BusinessMagazin

Tag: iordania

  • Globetrotter în business

    De aproape doi ani, Marcel Cobuz este responsabil pentru Europa în Comitetul Executiv al grupului LafargeHolcim, activ în producţia de materiale de construcţii, cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de franci elveţieni (6,4 miliarde de euro) şi aproape 20.000 de angajaţi care lucrează în peste 40 de uzine de ciment, 600 de staţii de betoane şi 300 de cariere de agregate din peste 20 de ţări europene.

    Deşi industria construcţiilor l-a „clădit”, cărămidă cu cărămidă, de-a lungul anilor, altele erau planurile expatului român.

    „Fac parte din generaţia care a atins majoratul în 1989. Am lăsat deoparte oportunitatea de a face o carieră militară şi am studiat Dreptul cu profesori care scriau noaptea cursurile pe care le predau a doua zi. Astfel, am plonjat pentru câţiva ani în dreptul afacerilor, fiscalitate şi concurenţă. Iar după o bursă în străinătate pe pieţele de capital şi la îndrumările profesorilor, a fost un pas natural să nu urmez repartiţia de procuror şi, în schimb, să dau concurs la banca naţională”, povesteşte Marcel Cobuz.

    A ajuns să fie unul dintre cei care au pus bazele Bursei de valori Bucureşti în România postcomunistă şi ale unor instituţii conexe acesteia, precum Asociaţia Brokerilor sau Depozitarul Central, care facilitează transferul instrumentelor financiare – acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat etc – şi al banilor între vânzător şi cumpărător.

    „Am creat apoi propria firmă, ca să accelerez proiecte de finanţare pe piaţa de capital pentru întreprinderi mici şi mijlocii, iar avocatul Francisc Peli a fost unul dintre colaboratorii mei cei mai reuşiţi în nişte tranzacţii de anvergură. În 2000, am ştiut că a venit momentul să mă dezvolt şi să creez un impact mai larg şi am plecat la Lafarge, în Franţa.”

    În primii doi ani petrecuţi la Lafarge a avut misiuni în 15 ţări. De la sediul din Franţa, Marcel Cobuz a plecat în Grecia, după o scurtă întoarcere în România, ca director financiar, apoi s-a îndreptat către Asia, în Indonezia, devenind cel mai tânăr „şef de ţară” al Lafarge, cu scopul de a redinamiza un business de ciment devastat după tsunamiul din 2004.

    „Următoarea destinaţie a fost Orientul Mijlociu, în Irak, unde am fost responsabil pentru creşterea afacerilor între 2008 şi 2011, ca prim investitor din afara sectorului petrolier cu mai multe uzine construite”, spune Marcel Cobuz.

    Apoi a revenit în Franţa şi, mai târziu, a ajuns în Maroc – unde Lafarge reprezenta a treia capitalizare bursieră de la Casablanca. În 2014, a fost artizanul fuziunii dintre giganţii Lafarge (Franţa) şi Holcim (Elveţia), care a dat naştere actualului grup LafargeHolcim, liderul mondial în producţia de ciment.

    „În tot acest parcurs, am avut familia alături şi câţiva buni prieteni care mi-au servit drept ghizi. Soţia, căreia îi mulţumesc că m-a urmat în aproape toate regiunile globului, a fost primul meu sfătuitor. Copiii s-au născut în ţări diferite – România, Franţa, Malaezia şi Iordania – fiind cetăţeni români şi globali în acelaşi timp.”

    De altfel, chiar şi cu bagajul lui impresionant de „domicilii” provizorii, Marcel Cobuz urmăreşte cu atenţie schimbările de „nuanţe” în peisajul de business românesc.

    „Urmăresc cu emoţie şi bucurie realizările prietenilor mei din România sau ambiţiile şi rezultatele de excepţie de la noua generaţie de antreprenori din IT şi de sportivi de performanţă în tenis şi nu numai. Vin des în ţară, unde îmi întâlnesc cu bucurie echipele entuziaste şi îi văd pe fraţii mei şi familiile lor, iar în Elveţia obişnuim să primim cu drag prieteni din România la noi acasă.”

    Stabilit în Elveţia acum, Marcel Cobuz şi-a creat un ritm cotidian şi, mai presus de orice responsabilitate de afaceri, se încăpăţânează să nu se abată cel puţin de la una – de suflet: să nu întârzie la cina cu soţia şi copiii, momentul din zi în care poveştile au răgaz să se depene.„Încep devreme ziua, de regulă alerg timp de o oră după un program predeterminat. Apoi (sunt – n. red.) pe telefon şi video. Biroul meu are doar o masă de întâlniri cu şase scaune, două monitoare pentru întâlnirile video şi tableta, rar vreo hârtie. Sunt în contact permanent cu echipele din 20 de ţări, iar, în medie, trei zile pe săptămână călătoresc în regiune, unde văd clienţii locali sau pan-europeni – societăţi de construcţii şi antreprenori – şi proiectele importante de infrastructură, în special Grand Paris, High Speed 2 în Marea Britanie, drumurile din Polonia sau proiectele Greater Moscova ori centrele de inovare din Lyon.”

    Pentru că în mâinile lui stau decizii importante la nivelul grupului LafargeHolcim – precum investiţii majore, achiziţii şi fuziuni, parteneriate – Marcel Cobuz caută să delege cea mai mare parte a celorlalte activităţi.

    În pauzele pe care şi le permite, participă voluntar în boardul unei şcoli internaţionale non-profit, pentru a urmări tendinţele în educaţia noilor generaţii. În plus, cam odată la trei luni, în weekend, aleargă un semimaraton sau un maraton în marile oraşe europene, ca să-şi ţină treaz spiritul de competiţie.

    „Am făcut o excepţie în 2018, când am participat la două maratoane în mai puţin de o lună, la Paris şi Zurich, o experienţă care mi-a arătat că limitele şi recuperarea după efort trebuie respectate. Îmi place pregătirea fiecărei curse, care, cu tehnicile de azi, este «train smarter, not harder», dar şi complexitatea sporturilor de anduranţă în care mentalul face diferenţa.” Pregătirea, crede Marcel Cobuz, este cheia şi în mediul de business românesc, care, „plin de vigoare” aşa cum este deja, ar trebui să-şi întoarcă mai mult privirea asupra tinerilor, pentru a le oferi şanse în meseriile viitorului, în care amprenta este a inteligenţei artificiale. „Nevoile de infrastructură sunt enorme şi un program de investiţii majore pe termen lung va creşte încrederea investitorilor, va impulsiona creşterea economică şi va alimenta, în acelaşi timp, optimismul tinerei generaţii.”

    De optimism dă dovadă şi Marcel Cobuz, privind către viitorul industriei construcţiilor, care, crede el, va creşte moderat, susţinut de finanţările marilor proiecte de infrastructură din ţări ca Franţa sau Marea Britanie. Automatizarea tot mai frecventă şi inteligenţa artificială vor revoluţiona procesele de producţie şi chiar modurile de utilizare, iar marile companii îşi vor seta ţinte ambiţioase de reducere a impactului lor asupra mediului.

    Cu aproape două decenii de experienţă la LafargeHolcim, Marcel Cobuz a învăţat că sectorul construcţiilor este unul care se reinventează rapid. Aşa cum a făcut-o şi el, indiferent că s-a întâmplat în Franţa, Grecia, Irak, Maroc, Elveţia…

    LafargeHolcim în România

    Pe piaţa locală, gigantul LafargeHolcim este prezent prin compania Holcim, producătoare de ciment şi beton, cu 800 de angajaţi în cele două fabrici – de la Câmpulung (judeţul Argeş) şi Aleşd (judeţul Bihor) – şi în celelalte unităţi de prelucrare a cimentului din ţară.

    În 2018, afacerile Holcim în România au fost de 1.270,6 milioane de lei, în creştere cu 20% faţă de anul anterior. Profitul a urcat cu 23% faţă de anul anterior şi s-a situat la 182,1 milioane de lei. Astfel, marja de profit a Holcim România a fost anul trecut de peste 14%.

    Recent, Holcim România a cumpărat grupul Somaco de la fondul de investiţii Oresa Ventures, într-o tranzacţie de peste 60 de milioane de euro care aşteaptă încă acordul Consiliului Concurenţei.

    Pe plan local, operaţiunile LafargeHolcim sunt conduse, de la începutul anului 2018, de Horia Adrian, de asemenea cu experienţă peste graniţe. El a început să lucreze în 2000 pentru Holcim, fiind iniţial responsabil cu dezvoltarea businessului pentru agregate şi betoane. După patru ani, a fost trimis în Azerbaidjan pentru a coordona activitatea companiei de acolo, iar după şase ani s-a mutat la Moscova, pentru a conduce Holcim Rusia. La începutul lunii februarie 2018, Horia Adrian a preluat funcţia de CEO al Holcim România, dar şi pe cea de market head al Lafarge Holcim pentru Europa emergentă, conducând activitatea din Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan şi Republica Moldova.

  • Reportaj: Minunea de piatră a lumii moderne – VIDEO

    Văzute de sus, capitala Amman şi împrejurimile se arată ca un tărâm roşiatic infinit, cu aşezări risipite într-o întindere deşertică. Luată la pas însă, Iordania îţi oferă şi deşert, şi mare, şi piatră. Multă piatră. Poate cel mai reprezentantiv în acest sens este oraşul Petra – un nume mai sugestiv de atât nu se poate. Săpat efectiv în stâncă, Petra este o evocare a civilizaţiei antice a nabateenilor. Dar să o luăm cu începutul.

    Din Bucureşti în Amman, zborul cu avionul durează puţin peste două ore. Printre companiile aeriene care operează zboruri directe între Bucureşti şi Amman se numără operatorul aerian low cost Ryanair, care a lansat zboruri pe această rută în aprilie 2018, dar şi Tarom.

    Cetatea din Amman, care datează din secolul IX î.Hr., ilustrează cel mai bine suma civilizaţiilor care au păşit pe pământ iordanian de-a lungul istoriei.
    „Citadela cuprinde, prin ruinele diferitelor tipuri de construcţii, cinci civilizaţii: amonită, greacă, romană, bizantină şi musulmană”, spune Nasser Abu-Rezeq, ghid turistic iordanian. Amoniţii au fost primul popor prezent pe aceste tărâmuri, în urmă cu mii de ani, în Epoca de Fier, Amman fiind principala lor aşezare, după cum arată datele afişate chiar la intrarea în cetate.

    Ulterior, au venit grecii, iar mai târziu romanii şi bizantinii, care au rămas acolo până ce au fost eliminaţi de arabi. În timpul amoniţilor, oraşul purta numele Rabbath Ammon, urmând ca, în timpul grecilor şi al romanilor, să se numească Philadelphia, după regele Egiptului din perioada 283 î.Hr. – 246 î.Hr., Ptolemeu al II-lea Philadelphus. Abia în secolul al VII-lea d.Hr., oraşul a fost denumit Amman de către musulmani. Toate aceste civilizaţii, încapsulate în câţiva metri pătraţi, fac din Amman un muzeu în aer liber, menit să ilustreze toată moştenirea istorică pe care o poartă în spate. Azi, în capitala Iordaniei locuiesc atât musulmani, cât şi creştini, iar locuitorii spun că nu există conflicte între cele două religii, motiv pentru care şi ţara este paşnică. Totuşi, populaţia de aproximativ 10 milioane de locuitori este predominant musulmană, în proporţie de 95%. Doar 4% sunt creştini şi 1% alte religii.

    „Amman este aşezat pe şapte coli­ne, motiv pentru care în oraş nu prea există biciclete. E uşor să cobori dealurile cu ele, dar e mai dificil la urcat”, spune ghidul turistic. Şi, într-adevăr, puţine sunt bicicletele care se arată pe străzi, însă de maşini oraşul nu duce lipsă. De altfel, la ceas de seară, chiar şi în timpul săptămânii, Ammanul forfoteşte de aglomeraţie. Fie că sunt turişti sau localnici, oamenii fac din Amman o capitală a agitaţiei, peste care plutesc, din loc în loc, arome de condimente – toate soiurile pe care vi le puteţi imagina, dar şi miresme de beţişoare parfumate, falafel şi migdale prăjite.

    Din loc în loc, în spaţii mici cu deschidere la stradă, sunt comercianţi care vând suc de zahăr. Practic, cineva îndeasă o trestie de zahăr într-un aparat care o stoarce pentru a scoate şi ultima picătură de licoare dulce. Dacă însă această băutură nu a fost suficient de dulce, mai există un desert despre care iordanienii spun că nu doar merită, ci trebuie încercat: kanafeh. Servit obligatoriu cald, preparatul este făcut din cataif şi un tip special de brânză, fie de vaci, fie de capră. Siropul de zahăr este şi el parte din reţetă, iar servirea se face dintr-o tavă rotundă imensă, din care vânzătorul taie „din ochi” porţii pentru cumpărători, care, mai apoi, mănâncă desertul în picioare afară, alături de alţi pofticioşi, creând astfel o adevărată comunitate de papile gustative îndulcite la maximum.

    Minunea de piatră a lumii moderne

    La aproximativ trei ore de mers cu maşina din Amman spre sud, drumurile duc, trecând prin peisaje fie deşertice, fie împietrite la propriu, către Petra, perla coroanei Iordaniei şi una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne. Petra este, de fapt, o întoarcere în timp, pe care e mai fascinant s-o vezi mai degrabă goală de turişti, locul fiind mai tot timpul înţesat de numărul mare de paşi care calcă pe pietrele lucioase şi pe alocuri alunecoase. Turişti din toată lumea vin în Petra, mulţi şi din România. De altfel, turismul este, pentru Iordania toată, o sursă importantă de venit, reprezentând 17% din Produsul Intern Brut (PIB) al ţării, potrivit lui Nasser Abu-Rezeq. Spre comparaţie, în România, contribuţia turismului la PIB a fost sub 3% în 2017. În acelaşi an, cei circa 4 milioane de turişti străini au adus venituri de circa 4,6 miliarde de dolari în Iordania, potrivit datelor Băncii Centrale a Iordaniei, citate de presa locală.

    Făcut în întregime din rocă de culoare roşiatică, Petra este un oraş antic, săpat de civilizaţia nabateană, în urmă cu mai bine de 2.000 de ani. Locul era folosit şi ca spaţiu de realizare a tranzacţiilor cu mătase sau condimente între China, India şi Arabia Saudită pe de o parte, şi Egipt, Siria, Grecia şi Roma, de cealaltă parte, devenind astfel cel mai important centru comercial al peninsulei arabe.

    Petra a fost capitala nabateenilor până în anul 106 d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman, în timpul împăratului Traian, în aceeaşi perioadă în care avea loc şi al doilea război daco-roman. Nabateenii au continuat să se extindă şi să locuiască în Petra, care a fost abandonată în secolul al XIV-lea şi redescoperită abia în 1812, de un explorator elveţian, Johan Ludwig Burckhardt.

    Cea mai spectaculoasă sculptură din Petra este Trezoreria, o clădire săpată integral în piatră, la fel ca toate celelalte clădiri atipice din oraşul antic. Locul apare în scena finală a filmului „Indiana Jones şi ultima cruciadă”. Mai există însă şi alte construcţii cel puţin la fel de spectaculoase, precum mănăstirea, teatrul, mormintele sau locuinţele săpate în piatră ale nabateenilor.

    Prin Petra te-ai putea plimba parcă la nesfârşit, fără să te plictiseşti, ca într-un labirint, deşi totul în jur e doar piatră şi, pe alocuri, peisajul e pigmentat de beduini însoţiţi de catâri, cai ori cămile. Din loc în loc, stau copii arşi de soare, veniţi la „vânătoare” de turişti, singura lor marfă de vânzare fiind – aţi ghicit! – pietrele culese de pe drumurile Petrei. Toţi ghizii le recomandă însă turiştilor să nu-i încurajeze pe cei mici prin cumpărături, ci să-i trimită la şcoală, acolo unde părinţii, de multe ori, nu-i lasă să meargă.

    „Dacă îi întrebaţi, vor spune că nu au şcoli. De fapt, au trei şcoli în Petra la care pot merge”, spune Nasser Abu-Rezeq.

    Nu doar copiii sunt însă comercianţi de ocazie în Petra, ci şi adulţii, dintre care unii au şi învăţat câteva cuvinte româneşti, cu care se laudă când au ocazia.
    „Avem o mulţime de turişti români aici”, spune Salah Alamarat, un comerciant din Petra, care vinde smirnă, tămâie şi alte suveniruri pe alese.

    Dincolo de universul de piatră însă, Petra poate fi şi o experienţă culinară delicioasă. Atelierele de gătit Petra Kitchen din localitatea Wadi Musa – dezvoltată în jurul sitului Petra – îi iniţiază pe doritori în lumea gastronomică iordaniană, astfel că, la finalul a două-trei ore de gătit, puteţi să constataţi că din mâinile voastre – şi ale celorlalţi bucătari amatori – au ieşit supe de linte, salate tradiţionale precum fatoosh ori tabbouleh, zucchini umpluţi în sos de roşii sau în iaurt… Şi lista poate fi cât de lungă vreţi voi. Iar aromele, cât de intense vor bucătarii să fie.

    Agricultură din piatră seacă

    O călătorie în Iordania nu e completă fără Marea Moartă, aşa că, mergând spre nord de această dată, dacă pornim din Petra, se ajunge uşor la una dintre cele mai sărate ape din lume şi corpul de apă cel mai jos de pe Pământ, având oglinda apei la aproximativ 420 de metri sub nivelul mării. Gradul ridicat de salinitate face ca apa să semene mai mult cu un ulei decât cu orice altă apă de mare. Iar limpezimea ei face Marea Moartă chiar şi mai spectaculoasă, pe lângă faptul că, indiferent că ştii sau nu să înoţi, poţi pluti în voie pe luciul apei. Pericolul este însă ca, la un moment, marea să sece, ţinând cont că nivelul apei scade în fiecare an cu aproximativ un metru, iar procesul accelerează.

    În drumul spre mare, de o parte şi de alta a drumului, stau comercianţi ambulanţi de fructe şi legume, care amintesc de obiceiul autohton de a vinde diverse produse rezultate din recolta proprie şoferilor care trec prin faţa curţii. Deşi terenul este arid, iar relieful e făcut preponderent din piatră, iordanienii au găsit metode prin care să întreprindă activităţi agricole, chiar dacă la o scară mai redusă decât în alte părţi ale lumii. În locurile unde nici aceşti comercianţi ambulanţi nu animă călătoria cu maşina, totul este pustiu. Deşertul se întinde cât vezi cu ochii şi doar din loc în loc se întrezăresc în depărtare corturi ale nomazilor, oameni rupţi de lume pentru care roşeaţa nisipului şi a pietrelor este singura certitudine.

    Până la Marea Moartă însă, se poate face un popas la râul Iordan, care, pe o distanţă de 180 de kilometri, este graniţa naturală dintre Iordania şi Israel. În locul considerat cel în care a avut loc botezul lui Hristos de către Ioan Botezătorul, există o limită care ilustrează exact separaţia dintre cele două state. Locul poartă numele Betania (Bethany). Iordania este şi ţara cu un deşert asemănător reliefului de pe planeta Marte, Wadi Rum, unde s-au filmat numeroase filme de-a lungul timpului, printre care şi „Marţianul” (2015). Deşertul este cunoscut şi pentru că acolo se pot face zboruri cu balonul cu aer cald sau sand ski, o activitate similară schiului, însă pe nisip. Roşu, la fel ca restul ţării.

  • Angela Merkel promite Iordaniei un ajutor de 100 de milioane de dolari

    Angela Merkel a efectuat o vizită în Iordania în contextul în care la Berlin s-au intensificat disensiunile din cauza imigraţiei.

    În cursul întrevederii pe care a avut-o cu regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, Angela Merkel a anunţat un împrumut de 100 de milioane de dolari, în plus faţă de ajutorul acordat de Germania, de 384 de milioane de euro (442 de milioane de dolari).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La pas prin perla Orientului Mijlociu

    Am aterizat în Amman, capitala şi cel mai mare oraş al Iordaniei, atunci când soarele se pregătea să-şi facă loc pe cer.

    Iarna are un miros specific în fiecare ţară, dar parcă aici nu avea mirosul clasic de frig. Asta deşi în ianuarie temperaturile se apropie de pragul negativ chiar şi în perla Orientului Mijlociu. Mirosea parcă a nisip încins la malul mării.

    Covoarele de la aeroportul Amman sunt primul semn că ai ajuns în Orient, deşi cel mai mare oraş al Iordaniei este un amestec între modern, cu clădiri înalte, bulevarde largi şi oameni grăbiţi să ajungă la job, şi tradiţional, cu moschei, dar şi biserici creştine, care îi aşteaptă pe muritori la slujbă.

    Amman este la mai puţin de oră de mers cu maşina de Marea Moartă, cel mai jos loc de Pământ, locul unde temperaturile din ianuarie sunt numai bune pentru câteva ore la plajă şi o baie în apa sărată. În ianuarie, când la Bucureşti iarna debuta într-un final cu minus în termometre şi cu un praf de zăpadă, un grup de chinezi şi altul de europeni se relaxau înotând în Marea Moartă.

    Alţii stăteau la plajă acoperiţi cu vestitul nămol de la Marea Moartă. Peisajul este parcă desprins de pe planeta Marte, fiind animat ici-colo de verdele grădinilor construite în jurul hotelurilor, dar şi de zâmbetele iordanienilor, pe care le vezi la orice pas.

    De altfel, turismul este unul dintre cele mai importante sectoare din punct de vedere al contribuţiei la PIB-ul Iordaniei, cei aproximativ 4 milioane de turişti străini aducând anul trecut ţării venituri de circa 4,6 miliarde de dolari, conform datelor Băncii Centrale a Iordaniei, citate de către presa locală. Regatul Haşemit al Iordaniei, numit după râul în care a fost botezat Isus, are puţin peste 10 milioane de locuitori şi un PIB nominal în 2016 de 39,5 miliarde de dolari. Populaţia este predominant musulmană, în proporţie de circa 95%; doar 4% sunt creştini şi 1% alte religii. Ţara este o monarhie constituţională, iar regele deţine prerogative extinse.

    Turismul este atât de important pentru această ţară încât ”s-a înfiinţat chiar şi Poliţia Turistică, pentru a proteja turiştii“, spune Adel Mahadin, un ghid de turism iordanian care şi-a petrecut peste două decenii din viaţă în România, iar acum însoţeşte anual mii de turişti, inclusiv români, şi le arată cele mai frumoase destinaţii din Iordania.

    Alături de ghid, un agent de poliţie însoţeşte fiecare grup de turişti, iar aceasta este doar una dintre măsurile de siguranţă luate de iordanieni, alături de cele de la intrarea în hoteluri sau în oraşe. Cu toate acestea, tensiunea lipseşte, iar viaţa în Iordania merge agale, cu oameni care trăiesc din comerţ, din puţina agricultură pe care o pot face în ”marea de deşert“ şi de piatră şi în special din turism.

    În aceşti munţi de piatră a fost construit de către nabateeni (un popor nomad) oraşul Petra, care este astăzi unul dintre cele mai mari situri arheologice din lume. Iar acest oraş care s-a conservat vreme de mai bine de două milenii şi-a câştigat pe merit locul în rândul celor mai mari minuni ale lumii. Drumul turiştilor prin Petra începe fără a da indicii despre comorile care se află în acest loc, însă treptat sesizezi de ce o zi este puţin pentru a descoperi acest loc. După ce parcurgi un drum printre stânci timid înălţate, care arată doar câteva detalii din ceea ce însemna acest oraş, te întâmpină mai întâi un defileu (siq), cu pereţi înalţi de stâncă roşiatică, pereţi care te lasă să vezi doar cerul albastru. Drumul îngust te conduce către inima oraşului şi către cea mai fotografiată construcţie din Petra, şi anume Trezoreria, o clădire în stil grecesc săpată în stânca auriu-roşiatică, conform arheologilor cu trei secole înaintea erei noatre. Urbea se continuă cu numeroase clădiri săpate în piatră care au servit ca teatru, mănăstire sau morminte. Iar cămilele şi beduinii pe care îi vezi la orice pas te introduc în atmosfera plină de istorie a locului. Dacă ajungi să crezi că ai văzut toată Petra, în fapt ai văzut doar o parte. Se crede că nici un sfert din ceea ce înseamnă acest oraş nu este descoperit, restul ”dormind“ încă sub pământ. După ce mergi kilometri întregi printre munţi, o pauză pentru relaxare devine obligatorie.

    ”Foarte puţini ştiu că Iordania este şi o destinaţie de relaxare. De exemplu, dacă vrei să petreci o săptămână în Iordania, poţi face un popas în Amman pentru a vedea cum arată viaţa de noapte din Orientul Mijlociu, apoi traseul poate include Marea Moartă, unde te poţi bucura de acest spa natural. Poţi merge într-un jeep la safari sau admira stelele în deşertul Wadi Rum şi, bineînţeles, poţi vizita oraşul antic Petra. Şi în final te poţi relaxa la Marea Roşie şi poţi face diving“, a spus Leyla Kadiroğlu, CEO al Prestige Tours, companie de turism parte din grupul turc Calypso Tour.

    Compania va lansa începând cu luna martie zboruri charter către staţiunea Aqaba, de la malul Mării Roşii, din Iordania, şi aşteaptă un număr de 5.000 de turişti români pentru această destinaţie. De altfel, anual în această destinaţie merg câteva mii de români pe cont propriu. Localnicii spun că ai nevoie de cel puţin două săptămâni pentru a vedea toate comorile Iordaniei. Iar din experienţele trăite în Iordania nu trebuie să lipsească o masă în deşert în compania beduinilor pentru a descoperi, între comorile ţării, şi pe cele gastronomice.

  • Melania Trump şi Regina Rania Iordaniei, lecţie de stil şi eleganţă la Casa Albă

    Preşedintele Trump a scris pe o reţea de socializare: ” Sunt onorat să urez bun venit regelui Abdullah al II-lea şi Reginei Rania a Iordaniei la Casa Albă. Lucrând împreună, Statele Unite ale Americii şi Iordaniei pot ajuta şi contribui la pace şi stabilitate în Orientul Mijlociu, dar şi pentru oamenii din întreaga lume”.

    Citiţi mai multe şi vedeţi imagini pe www.one.ro

  • Scriitor iordanian, asasinat în faţa tribunalului unde era judecat pentru blasfemie

    Nahid Hattar a fost împuşcat de trei ori în faţa unui tribunal din capitala iordaniană Amman.

    Atacatorul a fost arestat şi poliţia anchetează crima.

    Hattar a fost arestat în luna august pentru 15 zile, fiind acuzat de blasfemie.

    Caricatura distribuită de acesta înfăţişează un bărbat care fumează în timp ce stă întins în pat alături de două femei şi îi cere lui Allah să-i aducă băutură.

    Scriitorul a declarat că scopul caricaturii nu era acela de jigni, ci acela de a expune viziunea islamiştilor radicali despre Paradis.

  • Israelul şi Iordania au ajuns la un acord cu privire la noi măsuri pe Esplanada Moscheilor din Ierusalim

    Probleme legate de Esplanadă se află în centrul valului de violenţe din ultima perioadă între israelieni şi palestinieni.

    Kerry a făcut acest anunţ în urma unor negocieri în Iordania, custodele oficial a ceea ce evreii numesc Muntele Tempului, iar musulmanii Haram al-Sharif.

    El a anunţat totodată că Israelul şi-a reînnoit angajamentul de a menţine regulile actuale.

    Cel puţin opt israelieni au fost ucişi, iar alţi zeci răniţi în atacuri cu cuţitul sau cu arme de foc comise de palestinieni, în urma unor zvonuri potrivit cărora Israelul ar fi plănuit să schimbe regulile – ceea ce autorităţile israeliene au dezminţit.

    De asemenea, peste 50 de plastinieni, inclusiv presupuşi atacatori, au fost ucişi în ultimele săptămâni.

     “Primul pas”

    Kerry, care se află într-un turneu în regiune, s-a întâlnit sâmbătă, la Amman, cu liderul palestinian Mahmoud Abbas şi a fost primit de către regele Abdullah al II-lea al Iordaniei.

    “Toate violenţele şi incitările la violenţă trebuie să înceteze. Liderii trebuie să conducă”, a declarat Kerry pentru presă.

    Între alte măsuri, el a anunţat o monitorizare video nonstop şi agrementul Israelului de a reafirma rolul istoric al Iordaniei de custode al complexului religios.

    “Există probleme suplimentare grave, de securitate şi de altă natură, între israelieni şi palestinieni, care trebuie să fie abordate, dar noi am convenit că acesta este primul pas în vederea creării unui spaţiu care să ne permită să reluăm aceste măsuri şi dialogul”, a declarat şeful diplomaţiei americane.

    Kerry s-a întâlnit cu premierul israelian Benjamin Netanyahu joi şi a declarat că în cadrul discuţiei au apărut idei care merită explorate.

    Secretarul de Stat american urma să plece, sâmbătă seara, către Arabia Saudită, pentru negocieri cu lideri regionali.

    Poliţia israeliană a anunţat că a împuşcat mortal un presupus atacator palestinian, sâmbătă, în nordul Cisiordaniei.

  • Regele Abdullah al Iordaniei cere combaterea terorismului, numindu-l “un al III-lea război mondial”

    În discursul la ONU, regele Iordaniei a vorbit despre lupta împotriva reţelei teroriste sunnite Stat Islamic, despre situaţia din Ierusalim şi despre criza refugiaţilor sirieni.

    “Viitorul omenirii este ameninţat de islamiştii care sunt activi la nivel global”, a spus regele Abdullah al Iordaniei.

    “Aceste grupuri care se abat de la doctrina islamului se folosesc de suspiciune şi de ignoranţă pentru a-şi extinde puterea; mai rău, îşi arogă libertatea de a distorsiona cuvântul lui Allah, pentru a justifica cele mai atroce crime”, a spus suveranul iordanian.

    “Suntem toţi uniţi în convingerea că aceste forţe trebuie învinse. Trebuie să ne imaginăm cum ar arăta viitorul nostru într-o lume cu crime masive, cu decapitări publice, cu sclavie. Eu am numit această criză un al III-lea război mondial şi cred că trebuie să ripostăm cu intensitatea adecvată. Sunt necesare acţiuni colective pe toate fronturile”, a insistat regele Iordaniei, pledând pentru o campanie ideologică globală împotriva extremiştilor.

    “Comunitatea globală trebuie să îşi unească eforturile, să iubească aproapele şi să manifeste respect pentru cei diferiţi faţă de noi”, a cerut regele Abdullah al II-lea.

    “Fenomenul terorismului, care are efecte grave, necesită abordări politice, economice şi de securitate ale tuturor naţiunilor şi popoarelor. Este clar că tensiunile şi conflictele au contribuit la apariţia organizaţiilor teroriste. În plus, comunitatea internaţională are obligaţia de a găsi soluţii şi a ajuta milioanele de refugiaţi din regiunea Orientul Mijlociu”, a pledat suveranul iordanian.

     

  • Cosmetic Plant previzionează afaceri cu 10% mai mari în 2015

    Producătorul local de cosmetice Cosmetic Plant a înregistrat în prima jumătate a acestui an afaceri de 5 milioane de lei,  în creştere cu 20% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, primul semestru a însemnat pentru companie şi majorarea exporturilor cu 130% şi intrarea pe noi pieţe.

     „Majorarea vânzărilor Cosmetic Plant cu 20% în primele şase luni din acest an, la cca. 5 milioane de lei, comparativ cu perioada similară a anului precedent, a fost influenţată de mai mulţi factori. Creşterea notorietăţii brandului şi a încrederii clientelei în calitatea produselor noastre a permis o mai bună penetrare a pieţei şi o prezenţă mai accentuată la raft prin lărgirea reţelei de distribuţie”, a declarat Susana Laszlo, director general al Cosmetic Plant.

    Ea a subliniat, de asemenea, că prima parte a anului a adus extinderea pe piaţa din Moldova, prin stabilirea unor noi parteneriate, şi începutul livrărilor către lanţul de hypermarketuri Auchan. Modificările realizate în 2014 în gama sortimentală au fost şi ele benefice pentru creşterile raportate în acest an. În plus, lansarea de noi produse în ultimele luni au determinat majorarea business-ului Cosmetic Plant.

    În ceea ce priveşte produsele livrate, reprezentanta companiei arată că şi în termeni de volum vânzările s-au majorat. Astfel, dacă în prima jumătate a anului trecut au fost vândute cca. 500.000 de produse, în 2015 au fost comercializate 600.000 de produse din toate gamele companiei.

    „În topul vânzărilor noastre în primul semestru se află gamele tradiţionale – Gălbenele şi Cătină, dar şi gamele moderne – Argan / Aloe, BIOLIV şi Q10 + ceai verde. În plus, în această perioadă, gama Q10 + ceai verde a raportat o creştere de aproape 35%, iar gama de produse speciale pentru îngrijirea picioarelor şi-a majorat vânzările cu 30%”, a completat Susana Laszlo. 

    În ceea ce priveşte exporturile, primele şase luni ale anului în curs au adus un avans cu 130% a vânzărilor realizate peste hotare, compania dând startul exporturilor în Iordania, Portugalia şi Republica Moldova.

    În ceea ce priveşte planurile Cosmetic Plant pentru anul în curs, Susana Laszlo estimează că business-ul companiei va creşte cu peste 10% comparativ cu 2014. Această evoluţie va fi puternic influenţată de vânzările de produse destinate îngrijirii solare, ce reprezintă un important procent din business-ul companiei.

    „De asemenea, un impact pozitiv în business-ul companiei în acest an îl vor avea şi investiţiile în retehnologizare pe care le avem în plan până la finele anului”, a mai spus Susana Laszlo. Potrivit afirmaţiilor sale, Cosmetic Plant are în curs de implementare un nou proiect de retehnologizare cofinanţat de Uniunea Europeană.

    Cosmetic Plant este o afacere de familie înfiinţată în 1991 la Cluj-Napoca. Compania este prezentă la nivel naţional în reţelele Auchan, Cora – România Hypermarche, DM DrogerieMarkt, Profi, farmaciile Catena şi Remedium, Plafar şi alte magazine naturiste din ţară. Produsele companiei sunt prezente şi pe plan extern în ţări precum Grecia, Germania, Marea Britanie, Portugalia, Republica Moldova, Iordania, Liban, Austria şi Ungaria.

  • Pentagonul, criticat după ce un oficial a dezvăluit implicarea Iordaniei într-un plan împotriva SI

    Oficialii de la Pentagon au recunoscut luni că un ofiţer, care a oferit reporterilor informaţii sub acoperirea anonimatului, a făcut această greşeală. Politica Pentagonului este să discute despre sprijinul acordat de alte ţări în operaţiunile sale împotriva extremiştilor din Irak şi Siria doar după ce statele respective anunţă public aceste contribuţii. În cazul Iordaniei, acest lucru nu s-a întâmplat, a precizat un oficial din Departamentul Apărării.

    “Oficialul fie a făcut o greşeală, fie a dat informaţii intenţionat pentru a pune planurile administraţiei privind Siria într-o lumină mai bună, într-o încercare de a respinge criticile conform cărora administraţia a ratat eforturile de a ajuta rebelii sirieni“, a apreciat James Phillips, analist de securitate naţională la The Heritage Foundation.

    Ultima scurgere de informaţii intervine în contextul în care administraţia Barack Obama este criticată deja pentru că a dezvăluit prea multe detalii despre un plan militar de recucerire a oraşului irakian Mosul, controlat de gruparea Stat Islamic, la o conferinţă a Pentagonului de săptămâna trecută.

    În cadrul aceleiaşi conferinţe a fost dezvăluită informaţia potrivit căreia Iordania ar fi dispusă să antreneze rebelii sirieni, iar centrul de antrenament ar urma să fie pregătit înaintea celor din alte ţări implicate în acest plan. Pentru a ascunde această greşeală, Pentagonul a eliminat orice referire la Iordania din transcrierea conferinţei.

    Iordania, un aliat important al Statelor Unite, ar putea fi expusă la ameninţări în urma acestei greşeli. Ambasada iordaniană la Washington nu a răspuns la cererile de comentarii pe această temă.