicea Biden. Ceea ce au avut de reproşat comentatorii a fost tocmai faptul că reflecţiile lui Biden şi ale editorialistului CNN nu sunt însoţite şi de punerea lor în practică; faptul că găsesc cu greu un canal tv sau un ziar care să relateze, de pildă, despre ceremonia de comemorare fără interpretare politică partizană; faptul că până şi moartea lui McCain e exploatată politic, din moment ce Biden abia a terminat de vorbit şi CNN deja specula despre o posibilă candidatură a lui pentru preşedinţie.

    La noi, în schimb, stilul de politică bazată pe partizanatul visceral e într-un stadiu încă primitiv: scandalul nu doar că n-a creat saturaţie, ci dimpotrivă, e în plină evoluţie de la faza de atacuri verbale spre cea cu săritul la bătaie, atât între politicieni, cât şi între susţinătorii lor. Desigur că şi la noi, în rarele ocazii când apar, apelurile la o politică bazată mai puţin pe scandal şi mai mult pe idei au un aer fals, fiindcă majoritatea figurilor din politică şi din media care incriminează „războiul româno-român” sunt ei înşişi militanţi activi în acest război. Ceea ce avem noi distinctiv este însă faptul că tot mai mulţi politicieni, influenceri din media şi votanţi par să se fi convins că politica înseamnă realmente scandal continuu, conflict pe viaţă şi pe moarte, pentru că au devenit dependenţi de emoţiile puternice stârnite de implicarea în politica înţeleasă aşa. Acest stil de politică limitată strict la sfera emoţională nu exista până acum câţiva ani, după cum nu exista comportamentul de bullying faţă de oricine îndrăzneşte să exprime o opinie uşor diferită într-un trib online oarecare.

    „Nu uit şi nu iert, iertarea e a lui Dumnezeu, de aceea e şi răzbunarea lui. Pentru acel moment, nu o să-l iert niciodată nici dincolo de mormântul meu sau al lui”, a zis Lucian Bolcaş (PSD), despre faptul că Traian Băsescu a refuzat cândva să fie de acord cu nominalizarea lui la CCR. Deşi Bolcaş crede că a pus problema în termeni morali, din moment ce are şi referinţe biblice, în realitate nu e aşa şi nici atitudinea lui nu poate fi abordată corect în termeni morali. N-avem de-a face cu nişte valori pe care Bolcaş le-ar apăra şi nici cu un individ capabil să-şi judece umorile în relaţie cu nişte valori. A nu putea ierta, a urî din rărunchi, a-ţi face un scop în viaţă din răzbunare, a-ţi demoniza adversarii şi a le dori moartea, aşa cum se întâmplă în triburile noastre politice, din media şi social media, nu denotă nici micime morală (după cum se vede din tabăra celor lezaţi de asemenea atitudini), nici măreţie morală (după cum se vede din tabăra celor care le susţin), ci strict incapacitate de autocontrol emoţional, lipsa oricărei educaţii în materie de gestionare a emoţiilor.

    Când Mirel Palada, susţinător PSD, a sărit să-l bată pe Mihai Goţiu de la USR, admiratorii lui Palada l-au scuzat imediat: era normal să reacţioneze aşa, din moment ce a fost provocat; să zică mersi Goţiu că n-a păţit mai rău; ce papagal Goţiu, haha, cum a încasat-o; Palada e adevărata victimă, fiindcă aşa nu se mai poate, să fim jigniţi şi să nu putem riposta în niciun fel! Aceeaşi atitudine tribală am văzut-o la protestatarii Rezist care au văzut cum foşti capi locali USR ca Ioan Năsui de la Arad sau Codruţ Bucur de la Braşov se comportă huliganic, primul filmându-se cu o chemare la incendierea jandarmilor şi atacarea sediului PSD, al doilea filmându-se cum îl huiduie pe un tip de la PSD. Şi festivalul continuă: primarul pesedist Emilian Ciolan din Dârmăneşti i-a luat la bătaie pe nişte membri USR care au venit să depună listele cu semnături pentru iniţiativa Fără penali, iar un protestatar s-a filmat hărţuind femeile din PSD cu insulte sexiste, fiindcă e convins, ca şi mulţi alţi oamenii neinformaţi, că a fi jurnalist înseamnă să hărţuieşti cu camera video pe oricine nu-ţi place şi să pretinzi că aşa faci revoluţie.

    În niciunul din cazurile de mai sus, agresorii nu exprimă nicio idee: tot ce fac e să urle, să huiduie sau să lovească. În deliciul galeriei de fani online şi offline, care nu încearcă sentimente civice, trăiri morale, ci doar sunt încântaţi că aşa pot să-şi excite şi să-şi descarce furia, ura, dispreţul, plăcerea de a-şi umili semenii, pofta de răfuială.

    Folosind întotdeauna foarte puţine cuvinte, rotite iar şi iar: aceleaşi înjurături, aceleaşi ameninţări, aceleaşi urări ca adversarii să moară, să se îmbolnăvească de cancer sau să fie violaţi, ei şi copiii şi toată familia şi tot partidul şi toţi votanţii, fiindcă nu merită să trăiască, nu sunt oameni. Iar ceea ce nu ştiu aceşti oameni cu spume la gură este că odată ce au lăsat ca asemenea emoţii să-i copleşească, devin dependenţi de ele: prin ei nu mai vorbeşte, decide şi acţionează o persoană raţională, ci hormonii, chimia internă care le va inventa constant pretexte de ieşit la bătaie şi îi va împiedica tot mai mult să se cunoască pe sine şi să se controleze, exact aşa cum se întâmplă cu foştii războinici care tânjesc mereu după o nouă luptă fiindcă pacea echivalează pentru ei cu sevrajul. Pentru oricine vrea să stârnească violenţa unui grup de oameni, în special de tineri, ăsta e ABC-ul meseriei.

    Un prim progres faţă de acest nivel primitiv de comportament ar fi capacitatea de recunoaştere cinstită a insuficientei capacităţi sau dorinţe de autocontrol. Jurnalistul Vlad Ursulean a fost printre puţinii care şi la violenţele de stradă din 2012, şi la cele din 10 august anul acesta au relatat corect că monopolul violenţei n-a aparţinut galeriilor de fotbal sau unor misterioşi provocatori năimiţi de misterioase forţe obscure, iar insistenţa unor oficiali de partide sau lideri ai protestelor că oamenii culţi, civilizaţi şi bine îmbrăcaţi nu susţin niciodată violenţa şi nu dau niciodată cu pietre e o minciună. De partea cealaltă, când Gabriela Firea, indiferent de motivele ei, a admis că jandarmii au agresat protestatari paşnici şi şi-a certat colegii de partid că au coordonat astfel de violenţe, n-a susţinut-o nimeni, ba chiar europarlamentarul Ioan Mircea Paşcu a urecheat-o că îndrăzneşte să pună la îndoială teza că PSD s-a apărat de o lovitură de stat.

    Al doilea progres ar fi ca pornirile violente să nu mai fie raţionalizate şi scuzate prin acţiunile adversarilor politici, fiindcă o astfel de scuză ajunge întotdeauna şi foarte repede să justifice nu doar huiduirea sau lovirea unor oameni, ci şi nimicirea lor fizică. Primarul bătăuş din Dârmăneşti n-a fost nici măcar mustrat de partid, ci dimpotrivă, capii PSD au continuat să se victimizeze, pe motiv că din moment ce deviza protestatarilor e o înjurătură, riposta cu bătaia e perfect îndreptăţită. De partea cealaltă, Lucian Mîndruţă a fost printre puţinii influenceri online care au dezavuat constant orice justificare a intenţiilor de a introduce agresiunile fizice la proteste pe motiv că „dar nu vezi ce ne fac ăştia?”; alţi formatori de opinie nu condamnă însă niciodată chemările la violenţă de pe paginile lor. Probabil fiindcă se tem că dacă ar face-o, nu doar că şi-ar pierde like-urile şi uneori aura de eroi, ci ar deveni la rândul lor ţinte pentru bullying.

  • Iohannis s-a întalnit cu Joe Biden, care şi-a exprimat încrederea în lupta anticorupţie

    Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, preşedintele Klaus Iohannis l-a invitat pe vicepreşedintele Joe Biden la Bucureşti, în noiembrie, cu ocazia organizării un mini-summit NATO.

    “Am avut, evident, în primul rând, discuţii despre Parteneriatul Strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii, împreună am evaluat acest parteneriat care este unul foarte bun, foarte puternic. Partea politică, partea militară sunt excelente şi am convenit să încercăm să lucrăm şi pe partea economică, un parteneriat de acest fel trebuie să aibă partea economică foarte substanţială”, se arată într-un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale.

    De asemenea cei doi au discutat despre situaţia din România, potrivit sursei citate, vicepreşedintele Biden exprimându-şi “mulţumirea faţă de mersul lucrurilor în domeniul combaterii corupţiei” şi “încrederea” în continuarea acestui demers.

    “Am evaluat împreună unele chestiuni legate de securitate, securitatea în special a României, sigur, având în vedere că suntem plasaţi într-o zonă cu probleme. Am discutat despre situaţia din Ucraina, am discutat însă şi despre noua bază de la Deveselu, care va fi dată în funcţiune probabil încă în cursul acestui an. Avem o colaborare în acest domeniu foarte bună”, se mai arată în comunicat.

    Un alt subiect abordat a fost criza în care se află acum Europa, numărul mare de refugiaţi care vin în Europa şi modul în care vom gestiona această criză, dar şi situaţia Republicii Moldova.

    Preşedintele a fost însoţit de ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, ambasadorul României la Washington, Liviu Maior, şi de consilierul prezidenţial pe probleme de politică externă Lazăr Comănescu.

    Şeful statului urmează să participe la dineul oficial oferit şefilor de state prezenţi la Adunarea Generală a ONU de preşedintele Barack Obama, în cursul serii.

     

  • Ce spunea Joe Biden despre fiul său Beau, care a murit la vârsta de 46 de ani

    CNN a enumerat câteva dintre momentele în care vicepreşedintele SUA a vorbit despre fiul său.

    ”Tatăl meu avea o vorbă: un tată îşi cunoaşte succesul atunci când se uită la fiul sau fiica sa şi vede că aceştia au reuşit în viaţă mai bine decât el. Sunt un succes. Sunt un adevărat succes. Beau, te iubesc. Sunt atât de mândru de tine. Sunt atât de mândru de fiul care ai devenit, sunt atât de mândru de tatăl care ai devenit”.

    ”Ziua în care fiul meu Beau s-a întors dintr-un turneu de un an din Irak şi momentul în care l-am văzut îmbrăţişându-şi soţia şi copiii au fost unele dintre cele mai fericite şi mândre din viaţa mea”.

    ”Nu este un secret că eu cred că fiul meu, procurorul general Beau Biden va fi un senator grozav, exact aşa cum este şi un procuror general grozav… dacă în viitor va candida pentru Senat, va trebui să o facă şi să câştige pe cont propriu. Nu ar accepta să fie altfel”.

    ”Fiul meu, Beau Biden, a petrecut un an în Irak, şi am văzut impactul pe care această perioadă l-a avut asupra nepoţilor meu – jocurile pierdute, zilele de naştere pierdute, locul gol la masa de Ziua Recunoştinţei. Aşa că, din partea unei naţiuni recunoscătoare, vă mulţumesc tuturor fraţilor, surorilor, mamelor, taţilor, soţiilor celor care s-au aşezat în calea răului în ultimii 10 ani. Vă mulţumesc, vă mulţumesc”.

    ”Noţiunea conform căreia pentru că sunt bărbat nu ştiu ce înseamnă să creşti doi copii singur e falsă. Nu ştiu cum este să nu ai un copil despre care să nu fii sigur că va supravieţui. Înţeleg”.

    ”Fiul nostru a petrecut un an în Irak. Când s-a întors acasă – vi se va părea ciudat – ne-am simţit puţin vinovaţi că s-a întors acasă. Deoarece am asistat la atât de multe înmormântări, am vizitat atât de multe baze militare. Nu toate pierderile sunt egale”.

    ”Unul dintre fiii mei a absolvit Dreptul la Yale. Celălalt fiu, din loialitate pentru mama sa decedată, a decis să meargă la Drept la Syracuse. Diferenţa de vârstă dintre ei este de un an şi o zi. Cel care a absolvit la Yale a avut uşile deschise mereu în calea lui…. Pentru celălalt a fost o adevărată luptă. A fost ales unul dintre cei mai tineri procurori generali din istoria statului Delaware, a fost cel mai popular oficial public din statul meu… a fost Beau”.

    Fiul vicepreşedintelui SUA Joe Biden, Beau Biden, a murit la vârsta de 46 de ani, după o bătălie de câţiva ani cu cancerul la creier.

    Biden a suferit probleme de sănătate din 2010, când a avut un accident vascular cerebral, care nu a afectat însă abilităţile sale motorii sau de vorbire.

    În 2013, el a fost tratat la MD Anderson Cancer Center din Houston, după ce s-a simţit dezorientat şi slab în vacanţă. A fost diagnosticat cu cancer la creier şi operat, intervenţia chirurgicală fiind cu succes.

    Cancerul a revenit în această vară şi Biden a urmat un tratament agresiv la Walter Reed National Military Medical Center din Bethesda (Maryland), potrivit biroului tatălui său, Joe Biden. A murit duminică, înconjurat de familia sa.

    Beau Biden a fost foarte apropiat de tatăl său şi o prezenţă familiară în campaniile sale politice.

  • Mesajele lui Biden pentru România şi o reacţie rusească

    Biden a vorbit despre sprijinul ferm al NATO pentru România în perspectiva agresiunii din Crimeea, despre aprecierea SUA pentru eforturile României de a proteja statul de drept şi a dat vestea că SUA vor aplica sancţiuni mai ferme Rusiei dacă aceasta subminează alegerile de la 25 mai din Ucraina. Cel mai detaliat mesaj a fost însă cel legat de statul de drept, cu sfatul către guvernanţi de a consolida instituţiile statului, egalitatea cetăţenilor în faţa legii ca premisă a prosperităţii societăţii şi de a combate corupţia, oferind drept contraexemplu Ucraina lui Ianukovici, unde corupţia a subminat economia, independenţa şi suveranitatea ţării.

    Deocamdată, cât priveşte mesajul despre combaterea corupţiei, campania electorală a dat prilejul procurorilor să facă o pauză de la dosarele politicienilor, special spre a nu influenţa opinia publică ori a expune instituţiile justiţiei la acuzaţii de politizare – cel puţin aşa a explicat preşedintele Traian Băsescu de ce în ultima vreme s-a cam terminat cu arestările sau cererile de arestare a unor politicieni (ultimul caz este Florin Popescu de la PMP, în cazul căruia însă cererea DNA de arestare preventivă a eşuat din cauza opoziţiei solidare a parlamentarilor).

    Aşa se face că peisajul s-a schimbat considerabil, iar în vizorul justiţiei au intrat brusc alte categorii decât politicienii: medicii care au prescris reţete false sau au făcut operaţii estetice contra şpagă ori judecătorii de la TMB acuzaţi că au luat mită. Singurul rămas să combată pe frontul politic este, bineînţeles, Corpul de Control al Guvernului, care a reclamat nereguli la Autoritatea pentru Turism şi la consiliile locale implicate în programul “Schi pentru România” în 2009-2013.

    Coincidentă cu vizita la Bucureşti a vicepreşedintelui Joe Biden a fost ştirea că SUA au testat cu succes elemente ale sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore de tip terestru, care va fi folosit în proiectul denumit de Pentagon “Abordare adaptivă etapizată”, ce prevede instalarea unor elemente ale scutului antirachetă în România, la Deveselu, până în 2015 şi în Polonia până în 2018. Sistemul Aegis are rolul de a intercepta rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. În acelaşi timp, SUA au anunţat că vor trimite un crucişător lansator de rachete în Marea Neagră, spre a asigura securitatea membrilor est-europeni ai NATO.

    De asemenea, şeful Pentagonului, Chuck Hagel, va începe miercuri un turneu de 12 zile, urmând să se deplaseze în Singapore, Belgia, România şi Franţa. În România, Hagel va vizita o navă americană, crucişătorul USS Vella Gulf, aflat în prezent în Marea Neagră.

    Agenţia rusească RIA Novosti a publicat un comentariu sarcastic la adresa vizitei în România a vicepreşedintelui american, susţinând că Joe Biden “a presat implicit România să cumpere avioane F16, reamintindu-le oficialilor români că sunt în proces de constituire a unei flote de F16”, şi că o presiune similară au exercitat SUA şi asupra Bulgariei. Comentatorul agenţiei scrie despre România numind-o “satrapia americană” şi apreciind că “dacă acum are unul dintre cele mai mari contingente militare rămase în Afganistan, de 1.000 de militari, Bucureştiul va continua să furnizeze însă NATO carne de tun în Asia de Sud inclusiv după retragerea oficială a trupelor, la finele acestui an”.

  • Biden:Statul de drept reprezintă o problemă de securitate naţională, necesară şi în afaceri

     Oficialul american a afirmat că i-a transmis şi premierului Ponta că cea mai importantă măsură pentru atragerea investiţiilor este consolidarea statului de drept şi combaterea corupţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Biden i s-a adresat lui Ponta, la final, cu sintagma “preşedinte”

     “Domnule preşedinte, mulţumesc pentru angajamentul dumneavoastră de a întări relaţiile noastre, pentru munca dumneavoastră pentru a face viitorul nostru şi mai bun. Dumnezeu să binecuvânteze poporul român, Dumnezeu să binecuvânteze America şi Dumnezeu trebuie să protejeze trupele noastre, române şi americane din Afganistan”, i-a spus Biden lui Ponta la finalul vizitei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Joe Biden, la Palatul Cotroceni: Spun de pe pământ românesc: Onorăm art. 5 din Acordul NATO, să nu vă îndoiţi!

     Declaraţiile lui Traian Băsescu:

        Am discutat principalele subiecte de pe agenda bilaterală şi de pe agenda regională. Afirm că după intrarea României în NATO şi UE parteneriatul strategic pentru secolul XXI cu SUA este pentru noi a treia realizare politică de după Revoluţie.

        Am discutat despre nevoia ca în România să consolidăm statul de drept. Statul de drept ca o premisă a avansului în realizarea la parametri maximi a parteneriatului cu SUA.

        Am mulţumit vicepreşedintelui Biden pentru reacţia imediată pe care au avut-o SUA la momentul declanşării conflictului din Ucraina prin suplimentarea forţelor care să fie gata să participe la orice fel de misiune, mai ales la cea de descurajare a apetitului Rusiei de a redeveni Uniunea Sovietică. SUA îşi respectă cuvântul.

        Am discutat despre vulnerabilităţile la Marea Neagră. A fost analizată dependenţa energetică exagerată de gazele din Rusia.


    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro