Acum, toate politicile guvernamentale, ale băncilor centrale şi alte instituţiilor financiare internaţionale ţintesc lichiditatea şi solvabilitatea, fie că este vorba de persoane fizice ori de companii. Astfel, pachete de stimuli fiscali şi monetari au fost adoptate de aproape toate guvernele lumii în încercarea de a limita impactul negativ al acestui blocaj (lockdown): şomaj tehnic, amânarea plăţilor de taxe, suspendarea/amânarea ratelor la credite sau a maturităţii acestora.
Ritmul de recuperare a economiilor lumii va depinde de politicile pe care guvernele şi companiile le-au luat şi vor continua să le ia în fiecare dintre cele două etape ale crizei generate de pandemia COVID-19. Încă ne aflăm în prima fază a acestei situaţii fără precedent, în care menţinerea cât mai multor locuri de muncă şi a lanţurilor de producţie şi comerciale sunt esenţiale. Acum, toate politicile guvernamentale, ale băncilor centrale şi alte instituţiilor financiare internaţionale ţintesc lichiditatea şi solvabilitatea, fie că este vorba de persoane fizice ori de companii. Astfel, pachete de stimuli fiscali şi monetari au fost adoptate de aproape toate guvernele lumii în încercarea de a limita impactul negativ al acestui blocaj (lockdown): şomaj tehnic, amânarea plăţilor de taxe, suspendarea/amânarea ratelor la credite sau a maturităţii acestora.
În prima fază a crizei pandemice ajutorul financiar este orientat către sectoarele esenţiale – sănătate, producţie şi distribuţie de alimente, infrastructură esenţială şi utilităţi – şi către menţinerea pe cât posibil a structurii economiei – prin mutarea poverii financiare de la companiile care şi-au suspendat activitatea către stat. În a doua etapă a crizei, după ce vârful acesteia va fi depăşit, va fi nevoie de un plan de relansare economică. În ambele etape, rolul politicilor guvernamentale este vital, prin modul de intervenţie şi dozajul efortului astfel încât resursele să nu fie risipite, ci distribuite sustenabil. Scopul este revenirea pe cât posibil la structura economiei de la momentul apariţiei crizei.
În acest context, analiza măsurilor pe care le iau diferite state reprezintă un exerciţiu util care indică care sunt cele mai bune practici la nivel global. Totuşi, intensitatea şi, implicit, efectul acestor măsuri, depind de specificul fiecărei economii. Deşi se confruntă cu dificultăţi nemaiîntâlnite pentru că actuala criză nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a experimentat în ultimele zeci de ani, statele dezvoltate au capacitatea de a ”inunda” cu bani economiile pentru a atenua implicaţiile crizei. În schimb, economiile emergente, aşa cum este a României, au posibilităţi mult mai reduse de a asigura lichiditate, iar dependenţa de investitorii globali va creşte.
Ce a făcut România. Ce au făcut alte state din regiune
În România, având în vedere efectul de domino în economie generat de închiderea multor activităţi, atât guvernul, cât şi banca centrală au anunţat foarte rapid măsuri de sprijin.
Măsurile fiscal-bugetare anunţate de guvernul României până în prezent reprezintă aproximativ 2% din PIB şi includ în principal: fonduri suplimentare pentru sistemul de sănătate, şomaj tehnic de 75% din maxim salariul mediu brut pe ţară, inclusiv acoperirea parţială a salariilor lucrătorilor independenţi, amânarea plăţii taxelor pe durata stării de urgenţă şi a altor 30 de zile după încheierea acesteia, garanţii iniţiale de 10 miliarde lei pentru IMM-uri. Alte măsuri vizează rambursarea mai rapidă a TVA, suspendarea executării silite la debitorii restanţi, amânarea plăţii impozitului pe proprietate cu trei luni, cu menţinerea bonificatiei de 10%.
În plan monetar-financiar, Banca Naţională a luat o serie de decizii vizând: reducerea ratei politicii monetare cu 0,5 puncte procentuale până la 2%; furnizarea de lichidităţi instituţiilor de credit prin tranzacţii repo (tranzacţii de răscumpărare cu titluri de stat); achiziţionarea de titluri de stat pe piaţa secundară. Suplimentar, guvernul a adoptat, după consultări cu banca centrală, măsuri de amânare a plăţii ratelor pentru gospodăriile şi întreprinderile afectate de COVID-19 pe o perioadă de până la nouă luni.
În Polonia, pachetul de stimulare fiscală este estimat la 66 miliarde PLN (2,9 la sută din PIB). De asemenea, au fost aprobate noi garanţii de credit şi micro împrumuturi pentru antreprenori, estimate la 75 de miliarde de PLN (3,3% din PIB). Printre măsurile cheie se numără: fonduri suplimentare pentru echipamente şi consumabile pentru spitale; subvenţii salariale pentru angajaţii întreprinderilor afectate şi lucrătorii independenţi; garanţii sporite de la banca naţională de dezvoltare (BGK) pentru întreprinderi; împrumuturi suplimentare pentru microîntreprinderi, amânarea plăţii contribuţiilor sociale şi plata în rate, amânarea sau scutirea de alte impozite; deducerea pierderilor din acest an din impozitele datorate pentru 2021; înfiinţarea unui fond public de investiţii în infrastructură.
În plan monetar-financiar, Banca Naţională a Poloniei a redus rata dobânzii de politică la 1%, a reintrodus operaţiuni de repo pentru a furniza lichidităţi băncilor. A anunţat, de asemenea, achiziţionarea de titluri de stat pe piaţa secundară şi introducerea unui program de finanţare pentru împrumuturile bancare către întreprinderile nefinanciare.
În Ungaria, aproximativ 80.000 de IMM-uri (în special în sectorul serviciilor) vor fi scutite de impozitul pentru întreprinderile mici (plata impozitului de către alte companii din sectoarele afectate va fi amânată până la sfârşitul stării de urgenţă). Au fost realocate cheltuieli de aproximativ 25 miliarde HUF (0,06% din PIB) pentru sectorul sănătăţii. A fost adoptat un moratoriu de plată privind toate contractele de credit şi de leasing financiar valabil până la 31 decembrie 2020 care poate fi extins de către guvern.
În Franţa, a fost aprobată o schemă de garanţie de stat în valoare de 300 de miliarde de euro pentru împrumuturile acordate de bănci sau instituţiile financiare pentru a răspunde nevoilor de lichiditate ale companiilor. Până la 31 decembrie anul viitor, companiile de toate dimensiunile şi formele juridice, cu excepţia celor imobiliare şi financiare, vor putea solicita băncii sau companiei de finanţare un împrumut garantat de stat pentru a-şi susţine fluxul de numerar, reprezentând echivalentul până la 3 luni din cifra de afaceri din 2019 sau doi ani din salariile angajaţilor, în anumite condiţii.
În Germania, a fost adoptat un pachet total de sprijin de 550 miliarde euro pentru protejarea locurilor de muncă şi sprijinirea companiilor (aşa-numitele „scuturi de protecţie” pentru angajaţi şi companii).
România: măsuri de stimulare în contextul unui buget limitat
În timp ce ne uităm la ceea ce fac alte state, ar trebui să vedem care sunt posibilităţile noastre actuale şi să ne ajustăm aşteptările la realitate. România a avut câţiva ani economici foarte buni, iar pentru 2020 era avansată o creştere economică de 4,1%. La momentul aprobării bugetului pentru acest an, deficitul bugetar era stabilit la 3,6%. Recent, Banca Mondială a revizuit în scădere semnificativă această estimare, până la 0,3%. FMI are o prognoză mult mai pesimistă decât Banca Mondială şi se aşteaptă la o contracţie de 5%. Din păcate, în ciuda creşterii din ultimii ani, politicile fiscale au fost prociclice, reducând spaţiul fiscal atât de necesar în condiţii de criză.
De exemplu, cele mai recente date despre execuţia bugetară disponibile la Ministerul Finanţelor, aferente primelor două luni, consemnează venituri bugetare de 51,28 mld lei şi cheltuieli de 59,57 mld lei. Aproape 40 mld lei din totalul cheltuielilor sunt cele cu personalul şi asistenţă socială, capitole care au avut creşteri faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut de 10%, respectiv 16%. Ca urmare deficitul bugetar a ajuns la 0,75% din PIB pe primele două luni, nominal fiind de 8,3 mld lei. Raportarea deficitului s-a făcut încă la PIB-ul estimat în toamnă, cu creşterea economică estimată de 4,1%.
Principalele surse de venituri bugetare sunt taxele pe consum (TVA şi accize reprezintă 25 mld lei în primele două luni), contribuţiile de asigurări (22 mld lei) şi impozitul pe salarii şi venit (4,2 mld lei).
Pe scurt, apariţia acestei crize a găsit finanţele ţării într-un dezechilibru, fapt anticipat de economişti, dar ignorat de guvernanţi în anii anteriori: deficitele bugetare anuale care s-au accentuat în ultimii ani. Cheltuielile permanente/fixe au crescut ajungând la circa 75% din buget, în timp ce încasările din impozite şi taxe au rămas la un nivel foarte scăzut, de circa 26% din PIB faţă de media de 40% din PIB în UE. Deşi datoria publică este redusă, de circa 35% din PIB, România are un rating suveran BBB-, iar încă o coborâre ar trimite-o în categoria nerecomandată pentru investiţii, având drept consecinţă imediată creşterea costurilor de finanţare.
Cea mai recentă analiză Eurostat la nivelul UE 28, pentru anul 2018 arată că în medie deficitul bugetar a fost de 0,6% din PIB, cu 13 state înregistrând excedent bugetar. Doar două state au avut deficite egal sau mai mare decât plafonul de 3% din PIB stabilit prin tratatul de la Maastricht – Cipru (4,4%) şi România (3%), însă Cipru a avut o situaţie specifică legată de restructurarea bancară. Aceste cifre arată că, în ciuda creşterii economice din ultimii ani, finanţele publice s-au deteriorat, fapt ce va îngreuna atragerea finanţării în perioada dificilă care urmează. Când analizăm comparativ pachetele de măsuri pentru sprijinirea economiei luate de alte state, trebuie să le punem în acest context chiar dacă nu ne avantajează. Polonia, de exemplu, a avut deficit bugetar de 0,4% din PIB în 2018, iar pentru 2020 îşi propusese echilibru bugetar, însemnând venituri egale cu cheltuielile.
În actuala situaţie, în care unul din cinci angajaţi din România are deja contractul de muncă suspendat, multe companii nu mai pot să îşi plătească obligaţiile fiscale, consumul încetineşte, cu excepţia celui de bunuri alimentare, iar deficitul este deja ridicat, identificarea unui pachet de stimulare adecvat al economiei va fi o mare provocare pentru guvern. De curând, ministrul Finanţelor a evaluat deficitul bugetar pentru 2020 la 72,5 miliarde de lei, reprezentând 6,7% din PIB. Totuşi o estimare mai clară a situaţiei bugetului se va putea face abia la finalul lunii mai când impactul crizei se va reflecta în încasările bugetare. Chiar şi cu aceste constrângeri, sprijinul guvernului acordat întregului mediu de afaceri este esenţial pentru a arăta solidaritate şi a da încredere economiei, un capital de multe ori mai important decât cel financiar. Deşi cifrele nu dau motive de optimism pentru că resursele sunt limitate, ar trebui ca măsurile pe care guvernul le va lua în a doua etapă a crizei, când trebuie repornită economia, sa facă parte dintr-un plan bine gândit, cu paşi concreţi de implementare şi care să nu se lase afectat de ciclul electoral din acest an.
Ionuţ Simion este Country Managing Partner în cadrul companiei de consultanţă fiscală PwC România