In urma cu vreo zece ani am fost invitat la o conferinta
organizata de unul dintre marii distribuitori ai sistemului de
operare Unix. Intrebat fiind ce parere are despre Linux, unul
dintre oficialii companiei a zambit cu subinteles si a raspuns ca
este foarte bine ca exista si chiar incurajeaza tinerii sa-l
foloseasca. Evident, s-a starnit o oarecare rumoare, adica exact
ceea ce-si dorise oratorul pentru a avea sansa sa expliciteze:
Linux e ca o bicicleta, in vreme ce “adevaratul” Unix este o masina
de lux. E foarte bine ca oamenii sa invete macar regulile de
circulatie mergand cu bicicleta inainte de a se urca la volanul
unui bolid, nu-i asa? Astazi, tonul condescendent al metaforei este
chiar amuzant. Practic, Linux a ingropat sistemele Unix comerciale,
iar daca ne mai gandim ca multe dintre cele mai puternice
supercomputere ale momentului ruleaza Linux, putem constata ca
bicicleta s-a transformat intr-o adevarata masina de curse.
O alta bicicleta open source a fost sistemul de administrare a
bazelor de date MySQL. Folosesc timpul trecut pentru ca au cam
trecut vremurile cand programul era doar o unealta comoda si
ieftina pentru a indeplini sarcinile de stocare destul de simple
necesare in multe situri web. Desi “puristii” bazelor de date –
inclusiv eu, recunosc – au strambat din nas la multe dintre abateri
de la modelul relational de care MySQL se facea vinovat, programul
a dobandit o imensa popularitate, devenind unul dintre pilonii
modelului LAMP (Linux, Apache, MySQL, Php/Perl/Python), cel care a
avut o contributie majora la dezvoltarea internetului. Ca si in
cazul Linux, utilizatorii au preferat sa-si turbo-propulseze
bicicleta in loc sa migreze spre sisteme comerciale. Pana si Google
isi deserveste gigantica baza de utilizatori folosind o varianta de
MySQL. Una dintre cele mai interesante facilitati implementate de
MySQL este posibilitatea de a folosi diverse “motoare de stocare”,
in functie de profilul aplicatiei, ceea ce a adus si multe dintre
caracteristicile asteptate de utilizatorii pretentiosi (de pilda
suportul pentru controlul tranzactiilor). Astfel, MySQL patrunde
tot mai mult in zona enterprise, rezervata pana nu demult uriasilor
IBM, Microsoft si, bineinteles, Oracle.
Si astfel am ajuns la chestiune. Rezumatul episoadelor precedente:
Tocmai cand compania MySQL AB (cea care se ocupa cu dezvoltarea,
intretinerea si distributia programului) se pregatea sa devina
publica, Sun Microsystems a facut o ofera de-a dreptul fabuloasa
pentru lumea open source: un miliard de dolari. Dat fiind ca Sun nu
dispunea de un sistem de baze de date si, pe de alta parte, fiind o
gazda buna pentru numeroase softuri open source (OpenOffice,
VirtualBox, Java), preluarea nu a fost primita cu ostilitate de
comunitatea utilizatorilor si dezvoltatorilor, Sun continuand
modelul de licentiere duala practicat de MySQL AB si sprijinind
dezvoltarea produsului. Lucrurile s-au incurcat cand Oracle a
inceput demersurile pentru preluarea lui Sun (o tranzactie de circa
7 miliarde de dolari). De data aceasta imensa baza de utilizatori
MySQL s-a aratat ingrijorata, deoarece pe anumite segmente ale
pietei MySQL concureaza direct cu Oracle si nu este deloc sigur ca
acesta din urma ar avea vreun interes sa sustina MySQL.
Ingrijorarea a fost sporita si de faptul ca Oracle a evitat sa-si
declare raspicat planurile in privinta produsului cumparat “la
pachet” (se stie ca miza majora este Java). In plus, proiectantul
principal al MySQL, finlandezul Michael Monty Widenius, a preferat
sa iasa din joc si sa infiinteze o noua companie, Monty Program,
care isi propune se dezvolte un nou motor de stocare pentru
MySQL.
Pe de alta parte, o achizitie de o asemenea amploare poate sa
afecteze mediul concurential al pietei, asa ca e nevoie de cateva
avize antitrust favorabile. Departamentul de Justitie american este
de acord, iar Comisia Europeana se va pronunta la sfarsitul lui
ianuarie. Oracle a promis ca va investi mai mult decat Sun in MySQL
si ca, la limita, comunitatea poate initia o noua linie de
dezvoltare (un “fork”). Promisiunea n-a reusit decat sa-l enerveze
pe Monty Widenius, care subliniaza ca scindarea nu este o solutie,
deoarece genereaza confuzie si incertitudine, conditii in care
investitiile diferitelor companii in componente aditionale vor
inceta. Campania pe internet lansata de Widenius este si un raspuns
la faptul ca Oracle si-a mobilizat marii clienti sa-i sustina cauza
in fata Comisiei Europene. Ramane acum sa vedem daca forta
comunitatii poate sa rivalizeze cu forta corporatiilor.