BusinessMagazin

Tag: Ionut Dumitru

  • Dezbatere pe bugetului statului în 2024 la ZF Live: Este un buget imprudent, nerealist, decuplat de realităţile economice

    ♦ „Este un buget electoral, cu riscuri mari” ♦ „Soluţia este refacerea bugetului. Refacerea pe nişte baze care să fie realiste, în concordanţă cu situaţia actuală şi cu perspectivele macro de anul viitor. Nu văd altă soluţie, pentru că diferenţele sunt destul de mari între proiecţii şi ce poate să ducă economia.”

    Bugetul statului pentru anul 2024 este nerealist, cu venituri supraesti­mate şi cheltuieli subes­ti­mate, similar cu bugetul pentru 2023, când încă din primele două luni s-a văzut că realitatea din teren este departe de proiecţia bugetară, au spus cei trei economişti care au participat joi la dezbaterea pe buget de la emisiunea de business ZF Live.

    „Soluţia este refacerea bugetului, adică efectiv altă soluţie nu văd. Refacerea pe nişte baze care să fie realiste, în concordanţă cu situaţia actuală macro şi cu perspectivele macro de anul viitor. Nu văd altă soluţie, pentru că diferenţele sunt destul de mari între proiecţii şi ce poate să ducă economia”, a spus Laurian Lungu, doctor în economie la Cardiff Business School, la ZF Live, proiect susţinut de Orange Business.

    Mai mulţi actori, inclusiv din mediul privat, au denunţat bugetul pe 2024. Confederaţia patronală Concordia, care face 30% din PIB-ul României a avizat negativ bugetului în Consiliul Economic şi Social (CES), pentru că nu a existat nicio consultare cu mediul privat. De asemenea, joi a emis şi Consiliul Fiscal, condus de Daniel Dăianu, opinia preliminară asupra bugetului de stat şi principala concluzie a fost că bugetul nu este realist, iar deficitul bugetar din 2024 ar putea chiar depăşi deficitul de 6% din PIB din 2023.

    Prudenţa ar fi trebuit să fie cuvâ­ntul de ordine pentru bugetul pe 2024, este de părere profesorul universitar Liviu Deceanu, de la facultatea de economie a Universităţii Babeş Bolyai din cluj-Napoca: „Cuvântul responsabilitate ar fi trebuit să fie cuvântul cheie pentru guvernanţi, pentru cei care sunt implicaţi în această propunere de buget. Şi, după părerea mea, nu vorbim de o responsabilitate. Cred că era nevoie de mai multă prudenţă.”

    Bugetul are multe crăpături prin care ar putea să ia apă, sunt de părere toţi cei trei economişti, iar Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi profesor la ASE, remarcă prognoza unui avans al veniturilor cu 19 mld. lei  peste creşterea care vine din expansiunea economică, care, la rândul ei, este supraestimată. Cu alte cuvinte cel puţin, 19 mld. lei sunt mai degrabă dorinţe decât bani pe care se poate baza guvernul.

    „Ne uităm pe partea aceea de care e de fapt recunoscută în mod explicit şi anume 10,5 mld. lei care ar trebui să vină în plus faţă de dinamica bazei macroeconomice din digitalizarea ANAF, la care mai s-au mai adăugat încă 8,5 miliarde din îmbunătăţirea colectării.“

     „Deci în total sunt 19 miliarde de lei care nu sunt justificaţi de dinamica bazelor macroeconomice, baze macroeconomice care sa rândul lor sunt destul de optimiste”, a spus Ionuţ Dumitru.

    Cel mai probabil, mai adaugă Ionuţ Dumitru, situaţia va decurge similar cu anul 2023 şi încă din primele luni de execuţie bugetară se va vedea că bugetul scârţâie: „Clar e un buget electoral până la urmă, cu riscuri mari şi cred că le vom vedea materializate din primele luni de execuţie bugetară. Cred că vor fi necesare corecţii în execuţia bugetară de anul viitor, pentru că lucrurile nu cred că vor evolua conform planului”.

    Bugetul şi măsurile guvernului ar trebui să fie croite astfel încât să stimuleze mediul de business. În schimb, se întâmplă opusul, remarcă Liviu Deceanu: „În momentul de faţă cred că e cazul de prudenţă şi e cazul de a sprijini mai mult mediul privat. Şi mă gândesc aici şi la micii antreprenori, nu doar la companiile mari, mi se pare că se cere, se pretinde tot mai mult antreprenorilor, mediului privat, iar mediul privat este coloană vertebrală a oricărei economii. Şi dacă fragilizăm acest mediu privat, eu cred că premisele pentru a încasa apoi banii scad”.

     

    Liviu Deceanu, profesor la facultatea de economie din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, Cluj-Napoca

    ► După părerea mea, cuvântul responsabilitate ar fi trebuit să fie cuvântul cheie pentru guvernanţi, pentru cei care sunt implicaţi în această propunere de buget. Şi, după părerea mea, nu vorbim de o responsabilitate.

    ► Cred că era nevoie de mai multă prudenţă. Mă frapează faptul că pornim din start cu un deficit de 5% din PIB, în condiţiile în care previziunile pot să nu se împlinească. Anul acesta vorbeam de o creştere economică, iniţial poate de 4% în final şi am avut o creştere economică de 2% deci după părerea mea, este un buget din nou mult prea optimist.

    ► Cred că era nevoie de mai multă prudenţă. Dar, repet, un an electoral înseamnă un an electoral, cu o euforie care până la urmă sigur se va deconta în 2025.

    ► Putem vorbi chiar de riscul de ţară perceput al României, de faptul că este poate şi un risc suveran în creştere. Trebuie să vedem şi agenţiile de rating cum vor reacţiona. Mie mi se pare că ceea ce a subliniat anterior dl. Dumitru este esenţial: avem de-a face cu incertitudine în general, în economia internaţională şi atunci când cuvântul cheie este incertitudinea şi treaba asta se întâmplă deja de ani buni, prudenţi ar trebui să fie regula de bază. Or, din păcate, nu avem această prudenţă.

    ► Noi putem vorbi aici nu numai de deficit, putem vorbi şi de datoria publică, pentru că şi aceasta a crescut. Ne îndatorăm tot mai mult. Sigur, nu suntem în acea zonă portocalie, roşie, de 70, 80, 90% din PIB, ca alte ţări, dar suntem deja la 50%, iar noi ştim că nu e important doar nivelul datoriei, cât şi sustenabilitatea acestuia. Iar atât timp când nu ai un cashflow extraordinar, cât pieţele îţi cer dobânzi tot mai mari pentru a te împrumuta, e clar că nu mergem într-o direcţie bună.

    ► În momentul de faţă cred că e cazul de prudenţă şi e cazul de a sprijini mai mult mediul privat. Şi mă gândesc aici şi la micii antreprenori, nu doar la companiile mari, mi se pare că se cere, se pretinde tot mai mult antreprenorilor, mediului privat, iar mediul privat este coloană vertebrală a oricărei economii. Şi dacă fragilizăm acest mediu privat, eu cred că premisele pentru a încasa apoi banii scad.

    ► Peisajul nu este gri, aşa cum a fost în anii 90, dar dincolo de asta este clar că în momentul de faţă deciziile de politică economică, tot ce înseamnă guvernarea nu lucrează pentru antreprenori, nu lucrează pentru companii şi nu lucrează în folosul economiei.

     

     

    Ionuţ Dumitru, profesor la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti, economistul-şef al Raiffeisen Bank

    ► La o primă privire, în timpul scurt avut la dispoziţie, cred că este destul de clar că veniturile sunt mult supraestimate. Ne uităm pe partea aceea de care e de fapt recunoscută în mod explicit şi anume 10,5 mld. lei care ar trebui să vină în plus faţă de dinamica bazei macroeconomice din digitalizarea ANAF, la care mai s-au mai adăugat încă 8,5 miliarde din îmbunătăţirea colectării. Deci în total sunt 19 miliarde de lei care nu sunt justificaţi de dinamica bazelor macroeconomice, baze macroeconomice care sa rândul lor sunt destul de optimiste.

    ► Dacă ne uităm pe partea de cheltuieli, aşa, la o primă evaluare, cheltuielile par la rândul lor subevaluare, în special pe zona de bunuri şi servicii, care are o dinamică descrescătoare ca procent din PIB în anii următori şi nu prea ne dăm seama de unde. De asemenea, dinamica cheltuielilor de personal, mai ales după 2025, în proiecţia pe termen mediu, scad miraculos cheltuielile de personal până spre 7% din PIB şi nu înţelegem care este raţiunea pentru care s-ar întâmpla lucrul ăsta.

    ► Aş spune că la o primă evaluare, mai degrabă scenariu de bază, cum îl numesc economiştii, ar trebui să fie un deficit bugetar în jur de 6,5% poate chiar mai sus de 6,5% din PIB.

    ► Aş spune că e posibil ca din primele luni de execuţie bugetară de la an să vedem că ce ne-am programat acum e departe de realitate.

    ► Nu ştim cum evoluează activitatea economică şi riscurile, fără doar şi poate, sunt foarte mari şi la adresa creşterii economice. Vedem ce se întâmplă la nivel global, vedem aceste zone de război. Vedem o economie europeană foarte slăbită. Sunt semne de îngrijorare care ar trebui să ne îndemne la prudenţă în programarea bugetară.

    ► Clar e un buget electoral până la urmă, cu riscuri mari şi cred că le vom vedea materializate din primele luni de execuţie bugetară. Cred că vor fi necesare corecţii în execuţia bugetară de anul viitor, pentru că lucrurile nu cred că vor evolua conform planului.

     

     

    Laurian Lungu, doctor în economie la Cardiff Business School

    ► Dacă acest buget ar fi făcut probabil luna septembrie a anului a acestui an, mi s-ar fi părut poate pe undeva aproape realist, în sensul de a avea o creştere economică de 3,4% da, o inflaţie poate aş fi pus-o puţin mai mare, dar în ultimul timp a scăzut destul de mult.

    ► Bugetul este construit pe o imagine perimată a economiei. Practic vedem că avem o încetinire a consumului. Ne uităm că în trimestrul al treilea vânzările cu amănuntul practic a avut o contribuţie negativă la creştere a PIB.

    ► Deci practic vedem că previziunile pe acest an s-au menţinut la 2% din PIB în jurul doi 2,3% din PIB, dar creşterea economică a acestuia este foarte posibil să fie puţin peste 1. Practic vedem că această imagine macro pe care ar fi trebuit să se construiască bugetul este deja perimată.

    ► Atunci când creşti nişte taxe, evident că îţi tragi nişte bani din economie şi îţi va afecta creşterea economică în mod evident. Deci creşterea economică nu poate să fie foarte mare, să ai şi taxe mai multe şi toate aceste lucruri să se îndeplinească simultan. Eu cred că aici este o mare problemă în construcţia efectivă a bugetului pe partea de înţelegere cum anumite relaţii macroeconomice influenţează datele bugetului?

    ► Soluţia este refacerea bugetului, adică efectiv altă soluţie nu văd. Refacerea pe nişte baze care să fie realiste, în concordanţă cu situaţia actuală macro şi cu perspectivele macro de anul viitor. Nu văd altă soluţie, pentru că diferenţele sunt destul de mari între proiecţii şi ce poate să ducă economia.

  • Citatul săptămânii. Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank: Se vede cu ochiul liber şi în ţară, şantierele mari progresează, este un reviriment puternic şi se vede în cifre

    În a doua parte a anului trecut am avut o creştere puternică a investiţiilor publice, mai ales din fonduri europene. Se vede cu ochiul liber şi în ţară, şantierele mari progresează, este un reviriment puternic şi se vede în cifre. În a doua parte a anului am avut o creştere puternică a investiţiilor publice şi în cifrele privind evoluţia PIB investiţiile au crescut foarte mult.

  • Opinie Dragoş Damian, CEO Terapia: Ionuţ Dumitru, fără a stăvili deşertul demografic prin acţiuni care să înceapă imediat, nu va mai rămâne în 20 de ani nimeni care să se ocupe de convergenţa internă, de echilibrele macroeconomice sau să muncească

    Cred ca toata lumea stie ca avem vreo cateva orase in 2023 iar restul tarii este blocata in 2000. Asta este convergenta interna. Sau ca o economie bazata pe consum de bunuri si servicii importate nu are cum sa aduca nici o urma de echilibru macroeconomic.

    Dar cand incep sa vorbeasca finantistii despre reforma pietei muncii si demografie inseamna ca suntem rau in picaj. A vorbit de cateva ori profesorul Daniel Daianu, a vorbit odata apasat guvernatorul Mugur Isarescu anul trecut in mai, acum Ionut Dumitru trece subiectul pe lista scurta a directiilor de actiune pentru crestere economica sustenabila.

    Sa lasam recensamantul deoparte, stim cu totii ca nu sunt 19.053.815 romani in tara, sunt probabil 15-16 milioane, dar nimeni nu are statistica asta. E mai rau decat de imaginam, daca ne uitam la patru  evenimente critice, sporul natural negativ, dorinta de neoprit a zoomerilor de a pleca din tara, lipsa de “white collar” in industria de prelucrare (asta daca vrem sa industrializam Romania ca sa reducem din deficite) si iesirea la pensie incepand cu 2035 a peste 4 milioane de decretei.

    Ionut Dumitru, dupa cum merg lucrurile, in 2045 cand vei iesi la pensie, daca vor mai fi 10 milioane de romani ramasi in tara. Sa ne mai gandim la asta. Si ca sa oprim desertificarea, sa incepem prin a remedia cele 10 puncte de mai jos.

    1. 10.000 de cautari / luna in 2022 pe site-urile de specialitate pentru job-uri in strainatate. Nu exista date statistice exacte privind numarul romanilor din strainatate, sursele guvernamentale estimeaza ca intre 5,7 si 8,1 milioane de romani traiesc si muncesc in strainatate.
    2. Conform unui studiu efectuat in 2021 de think-tank-ul ReThink Romania circa 700 de mii de romani – aproximativ 3% din populatia tarii – isi doreau sa plece din tara in 2022, tentatia pentru a emigra fiind mai mare in randul tinerilor intre 16 si 24 de ani.
    3. Procentul de NEET (tineri care nu sunt intr-o forma de educatie, instructie sau in campul muncii) este in 2021 al doilea cel mai mare din Uniunea Europeana, 23%, si mult peste media europeana de circa 15%. Informatie proaspata, din 2023, unul din trei elevi nu termina 8 clase primare.
    4. Eurostat indica un grad de literatie digitala in Romania de circa 30% in populatia generala in 2021, cifra care ne situeaza pe ultimul loc in UE.
    5. In trei ani, 2019-2021, Romania a pierdut aproape 900.000 de suflete, multe in floarea varstei si cu putere de munca. CIA Fact book 2022 ne da pe locul secund in lume la rata mortalitatii, 15,26% de decese la mia de locuitori.
    6. Datele statistice ale ANOFM din august 2022 arata circa 42.000 de locuri de munca disponibile la nivel national. Asta in vreme ce in constructii angajatorii declara ca au nevoie de 500 de mii de muncitori, in IT de cel putin 25 de mii iar in industrie de 50 de mii.
    7. Demn de semnalat ca si caz aparte, Romania are nevoie de 600 de mii de ingineri pentru urmatorii 10 ani, conform analizelor Universitatii Politehnice din Bucuresti. Facultatile pot produce doar 8 mii pe an, dintre care multi aleg sa plece din tara.
    8. Datele dintr-o analiza a PwC efectuata inainte de pandemie, in 2019, arata ca Romania pierde anual din cauza deficitului de personal calificat 3,7% din PIB, circa 35 miliarde de lei. Statistici guvernamentale estimau ca se pierdusera in 2017 circa 90 miliarde de lei datorita muncii la negru.
    9. Pentru 2022 Romania a suplimentat pana la 100 de mii contingentul muncitorilor din afara UE care sa vina sa ocupe locurile disponibile in meserii necalificate. Urmeaza fara indoiala si joburile calificate. Nevoia de muncitori este enorma in UE, Germania are un deficit de 400 de mii de muncitori doar in industrie.
    10. Peste exact 10 ani aproximativ 4,5 milioane de decretei incep sa iasa la pensie – cei care or mai apuca – lasand piata muncii intr-o situatie foarte grava si aruncand sistemul de pensii in colaps

     

  • Citatul săptămânii. Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal: Sfârşitul de an aduce multe surprize, şi să nu uităm că aflăm acum, pe final de an, că anumite domenii sunt subfinanţate – pensii, alocaţii

    Aş spune că execuţia de până acum ar sugera un deficit mai mic (de 7% din PIB – n. red.). Sfârşitul de an aduce multe surprize, şi să nu uităm că aflăm acum, pe final de an, că anumite domenii sunt subfinanţate – pensii, alocaţii. Mai sunt şi aceşti bani pe care statul îi va plăti pentru compensarea facturilor, deci este posibil să ajungem la peste 7%.

  • Evoluţia reală a veniturilor salariale a intrat pe minus, ca urmare a inflaţiei neaşteptate. Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank: BNR trebuie să majoreze rapid dobânda-cheie

    Inflaţia a sărit la 8% în octombrie, an/an, spre surprinderea economiştilor care aşteptau acest prag spre finalul anului sau începutul anului viitor, iar câştigul salarial în raport cu evoluţia preţurilor de consum intră pe minus. Datele publicate joi de INS arată că indicele câştigului salarial real a fost de 99,6% pentru septembrie 2021, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, adică, raportat la inflaţie, veniturile reale au fost mai mici cu 0,4%, pentru prima dată în ultimul an şi după mulţi ani în care veniturile reale au înregistrat o creştere constantă, chiar şi cu două cifre înainte de pandemie. În septembrie, inflaţia a fost de 6,3% iar datele pentru veniturile salariale, la octombrie, lună în care inflaţia a ajuns la 7,94%, vor arăta, cu sigurănţă, o înrăutăţire.

    Banca Naţională, care a majorat, marţi ,dobânda-cheie cu 25 de puncte de bază, până la 1,75%, se aşteaptă ca inflaţia să crească până la mijlocul anului viitor şi să scadă, mai apoi, mai ales ca urmare a ceea ce se cheamă „efectul de bază”.

    În faţa creşterii neaşteptate a inflaţiei majorarea dobânzii de politică monetară este insuficientă şi este nevoie de o nouă intervenţie a Băncii Naţionale.

    „Avem o creştere a inflaţiei foarte mare. Şi cel mai îngrijorător şi pentru noi şi, cu siguranţă, şi pentru BNR este că această creştere este generalizată şi s-a aşezat cu mult peste previziuni. Ne aşteptam (Raiffeinsen Bank – n.red.) la o creştere de 7,1% la final de an şi, iată, avem una de 7,94%, în octombrie. Ce este de făcut? Nu putem influenţa preţurile energiei, dar nu putem fi nici spectatori. BNR trebuie să ridice foarte repede dobânzile – nu cât să distrugă economia, ci cât să stăvilească inflaţia, a comentat Ionuţ Dumitru,  economistul-şef al Raiffeisen Bank.

    Aşadar, îngrijorarea cea mare nu vine neapărat din preţul energiei, imposibil de controlat, ci din creşterea preţurilor de consum devenită generalizată. A crescut nu doar preţul la gaze (plus 46%) sau la energia electrică (plus 24,6%), ci şi preţurile produselor de bază – ulei (plus 23,5%), pâine (plus 6,8%), brânză (plus 6,9%), mălai (plus 6,5), făină (plus 6,4%), zahăr (plus 5,6%), ouă (plus 5,5%). Canalele de amplificare a inflaţiei au început să se multiplice. Am avut iniţial o creştere puternică a preţului la energie/combustibili. Acum intervine ceea ce se cheamă „efectul de runda a doua” – creşterile din energie, gaze, combustibili se revarsă în celelalte preţuri, În plus, sunt „anticipările”: când toată lumea anticipează creşteri de preţuri, acestea chiar se produc pentru că toţi producătorii/comercianţii majorează preţurile în aşteptarea a ceea ce este mai rău.

    Potrivit lui Ionuţ Dumitru, BNR nu poate împiedica creşterea preţurilor în energie, dar poate interveni pentru diminuarea creşterilor generate de efectul de runda a doua şi de anticipări.

    Următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare este programată abia la 10 ianuarie 2022.

     

     

     

     

  • Evoluţia reală a veniturilor salariale a intrat pe minus, ca urmare a inflaţiei neaşteptate. Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank: BNR trebuie să majoreze rapid dobânda-cheie

    Inflaţia a sărit la 8% în octombrie, an/an, spre surprinderea economiştilor care aşteptau acest prag spre finalul anului sau începutul anului viitor, iar câştigul salarial în raport cu evoluţia preţurilor de consum intră pe minus. Datele publicate joi de INS arată că indicele câştigului salarial real a fost de 99,6% pentru septembrie 2021, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, adică, raportat la inflaţie, veniturile reale au fost mai mici cu 0,4%, pentru prima dată în ultimul an şi după mulţi ani în care veniturile reale au înregistrat o creştere constantă, chiar şi cu două cifre înainte de pandemie. În septembrie, inflaţia a fost de 6,3% iar datele pentru veniturile salariale, la octombrie, lună în care inflaţia a ajuns la 7,94%, vor arăta, cu sigurănţă, o înrăutăţire.

    Banca Naţională, care a majorat, marţi ,dobânda-cheie cu 25 de puncte de bază, până la 1,75%, se aşteaptă ca inflaţia să crească până la mijlocul anului viitor şi să scadă, mai apoi, mai ales ca urmare a ceea ce se cheamă „efectul de bază”.

    În faţa creşterii neaşteptate a inflaţiei majorarea dobânzii de politică monetară este insuficientă şi este nevoie de o nouă intervenţie a Băncii Naţionale.

    „Avem o creştere a inflaţiei foarte mare. Şi cel mai îngrijorător şi pentru noi şi, cu siguranţă, şi pentru BNR este că această creştere este generalizată şi s-a aşezat cu mult peste previziuni. Ne aşteptam (Raiffeinsen Bank – n.red.) la o creştere de 7,1% la final de an şi, iată, avem una de 7,94%, în octombrie. Ce este de făcut? Nu putem influenţa preţurile energiei, dar nu putem fi nici spectatori. BNR trebuie să ridice foarte repede dobânzile – nu cât să distrugă economia, ci cât să stăvilească inflaţia, a comentat Ionuţ Dumitru,  economistul-şef al Raiffeisen Bank.

    Aşadar, îngrijorarea cea mare nu vine neapărat din preţul energiei, imposibil de controlat, ci din creşterea preţurilor de consum devenită generalizată. A crescut nu doar preţul la gaze (plus 46%) sau la energia electrică (plus 24,6%), ci şi preţurile produselor de bază – ulei (plus 23,5%), pâine (plus 6,8%), brânză (plus 6,9%), mălai (plus 6,5), făină (plus 6,4%), zahăr (plus 5,6%), ouă (plus 5,5%). Canalele de amplificare a inflaţiei au început să se multiplice. Am avut iniţial o creştere puternică a preţului la energie/combustibili. Acum intervine ceea ce se cheamă „efectul de runda a doua” – creşterile din energie, gaze, combustibili se revarsă în celelalte preţuri, În plus, sunt „anticipările”: când toată lumea anticipează creşteri de preţuri, acestea chiar se produc pentru că toţi producătorii/comercianţii majorează preţurile în aşteptarea a ceea ce este mai rău.

    Potrivit lui Ionuţ Dumitru, BNR nu poate împiedica creşterea preţurilor în energie, dar poate interveni pentru diminuarea creşterilor generate de efectul de runda a doua şi de anticipări.

    Următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare este programată abia la 10 ianuarie 2022.

     

     

     

     

  • Ministerul Finanţelor calculează cât ar câştiga din eliminarea unor facilităţi fiscale. Statul pierde 600 mil. euro pe an din facilităţile acordate IT-iştilor şi constructorilor

    ♦ Aproape 680.000 de angajaţi din construcţii, IT şi cercetare ar putea rămâne fără scutirea de impozit pe venit, ceea ce ar aduce un surplus de 600 mil. euro la bugetul de stat doar din impozitul pe venit, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

    „Măsurile de reducere a sti­mulentelor fiscale ex­ce­sive, în principal pen­tru impozitul pe ve­nit, impozitul pe profit, con­tribuţiile sociale, se vor implementa eta­pizat, iar la acest moment se află în analiză“, au transmis, la solicitarea ZF, reprezentanţii biroului de presă al Ministerului de Finanţe. ZF a trimis o solicitare Finanţelor pe 29 sep­tem­brie 2021, în contextul afirmaţiilor mi­nis­trului finanţelor Dan Vîlceanu privind posi­bi­litatea eliminării scutirilor de impozit pe ve­nit pentru angajaţii din IT, cercetare şi cons­trucţii, discutate în PNRR.

    Datele Finanţelor arată că în luna august a acestui an, peste 570.000 de angajaţi din construcţii, aproape 97.000 de angajaţi din IT şi 8.200 de angajaţi din cercetare figurau ca fiind scutiţi de impozitul pe venit (de 10%). Eliminarea acestor facilităţi ar aduce bugetului de stat un surplus de 600 de milioane de euro pe an.

    „Pentru piaţă eliminarea facilităţilor va fi un impact major negativ: salariaţii – vor pier­de şi îşi vor căuta alternative (emigrare în vestul Europei, mutare în piaţă neagră sau în alte domenii mai uşoare); angajatorii – vor avea o capacitate mai mică de producţie şi vor fi în incapacitate tehnică, umană şi fi­nanciară de a continua proiectele sau de a începe altele noi; statul român va pierde din capacitatea de realizare a investiţiilor şi în final va pierde mult mai mult la încasările de la buget. Statul va pierde cel mai mult“, a spus Cristian Erbaşu, proprietarul celei mai mari companii de construcţii locale, Construcţii Erbaşu.

    Pe de altă parte, facilităţile fiscale acor­date unor anumite categorii de angajaţi creează minusuri la buget şi discriminare în rândul angajaţilor, spun economiştii.

    „Impactul bugetar al acestor facilităţi este mai mult decât semnificativ, mai ales că vorbim de sectoare în care sunt venituri mari (cele mai mari din economie), aşa cum este sectorul de IT, sau de un număr mare de salariaţi scutiţi în cazul sectorului de construcţii. Astfel de facilităţi, care în teorie ar trebui să se aplice doar temporar, creează, pe lângă impactul bugetar negativ deloc de neglijat, şi o discriminare în rândul categoriilor sociale“, a explicat Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.

  • Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank: Politica fiscal-bugetara – evolutii si prioritati pentru anii urmatori

    Reluarea cresterii economice dupa inchiderea economiilor dupa primul val al crizei sanitare a fost mai rapida decat asteptarile, insa incertitudinile generate de valul 2 al crizei coronavirus vor conduce probabil la o recuperare economica lenta in perioada urmatoare. In general, asteptarile curente ale analistilor sunt ca recuperarea completa a contractiei activitatii economice sa se produca abia in anul 2022 in marea majoritate a economiilor europene. Economia Romaniei va avea probabil o traiectorie similara.

    Pana acum, contractia medie a activitatii economice din Romania cauzata de criza COVID-19 in primele 3 trimestre ale anului 2020 fata de trimestrul 4 2019 a fost sub media europeana. In primul trimestru al anului Romania a avut o evolutie relativ buna, fiind alaturi de Lituania, Suedia si Bulgaria singurele tari europene care nu au inregistrat o contractie a PIB fata de T4 2019. In al doilea trimestru, contractia a fost mai severa in Romania fata de media europeana, iar in al treilea recuperarea a fost una puternica, dar sub media europeana, in conditiile in care agricultura a inregistrat o contractie foarte puternica in T3 (probabil de ordinul a 25-30% fata de 2019) pe fondul secetei extreme, Romania avand cea mai mare pondere a agriculturii in PIB dintre tarile membre UE.

     Severitatea contractiei economice cat si recuperarea ulterioara depinde de un cumul de factori, care tin de strictetea restrictiilor introduse (care depinde de gravitatea crizei sanitare) si de capacitatea de stimulare a economiei prin politici publice (in principal prin politica fiscal-bugetara si in mai mica masura prin politica monetara).

    Romania a intrat in aceasta criza (ca de altfel si in precedenta criza financiara) fara sa aiba spatiu fiscal. Am intrat in acesta criza cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeana in 2019 (4.4% din PIB fata de o medie UE de 0.5% din PIB), anul de varf al ciclului economic. Politicile prociclice din perioada 2015-2019 ne-au lasat dezarmati la momentul declansarii crizei covid-19. Cand aproape toate tarile europene scadeau deficitele bugetare si isi refaceau spatiul fiscal in perioada precriza, Romania mergea pe contrasens in perioada 2015-2019, crescand deficitul bugetar. Romania a scazut deficitul bugetar de la 9.06% din PIB in 2009 la 0.6% din PIB in 2015 (6 ani de consolidare fiscala), iar incepand cu 2016 a crescut deficitul pana in 2019 (4 ani de expansiune fiscala). In aceeasi perioada, media UE arata o reducere continua a deficitului bugetar, de la 6.02% din PIB in 2009, la 0.4% din PIB in 2018, respectiv 0.53% din PIB in 2019, avand astfel 9-10 ani de consolidare fiscala continua.

    Din cauza nivelului deja foarte ridicat al deficitului public din 2019, măsurile guvernamentale decise până în prezent pentru a sprijini economia au fost relativ limitate în dimensiune (nu in termeni absoluti – sumele implicate fiind mari, ci mai degraba in termeni relativi – in comparatie cu alte state). Comparatiile cu alte state europene cu privire la dimensiunea stimulului fiscal in 2020 nu isi au sensul, atata timp cat punctul de pornire (anul 2019) este complet diferit. Din 28 de tari membre ale UE, 17 tari europene au avut surplusuri bugetare in 2019, inclusiv Cehia, Bulgaria si Croatia, iar Polonia – deficit de 0.7% din PIB si Ungaria – deficit de 2.07% din PIB. Romania a avut in 2019 de departe cel mai mare deficit bugetar din UE (4.4% din PIB dupa standarde ESA2010). De altfel, Romania a avut inca din 2016 deficite foarte apropiate de limita maxima admisa la nivel european de 3% din PIB (intr-o perioada de avant economic, ceea ce este total contraindicat), iar deficitul structural (conform estimarilor Comisiei Europene) depasise 3% din PIB inca din 2017.

    Expansiunea fiscala din perioada 2015-2019 a fost  generata de un cumul de reduceri de taxe (in special TVA) si cresteri masive de cheltuieli. Reducerile de TVA au determinat o scadere de venituri bugetare din TVA de la 8.1% din PIB in 2015 la 6.2% din PIB in 2019 (minimul ultimilor 20 de ani), iar efectele de conformare la plata taxelor se lasa inca asteptate, mai ales ca am avut o scadere masiva a cotei TVA. Per total, veniturile din taxe si impozite au scazut de la 28.1% din PIB in 2015 la 26.8% din PIB in 2015 (au fost chiar 25.8% din PIB in 2017 – minimul ultimilor 25 de ani).

    Pe partea de cheltuieli, cresterile masive de cheltuieli sociale au rigidizat structura cheltuielor bugetare. Ponderea cheltuielor sociale (salarii si asistenta sociala) este una foarte mare (salariile in sectorul public si asistenta sociala pe primele 9 luni ale anului 2020 consumau peste 97% din totalul veniturilor incasate din taxe si impozite). Cresterile foarte rapide de salarii in sectorul public din Romania din ultimii ani au crescut factura acestora la 11.2% din PIB in 2019 (maxim istoric) de la 7.8% din PIB in 2015 (nivelul maxim anterior fusese de 10.3% din PIB in 2009), fata de o medie UE27 de 10.1% din PIB in 2019. Deci, noi avem resurse bugetare mult mai mici decat media UE (veniturile din taxe si impozite au fost in Romania 26.8% din PIB fata de o medie UE de 40.9% din PIB in 2019), dar platim mai mult pentru salarii ca % din PIB fata de media UE. In plus, este de mentionat si sistemul complet injust de pensii speciale (pensii fara legatura cu contributivitatea, in multe cazuri chiar mai mari decat salariile avute de beneficiari in ultima perioada de activitate si cu posibilitatea iesirii la pensie la varste de usor peste 40 de ani) care a fost reintrodus si extins in ultimii ani si reprezinta deja o povara mare pentru buget (peste 2 miliarde de euro anual).

    Pentru a acomoda scaderea veniturilor bugetare si cresterea masiva de cheltuieli sociale, deficitul bugetar a crescut de la 0.6% din PIB in 2015 la 4.4% din PIB in 2019. In plus, au fost reduse investitiile publice de la 5.2% din PIB in 2015 la 2.6% din PIB in 2017, respectiv 3.5% din PIB in 2019 (media UE multianuala este de circa 3% din PIB).

    Criza economica generata de criza sanitara a condus la o explozie a deficitelor bugetare peste tot in lume. In Romania vom avea probabil un deficit bugetar de 9-10% din PIB in 2020 si scenariul de baza (fara masuri) pentru 2021 (daca economia revine la o crestere de PIB de 4-5%) este un deficit de 7-8% din PIB. Deficitele noastre au o componenta structurala foarte mare, ceea ce face ca deficitul sa nu scada prea mult de la sine odata ce economia revine pe crestere economica, asa cum se va intampla in marea majoritate a economiilor europene.

    Ce este de facut in acest context in anii urmatori?

    In primul rand, este absolut clar ca nu exista alternativa la consolidarea fiscala, adica reducerea semnificativa a deficitului bugetar si revenirea in standardele europene de 3% deficit maxim (pe toata durata unui ciclu economic) intr-un orizont de termen mediu. Consolidarea fiscala este obligatorie pentru stoparea cresterii nesustenabile a datoriei publice.

    In acest context, propunerile/intentiile de cresteri suplimentare semnificative ale cheltuielor bugetare si/sau reducerile potentiale de taxe si impozite in anii urmatori nu isi au nici o corespondenta in realitatea cifrelor, fiind in contradictie totala cu stringenta consolidarii fiscale. De altfel, daca nu vom dovedi ca avem un plan clar si credibil de consolidare fiscala dupa alegeri, probabil ca vom pierde ratingul de investitii pe care inca cu greu il avem.

    Revenirea in 3% deficit bugetar de la un nivel curent atat de mare trebuie facuta insa cu mare discernamant, pentru a nu afecta prea mult revenirea economica. Este nevoie de un program intins pe mai multi ani de reducere a deficitului bugetar, cu masuri credibile si hotarate care sa tina mai degraba de zona reformelor structurale, singurele capabile sa aduca efecte de durata (si nu doar temporare) la nivelul veniturilor bugetare colectate si cheltuielilor publice. Probabil ca va fi nevoie de un mix de cresteri de venituri bugetare colectate si reduceri de cheltuieli.

    In primul rand, putinatatea resurselor bugetare este o problema foarte grava. Evident ca nivelul taxelor din Romania este mult mai mic decat media UE (cu exceptia contributiilor sociale), dar veniturile fiscale in Romania (26.8% din PIB in 2019 in Romania versus 40.9% din PIB media UE) sunt mult mai mici chiar si decat in Bulgaria (30% din PIB in 2019), tara unde nivelul taxelor este in general mai mic decat in Romania.

    Indiferent de ideologia in care se afla fiecare, a fi pragmatic insemna sa realizezi ca nivelul foarte scazut al veniturilor bugetare este o problema de securitate nationala si de siguranta a cetateanului, afectand calitatea serviciilor publice de baza (sanatate, educatie, etc).

    Cum crestem nivelul de colectare al taxelor si impozitelor? In nici un caz nu trebuie sa crestem taxele si impozitele, aceasta fiind reteta sigura pentru prelungirea recesiunii economice. Problema este in primul rand de colectare, sistemul slab de administrare fiscala din Romania fiind in mod evident o problema, iar exemplul de succes al unor tari precum Polonia si Bulgaria in materie de reforma a administrarii fiscale demonstreaza ca se poate imbunatati considerabil colectarea taxelor si impozitelor in principal prin digitalizare. Aceasta este directia in care trebuie sa mergem si noi. Se pot aduce circa 2% din PIB in plus la buget intr-un orizont de 2-3 ani prin eforturi hotarate de digitalizare a administrarii fiscale. In al doilea rand, sistemul fiscal din Romania trebuie revizuit si repus pe baze echitabile, fara cresterea nivelului standard de taxare.

    In acelasi timp, trebuie spus raspicat – scaderile de taxe nu sunt posibile. Cine promite reduceri de taxe, vinde iluzii.

    Pe partea de cheltuieli bugetare, problema majora este clar cea a structurii nesustenabile si extrem de rigide a acestora. Insa, nu cred ca se mai pot reduce salariile asa cum s-a facut in 2010 (masura a fost oricum una temporara, reversata ulterior). Pe de alta parte, nici nu mai pot creste semnificativ cheltuielile sociale. Cred mai degraba in solutii care sa reduca in timp factura sociala (salarii si pensii) ca % din PIB, spre exemplu prin gasirea unui mecanism de indexare a salariilor si pensiilor care sa permita cresterea nominala a acestora cu o rata sub dinamica PIB nominal. In plus, o reforma adevarata a administratiei publice, coroborata cu digitalizarea serviciilor publice, este absolut necesara si ar elibera resurse insemnate in timp, fara a apela la concedieri masive, ci mai degraba sa obtinem o scadere a numarului de personal in sectorul public pe cale naturala.

    In materie de pensii sunt 2 lucruri care trebuie facute. In primul rand, cred ca este obligatoriu sa revenim la un mecanism de indexare cu inflatia plus o parte din cresterea in termeni reali a salariilor. Acesta ar fi un mecanism nediscretionar (care ar rupe legatura cu decizia politica) care sa pastreze si chiar sa creasca usor (in linie cu cresterea puterii de cumparare a salariilor) puterea de cumparare a pensiilor. In al doilea rand, este necesara generalizarea principiului contributivitatii (singurul echitabil) si renuntarea la pensiile speciale.

    In privinta cheltuielilor de investitii, data fiind presiunea bugetara foarte mare, absorbtia fondurilor UE este singura optiune viabila pe care o avem pentru a compensa efectele negative ale consolidarii fiscale si a finanta investitiile publice absolut necesare in conditiile unui spatiu fiscal inexistent. Din fericire, România beneficiază de alocări substanţiale de fonduri nerambursabile (79,9 miliarde de euro) în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027 (46,4 miliarde de euro) şi fondul de redresare economică “Generaţia Viitoare UE” (16,8 miliarde de euro sub formă de granturi şi 16,7 miliarde de euro sub formă de credite cu o rată a dobânzii foarte mică).

    In concluzie, in anii urmatori Romania trebuie sa isi corecteze problemele bugetare foarte serioase, generate atat de resursele bugetare foarte scazute, dar si de structura nesustenabila a cheltuielilor bugetare. Reducerea deficitului bugetar este obligatorie. Reducerile de taxe nu sunt posibile, dar taxele nici nu trebuie crescute. Digitalizarea administratiei fiscale (si a statului in general) este obligatorie pentru a creste colectarea veniturilor bugetare, iar cresterile de cheltuieli trebuie sa fie limitate. Revenirea economica trebuie stimulata prin investitii publice masive finantate din fonduri europene. Avem in fata 4 ani (pana in 2024) fara alegeri, ceea ce este o oportunitate ca un Guvern rezultat dupa alegerile de anul acesta, cu o majoritate confortabila in Parlament, sa implementeze o agenda de reforme structurale fara presiune electorala. In plus, avem la dispozitie aproape 80 de miliarde de euro in urmatorii 7 ani din fonduri europene, o suma foarte mare pentru o economie de circa 200 mld euro PIB anual ca a Romaniei, ceea ce este o oportunitate istorica pe care nu trebuie sa o ratam.

    Ionut Dumitru, Economist-sef la Raiffeisen Bank si profesor ASE. Opiniile din text sunt opiniile personale ale autorului si nu implica institutiile cu care este afiliat

     

  • Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal: Problema majoră a bugetului este în zona de cheltuieli. Avem deja o dinamică mult mai mare a cheltuielilor pe asistenţă socială în T1 şi urmează să se majoreze pensiile

    Problema majoră a bugetului este mai degrabă în zona de cheltuieli, în condiţiile în care în bugetul pentru anul acesta a fost bugetată o creştere de 11,6%, iar în primele trei luni România are deja o creştere a cheltuielilor totale de 22%.

    De aceea există şi deficit bugetar, în timp ce anul trecut aveam excedent, a spus  Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, în cadrul emsiunii de business ZF Live.

    „La cheltuielile de asistenţă socială creşterea la trei luni este de 11,8%, faţă de un buget făcut pe anul acesta de doar 5,8%. De la 1 iulie va intra în vigoare şi creşterea pensiilor de 10%. Practic, noi avem deja o dinamică mult mai mare în primele trei luni a cheltuielilor pe asistenţă socială mult mai mare faţă de anul trecut, în condiţiile în care creş­te­rea pensiilor nu a intrat încă în vigoare.“

    Citeşte continuarea pe www.zfcorporate.ro

  • Ionuţ Dumitru: Încasările din TVA scad în plin boom economic – despre ce ţară europeană vorbim?

    „În plin boom economic ai scăderi de încasări din TVA şi accize, iar veniturile bugetare vor fi în 2017 de 26% pe când media în UE este de 40% – despre ce ţară europeană vorbim? În 2015, încasările din TVA ajungeau la 8% din PIB; acum sunt la 6 şi ceva la sută, practic am pierdut 2% din PIB cu această scădere agresivă a cotei de TVA. La fel, celebrul MTO, obiectivul pe termen mediu al deficitului bugetar, de 1%, a fost atins în 2013 şi menţinut în 2014 şi 2015, apoi a fost abandonat. Probabil, România va fi solicitată să-şi corecteze acest comportament”, a spus Ionuţ Dumitru, la o conferinţă pe tema reformelor economice organizată de Curs de Guvernare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro