Ziarul Financiar şi-a propus să mobilizeze antreprenorii, economiştii, specialiştii în fiscalitate şi bancherii pentru a ajuta la refacerea încrederii în economia românească şi la elaborarea unui plan prin care România să ajungă mai repede din urmă economiile occidentale. Iar încrederea, spune Rostowski, în instituţiile statului şi în politicile acestuia este cheia succesului economiei poloneze cea mai mare din Europa de Est. Rostowski a fost curtat de mai toate marile publicaţii economice de limbă engleză, care i-au preluat comentariile şi i-au căutat interviurile, atrase probabil şi de exprimarea „limpede“ în limba engleză a acestuia – economistul a studiat şi s-a format profesional la Londra.
„Secretul“ succesului Poloniei
Performanţa Poloniei are la bază instituţiile puternice, o structură economică rezistentă şi implementarea unor politici economice bine proiectate în timpul crizei, scria în 2010 ministrul Rostowski într-un articol publicat de The Wall Street Journal. El era pe atunci de mai puţin de trei ani ministrul de finanţe al Poloniei, post în care a stat în total şase ani, până în 2013, cel mai lung termen din istoria postcomunistă a ţării.
„Niveluri ridicate de încredere în guvern au făcut ca declaraţiile politicienilor despre puterea economiei şi despre sistemul financiar să fie crezute. Această încredere s-a bazat, în parte, pe succesul instituţiilor poloneze şi al economiei în ultimii 20 de ani, timp în care această ţară a avut cel mai ridicat nivel de creştere susţinută din regiune“, a explicat Rostowski pentru WSJ.
De asemenea, nivelul redus al datoriilor în capital a ajutat Polonia, aşa cum a fost şi cazul altor ţări vecine, dar nu şi al membrilor mai vechi ai UE din Europa de Vest, să evite falimentul băncilor mari. În plus, Polonia a beneficiat de deprecierea semnificativă a zlotului în timpul crizei, dar acesta nu a fost un factor decisiv. Pentru că Polonia are o economie mare, dar la care exporturile au o participaţie redusă, de aproximativ 40%, rezistenţa nu se putea baza doar pe exporturi. De altfel, Suedia şi Cehia, economii care au trecut prin deprecieri asemănătoare şi în care exporturile au pondere mai mare, au suferit recesiuni severe.
Un rol important în succesul ţării l-au jucat însă întreprinderile mici şi mijlocii, gestionate de proprietar. Forţa de muncă poloneză are una dintre cele mai mari ponderi de antreprenori din Europa, iar aceştia au dat dovadă de mare rezistenţă, dar şi de flexibilitate, în faţa crizei. Guvernul a ajutat prin îmbunătăţirea rapidă a absorbţiei fondurilor UE, sprijinind astfel cererea şi investiţiile. Dar şi alte state au beneficiat de fonduri europene.
Ceea ce face Polonia să iasă în faţă sunt politicile economice pe care le-a urmat. Când majoritatea ţărilor au iniţiat programe de stimulare, la începutul crizei, Polonia a decis să nu facă astfel, deşi şi-ar fi permis. Din contră, guvernul a tăiat cheltuielile când criza era mai intensă, în decembrie 2008 – ianuarie 2009, cu echivalentul a 1% din PIB, şi a luat în iulie 2009 măsuri adiţionale de majorare a veniturilor echivalente cu 0,8% din PIB. Scopul a fost recâştigarea încrederii investitorilor în vremuri în care Europa de Est era o regiune considerată ca fiind predispusă la crize. Această lipsă de încredere a dus la deprecierea accentuată a monedelor est-europene, iar deprecierea reprezenta singurul pericol serios la adresa stabilităţii sistemului bancar. În martie 2009, înainte ca linia de credit deschisă de FMI pentru Polonia să se epuizeze, guvernul a lansat un program de vânzare de euro din fonduri UE în condiţiile în care zlotul puternic depreciat a permis convertirea fondurilor la un curs deosebit de avantajos. Un efect secundar pozitiv al vânzărilor a fost că zlotul a început să se aprecieze.