Honda a anunţat săptămâna trecută că îşi va închide singura fabrică din Marea Britanie în 2021, potrivit Reuters.
Ca urmare a acestui anunţ, 3.500 de angajaţi îşi vor pierde locul de muncă.
Anunţul firmei japoneze venea cu o săptămână înainte de Brexit, însă reprezentanţii Honda au declarat că mişcarea nu are legătură cu acesta şi că firma trebuie să îşi concentreze activitatea pe regiunile în care îşi vinde majoritatea maşinilor, după ce s-a confruntat cu dificultăţi în Europa. Compania japoneză este al patrulea cel mai mare producător construieşte la uzina din Anglia.
Anterior, producătorul auto japonez Nissan anunţase mutarea producţiei modelului X-Trail de la uzina din Sunderland. Producătorii de electronice şi electrocasnice Panasonic şi Sony au anunţat şi ei că pleacă din Marea Britanie pentru a veni pe continent.
În Regatul Unit au operaţiuni circa 1.000 de companii japoneze, care asigură 140.000 de locuri de muncă.
Un campion la un festival dedicat acestei specii de peşte din Japonia a fost vândut cu 1,8 milioane de dolari în 2017. Acesta a fost cel mai scump peşte din această specie vândut vreodată.
A fost vândut de ferma japoneză Sakai Fish, specializată pe creşterea peştilor Koi de peste 100 de ani. Peştii din această rasă, originară din Japonia, sunt de o varietate enormă. Distincţiile între ei se fac în funcţie de criterii precum coloritul şi dimensiunea.
Japonia este responsabilă de 90% din producţia totală de astfel de peşti. În 2016, a exportat 295 de tone de peşti Koi. Dar nu doar japonezii vând crapi japonezi. Pe site-urile româneşti de profil sunt populare anunţurile de vânzare de icre sau de peşti Koi, cu preţuri care ajung la câteva sute de lei pentru un crap japonez.
”Studiul de prefezabilitate pentru metrou este în faza de pregătire, ne trebuie un consultant care să îl redacteze pentru că nu am mai făcut aşa ceva, în afară de Bucureşti nu a mai făcut nimeni metrou în ţara asta şi nu e uşor să găseşti specialişti. Avem nişte japonezi interesaţi să poarte o discuţie cu Primăria. O să programăm o întâlnire cu ei.
Ne-au trimis o scrisoare de intenţie pentru a discuta despre posibilitatea unui viitor metrou la Cluj. Noi i-am invitat să vină la o discuţie. Aceasta este, însă, o soluţie pe termen mediu şi lung. Minimal am spus că ar trebui să avem o linie de metrou din Floreşti şi până la aeroport sau Apahida, o linie principală, care să-ţi descongestioneze pe axa est-vest şi să-ţi permită descongestionarea reală a traficului şi prioritizarea transportului în comun şi spaţii de suprafaţă, spaţii pietonale, spaţii de biciclete, de agrement, îţi permit să lărgeşti mult mai mult faţă de ce am făcut.
Oricum noi suntem printre oraşele care au luat de la maşină şi au dat spaţiu la pietoni. Gândiţi-vă numai în Piaţa Unirii, circulaţia a fost luată. Suntem un oraş care merge în această direcţie de a da înspre cetăţeni, înspre spaţii publice spaţiile care sunt cu caracter public şi de a prioritiza transportul în comun. Încă nu suntem pregătiţi mental, îmi dau seama, să ne schimbăm spre mijloace alternative de transport.
Dar viaţa acolo ne va duce mai devreme sau mai târziu. Pentru noi asta e şi o provocare să mai finalizăm câteva lucruri precum pasajele subterane, centura metropolitană, care ne vor ajuta mult mai mult să punem în practică această direcţie de mobilitate alternativă bazată nu pe maşină”, a spus Emil Boc la o emisiune la radio.
Până la construirea metroului, Boc spune că se lucrează intens şi la darea în folosinţă a unui tren care să utilizeze actuala linie de cale ferată.
”Lucrăm în concret în parteneriat cu CJ Cluj şi cu comunele limitrofe la valorificarea liniei de cale ferată doar pe culoarul de nord. Ne ocupăm să avem mai multe staţii, Baciu, Tetarom, Mărăşti, Someşeni, după aceea de a merge chiar spre Jucu şi Dej, Gherla, tocmai pentru a aduce forţă de muncă.
Dacă avem o problemă în oraş astăzi, avem o problemă a insuficienţei forţei de muncă în foarte multe domenii. Iar această soluţie de a avea pe calea ferată o soluţie de mobilitate urbană, de a putea să vină oameni şi din alte părţi ale judeţului chiar de la Dej şi toată zona limitrofă sau dinspre Huedin, Mera, Baciu să poată veni şi să aibă acces, iar de acolo de la staţia respectivă din Cluj să avem transport în comun foarte bun pentru a ajunge în diverse părţi ale oraşului. E un proiect la care lucrăm şi sunt convins că va fi benefic pentru dezvoltarea economică a Clujului”, a mai spus Boc, scrie monitorulcj.ro
Premierul Japoniei, Shinzo Abe, a fost întâmpinat la Aeroportul ”Henri Coandă” din Otopeni de secretarul de stat din MAE Dan Neculescu. Pe programul oficial vicepremierul Marcel Ciolacu era reprezentantul Guvernului desemnat pentru a-l întâmpina pe premierul nipon.
”Este un semnal de respect în a trimite pe cineva cu o funcţie apropiată a celui care se află în vizită în statul respectiv. Din păcate, (ceea ce s-a întâmplat – n.r.) e un gest care se alătură multor altora şi nu aş putea să spun exact din ce zonă a necunoaşterii regulilor diplomatice vine. Japonezii, tradiţional, sunt extrem de atenţi la detaliile procedurale, protocolare, sunt formalişti din foarte multe puncte de vedere. Dacă pentru alte state un astfel de gest ar putea să treacă neobservat, aşa cum îi ştiu pe japonezi, la ei nu va trece neobservat”, a declarat pentru MEDIAFAX fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.
Productivitatea angajaţilor este calculată împărţind PIB-ul per capita la orele lucrate ceea ce rezultă productivitatea pe oră. Astfel un cetăţean din Luxemburg produce 68,4 dolari pe oră, un norvegian 52,5 dolari, un elveţian 50 de dolari, un danez 38,1 dolari, iar un islandez 36,5 dolari. Pentru a calcula aceste sume au fost folosite datele FMI şi OECD.
Studiul arată că există o corelaţie directă între rata mare de productivitate şi orele lucrate. Ţările în care angajaţii lucrează mai puţin sunt mai productive, iar ţările unde aceştia lucrează mai mult sunt mai puţin productive.
O altă caracteristică a studiului este faptul că ţările din vestul Europei sunt printre cele mai productive din lume. De fapt, doar 6 din prime 36 de ţări nu sunt din vestul Europei.
Ţările cu cea mai mică productivitate sunt Mexic (3,6 dolari pe ora per angajat) şi Costa Rica (5,5 dolari). România nu a fost inclusă în studiu.
Japonezii au obiceiul de a bea apă imediat ce se trezesc. Mai multe studii au demonstrat avantajul acestei tehnici. Tratamentul cu apă dă rezultate în combaterea multor boli grave.
Este cunoscut faptul că, dacă se consumă apă pe stomacul gol, aceasta are un efect pozitiv în tratamentul mai multor boli, cum ar fi: durerile de cap, durerile de corp, bolile sistemul cardiovascular, tahicardia sau epilepsia, scrie Vocea Transilvaniei.
Metoda consumului de apă pe stomacul gol trebuie aplicată pe tot parcursul vieţii.
În acest mod puteţi fi sănătoşi şi plini de energie.
Noul motor foloseşte o tehnologie de compresie variabilă. Inginerii Nissan spune că tehnologia permite motorului să aleagă în orice moment raportul de compresie optim, un factor cheie în motoarele pe benzină.
Noul motor produs de Nissan combină puterea unui motor pe benzină cu turbină cu eficienţa pe care o are un diesel la consum, obţinând un echilibru pe care motoarele pe benzină nu au reuşit să-l atingă până în prezent.
Invenţia Nissan vine într-un moment delicat pentru motoarele diesel, după ce scandalul Dieselgate a zdruncinat încrederea unora în tehnologia motoarelor diesel.
Honda, Nissan, Toyota sau Mazda sunt companii care la orice lansare de model nou au venit cu ceva în premieră. Respectul pe care l-au atras din partea constructorilor rivali este cunoscut. Multe invenţii sunt folosite acum de către mari brand-uri auto germane sau americane. Ultima invenţie Honda e un prag nou în industria auto şi rezultatul folosirii ei e o economie importantă în portofel o data ce va fi instalată pe modelele de serie.
Aşadar, Nikon Coolpix P900 este un high-end bridge, cu un zoom de 83x, atât de mare încât vezi lucruri pe care, în mod obişnuit, le explorezi cu un telescop. Obiectivul de zoom 83x al aparatului foto are un echivalent de distanţă focală în formatul full frame de 24-2.000 mm. O realizare tehnologică a japonezilor de la Nikon. Ca să punem lucrurile în perspectivă, cu aparatul acesta poţi vedea în clar preţul unui ştrudel de la patiseria de vizavi (eu stau la opt) sau chiar şi craterele de pe Lună (din păcate eu nu am prins o Lună pentru a o fotografia). Performanţa este şi mai impresionantă când te gândeşti că rezultate asemănătoare obţii pe un DSLR sau mirrorless doar cu un obiectiv foarte scump.
De asemenea, lentilele au o apertură destul de mare – de f/2,8 la 24 mm – şi un respectabil f/6,5 la zoom. Deschiderea aperturii la f/2,8 îl face bun şi pentru portrete sau fotografii macro (fundalul înceţoşat frumos), iar f/6,5 la zoom înseamnă că aparatul de fotografiat se va descurca bine şi în condiţii de luminozitate mai puţin ideale, dar trebuie menţionat că după ce urci sensibilitatea peste 800, imaginea devine cam „puricoasă”. Nikon a dotat P900 cu tehnologia de stabilizare optică, care este foarte eficientă şi îşi face treaba bine chiar şi la echivalentul de 2.000 mm.
Faptul că porneşte de la 24 mm cu f/2,8 îl face un aparat bun şi pentru interioare, unde ai nevoie de un unghi de cuprindere cât mai mare şi o apertură cât mai deschisă.
Aparatul are modurile clasice auto, program, shutter şi aperture priority, manual mode, setări pentru peisaje sau portrete, dar şi un mod soft, unde peste imagine este pus un filtru „moale”. În timpul zilei, cu soarele pe cer, P900 se descurcă foarte bine în modul auto. De fiecare dată când am folosit aparatul am rămas uimit de zoomul de care este capabil şi de faptul că nu ai nevoie de trepied nici la 2.000 m atunci când este lumină bună. Când se mai întunecă sau este înnorat, aparatul trebuie ajutat puţin din setări şi este binevenit un monopied sau un trepied. În plus, camera este dotată şi cu un zoom digital de 4x pentru un plus de informaţie, însă nu este recomandată utilizarea acestuia, deorece calitatea imaginii are de suferit. Această performanţă are un impact negativ asupra bateriei, care face eforturi de a se păstra utilă mai multe ore. Cu alte cuvinte, autonomia bateriei nu este una ideală, însă, pe de altă parte, se încarcă şi destul de repede.
Astfel, camera foto este potrivită pentru cei interesaţi de natură, care vor să pozeze păsări sau animale sau doar pentru curioşi, pentru că P900 nu doar că îţi îngăduie să vezi ce face vecinul, dar şi ce mănâncă din farfurie.
Camera de fotografiat poate şi filma Full HD la 60 fps, însă la mine nu a vrut sub nicio formă să funcţioneze. Funcţia de înregistrare video nu a mers în niciun mod şi nici cu carduri de memorie diferite. Cel mai probabil este o problemă de software, de aceea, dacă vă hotărâţi să cumpăraţi P900, să verificaţi funcţia video. Camera de la Nikon are o construcţie solidă, îmi plac robusteţea obiectivului şi faptul că au implementat un buton de zoom direct pe obiectiv. Totuşi calitatea lentilelor contrastează cu plasticul folosit în rest. Butoanele din plastic se simt ieftine, iar ecranul rabatabil LCD denotă fragilitate.
O altă problemă pe care am identificat-o este faptul că imaginea este inversată atunci când ecranul e aşezat cu faţa spre utilizator; astfel, ce este în stânga apare în dreapta pe ecran. Lucru cu care nu m-am obişnuit deloc. Şi, în general, am sesizat o lipsă a atenţiei japonezilor la navigarea prin meniu, ceea ce îl face mai puţin user friendly.
Dacă este mai greu de navigat, procesul de transferare a pozelor este extrem de simplu datorită faptului că Nikon P900 este dotat cu Wi-Fi şi NFC şi tot ce ai nevoie pentru a transfera pozele este un smartphone şi conexiune la internet. Din păcate pentru pasionaţii de fotografie, camera foto a japonezilor nu este capabilă să fotografieze RAW, ci doar JPG, ceea ce limitează abilităţile de editare a fotografilor.
Aparatul Nikon Coolpix P900 este bun pentru amatori, este un aparat versatil ce poate fi folosit în mai multe situaţii, fără ca utilizatorul să fie nevoit să care mai multe obiective după el.
CASETĂ TEHNICĂ:
Rezoluţie 16 MP
Senzor CMOS 1/2,3 inci
Zoom optic 83x
Zoom digital 4x
Sensibilitate ISO 100 – 1.600 (3.200, 6.400 in modurile
P, S, A sau M; 12.800 in modul Efecte Speciale)
Ecran 7,5 cm (3 inchi) TFT LCD, rabatabil
|nregistrare video Full HD (1.920 x 1.080 – 60 fps)
Slot memorie SD/SDHC/SDXC
Conectori Wi-Fi, NFC, USB, micro HDMI tip D
Baterie Acumulator reîncărcabil Li-ion EN-EL23
Greutate 899 g
Filmul suferă de o problemă pe care am mai întâlnit-o la American Sniper: scoate prea mult în evidenţă patriotismul american şi prezintă cealaltă parte, în acest caz japonezii, într-o lumină exagerat de proastă. Tot filmul este de fapt construit în jurul ideii că americanii, în încercarea de a salva lumea, s-au lovit de răul suprem.
Nu vreau să exclud meritele regizorului Mel Gibson, care redă bine atmosfera întunecată a acelor momente; este însă evidentă dorinţa lui de a şoca, de a duce imaginile într-o zonă care poate deranja spectatorul. Mă refer la scenele extrem de explicite, grafice, de care cel care vizionează filmul ar fi trebuit poate scutit. Gibson nu este străin excesului de violenţă în filme, un exemplu grăitor în acest sens fiind The Passion of Christ (Patimile lui Hristos).
Cele şase nominalizări primite de Hacksaw Ridge vin oarecum surprinzător dacă luăm în calcul neînţelegerile dintre Mel Gibson şi reprezentanţii Academiei Americane de Film. Să nu uităm însă că actorul american a primit deja un premiu Oscar pentru regie în 1996, pentru munca depusă la Braveheart.
Andrew Garfield se apropie de maturitatea actoricească, dar nu a ajuns încă acolo. El duce cu bine la capăt rolul soldatului Doss, dar nu mi se pare, sincer, un rol care să comande nominalizarea primită de Garfield la Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. Aici e vorba de subiectivism, desigur, şi mai ales de performanţele altor actori de-a lungul ultimelor 12 luni. Mai multe pe acest subiect în ediţiile următoare.
Ca imagine, Hacksaw Ridge merită aplaudat; la fel şi în cazul montajului. Scenariul este însă cel care scârţâie. Explic: prima parte a filmului pare axată pe povestea unui tânăr care vrea să îşi servească ţara fără a renunţa la principiile sale. Nimic rău în asta, doar că pelicula ia apoi o direcţie mult mai violentă, întunecată, care culminează cu actele de eroism ale lui Desmond Doss. La prima vizionare, pare că Gibson nu a ştiut ce anume vrea să scoată în evidenţă. Din cauză că punctul culminant al filmului este aproape de final, povestea pare oarecum grăbită; regizorul pregăteşte cu răbdare scenele dramatice de război – excelente de altfel – dar nu dă un final pe măsură întregii poveşti.
În concluzie, Hacksaw Ridge este o dramă de război şi trebuie tratat ca atare. Gibson a reuşit să reproducă cruzimea şi violenţa scenelor de luptă, exagerând pe alocuri, iar interpretarea lui Andrew Garfield este una de calitate. Problema stă în mesajele pe care filmul vrea să le transmită, potrivite cred doar pentru publicul american.
