BusinessMagazin

Tag: IONESCU

  • DOSARUL Mineriadei – Cazimir Ionescu: Am calitatea de suspect. Acum am aflat că au fost patru morţi

    Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) în iunie 1990, a declarat, la ieşirea de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că procurorii militari i-au adus la cunoştinţă faptul că are calitatea de suspect şi că urmează să primească dosarul în care sunt menţionate capetele de acuzare.

    “Sunt suspect în cazul mineriadei şi urmează să primim dosarul cu capetele de acuzare în care apar suspiciunile în privinţa posibilităţilor mele de a fi participat în vreun fel la luarea unei astfel de decizii”, a spus Cazimir Ionescu.

    El a afirmat că din poziţia pe care o avea atunci, de vicepreşedinte al CPUN, nu ar fi putut participat la luarea unei decizii în privinţa organizării mineriadei şi, mai mult, abia acum a aflat că în 13 iunie 1990 au murit patru oameni.

    “Noi abia acum aflăm că au fost patru morţi, de fapt. Nu ştiu exact care este cauza decesului, cu atât mai puţin aş putea să ştiu cine anume a făcut acest lucru. Asta urmează să se afle”, a spus Ionescu.

    Referitor la o declaraţie dată de Petre Roman, care a spus că în 14 iunie Cazimir Ionescu ar fi participat la o întâlnire restrânsă, la care ar fi fost prezente persoane din conducerea CPUN, acesta a spus că nu ştie despre ce întâlnire este vorba şi crede că “domnul Petre Roman are probleme cu memoria”.

    “Nici măcar nu ştiu de acea întâlnire. De altfel, dacă vă aduceţi aminte, eu am fost unul dintre cei care s-au opus la înfiinţarea FSN. În virtutea acestui fapt, nu am fost niciodată membru FSN”, a precizat Cazimir Ionescu.

    Acesta a mai spus că nici nu s-a întâlnit cu minerii, cu excepţia unui singur moment, în care a oprit maşina şi a intervenit pe motiv că se îndreptau către Ambasada SUA. “Asta e tot ce am reuşit să fac”, a adăugat Cazimir Ionescu.

    Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat, miercuri, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracţiuni contra umanităţii, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea şi lipsirea de libertate a altor o mie.

    Oficiali din Parchetul instanţei supreme au declarat, pentru MEDIAFAX, că în dosarul Mineriadei a fost începută urmărirea penală împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu, iar miercuri i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile, respectiv infracţiuni contra umanităţii, pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13 iunie 1990.

    În acelaşi dosar au fost puşi sub acuzare fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI) Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu şi Miron Cozma, tot pentru infracţiuni contra umanităţii, toţi având calitatea de suspect.

    Fostul premier Petre Roman, fostul ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern provizoriu din 1990 şi responsabil cu controlul serviciilor secrete, ar putea fi şi ei cercetaţi în dosarul Mineriadei, însă în cazul acestora s-a cerut aviz de la şeful statului, întrucât erau membri ai Guvernului la data faptelor. Procurorul general al Parchetului instanţei supreme a cerut preşedintelui declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală pentru Roman, Stănculescu şi Voiculescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.

    Potrivit Legii 115/1999, “numai Camera Deputatilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor”.

    În 5 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat, pe 9 martie, decizia procurorilor de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

    Parchetul instanţei supreme arăta, într-un comunicat de presă, că procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a dispus infirmarea a trei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum şi redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

    “În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanţele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împuşcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare au propus infirmarea parţială a rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum şi infirmarea rezoluţiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 şi 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică”, a precizat sursa citată.

    Cercetările în cazul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 au fost, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, mai multe victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară.

    Într-o decizie din 17 septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei şi să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

    Decizia a fost luată în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, în care Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990. CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost ucis de un glonţ în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi lui Marin Stoica, bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

  • REPORTAJ: Alpinistul Justin Ionescu, întors din Himalaya după cutremur – Am avut şansa să fiu protejat – FOTO

    Justin Ionescu este unul dintre cei patru alpinişti români, alături de Alex Găvan, Teo Vlad şi Zsolt Török, care se aflau expediţie în Himalaya în timpul cutremurului din 25 aprilie, toţi reuşind să părăsească muntele în siguranţă. Justin Ionescu a plecat în expediţie în Himalaya la sfârşitul lunii martie, în încercarea de a escalada vârful Everest, fără oxigen suplimentar, ceea ce ar fi reprezentat o premieră pentru România. Joi noapte, Ionescu a ajuns la Bucureşti şi a povestit ceea ce a trăit în Nepal.

    ”Sunt fericit că am avut şansa să fiu protejat”

    Are faţa arsă de soare şi de vânt, cu urme de la ochelari şi mâinile crăpate de ger. Te aştepţi să fie stors de vlagă după o expediţie spre cel mai înalt vârf din lume şi un drum lung cu avionul, dar este activ.

    “A întârziat mult cursa, a fost furtună la Istanbul, destul de puternică. Bătea vântul atât de tare încât se mişca avionul stând pe loc, la sol. S-a întrerupt traficul aerian şi a trebuit să aşteptăm. Am avut timp câteva zile în Kathmandu să mă odihnesc. Azi am început direct cu o şedinţă de birou federal. Nu sunt foarte obosit. Am avut alte expediţii din care m-am întors mult mai obosit”, spune alpinistul Justin Ionescu.

    Întrebat direct dacă este un om norocos, alpinistul a răspuns: “Mă simt foarte norocos. Şi sunt fericit că am avut şansa să fiu protejat. La propriu m-am simţit protejat. Am avut şansa să nu păţim nimic, nici eu, nici colegul meu Zsolt Torok şi nici ceilalţi români care am fost acolo”.

    Subiectul “cutremur” este încă puternic prezent în mintea sa.

    “Cutremurul… n-am realizat gravitatea puterii şi ceea ce putea implica. În acel moment nu am realizat. Cutremurul m-a prins în tabăra II, la 6.400 de metri altitudine, abia începea muntele, mai aveam mult de urcat. Eram într-o tură de aclimatizare, o făceam împreună cu Zsolt Torok, colegul meu. Şi el era acolo tot să cucerească Everestul, dar el a preferat să urce cu oxigen. N-a apucat, ca şi mine. Ne-am întâlnit în tabăra de bază şi am urcat împreună. Eu mai fusesem în acel loc cu doi ani înainte. Am sesizat avalanşele care s-au pornit de pe versanţii căldării în care noi ne aflam. Eu mai trăisem avalanşe în zona aceea şi am încercat să-l liniştesc pe Zsolt, care chiar s-a speriat. El a asociat totul cu alte avalanşe trăite în cort. S-a stresat atunci, eu i-am zis să stea liniştit că nu vor ajunge la noi, pentru că mai trăisem asta. Nu au ajuns la noi. Acum, ajungând acasă, mă gândesc că şi datorită lipsei de oxigen nu am realizat gravitatea situaţiei. Probabil asta s-a întâmplat. Cutremurul a fost lung, am schimbat destule cuvinte între noi”, a povestit Justin Ionescu scenele petrecute pe munte.

    Cei doi români au fost primii care au găsit calea dintre tabăra a doua, unde i-a surprins cutremurul, şi tabăra unu, aflată la o altitudine mai mică.

    “În ziua cutremurului era ceaţă şi ningea, nu am văzut avalanşele care s-au pornit de pe versanţi. A doua zi, după cutremur, când ne-am trezit, nu mai erau urme, erau astupate de zăpadă şi nu se mişca nimeni. Ceea ce era foarte ciudat, nu e uzual să nu existe mişcare între tabăra doi şi tabăra unu. Acolo se fac transporturi permanent. În ziua aia, era ora 10.00 şi nimeni nu făcuse urme între cele două tabere. Au plecat până la urmă în jos trei şerpaşi, i-am lăsat în faţă, apoi am plecat şi noi. I-am prins foarte repede, stăteau pe rucsacuri, nu făceau nimic. I-am întrebat ce se întâmplă şi ne-au spus că nu găsesc o scară peste o crevasă şi le e frică să continue. Şerpaşii sunt la muncă. E o mare diferenţă, noi suntem cu pasiunea, pentru ei e muncă. Ei îşi fac doar treaba, nu riscă, au familii acasă… Şi atunci am zis «hai să mergem noi să descoperim». Am plecat şi am deschis drumul până în tabăra unu”, povesteşte alpinistul.

    Ionescu şi Torok au aflat despre impactul pe care l-a avut cutremurul din Nepal asupra taberei de bază, unde aveau amplasate corturile, abia a doua zi după seism.

    “Când ne-am întâlnit cu şerpaşii, unul dintre ei era bolnav, avea rău de altitudine şi a fost luat cu elicopterul, ne-au spus că a fost avalanşă în tabăra de bază. Nu am înţeles însă ce putea însemna avalanşă în tabăra de bază, la 5.300 de metri. Noi eram la în jur de 6.000. Am ajuns în tabăra unu, unde era echipa lui Zsolt, ne-au explicat ce s-a întâmplat, cum a venit avalanşa. Un prieten de-al lui Zsolt Torok, cameraman sau producător, care făcea un documentar despre tabăra de bază, a murit în tabăra de bază. Avea cortul alăturat de cel al lui Zsolt. În tabăra de bază am ajuns după trei zile. În ziua cutremurului am stat în tabăra doi, a doua zi am coborât în tabăra unu, unde am dormit o noapte şi abia apoi am ajuns în tabăra de bază. Lucrurile acolo erau clare – accidentaţii erau transportaţi. Existau condiţii de transport”, îşi aminteşte Justin Ionescu.

    El mai spune că cel mai mult l-a şocat ”dezastrul” pe care l-a văzut când a ajuns în tabăra de bază.

    ”În viaţa mea nu am văzut aşa ceva. După trei zile, totul era răvăşit. Nu toată tabăra, porţiunea din mijloc, care arăta ca după un război. Au murit 18 oameni acolo. Mă consider norocos şi fericit pentru că, dacă aş fi fost cu Zsolt în tabăra lui, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Tabăra lui a fost dintre cele mai afectate. A avut noroc că nu a fost acolo”, a mai spus Justin Ionescu.

    În expediţia din Himalaya, prin care îşi propunea să urce cel mai înalt vârf din lume, Everest, aflat la 8.848 de metri altitudine, Ionescu a pierdut aproape tot echipamentul.

    “Cu siguranţă e experienţa care m-a marcat cel mai mult în viaţă. Când vezi de ce ai fost ferit… Şi nu a lipsit mult. Alex Găvan era acolo, dar a avut noroc că nu se afla în zona afectată de avalanşă. Acum am ratat toată expediţia, am pierdut aproape tot echipamentul. Tot echipamentul meu de altitudine nu mai e, a rămas pe munte. L-am lăsat în tabăra doi cu gândul să ne odihnim şi să ne întoarcem. Noi facem depozite, am lăsat echipamentul acolo, pe care urma să-l recuperăm ulterior. Expediţia pe Everest costă în jur de 50.000 de euro, din care echipamentul se ridică la 5-10.000. Până la urmă asta e, viaţa nu are preţ. Ce e mai important e că toţi cei pe care îi cunoşteam nu au păţit nimic”, explică alpinistul.

    Întrebat dacă crede că şi divinitatea a contribuit la salvarea sa, Justin Ionescu a stat câteva momente pe gânduri, apoi a scos de sub tricou un şnur galben înnodat în jurul gâtului: “Mda, şnuruleţul ăsta galben e un talisman, pe care îl primeşti de fiecare dată când pleci pe un vârf de peste 8.000 de metri. Se face o «puja». O rugăciune către munte, să te protejeze. O fac de fiecare dată. Anul ăsta a fost diferit. Lama (n.r. – călugăr budhist) care a ţinut această slujbă era unul dintre şerpaşi. E un personaj de o bunătate fantastică, aşa cum îţi imaginezi un lama budhist. El ne-a ţinut slujba, foarte familiar, foarte intim. Nu a fost nimic pompos. Chiar m-am simţit apropiat de tot ce se întâmpla. Ulterior, puja chiar şi-a făcut treaba, m-a protejat. Eu cred în divinitate, dar nu sunt extremist şi nici practicant nu pot spune că sunt. Mă duc foarte rar la biserică. Pot spune că au fost trei lucruri care m-au ajutat să mă întorc teafăr: şansa, compania de asigurări şi puja”.

    A luat legătura cu familia abia la două zile de la cutremur

    Justin Ionescu a luat legătura cu familia abia la două zile de la cutremur. Părinţilor lui le-a fost greu să creadă că e teafăr.

    “Am neglijat şi nu am luat în considerare ce se putea întâmpla. Era o tură de aclimatizare uşoară, am considerat că e lipsită de riscuri şi nu am luat cu mine telefonul prin satelit. Şi-au făcut griji, vă daţi seama. Am reuşit să sun după două zile de la cutremur şi am anunţat că nu am păţit nimic. Am rugat pe cineva să sune acasă când am realizat ce s-a întâmplat. Am vorbit cu soţia, dar părinţii tot nu o credeau după tot ce văzuseră la televizor”, a mai spus Ionescu pentru MEDIAFAX.

    Întrebat dacă experienţa de 20 de ani de alpinism i-a salvat viaţa, Justin Ionescu a fost categoric: “De data asta doar şansa m-a ajutat”. Continuă însă: “Şi a mai fost ceva, dacă îmi permiteţi, nu e reclamă ascunsă. Am beneficiat de o asigurare extraordinară. A fost o cireaşă de pe tort la şansa de anul ăsta. A venit şi ne-a luat elicopterul imediat. S-a stricat căderea de gheaţă care era amenajată cu scări, din cauza cutremurului. Asigurarea a funcţionat impecabil, elicopterul, când am sunat, a venit, m-a luat şi m-a coborât. Asigurarea a plătit tot, s-au interesat dacă sunt rănit”.

    E întrerupt din discuţie de apel telefonic, o nouă solicitare de interviu. Răspunde amabil, afirmativ, încercând chiar să glumească: “Sigur, vin cu motocicleta, cu mare plăcere, acum, dacă tot am scăpat (…) Anul trecut am urcat două vârfuri de peste 8000 de metri şi nu am fost băgat în seamă. Acum, că am scăpat la limită…”

    Justin Ionescu mai spune că nu va renunţa la intenţia de a escalada cel mai înalt vârf fără a beneficia de oxigen suplimentar: “Sigur, vreau să continui, eu am un proiect «Everest pentru România». Şi pentru federaţie şi pentru România este important ca Everestul să fie urcat fără oxigen. Am fi printre puţinele ţări cu oameni care au urcat Everestul fără oxigen suplimentar. Ar fi o realizare foarte mare. Au mai încercat români, dar nu e aşa de simplu. Şi Horia Colibăşanu a încercat anul trecut, dar nu a avut şansa. A bătut vântul şi nu se poate. Dacă bate vântul cu mai mult de 30 de kilometri pe oră, riscurile pentru cei care urcă fără oxigen sunt foarte mari. Rişti să te alegi cu degerături, spre sută la sută, şi nu merită. Rişti să-ţi pierzi mâini, picioare, nas pentru a urca Everestul. E un obiectiv greu de îndeplinit. Aşa e în sport. Şi să câştigi o Olimpiadă sau un Campionat Mondial e foarte greu. Cam aşa e şi aici. Vreau să continui acest proiect, nu ştiu însă dacă la anul. Mi-am dat seama că riscurile sunt destul de mari, poate mai mari decât la alţi «optmiari»”.

    Ionescu recunoaşte însă faptul că Everestul a devenit şi o afacere: “E normal, orice se cumpără, se vinde. E natural. E o întreagă industrie. E comercial, da. Dacă mergi cu şerpaşul şi cu oxigen, eşti într-o expediţie comercială. Sunt însă câţiva oameni, o mână, care au reuşit să urce fără oxigen”.

    Justin Ionescu este alpinist din 1995. De la începutul anului 2015, este preşedintele Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă.

    Cutremurul cu magnitudinea de 7,8 care a devastat Nepalul luna trecută a provocat decesul a peste 7.000 de oameni şi rănirea altor 14.000.

     

  • Firme folosite de patronul Shelter pentru evaziune, deschise pe numele unor consumatori de droguri

    Alin Ionescu şi Roxana Aron, contabila firmei Shelter Security, cercetaţi pentru evaziune fiscală, au fost arestaţi preventiv pentru 30 de zile, de magistraţii Tribunalului Bucureşti.

    Procurorii de la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti au arătat, în referatul în care au propus arestarea preventivă a celor doi, că din probele şi mărturiile de la dosar rezultă că Alin Ionescu “a împuternicit pe conturile bancare persoane de încredere, aceştia fiind angajaţi sau foşti angajaţi ai firmelor controlate de acesta, respectiv CP Shelter Security SRL, SC Lion Guard Security SRL, cele mai importante retrageri de numerar fiind făcute de aceştia”.

    “Mai trebuie precizat şi faptul că pentru a nu fi expuse direct, persoanele împuternicite pe conturile bancare, care erau angajaţi ai CP Shelter Security, şi pentru a nu atrage atenţia asupra operaţiunilor fictive desfăşurate de această societate, asociaţii şi administratorul Ramses Security au fost recrutate din rândul persoanelor vulnerabile social, respectiv consumatori de droguri, şi anume Marin Florica, sau persoane cu probleme financiare, Ghiţă Răzvan (fiul lui Marin Florica)”, au scris procurorii în documentul citat.

    George Radu, fostul angajat al lui Alin Ionescu, le-a spus anchetatorilor la audieri că în anul 2008, când era angajat la Shelter Security, Ionescu i-a propus ca, în schimbul unei datorii financiare pe care o avea la firmă, să înfiinţeze o societate comercială cu obiect de activitate pază şi protecţie, împreună cu Alexandru Clipcea, persoană pe care nu a cunoscut-o niciodată. Radu a arătat în declaraţia dată în faţa anchetatorilor că a fost de acord cu cererea lui Alin Ionescu, precizând că firma trebuia să aibă sediul în judeţul Ilfov, iar motivul înfiinţării acesteia nu i-a fost comunicat.

    “După înfiinţarea societăţii, numitul lonescu Alin mi-a solicitat documentele de înfiinţare a societăţii, după care a procedat la modificarea contractelor de muncă ale angajaţilor de la SC CP Shelter Security SRL, în sensul transferării angajaţilor companiei către nou înfiinţata companie SC Saint Security SRL, societate care nu obţinuse licenţa de pază”, le-a spus martorul anchetatorilor.

    Florica Marin, un alt martor din dosar, a arătat în timpul audierilor: “În toamna anului 2010, perioadă în care eram consumatoare de droguri, am fost contactată de un anume Paul zis «Jegosu», care mi-a propus cumpărarea unei firme, promiţându-mi o sumă de bani în acest sens, fapt cu care am fost de acord. Numitul Paul, zis «Jegosu», mi-a făcut cunoştinţă cu o altă persoană care s-a recomandat drept Dan Ureche, acesta ocupându-se de formalităţile privind cumpărarea societăţii comerciale, asigurându-mi transportul la un birou notarial al cărui nume nu mi-l amintesc, unde am semnat o serie de documente, şi la Sucursala BCR – Doamna Ghica pentru semnarea unor formulare bancare, pentru aceste activităţi primind suma de 1.000 lei. Menţionez faptul că nu am ştiut în niciun moment numele societăţii ce urma a fi achiziţionată şi că ulterior semnării documentelor la biroul notarial, respectiv sucursala bancară, nu am desfăşurat niciun fel de activitate în cadrul respectivei societăţi şi nu am mai fost contactată de nicio persoană în acest sens”.

    Un alt martor, de asemenea consumator de droguri, Alexandru Neacşu, le-a povestit anchetatorilor care era mecanismul infracţional folosit de Alin Ionescu, prin care s-au comis faptele de evaziune fiscală: “În cursul anului 2008, perioadă în care eram un consumator dependent de heroină, am fost abordat de către o persoană, despre care ulterior am aflat că i se spunea Ghio, care mi-a propus înfiinţarea unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate pază şi protecţie, fară a-mi preciza motivul, promiţându-mi pentru acest lucru suma de aproximativ 300-400 de euro, fapt cu care am fost de acord. Acesta mi-a spus că după 3 luni de la înfiinţarea societăţii va prelua înapoi firma de la mine, motivând faptul că adevăratul administrator are o problemă de natură juridică care nu îi permite continuarea activităţii pe această firmă nou înfiinţată”.

    Neacşu le-a mai spus procurorilor că, în vederea înfiinţării societăţii, s-a întâlnit cu persoana indicată într-o benzinărie din cartierul Berceni, unde au stabilit că în ziua următoare va fi căutat pentru a semna actele necesare.

    “În acest sens, a doua zi m-am întâlnit cu o persoană necunoscută, de sex masculin, unde în maşina acestuia am semnat o serie de documente privind înfiinţarea societăţii. După câteva zile, m-am întâlnit cu aceeaşi persoană, în zona Piaţa Muncii, unde la un birou notarial am mai semnat o serie de alte documente, ce erau deja pregătite, privind înfiinţarea aceleiaşi societăţi. Arăt faptul că niciun act din cele semnate nu a rămas la mine şi nu am desfăşurat niciun fel de activitate în calitate de asociat şi administrator al societăţii Lion Guard Security de la înfiinţare şi până în prezent”, a mai spus martorul, în declaraţia dată în faţa anchetatorilor.

    Acuzaţiile în acest dosar sunt de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de aproximativ 10 milioane de euro, prin înregistrarea în contabilitatea firmei Shelter Security a unor achiziţii fictive de servicii.

    “În fapt, în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, reprezentanţii unei companii prestatoare de servicii de securitate şi pază ar fi creat un circuit infracţional format din zece societăţi comerciale, prin care ar fi fost evidenţiate tranzacţii fictive în perioada 2009-2012, în valoare de aproximativ 25.000.000 de euro”, potrivit Poliţiei Române.

    Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că firma Shelter Security ar fi dat, în regim de subantrepriză, o parte din servicii către nouă firme, dintre care una ar fi reală, iar celelalte opt ar fi de tip “fantomă“, acestea din urmă neavând angajaţi pentru pază şi protecţie şi nici autorizaţie de la poliţie să ofere astfel de servicii.

    Firma Shelter Security ar fi înregistrat în contabilitatea societăţii, în perioada 2009-2012, achiziţii fictive de servicii de securitate şi pază în valoare de 103 milioane de lei, la care se adaugă TVA de 22,4 milioane de lei. În acest fel ar fi fost produs un prejudiciu bugetului de stat de 42,5 milioane de lei.

    Anchetatorii au făcut luni percheziţii în Bucureşti şi judeţul Ilfov, la sediile unor firme de protecţie şi pază, printre care şi Shelter Security, precum şi la locuinţele suspecţilor.

    Patronul societăţii Shelter Security şi contabila firmei au fost arestaţi, iar alte 13 persoane sunt cercetate în stare de libertate.

  • Patronul firmei Shelter Security şi contabila societăţii au fost arestaţi preventiv

    Decizia nu este definitivă, putând fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Procurorii de la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti i-au reţinut, luni noapte, pe patronul firmei Shelter Security, Alin Ionescu, soţul cântăreţei Cristina Spătar, şi pe contabila societăţii, Roxana Aron, într-un dosar de evaziune fiscală în domeniul serviciilor de pază şi securitate, în care prejudiciul este de aproximativ 10 milioane de euro.

    Cei doi au fost audiaţi alături de alte 10 persoane şi nu ar fi recunoscut faptele de care sunt suspectaţi, au declarat surse apropiate anchetei pentru MEDIAFAX.

    Dintre cele 12 persoane audiate, procurorii au emis, luni noapte, ordonanţe de reţinere doar petnru Alin Ionescu şi Roxana Aron, ceilalţi fiind lăsaţi să plece după ce au dat declaraţii în faţa instanţei.

    Cele 12 persoane au fost audiate în urma percheziţiilor care au avut loc luni în Bucureşti şi judeţul Ilfov, la sediile unor firme, printre care şi Shelter Security, precum şi la locuinţele suspecţilor.

    Acuzaţiile în acest dosar sunt de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de aproximativ 10 milioane de euro, prin înregistrarea în contabilitatea firmei Shelter Security a unor achiziţii fictive de servicii.

    “În fapt, în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, reprezentanţii unei companii prestatoare de servicii de securitate şi pază ar fi creat un circuit infracţional format din zece societăţi comerciale, prin care ar fi fost evidenţiate tranzacţii fictive în perioada 2009-2012, în valoare de aproximativ 25.000.000 de euro”, potrivit Poliţiei Române.

    Alin Ionescu este suspectat că ar fi convins mai multe persoane să înfiinţeze pe numele lor societăţi comerciale, care ar fi încheiat apoi contracte fictive cu firma de pază Shelter Security.

    Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că firma Shelter Security ar fi dat, în regim de subantrepriză, o parte din servicii către nouă firme, dintre care una ar fi reală, iar celelalte opt ar fi de tip “fantomă”, acestea din urmă neavând angajaţi pentru pază şi protecţie şi nici autorizaţie de la poliţie să ofere astfel de servicii.

    Unii dintre suspecţi ar fi oameni ai străzii, care ar fi primit comision de la interpuşi, pentru a-şi da datele de identitate la înfiinţarea de firme “fantomă”, cu care Shelter Security încheia ulterior contracte de subantrepriză, în vederea oferii de servici de securitate, au precizat sursele citate.

    Firma Shelter Security ar fi înregistrat în contabilitatea societăţii, în perioada 2009-2012, achiziţii fictive de servicii de securitate şi pază în valoare de 103 milioane de lei, la care se adaugă TVA de 22,4 milioane de lei. În acest fel ar fi fost produs un prejudiciu bugetului de stat de 42,5 milioane de lei.

  • Patronul firmei Shelter Security şi contabila societăţii au fost reţinuţi

    Surse apropiate anchetei au declarat pentru MEDIAFAX că Alin Ionescu, soţul cântăreţei Cristina Spătar, şi contabila firmei Shelter Security Cristina Aron, care au fost audiaţi, alături de alte zece persoane, la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, nu şi-ar fi recunoscut faptele de care sunt suspectaţi.

    Dintre cele 12 persoane audiate, procurorii au emis, luni noapte, ordonanţe de reţinere doar pentru Alin Ionescu şi Cristina Aron, ceilalţi fiind lăsaţi să plece după ce au dat declaraţii în faţa instanţei.

    Procurorii îi vor duce marţi pe cei doi reţinuţi în faţa instanţei Tribunalului Bucureşti, cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

    Cele 12 persoane au fost audiate în urma percheziţiilor care au avut loc luni în Bucureşti şi judeţul Ilfov, la sediile unor firme, printre care şi Shelter Security, precum şi la locuinţele suspecţilor.

    Acuzaţiile în acest dosar sunt de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de aproximativ 10 milioane de euro, prin înregistrarea în contabilitatea firmei Shelter Security a unor achiziţii fictive de servicii.

    “În fapt, în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, reprezentanţii unei companii prestatoare de servicii de securitate şi pază ar fi creat un circuit infracţional format din zece societăţi comerciale, prin care ar fi fost evidenţiate tranzacţii fictive în perioada 2009-2012, în valoare de aproximativ 25.000.000 de euro”, potrivit Poliţiei Române.

    Alin Ionescu este suspectat că ar fi convins mai multe persoane să înfiinţeze pe numele lor societăţi comerciale, care ar fi încheiat apoi contracte fictive cu firma de pază Shelter Security.

    Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că firma Shelter Security ar fi dat, în regim de subantrepriză, o parte din servicii către nouă firme, dintre care una ar fi reală, iar celelalte opt ar fi de tip “fantomă”, acestea din urmă neavând angajaţi pentru pază şi protecţie şi nici autorizaţie de la poliţie să ofere astfel de servicii.

    Unii dintre suspecţi ar fi oameni ai străzii, care ar fi primit comision de la interpuşi, pentru a-şi da datele de identitate la înfiinţarea de firme “fantomă”, cu care Shelter Security încheia ulterior contracte de subantrepriză, în vederea oferii de servici de securitate, au precizat sursele citate.

    Firma Shelter Security ar fi înregistrat în contabilitatea societăţii, în perioada 2009-2012, achiziţii fictive de servicii de securitate şi pază în valoare de 103 milioane de lei, la care se adaugă TVA de 22,4 milioane de lei. În acest fel ar fi fost produs un prejudiciu bugetului de stat de 42,5 milioane de lei.