BusinessMagazin

Tag: Jocurile Olimpice

  • Robert Glinţă, după calificarea la Jocurile Olimpice din 2020: Visul continuă, călătoria a început

    “Mi-am rezervat biletul pentru a doua oară la Jocurile Olimpice, în urma evoluţiei de la Guangzhou. Visul continuă, călătoria tocmai a început”, a scris pe facebook elevul antrenorului Silviu Anastase. Competiţia s-a desfăşurat la Guangzhou (China), cu un format inedit: la ceel 14 curse individuale incluse în program au fost invitaţi câte patru înotători de top mondial, medaliaţi la cele mai mari competiţii ale lumii.

    În prima zi a competiţiei ce totalizează premii de 3 milioane de dolari, Robert Glinţă a luat startul la proba de 100 m spate, alături de Xu Jiayu (China / vicecampion olimpic în 2016, campion mondial în 2017), Kliment Kolesnikov (Rusia / de şase ori medaliat la CE 2018, de trei ori cu aur) şi Ryosuke Irie (Japonia / triplu medaliat olimpic în 2012). Cu un start destul de bun, Glinţă a încheiat cursa pe locul 3, cu 53,70, după Xu (52,98) şi Irie (53,25).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România şi-a depus candidatura pentru ediţia de iarnă a Jocurilor Olimpice de Tineret din 2024

    Întrecerile ar uma să se desfăşoare la Braşov, acolo unde în 2013 a avut loc şi Festivalul Olimpic al Tineretului European.

    Candidatura a fost anunţată oficial, luni, când la sediul CIO au ajuns scrisorile de intenţie semnate de Guvernul României, autorităţile din judeţul Braşov şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. „Important este că atunci când vrei să câştigi, în primul rând trebuie să participi, să te înscrii într-o competiţie. Primul pas l-am făcut. Nu suntem singuri, mai sunt câţiva parteneri din Bulgaria, Spania, China şi mai nou Argentina. Şansele noastre sunt bune datorită faptului că Braşovul a organizat Festivalul Olimpic al Tineretului European în 2013. O ediţie organizată cu foarte mare succes, toată lumea îşi aduce aminte cu plăcere. Pe baza succesului înregistrat în 2013, cred că şansele noastre sunt foarte bune în ceea ce priveşte organizarea acestei competiţii. Sigur, mai avem nevoie de unele îmbunătăţiri, dar majoritatea obiectivelor în ceea ce priveşte infrastructura sunt făcute de atunci”, a susţinut Mihai Covaliu, preşedintele COSR.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Incredibil! A fost o vedetă absolută, dar acum e un om al străzii. Starul care a ajuns să trăiască în mizerie

    După ce şi-a reprezentat ţara la cele două ediţii ale Jocurilor Olimpice, pugilistul de categoria grea a trecut la profesionisti în 1970 şi a obţinut performanţe remarcabile, având 28 de victorii, dintre care 13 prin KO, şi 8 înfrângeri. Printre eşecuri se numără şi unul în faţa lui „The Greatest”, în 1973, la Jakarta. Lubbers a rezistat 12 runde în faţa lui Ali, însă a pierdut la puncte.
     
    S-a retras în 1981, iar viaţa sa a luat o turnură groaznică. Lubbers a fost arestat în Portugalia pentru trafic de droguri, iar după eliberare i-a fost teamă să se mai întoarcă în ţara natală din cauza percepţiei pe care oamenii ar fi putut să o aibă despre el. Astfel, Rudi şi Ria, soţia sa, au trăit mai multă vreme în ţări precum Liban, Maroc, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Portugalia sau Bulgaria.
     

  • Povestea brandului de ceasuri care a fost „partenerul” lui James Bond, a cronometrat Jocurile Olimpice şi a aterizat pe Lună

    Acest moment marchează naşterea brandului OMEGA, însă istoria orologeriei începe să se scrie chiar mai devreme. Primul atelier al casei a fost deschis în 1848 de către tânărul ceasornicar Louis Brandt. Circa 50 de ani mai târziu, cei doi fii ai acestuia – Louis-Paul şi César – au inventat un nou mecanism care a schimbat pentru totodeauna industria orologeră.
     
    Calibrul 19 ligne (ligne este o unitate de măsură folosită înainte de a se implementa sistemul metric) era o inovaţie atât de importantă încât mecanismul a fost numit Omega – la fel ca ultima literă a alfabetului grecesc. Simbolistica este şi ea similară, marcând o reuşită unică la momentul acela.
     
    Compania preia şi ea numele OMEGA în 1903.
     
    „OMEGA este singura orologerie ce poartă numele unui mecanism, iar acest lucru nu face decât să demonstreze încă o dată devotamentul nostru faţă de precizie. Brandul nostru este totodată unul cu renume în multe domenii, de la aselenizare la Jocurile Olimpice şi de la filmele din seria James Bond, la misiuni de explorare a oceanului”, spune Raynald Aeschlimann, preşedinte şi CEO al OMEGA.
     
    Cu ocazia aniversării a 125 de ani de istorie, OMEGA a lansat şi două noi creaţii.
     
    De Ville Trésor 125th Anniversary Edition este un ceas realizat din aur galben de 18 carate, având o curea din piele vişinie şi un cadran asortat în tonuri de roşu închis. Pe capac este marcată această aniversare.
     

  • Japonezii au lansat roboţii care vorbesc patru limbi străine. Ce rol au aceştia în cadrul Jocurilor Olimpice de anul viitor

    Cu o înălţime de circa 1,8 metri, Arisa este o nouă generaţie de roboţi pe care autorităţile metropolitane din Tokyo au creat-o pentru a ghida turiştii care vor vizita oraşul cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2020. Tokio se va confrunta anul viitor cu un val de milioane de spectatori care vor participa la evenimentul sportiv internaţional pe care Japonia îl va găzdui pentru a doua oară în istorie, după ediţia din 1964.

    Îmbătrânirea populaţiei şi rata scăzută a natalităţii au condus la o scădere a forţei de muncă, ducând la o nevoie acută de personal care să cunoască mai multe limbi străine pentru a ghida turiştii.

    Generaţia de roboţi Arisa este dotată cu monitoare touch screen şi va putea comunica în limbile japoneză, engleză, chineză şi coreeană. Aceşti roboţi au fost creaţi de compania Aruze Gaming alături de THK şi au impresionat deja locuitorii din Tokyo cu interfaţa rapidă şi uşor de folosit cu care sunt dotaţi.

    Roboţii Arisa nu doar că vor putea informa turiştii cu privire la atracţiile locale şi modul în care să aleagă ruta potrivită spre diverse destinaţii, ci vor sta şi să pozeze în faţa camerelor, dacă li se va cere.

  • Povestea uneia dintre cele mai bune sportive românce din toate timpurile: „Orgoliile deoparte, echipa contează” – VIDEO

    În vara acestui an, Ana Maria Brânză (34 de ani, nume de căsătorie şi de competiţie Ana Maria Popescu) şi-a mai adăugat o medalie în palmares, argintul la campionatul mondial de la Wuxi (China), performanţa dovedindu-i că locul ei încă este pe planşa de scrimă. Dincolo de această revenire însă, cea mai bună spadasină din lume a deschis mai multe fronturi pe care obţine victorii cu paşi mici, analizaţi, ca în orice luptă bine gândită.

    „Încă de la prima vizită în sala de scrimă am fost fascinată de sportivii îmbrăcaţi în costume albe care se duelau”, spune Ana Maria Popescu.
    Scrima nu a fost prima opţiune, ci tenisul de câmp, sport care însă nu a pasionat-o. Dintr-o pură întâmplare, fratele său mai mare, care juca fotbal la secţia de juniori a CSA (Clubul Sportiv al Armatei) Steaua, a dus-o într-o zi în sala de scrimă.

    Spada însă nu a fost o alegere la fel de întâmplătoare, ci unica opţiune, în contextul în care era singura armă din sală cu mâner pentru stângaci.
    „Am simţit, deşi aveam doar 10 ani pe atunci, că acolo este locul meu şi am rămas. Iniţial a fost dorinţa părinţilor de a-mi consuma energia într-un cadru organizat, iar după o perioadă am hotărât că vreau să urmez calea performanţei.”

    Medalii după medalii

     Pentru Ana Maria Popescu performanţa a însemnat un argint la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008 (individual), o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în 2016 (pe echipe), două medalii de aur la campionatele mondiale de la Paris (2010) şi Catania (2011), argint la Moscova (2015), 7 medalii de aur, individuale sau pe echipe, la campionate europene desfăşurate în perioada 2006-2016 şi multe altele. În plus, Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013. La acest palmares, anul acesta s-a mai adăugat o medalie, un argint obţinut la campionatele mondiale din Wuxi (China), după un an de muncă.

    „Fiecare competiţie îţi aduce o emoţie aparte, dar medalia de aur câştigată la Campionatul Mondial din 2001, la Gdansk, în Polonia, cred că a avut cea mai mare încărcătură emoţională. Eram pentru prima dată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi imnul cânta pentru mine. De acolo a început cu adevărat drumul meu. Cu siguranţă, printre momentele dragi se regăsesc medalia de bronz cucerită în 2002 la campionatul mondial de seniori, deşi abia terminasem perioada junioratului, medalia de argint obţinută la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, aurul de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro 2016 şi, nu în ultimul rând, medalia de argint de la Campionatul Mondial din Wuxi, din 2018, care a fost răsplata pentru un an întreg de pregătire, speranţe şi totoodată confirmarea că locul meu este încă pe planşa de scrimă.”

    Cum se clădeşte un campion

    Sportiva spune că ia lucrurile treptat, aşa că deşi mai toată lumea vorbeşte despre Jocurile Olimpice din Tokio din 2020, politica Anei Maria Popescu este cea a paşilor mici, unul după altul, bine analizat fiecare, ca în orice luptă. „Jocurile Olimpice de la Tokio din 2020 sunt încă departe.

    Mi-am dorit ca în acest sezon să revin în elita mondială şi am reuşit. Acum pot să respir puţin şi apoi voi începe pregătirea noului sezon alături de domnii antrenori şi de colege.” În funcţie de perioada de pregătire, şi antrenamentele diferă destul de mult. „În sezonul precompetiţional se pune accentul mai mult pe pregătirea fizică generală şi specifică, iar odată cu începerea competiţiilor, procentul creşte în favoarea pregătirii tehnico-tactice. Pe lângă antrenamentele alături de lotul naţional, încerc pe cât posibil să variez pregătirea, incluzând în programul zilnic sesiuni de alergare, înot şi yoga.”

    În toată această călătorie, Ana Maria Popescu spune că oamenii au contat cel mai mult, iar dintre aceştia antrenorul Dan Podeanu este cel care şi-a pus amprenta puternic asupra carierei sale. Relaţia cu colectivul tehnic a avut la rândul ei o importanţă mare, dar în drumul spre podium a contat ceva înainte de toate.

    „Sportul m-a învăţat că toată munca se întoarce într-un final în favoarea celui care nu renunţă. Pentru mine, un campion este acel om care crede în visul lui şi munceşte pentru el până ajunge să-l împlinească! Datorită sportului şi oamenilor cu care am lucrat, am ajuns unde poate nici nu aş fi visat, iar asta îmi dă ocazia să le spun oamenilor că în fiecare dintre noi există un campion. Ţine de fiecare în parte cum îl ajută ca el să performeze.”

    Orgoliile deoparte, echipa contează
    Antrenamentele comune cu sportivii mai tineri îi permit să facă transferul de know-how, puterea exemplului având o încărcătură motivaţională greu de egalat. „Sunt deschisă la discuţii şi ori de câte ori au întrebări încerc să îi ajut. Important este ca ei să conştientizeze de ce se află acolo şi unde vor să ajungă.”

    Dincolo de sport, Ana Maria Popescu luptă pe mai multe fronturi. Este un speaker care a dovedit că are un mesaj de transmis şi anume că reuşitele vin după foarte multă muncă, niciodată un campion nefiind creat doar prin vise. Este implicată în mai multe proiecte sociale şi este parte a platformei Sports HUB, alături de sportivi precum Mihai Leu (box), Cătălina Ponor (gimnastică), Camelia Potec (înot) sau Cristina Neagu, singura hadbalistă din istorie care a câştigat de trei ori premiul pentru cea mai bună jucătoare din lume.

    În linii mari, obiectivul platformei este de a uni mediul de business şi sportul prin crearea unui mix de marketing focusat pe dezvoltare personală şi management de brand.

    „Sunt câteva proiecte ambiţioase la care lucrez de ceva timp alături de echipa mea, Sports HUB. Momentan nu pot dezvolta foarte mult acest subiect, dar sunt proiecte care au strânsă legătură cu sportul şi sper ca aceastea să fie o sursă de inspiraţie pentru viitorii campioni. Pe de altă parte, mă bucur că am ocazia să cunosc oameni şi să învăţ lucruri noi prin intermediul echipei Sports HUB.“

    Mai departe, Ana Maria Popescu spune că în ceea ce priveşte sportul românesc în general a venit momentul luării unor decizii şi canalizării eforturilor şi a finanţărilor spre domeniile în care România încă mai poate face performanţă.

    Pentru unele însă, deja este prea târziu.

    „S-au pierdut generaţii întregi şi se vor mai pierde. Cumva, urmărind pregătirea altor delegaţii, ajungi să te întrebi cum de mai reuşeşti. Din punctul meu de vedere, sunt sporturi în care am pierdut trenul şi este greu să mai ţinem pasul cu elita mondială, dar sunt şi alte ramuri sportive în care mai putem salva ceva. Tehnologia şi ştiinţa îşi pun amprenta în acest domeniu, sportul a devenit o industrie şi nu mai merge «şi aşa». Sunt atâtea lucruri care pot fi făcute, trebuie doar să ne hotărâm dacă mai vrem performanţă şi să acţionăm. Lăsăm orgoliile la o parte şi ne concentrăm pe obiectiv, eu aşa am învăţat că funcţionează o echipă.”

  • Povestea uneia dintre cele mai bune sportive românce din toate timpurile: „Orgoliile deoparte, echipa contează”

    În vara acestui an, Ana Maria Brânză (34 de ani, nume de căsătorie şi de competiţie Ana Maria Popescu) şi-a mai adăugat o medalie în palmares, argintul la campionatul mondial de la Wuxi (China), performanţa dovedindu-i că locul ei încă este pe planşa de scrimă. Dincolo de această revenire însă, cea mai bună spadasină din lume a deschis mai multe fronturi pe care obţine victorii cu paşi mici, analizaţi, ca în orice luptă bine gândită.

    „Încă de la prima vizită în sala de scrimă am fost fascinată de sportivii îmbrăcaţi în costume albe care se duelau”, spune Ana Maria Popescu.
    Scrima nu a fost prima opţiune, ci tenisul de câmp, sport care însă nu a pasionat-o. Dintr-o pură întâmplare, fratele său mai mare, care juca fotbal la secţia de juniori a CSA (Clubul Sportiv al Armatei) Steaua, a dus-o într-o zi în sala de scrimă.

    Spada însă nu a fost o alegere la fel de întâmplătoare, ci unica opţiune, în contextul în care era singura armă din sală cu mâner pentru stângaci.
    „Am simţit, deşi aveam doar 10 ani pe atunci, că acolo este locul meu şi am rămas. Iniţial a fost dorinţa părinţilor de a-mi consuma energia într-un cadru organizat, iar după o perioadă am hotărât că vreau să urmez calea performanţei.”

    Medalii după medalii

     Pentru Ana Maria Popescu performanţa a însemnat un argint la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008 (individual), o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în 2016 (pe echipe), două medalii de aur la campionatele mondiale de la Paris (2010) şi Catania (2011), argint la Moscova (2015), 7 medalii de aur, individuale sau pe echipe, la campionate europene desfăşurate în perioada 2006-2016 şi multe altele. În plus, Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013. La acest palmares, anul acesta s-a mai adăugat o medalie, un argint obţinut la campionatele mondiale din Wuxi (China), după un an de muncă.

    „Fiecare competiţie îţi aduce o emoţie aparte, dar medalia de aur câştigată la Campionatul Mondial din 2001, la Gdansk, în Polonia, cred că a avut cea mai mare încărcătură emoţională. Eram pentru prima dată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi imnul cânta pentru mine. De acolo a început cu adevărat drumul meu. Cu siguranţă, printre momentele dragi se regăsesc medalia de bronz cucerită în 2002 la campionatul mondial de seniori, deşi abia terminasem perioada junioratului, medalia de argint obţinută la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, aurul de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro 2016 şi, nu în ultimul rând, medalia de argint de la Campionatul Mondial din Wuxi, din 2018, care a fost răsplata pentru un an întreg de pregătire, speranţe şi totoodată confirmarea că locul meu este încă pe planşa de scrimă.”

    Cum se clădeşte un campion

    Sportiva spune că ia lucrurile treptat, aşa că deşi mai toată lumea vorbeşte despre Jocurile Olimpice din Tokio din 2020, politica Anei Maria Popescu este cea a paşilor mici, unul după altul, bine analizat fiecare, ca în orice luptă. „Jocurile Olimpice de la Tokio din 2020 sunt încă departe.

    Mi-am dorit ca în acest sezon să revin în elita mondială şi am reuşit. Acum pot să respir puţin şi apoi voi începe pregătirea noului sezon alături de domnii antrenori şi de colege.” În funcţie de perioada de pregătire, şi antrenamentele diferă destul de mult. „În sezonul precompetiţional se pune accentul mai mult pe pregătirea fizică generală şi specifică, iar odată cu începerea competiţiilor, procentul creşte în favoarea pregătirii tehnico-tactice. Pe lângă antrenamentele alături de lotul naţional, încerc pe cât posibil să variez pregătirea, incluzând în programul zilnic sesiuni de alergare, înot şi yoga.”

    În toată această călătorie, Ana Maria Popescu spune că oamenii au contat cel mai mult, iar dintre aceştia antrenorul Dan Podeanu este cel care şi-a pus amprenta puternic asupra carierei sale. Relaţia cu colectivul tehnic a avut la rândul ei o importanţă mare, dar în drumul spre podium a contat ceva înainte de toate.

    „Sportul m-a învăţat că toată munca se întoarce într-un final în favoarea celui care nu renunţă. Pentru mine, un campion este acel om care crede în visul lui şi munceşte pentru el până ajunge să-l împlinească! Datorită sportului şi oamenilor cu care am lucrat, am ajuns unde poate nici nu aş fi visat, iar asta îmi dă ocazia să le spun oamenilor că în fiecare dintre noi există un campion. Ţine de fiecare în parte cum îl ajută ca el să performeze.”

    Orgoliile deoparte, echipa contează
    Antrenamentele comune cu sportivii mai tineri îi permit să facă transferul de know-how, puterea exemplului având o încărcătură motivaţională greu de egalat. „Sunt deschisă la discuţii şi ori de câte ori au întrebări încerc să îi ajut. Important este ca ei să conştientizeze de ce se află acolo şi unde vor să ajungă.”

    Dincolo de sport, Ana Maria Popescu luptă pe mai multe fronturi. Este un speaker care a dovedit că are un mesaj de transmis şi anume că reuşitele vin după foarte multă muncă, niciodată un campion nefiind creat doar prin vise. Este implicată în mai multe proiecte sociale şi este parte a platformei Sports HUB, alături de sportivi precum Mihai Leu (box), Cătălina Ponor (gimnastică), Camelia Potec (înot) sau Cristina Neagu, singura hadbalistă din istorie care a câştigat de trei ori premiul pentru cea mai bună jucătoare din lume.

    În linii mari, obiectivul platformei este de a uni mediul de business şi sportul prin crearea unui mix de marketing focusat pe dezvoltare personală şi management de brand.

    „Sunt câteva proiecte ambiţioase la care lucrez de ceva timp alături de echipa mea, Sports HUB. Momentan nu pot dezvolta foarte mult acest subiect, dar sunt proiecte care au strânsă legătură cu sportul şi sper ca aceastea să fie o sursă de inspiraţie pentru viitorii campioni. Pe de altă parte, mă bucur că am ocazia să cunosc oameni şi să învăţ lucruri noi prin intermediul echipei Sports HUB.“

    Mai departe, Ana Maria Popescu spune că în ceea ce priveşte sportul românesc în general a venit momentul luării unor decizii şi canalizării eforturilor şi a finanţărilor spre domeniile în care România încă mai poate face performanţă.

    Pentru unele însă, deja este prea târziu.

    „S-au pierdut generaţii întregi şi se vor mai pierde. Cumva, urmărind pregătirea altor delegaţii, ajungi să te întrebi cum de mai reuşeşti. Din punctul meu de vedere, sunt sporturi în care am pierdut trenul şi este greu să mai ţinem pasul cu elita mondială, dar sunt şi alte ramuri sportive în care mai putem salva ceva. Tehnologia şi ştiinţa îşi pun amprenta în acest domeniu, sportul a devenit o industrie şi nu mai merge «şi aşa». Sunt atâtea lucruri care pot fi făcute, trebuie doar să ne hotărâm dacă mai vrem performanţă şi să acţionăm. Lăsăm orgoliile la o parte şi ne concentrăm pe obiectiv, eu aşa am învăţat că funcţionează o echipă.”

  • Povestea sportivului din Braşov care a transformat o casă bătrânească într-un imperiu de zeci de milioane de euro

    Ovidiu Gârbacea, proprietarul pensiunilor, hotelurilor şi bazei sportive de la Cheile Grădiştei, a pornit de la 7 camere şi a ajuns la un adevărat oraş.

    Ca fost practicant al sporturilor de iarnă şi fost selecţioner, Ovidiu Gârbacea s-a gândit să facă o staţiune în care să se poată pregăti schiorii, în special biatloniştii.

    Ovidiu Gârbacea este multiplu campion naţional la schi fond, campion universitar şi campion balcanic; el a fost antrenor al Lotului Olimpic cu rezultate remarcabile. Antreprenorul spune că a renunţat la funcţia de selecţioner al lotului de schi şi a decis să se reprofileze încă în 1990. El a ajuns la o înţelegere cu fraţii săi şi a preluat casa părintească, din care a făcut o pensiune cu 7 camere. Având şi afaceri cu cherestea într-o zonă în care aproape totul se construieşte din lemn, a putut dezvolta întreg proiectul Cheile Grădiştei.

    Staţiunea a ajuns să deţină două terenuri de fotbal, altul de minifotbal sau handbal în aer liber, două terenuri de tenis şi o sală de sport. Piesa de rezistenţă a Complexului turistic Cheile Grădiştei Fundata este un poligon de biatlon, cu pârtiile de schi fond aferente, care a intrat în circuitul internaţional la Festivalul Olimpic al Tineretului European (2003). În 2006, Ovidiu Gârbacea organiza pentru prima oară Cupa Cheile Grădiştei la schi fond şi biatlon.

     

  • VIDEO Ivanka Trump a făcut un baieţel din Coreea de Sud să plângă

    Cu ochii în lacrimi, baieţelul s-a ascuns în spatele mamei sale pentru a încerca să scape de atenţia jurnaliştilor care au fost vigilenţi şi au reuşit să imortalizeze momentul.

    Ivanka Trump a sosit în Coreea de Sud pentru a asista la ceremonia de încheiere a Jocurilor Olimpice de la Pyeongchang, Casa Albă precizând că Donald Trump a însărcinat-o pe fiica sa să conducă delegaţia oficială americană la JO. 

     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Moment INCREDIBIL la JO 2018. Majoretele nord-coreene, prinse cu garda jos când a apărut “liderul” Kim Jong Un | VIDEO

    Acesta a început să zâmbească mulţimii care s-a strâns rapid să-l vadă, spunând că a venit să urmărească meciul dintre cele două Corei şi Japonia.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI