BusinessMagazin

Tag: investiti in romania

  • Când vor scădea dobânzile, pentru că nu mai rezistăm? Când ne va plăti Guvernul facturile, când ne va da banii? Cum crede Guvernul că vom putea plăti creşterea salariului minim pe economie dacă el nu ne plăteşte?

    Creşterea exponenţială a dobânzilor la lei, iar acum şi la euro, şi temperarea acordării de credite de către bănci în aceste vremuri, plus majorarea peste noapte a salariului minim din economie au fost printre problemele cele mai discutate de către antreprenori, directori, de către companiile româneşti la Conferinţa ZF Investiţi în România!, organizată împreună cu CEC Bank, joi, la Bacău.

    Dobânzile mari încep să doară din ce în ce mai mult şi pun presiune pe companii, în condiţiile în care vânzările au scăzut, iar încasarea facturilor se face din ce în ce mai greu pe tot lanţul.

    Chiar dacă ROBOR la trei luni a scăzut faţă de anul trecut de la 8,2% la 6,3%, companiile româneşti consideră că dobânzile sunt în continuare foarte mari, pentru că peste ROBOR se adaugă marja băncii, rezultând astfel o dobândă efectivă care trece de 10%, dacă nu chiar mai mult.

    Anul trecut companiile româneşti au găsit soluţia să treacă de pe finanţarea în lei pe finanţarea în valută, având în vedere că dobânzile la euro erau mult mai mici. Dar acum şi dobânzile la euro au crescut exponenţial, iar EURIBOR este de 3,9% (de la minus 0,5%), la care se adaugă marja băncii, rezultând un cost al finanţării care depăşeşte 6-7% la euro.

    Întrebarea pe care au pus-o reprezentanţii companiilor româneşti a fost când scad dobânzile, pentru că “Nu mai rezistăm. Dobânzile sunt prea mari, costurile de finanţare sunt prea mari”.

    Ionuţ Lianu, şeful trezoreriei CEC Bank, a spus că nivelul dobânzilor care au fost înainte (ROBOR la 1,5% şi EURIBOR negativ) a fost mai degrabă o excepţie. Aceste dobânzi s-au datorat unei anumite conjuncturi economice mondiale, care astăzi nu mai există. În aceste condiţii, este puţin probabil ca dobânzile, cel puţin la lei, să revină la nivelurile anterioare, cel puţin pe termen scurt, a menţionat Lianu.

    Dobânzile la lei din piaţă sunt influenţate de dobânda oferită de BNR băncilor la depozite (6%) şi de dobânzile pe care le plăteşte Ministerul Finanţelor ca să se împrumute din piaţă (6,16% la şase luni şi 7,08% la 10 ani). Ministerul Finanţelor este principalul aspirator de bani şi de aceea influenţează foarte mult dobânzile. Mai mult decât atât, băncile se împrumută în piaţă pentru necesarul lor de finanţare şi de capital (MREL), iar acolo dibânzile depăşesc 7%, ajungând chiar la 9% la euro.

    Dacă băncile se împrumută cu 7-9%, nu au cum să ofere la credite dobânzi mai mici.

    Reacţia antreprenorililor români a fost imediată: Şi noi ce facem, că nu vom putea plăti dobânzi aşa de mari?

    Toate companiile încearcă să transfere costurile în creştere – dobânzi mai mari, preţuri la materii prime mai mari, impozite şi taxe mai mari, salarii mai mari – în majorarea preţului produsului final, dar nu toată lumea reuşeşte acest lucru. Doar companiile mari, care sunt puternice pe lanţul economic, au puterea de a-şi impune preţurile.

    Majorarea inflaţiei, coroborată cu creşterea mai redusă a salariilor, a dus la scăderea puterii de cumpărare, iar acest lucru se vede în consum, acolo unde se înregistrează o scădere evidentă în volumul de produse şi servicii cumpărate.

    Pentru a nu fi nevoite să reducă preţurile, companiile au redus cantitatea şi gramajul produselor, ceea ce, în limbajul economic, se cheamă shrinkflation.

    Dar nu toate companiile pot să facă acest lucru, să jongleze din preţuri şi din cantitate.

    Situaţia din economie nu este roz, au menţionat antreprenorii de la Bacău.

    Pe lângă scăderea economică evidentă, companiile se confruntă cu scăderea cash flow-ului, care intervine din prelungirea duratei încasării facturilor, în varianta cea mai fericită, şi chiar neîncasarea facturilor.

    La fel ca la Arad şi Craiova, şi la Bacău companiile româneşti au spus că problema cea mai mare este că statul plăteşte din ce în ce mai greu şi mai târziu facturile pentru lucrările efectuate, ceea ce induce mari probleme de lichiditate.

    Companiile româneşti riscă să se blocheze şi să blocheze tot lanţul. Guvernul nu-şi plăteşte facturile pentru că stă prost cu banii, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât încasările, iar colectarea taxelor şi impozitelor se face din ce în ce mai greu. Având în vedere această situaţie cu plăţile statului, băncile au devenit din ce în ce mai reticente în a finanţa imediat firmele româneşti care au de încasat bani de la stat, pentru că nu există o predictibilitate a acestor plăţi. În aceste condiţii, firmele româneşti se confruntă cu mari probleme de cash flow.

    Nu puteţi vorbi la Guvern să facă plăţile mai repede, să ne dea statul banii ca şi noi să ne putem plăti furnizorii şi creditele de la bancă?, a fost întrebarea adresată de către antreprenorii români conducerii CEC Bank.

    Majorarea salariului minim pe economie de la 1 octombrie de la 3.000 de lei la 3.300 de lei şi perspectiva majorării din nou a salariului minim de la 1 ianuarie 2024, plus încă o majorare pe parcursul anului, înainte de alegeri, de către Guvern, a fost extrem de criticată de către reprezentaţii companiilor româneşti.

    Cum crede Guvernul că putem plăti peste noapte aceste creşteri salariale, de unde să scoatem noi aceşti bani dacă tot Guvernul nu ne dă banii, nu ne plăteşte facturile?, a fost reacţia antreprenorilor români.

    Mulţi dintre ei au business în sectorul de agrobusiness – agricultură şi industrie alimentară -, acolo unde salariul minim este mai mare, iar acum Guvernul a eliminat facilitatea fiscală privind plata CASS, adică firmele vor trebui să majoreze salariile cu 10% pentru ca angajaţii să primească acelaşi net, sau să nu le majoreze, dar atunci salariul net al angajatului va scădea cu 10%.

    Guvernul a majorat salariul minim din agricultură şi industria alimentară de la 3.000 de lei la 3.436 de lei brut, iar în construcţii de la 4.000 de lei la 4.582 de lei brut doar pentru a compensa eliminarea impozitului de 10% pentru CASS.

    La nivel local, multe companii româneşti lucrează cu salariul minim, iar orice creştere a lui le dă peste cap situaţia financiară, mai ales dacă nu au puterea să majoreze preţurile.

    Situaţia din economie a devenit din ce în ce mai tensionată, o presiune în plus fiind creşterile de taxe şi impozite care au intrat în vigoare acum, sau care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024.

    Pentru toată lumea problema este legată de lichidităţi, de cash flow, de încasarea facturilor, de recuperarea banilor, de plata salariilor, de plata frunizorilor, pentru a nu se bloca.

    O parte dintre companii – care nu reuşesc să-şi încaseze facturile fie de la stat, fie de la alte companii – aduc în discuţie intrarea în concordat preventiv sau chiar direct în insolvenţă, pentru a încerca să se protejeze în faţa presiunii plăţilor şi a creditorilor.

    În ultimii ani băncile au fost ferite de credite neperformante, dar s-ar putea ca situaţia să se schimbe dacă problema de lichiditate, de încasare a facturilor, mai ales de la stat, va deveni din ce în ce mai critică.

  • Sectorul din Capitală care se transformă total. Investiţiile masive care ar putea schimba totul

    Administraţia Sectorului 2 din Capitală merge înainte cu planul de a dezvolta o linie de tramvai prin care să lege cartierele Titan şi Pantelimon de cartierul Pipera, într-un proiect care completează pasajul aflat în construcţie la intersecţia Doamna Ghica.

    ♦ Mihaiu vrea relocarea Uzinei de Reparaţii STB pentru a crea un spaţiu de tip incubator, dedicat inovaţiei şi start-up-urilor. ♦ Primăria Sector 2 are un buget de investiţii de circa 440 mil. lei în 2021, dintre care 200 mil. lei se îndreaptă către anvelopări de blocuri.

    Administraţia Sectorului 2 din Capitală merge înainte cu planul de a dezvolta o linie de tramvai prin care să lege cartierele Titan şi Pantelimon de cartierul Pipera, într-un proiect care completează pasajul aflat în construcţie la intersecţia Doamna Ghica, a explicat Radu Mihaiu, primarul Sectorului 2, în emisiunea Investiţi în România!, realizată de ZF în parteneriat cu CEC Bank. 

    „Tramvaiul care să lege cartierul Titan de Pipera este prevăzut în planul de mobilitate urbană durabilă de câţiva ani, dar el nu a fost prins în proiectul pasajului de la Doamna Ghica, iar doamna Firea a pornit podul fără tramvai, în speranţa că va termina înainte de campanie. Vrem să colaborăm cu Primăria Generală şi să ne asigurăm că acest pod va susţine tramvai“. 

    Edilul este de părere că dezvoltarea acestui proiect va avea un impact economic important în sector, întrucât va lega două zone populate, cu puţine locuri de muncă, de cel mai mare cartier de business din ţară. 

    „Pasajul va fi gata primul, iar proiectul tramvaiului va fi gata anul viitor. O estimare realistă este că anul viitor vom avea pasajul pe care să existe iniţial două benzi de circulaţie pentru autoturisme, dar vom avea prevăzută şi structura de rezistenţă şi toată partea de infrastructură pentru a susţine tramvai“. 

    În paralel, administraţia demarează un studiu de fezabilitate pentru realizarea liniei de tramvai care va porni din Piaţa Delfinului şi va ajunge până la Petricani. Studiul de fezabilitate este deja prins în bugetul Capitalei. 

    „Prevedem că la anul se va face proiectul tehnic pentru linia de tramvai. Eu sper ca până la finalul mandatului să avem această linie de tramvai. Lucrările acestea necesită timp şi pregătire“. 

    El a discutat atât cu primarul Nicuşor Dan, cât şi cu Ministerul Investiţiilor şi Fondurilor Europene, întrucât pasajul Doamna Ghica ar putea fi finanţat din fonduri europene. 

    „Fiind în zona de Green Deal, proiectele mature au o şansă foarte mare să fie implementate şi vrem să şi pornim de anul acesta. De aceea din acest an avem un certificat de urbanism şi un studiu de fezabilitate pentru această linie de tramvai“. 

    La capitolul mobilitate, noua administraţie pune accent pe transport în comun şi transport alternativ, întrucât un aer mai puţin poluat reprezintă un factor care poate aduce mai mulţi potenţiali angajaţi pentru businessurile din zonă. 

    Dincolo de proiectul tramvaiului care uneşte Pantelimon şi Titan de Pipera, edilul vizează cel puţin 15 km de piste de biciclete noi prin sector. 

    „Am depus certificate de urbanism la Primăria Capitalei pentru piste de biciclete, atât pe Colentina, cât şi pentru acea nouă pistă de bicicletă care pleacă de la Obor şi ajunge până la Fabrica de Glucoză, unde se cuplează cu alte piste“. 

    În ceea ce priveşte traseele pentru biciclete, Radu Mihaiu continua planul prin care vizează salba de lacuri din sector. El a anunţat încă din campanie că vrea amenajarea malurilor lacurilor Tei, Plumbuita şi Fundeni, astfel încât cetăţenii să din Bucureşti să aibă acces la aceste spaţii. 

    „Pentru asta sunt câţiva paşi. Trebuie în primul rând să cadastrăm, să desenăm pe hartă care este partea din malurile lacurilor pe care o putem amenaja. Din păcate, s-au făcut retrocedări îndoielnice pe salba de lacuri. Există persoane care au proprietate până în buza apei, ceea ce este ilegal pentru că ar trebui să existe o zonă de protecţie a lacurilor şi va trebui să vedem punct cu punct cum rezolvăm aceste probleme juridice de proprietate“. 

    În acest sens, noua administraţie a început curăţarea lacurilor şi a descoperit deja sute de tone de gunoaie aruncate în acestea. 

    Amenajarea salbei de lacuri este importantă şi din pespectiva spaţiului verde, în contextul în care Radu Mihaiu a subliniat că în sector 2 media este de 12 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor, mai puţin de jumătate faţă de media europeană. 

    Concomitent, tot la capitolul tran­sport alternativ, primăria discută cu Enel pentru a identifica punctele în care pot fi construite parcări cu staţii de încărcare pentru vehicule electrice. 

    Spaţiu de inovaţie la Uzina de Reparaţii STB

    Un plan anunţat de Mihaiu încă din campanie ţine de relocarea Uzinei de Reparaţii Atelierele Centrale STB, pentru a valorifica acea zonă într-un hub de business. 

    „Ca să putem reloca trebuie să putem duce undeva tramvaiele să fie reparate. (…) Am avut discuţii cu primarul din Pantelimon să facem o linie de tramvai de la Cora Pantelimon care să se ducă mai departe spre Pantelimon şi să relocăm Uzina de Reparaţii în acea zonă“. 

    Edilul susţine că acest plan s-ar putea întinde pe mai mulţi ani, depăşind durata unui mandat, întrucât relocarea repre­zintă un proiect complex. 

    „Este o discuţie mai lungă, trebuie să o avem şi cu cei de la STB şi probabil să facem şi o colaborare cu un producător de tramvaie, poate Astra Vagoane, pentru a face o uzină de reparaţii care să fie din acest mileniu, retehnologizată“. 

    Scopul relocării este de a dezvolta un incubator de afaceri, o zonă de business care să se concentreze pe inovaţie.  „Clădiri de birouri sunt peste tot, pri­mă­ria nu ar trebui să fie un dezvoltator imo­biliar, ci mai degrabă să încurajeze crearea de afaceri, startup-uri, tineri care să înfiin­ţeze afaceri şi să creeze noi locuri de muncă.“

    „Deci ideea de la care pornisem era de a crea un centru de inovare şi de startup-uri“. 

    Cu toate acestea, până la finalul acestui mandat, primarul vrea să existe un proiect pentru o linie de tramvai care iese din Bucureşti şi duce în Ilfov, precum şi identificarea terenului pentru relocarea uzinei de reparaţii. 

    Ce planuri a mai anunţat primarul Mihaiu

    Bugetul de investiţii al primăriei Sector 2 pentru anul 2021 se ridică la 440 mil. lei, unde circa 200 mil. lei se vor îndrepta către anvelopări de blocuri. 

    „Avem acest buget foarte mare pentru avelopări datorită unei finanţări obţinute de la Banca Europeană de Investiţii, exclusiv pentru derularea unor astfel de proiecte, deci nu am putea să folosim aceste fonduri în altă direcţie“. 

    Bugetul mai cuprinde circa 150 mil. lei pentru reabilitări şi refaceri de şcoli, 30 mil. lei pentru pasajul Doamna Ghica, 30 mil. lei pentru repraţii de străzi, şi aproximativ 40 mil. lei pentru spaţii verzi. 

    „Încasările de până acum sunt promiţătoare, deci cred că vom putea face toate aceste lucruri“. 

    Noua administraţie plănuieşte în următorii ani să construiască 4 creşe noi şi 4 grădiniţe noi. 

    „La creşe avem o problemă legislativă, un normativ destul de strict pe care mulţi privaţi nu îl pot respecta, respectiv ca fiecare copil să aibă un spaţiu alocat de 200 mp. Este foarte mult şi nu e normal ca la 2 ani să ai nevoie de 200 mp, iar la 3 ani de 30 mp. De-asta e o criză acută de creşe, pentru că normativul pentru creşe este unul foarte strict“. 

    Un alt plan integrat al edilului ţine de curăţenie şi reciclare, unde administraţia vrea să mai monteze câteva sute de coşuri de gunoi, respectiv să încurajeze sistemul de colectare selectivă – care în acest moment se desfăşoară în sector în principal prin colectarea de la uşă.

  • Investiţi în România! FAN Courier are investiţii de 30 mil. euro în derulare. Compania mai angajează câteva sute de oameni

    ♦ Hubul de la Cluj, cel mai mare proiect de investiţii al companiei din prezent, este construit pe un teren de 45.000 mp, iar proiectul ar putea fi gata în septembrie 2022 ♦ FAN Courier îşi propune o creştere de 10-12% a cifrei de afaceri în 2021 ♦ Numărul expediţiilor intermediate zilnic se situează în medie la 250.000, după ce a crescut temporar la 300.000 în 2020.

    Liderul pieţei locale de curierat are în derulare in­vestiţii de circa 30 de mi­lioane de euro, în con­tex­tul în care proiectul prin­cipal constă în construcţia celui de-al treilea mare hub logistic al com­pa­niei, pe un teren de circa 45.000 mp din Cluj, a explicat Neculai Mihai, co­fon­dator al FAN Courier, în emi­siu­nea Investiţi în România!, rea­lizată de ZF în parteneriat cu CEC Bank. 

    „Avem hubul logistic de la Cluj pentru care am început proiectarea acum câţiva ani, iar între timp am reuşit să mai achiziţionăm teren şi am reproiectat. Acum avem acolo o suprafaţă de 45.000 mp şi vom con­strui un depozit specific FAN. (…) Avem un şantier deci la Cluj, acolo va fi o investiţie în jur de 11 milioane de euro şi va mai fi încă o investiţie de circa 11 milioane de euro într-o bandă de sortat şi decartat coletele. Sperăm ca investiţia de la Cluj să fie gata anul viitor în septembrie“

    Planurile de investiţii se ridică în total la 30 mil. euro, într-un buget multi­anual şi mai cuprinde pro­iecte de investiţii în Cluj şi în Bu­cu­reşti. „Mai avem în Bucureşti un şan­tier des­chis pentru o parcare de circa 10.000 mp, se lucrează acum, mai avem în plan o extindere în Cluj unde aş­tep­tăm auto­rizaţia de construire şi mai avem în Bucureşti o dezvoltare lo­gis­ti­că pe care vrem să o facem în vi­ito­rul apro­piat, în zona Giurgiului-Sector 4“. 

    FAN Courier a devenit anul tre­cut a 17-a companie antrepre­no­ria­lă ro­mâ­nească din istoria postde­cem­bris­tă care a ajuns la pragul de afa­ceri de 1 miliard de lei anual. Lide­rul pie­ţei de curierat a fost fondat în 1998 de antre­prenorii Neculai Mihai, Adrian Mihai şi Felix Pătrăş­canu, iar primul se­diu al com­paniei a fost un apartament confort 2 sporit. 

    Din punctul de vedere logistic, com­pania are 130 de agenţii în toată ţara, prin intermediul cărora acoperă fără costuri suplimentare 86% din po­pu­laţia României, dar poate ajunge contra cost în orice colţ al ţării. Scopul companiei este de a   reuşi să acopere întreaga ţară cu un timp de expediţie de 24 de ore. 

    „Se întâmplă şi acum doar că se întâmplă într-un anumit procent, iar noi vrem să ajungem la 100%. Avem zone – spre exemplu din nordul Ardealului până în Constanţa – unde nu reuşim să ajungem în 24 de ore la prima oră, ajungem la prânz şi nu reuşim să închidem toate expediţiile în zona respectivă. Noi ne dorim ca serviciul nostru să fie peste tot la fel“. 

    Odată cu dezvoltarea companiei, FAN Courier a ajuns să aibă o flotă de peste 4.000 de vehicule, dintre care peste 3.000 sunt doar la curieri. 

    „Avem şi o flotă de tiruri. În 2008 când am început să construim prima facilitate la Ştefăneşti, pentru tiruri am rezervat 4 porţi din 60, pentru că în perioada aia nu credeam că vom face curierat cu tirul, şi aici mă refer la transportul mărfurilor între agenţiile FAN. Acum am ajuns să facem transport cu tirul şi avem şi o categorie de maşini mari care asigură transportul între agenţii“. 

     

    În „linia întâi“

    Afacerile FAN Courier s-au majorat cu 27% în 2020, iar numărul mediu de expediţii gestionate pe zi a crescut de la circa 250.000 spre 300.000, în contextul în care cea mai mare parte a populaţiei a stat în case pentru mai multe luni şi comerţul online a „explodat“

    „Anul trecut putem spune că a fost o perioadă de vreo două luni şi ceva în care lucrurile erau ca în Black Friday. Dacă pregătim un Black Friday cu câteva luni înainte şi totul este planificat, perioada aprilie-mai a fost foarte grea, cu volume foarte mari şi îmi place să spun aici o poveste. Ce şi-ar dori un curier când vine la muncă? Expediţii mai uşoare, clientul să fie acasă şi şosele libere. Le-a avut anul trecut, însă clienţii nu mai erau acasă în acelaşi loc, ci au migrat fie către zone din provincie, la munte, la ţară, şi dintr-odată lucrurile s-a schimbat, am fost nevoiţi să gestionăm multe resurse şi să le realocăm pentru că altfel nu reuşeam să livrăm expediţii“. 

    Totodată, anul 2020 a fost unul dificil în contextul în care începutul pandemiei a fost marcat de teamă şi incertitudine, atât de partea clientului, cât şi de partea businessului. 

    În acest context, miile de curieri ai FAN Courier s-au regăsit într-un fel de „linie întâi“ a pandemiei, umblând din uşă în uşă într-un moment în care oamenii evitau să iasă din casă. 

    „Am avut de luptat cu multe frici, atât ale angajaţilor, atât ale clienţilor, cât şi ale colaboratorilor, şi a fost foarte greu să treci peste aceste lucruri. Totuşi noi în 2020 ne-am continuat investiţiile pe care le-am avut de făcut şi cea mai bună investiţie a fost faptul că am reuşit să schimbăm PDA-urile pentru cei 3.500 de curieri FAN, am trecut pe altă tehnologie şi lucrul ăsta ne-a ajutat mult“. 

    Un exemplu de teamă cu care s-a confruntat liderul pieţei locale de curierat ţine de momentul în care destinatarul trebuia să preia comanda dar nu voia să intre în contact cu un curier. 

    „Am reuşit într-o perioadă foarte scurtă să implementăm o nouă modalitate de a confirma expediţii pentru că ajungeam cu coletul la client şi nu dorea nici să atingă clientul, nu reuşea nici să plătească, nici să confirme livrarea. Şi am implementat un serviciu de confirmare contactless“.

    Investiţiile FAN Courier pentru 2020 s-au ridicat la circa 15 milioane de euro, dintre care investiţia în PDA-uri a fost cea mai mare. 

    „Noi avem an de an investiţii de 7-8 milioane de euro în flota auto şi de asemenea avem investiţii constante în oameni, aceasta fiind cea mai importantă investiţie“. 

    În contextul cererii crescute de anul trecut, FAN Courier a mai angajat încă 600 de persoane, pentru a gestiona corespunzător întreg lanţul unei expediţii, de la ridicare, depozitare, sortare pe agenţii şi până la curierat. 

    FAN Courier îşi finanţează dezvoltarea şi investiţiile printr-un mix de capitaluri proprii şi finanţare bancară, un mix dominat de autofinanţare. 

    „Ne orientăm mai mult spre autofinanţare, nu negăm instituţiile bancare, dar orice împrumut vine cu costuri suplimentare şi trebuie să le adaugi la produsul finit şi trebuie să fii atent. Asta nu înseamnă că nu te poţi dezvolta şi cu împrumuturi bancare“.

    Totodată, una dintre întrebările pe care FAN Courier le-a primit în mod repetat de-a lungul anilor ţine de o potenţială listare la bursă a liderului pieţei locale de curierat. ZF a întrebat compania dacă mai are sens în acest moment o astfel de mutare. 

    „Ea are sens, doar că noi deocamdată conducem antreprenorial compania în continuare, încă nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva. Oportunităţi în acest moment sunt extraordinarde mari. (…) Mai avem de pregătit organizatoric anumite aspecte şi vom vedea dacă va fi să avem nevoie de capital“. 

    Conform informaţiilor de pe platforma Confidas, Neculai Mihai a achiziţionat şi o participaţie minoritară în platforma Pony Car Sharing. 

    „Am încercat şi în alte zone şi e un domeniu nou în care am intrat şi sperăm şi acolo să se întâmple lucruri. (…) Are o imagine bună, se pare că suntem în zona care trebuie, rămâne să vedem acum dacă e şi momentul. A fost un an geu şi lucrurile nu sunt mereu aşa cum îţi doreşti“. 

     

    Ce aduce 2021

    Numărul mediu de expediţii intermediate zilnic a scăzut înapoi spre 250.000, după ce anul trecut a crescut până la 300.000. 

    „În 2021 vedem că lucrurile nu mai sunt ca în 2020 şi că este o acalmie în zona asta. (…) Vedem că utilizatorul final al serviciilor FAN stă puţin în expectativă acum, nu mai comandă, nu mai e efervescenţa de anul trecut“. 

    Neculai Mihai este de părere că piaţa de curierat din România are în continuare potenţial de creştere, mai ales în comparaţie cu pieţele similare din regiune. 

    „Piaţa per total este în creştere, vedem în Polonia şi Ungaria că cifrele sunt mult mai mari raportat la numărul de locuitori, ceea ce înseamnă că şi în România vom vedea o evoluţie cu o întârziere de câţiva ani. Mă aştept la o creştere în continuare, nu la una abruptă, dar la o creştere de până în 10% şi pe următorii cinci ani cel puţin“. 

    În cazul FAN Courier, creşterea de 27% care a dus afacerile peste pragul de 1 miliard de lei s-a bazat şi pe avântul oferit de contextul crizei sanitare, însă cofondatorul companiei estimează că afacerile vor continua să crească. 

    „Am atins miliardul şi vrem să creştem în continuare. (…) Pentru anul acesta am bugetat o creştere de 10-12%, pe primele luni suntem acolo, doar că nu am avut momentan comparaţia cu aprilie-mai de anul trecut, luni care au fost foarte sus. Dar pe final de an sperăm să ajungem la un 10% creştere şi în 2021“. 

    În ceea ce priveşte echipa FAN Courier, ea este formată astăzi din circa 7.600 de oameni, dintre care 3.400 sunt angajaţi ai FAN, iar restul sunt colaboratori în toată ţara. Din totalul oamenilor din echipă, peste 3.500 sunt curieri. Liderul pieţei locale de curierat vrea să crească numărul de angajaţi cu până în 10%, ceea ce înseamnă că va mai angaja câteva sute de persoane în 2021.

    „Vom mai angaja şi anul acesta, undeva sub 10%. Încercăm să angajăm mai puţin decât creşterea cifrei de afaceri pentru o productivitate mai bună“. 

  • Cum am început să produc în România: Poveştile micilor producători aflaţi la început de drum, de la investiţia iniţială la viziunea pe termen lung

    Românii care aleg să fie producători în România au în faţă o ocazie unică în ultimul deceniu, după ce criza generată de pandemia de Covid-19 a readus la suprafaţă solidaritatea consumatorilor faţă de producătorii locali.

    Economia României duce lipsă de procesatori locali, ceea ce face ca materiile prime din sectorul agricol să fie vândute prea mult în formă brută şi prea puţin într-o formă procesată, care aduce valoare adăugată. Micii producători ar putea fi răspunsul la această problemă, iar Business Magazin a hotărât să ilustreze începutul de drum al unor producători locali.

    „Am ales să produc în România pentru că e ţara noastră, aici trăim şi consider că este un lucru normal să muncim tot aici”; „Producem în România pentru că ne dorim să susţinem economia locală, dar şi pentru că aici locuim”; „Am ales să producem în România pentru că înclinaţia către producţie şi antreprenoriat este o moştenire de familie”.  

    Aşa răspund trei producători locali care au ales să fabrice în România lactate, dulceaţă, zacuscă sau bere artizanală, care şi-au dezvoltat propriile capacităţi de procesare, au deschis canale de vânzare şi au intrat astfel în marea economie a micilor producători.  

    În 2013, în orăşelul Săveni din judeţul Botoşani se năştea ideea lactatelor Viofanny, iar familia Şfabu pregătea implementarea ideii care s-a concretizat în 2014. Astăzi, compania a devenit cunoscută pentru că este unul dintre producătorii Caşcavalului de Săveni, un produs atestat tradiţional.  

    „Decizia de a începe să producem a fost una uşoară, deoarece se baza pe experienţa şi pasiunea noastră, noi provenim din familii de producători de brânzeturi. Din momentul în care ne-am hotărât să ne orientăm spre producţia brânzeturilor şi până la prima rotiţă de caşcaval Viofanny comercializată a trecut aproximativ jumătate de an, timp în care ne-am axat pe îndeplinirea tuturor formalităţilor legale necesare funcţionării”, a explicat Ştefaniea Şfabu, cofondator al  companiei Viofanny, pentru Business Magazin.

    Investiţiile şi fondurile necesare pentru investiţii sunt printre principalele probleme pe care le reclamă fermierii care nu intră în producţie, cât şi antreprenorii care dezbat motivele pentru care nu produc mai mult sau deloc în România.

    În cazul familiei Şfabu, investiţia s-a derulat în „paşi mici” şi a început cu o investiţie de 50.000 de lei din propriile economii, prin care a fost amenajată o hală de lucru unde se puteau procesa circa 400-500 de litri de lapte pe zi.

     „Cantitatea de lapte procesată ne asigura o capacitate de producţie de 35-40 kg pe zi. Iniţial, am investit economiile pe care le aveam pentru a începe producţia. Ulterior, am apelat la un credit bancar pentru extindere şi ne-am axat mereu pe reinvestirea unui procent din profit”, a spus Ştefaniea Şfabu, care estimează că investiţia iniţială s-a amortizat în
    2-3 ani.

     Astăzi producţia a crescut şi a ajuns la 7-8 tone pe an, iar micii producători au ajuns în punctul în care susţin alţi mici producători. Aşa cum arată premisa de la care a pornit incursiunea Business Magazin, România duce lipsă de procesatori, iar micii producători vând la preţuri foarte mici materia primă sau ajung să rămână cu ea. În acest sens, producătorii locali ar putea fi o soluţie pentru fermierii locali.

     „Ne-am orientat spre materie primă provenită din ferma proprie şi de la micii fermieri din zonă. Chiar şi în prezent ne axăm pe sprijinirea micilor producători din judeţ şi alegem să colectăm laptele de la fermele acestora”, a adăugat cofondatoarea Viofanny.  

    Primele rotiţe de caşcaval au ajuns la cunoştinţe şi prieteni, îşi aminteşte Ştefaniea Şfabu, iar apoi au urmat târgurile de profil, precum şi primele solicitări din partea magazinelor de cartier şi a băcăniilor – micii comercianţi tradiţionali care au o cotă de piaţă de aproape 40% în comerţul alimentar din România.  

    Vânzările în creştere au împins compania şi spre investiţii în două puncte proprii de desfacere, mai întâi în oraşul Botoşani, apoi în oraşul Suceava. Totodată, contextul creat de pandemie a adus o accelerare a vânzărilor din online, în contextul în care toată piaţa de comerţ online din România a crescut cu 28% în 2020, la 5,5 miliarde euro, conform estimărilor jucătorilor din piaţă.

    Astfel, din ideea care s-a născut în 2013 într-un mic orăşel din Botoşani, lactatele Viofanny a fost comandate în 2020 în mai multe colţuri ale ţării, în oraşe precum Bucureşti, Braşov, Constanţa, Orşova sau Reşiţa.

    Drumul spre producţie nu este unul fără provocări, iar în cazul familiei Şfabu acestea s-au concretizat printr-un timp îndelungat pentru obţinerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor necesare funcţionării. Pe parcurs, provocările au mai apărut fie în ceea ce priveşte canalele de vânzare şi identificarea unui număr cât mai mare de parteneri, fie în ceea ce priveşte angajarea unor oameni calificaţi din piaţa muncii.

     

    „Am început cu un test”

    Nimeni nu garantează succesul unui produs sau al unui business, iar micii producători nu îşi permit să investească sute de mii sau milioane de lei în direcţii care nu sunt deja confirmate sau pe care nu le-au testat anterior.

    Aşa au arătat drumurile de început şi pentru Gica Neamţu, fondatoarea businessului Pofta Focului din Iaşi. În 2012, ea a participat la câteva evenimente cu o serie de produse artizanale şi tradiţionale pe care dorea să le scoată pe piaţă.

     „Feedbackul a fost bun, ceea ce ne-a motivat să începem construcţia halei de producţie în aşa fel încât să putem obţine toate autorizaţiile şi avizele necesare pentru activitatea de catering şi procesare legume-fructe în 2016”, a povestit Gica Neamţu, care produce astăzi diverse sortimente de dulceaţă, de zacuscă şi tocană.

    Una dintre cele mai mari provocări prin care a trecut Pofta Focului a fost birocraţia, întrucât de la primul test de piaţă şi până la obţinerea autorizaţiei de funcţionare au trecut 4 ani.

    Investiţia iniţială s-a ridicat la 40.000 de euro (circa 190.000 de lei), iar sumele au provenit atât din fonduri proprii, cât şi din finanţare bancară, reprezentând un mix prin care Gica Neamţu a mai investit încă 60.000 de euro pentru a creşte capacitatea de producţie.

    „Printre cele mai mari provocări cu care ne-am confruntat în dezvoltarea acestui business a fost nevoia de bani pentru materie primă şi utilaje. În egală măsură, ne-am confruntat şi cu lipsa forţei de muncă, dar şi cu formarea pieţei pentru produse tradiţionale premium”, a explicat antreprenoarea.

    Facilităţile de procesare precum cea dezvoltată de Pofta Focului aduc un sprijin şi pentru producătorii locali şi micii legumicultori din zona Iaşiului, întrucât le oferă noi variante în ceea ce priveşte piaţa de desfacere. Astfel, dacă legumele lor nu ajung în rafturile din Mega Image în mod direct, sau la export, ele ajung acolo procesate şi ambalate de Pofta Focului.

    Primele borcane şi-au făcut loc iniţial la evenimentele organizate de instituţii ale statului, precum târguri şi pieţe volante, care ofereau acces direct la consumatori. Ulterior, capacitatea de producţie a crescut iar produsele firmei au început să fie listate în retail, atât în lanţul de magazine Mega Image, în magazine locale de tip concept store, cât şi pe platforme online cu produse specifice, şi-anume băcănii online – acesta fiind o oportunitate din ce în ce mai mare conturată apăsat în contextul crizei sanitare.

    Pofta Focului a obţinut vânzări de 150.000 de lei în 2019, iar pentru 2020, reprezentanţii afacerii estimează că această cifră s-a dublat. În ceea ce priveşte investiţia, Gica Neamţu estimează că amortizarea acesteia se va produce abia în 15 ani, întrucât ambiţia de dezvoltare este mare, iar profitul este reinvestit constant.

    „Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş gestiona mai bine emoţiile personale şi aş investi iniţial un procent mai mare din buget în promovare şi imagine”, a mărturisit Gica Neamţu.

     

    O moştenire de familie

    „Am ales să producem în România pentru că înclinaţia către producţie şi antreprenoriat este o moştenire de familie. Bunicii mei din partea mamei confecţionau lădiţe din lemn şi pungi, iar cei din partea tatălui produceau materiale plastice”, a explicat Leonard Mihoc, cel care a dezvoltat alături de tatăl său una dintre primele beri artizanale din România.

    Fondatorul Bere Nemţeana spune că a învăţat de la tatăl său, Iosif Mihoc, ce înseamnă administrarea unei fabrici de bere pentru că familia a deţinut prin concesiune renumita Fabrică de bere SOLCA de la Suceava. Pe baza experienţei din familie şi a unei idei încă noi pentru piaţa românească, în 2011 a început proiectul Nemţeana.

    „Când ne-am hotărât să începem proiectul Nemţeana ne-am confruntat cu foarte multă birocraţie, timp mare de aşteptare pentru branşarea la utilităţi, obţinerea autorizaţiilor necesare pentru funcţionare, încadrarea pentru sortimente de bere şi formarea unei echipe pentru producţie”, a spus el.

    Astfel, de la prima idee până la prima bere au trecut trei ani. Investiţia iniţială s-a ridicat la circa 300.000 de euro (circa 1,4 mil. lei) şi a generat o capacitate de producţie de 200-250 hectolitri pe lună.

    „Însă, între timp ne-am dezvoltat şi acum am ajuns la o capacitate de 400-500 hectolitri pe lună. Sursa investiţiei pentru fabrica de bere Nemţeana a fost una proprie, acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care a durat mai mult să deschidem”, a povestit Mihoc.

    Producătorul de bere artizanală a încercat încă de la început ca majoritatea materiilor prime folosite să fie româneşti, adică malţ şi hamei de la producători locali. Cu toate acestea, pe măsură ce în portofoliul Nemţeana au apărut anumite beri speciale, producătorul s-a orientat şi după furnizori din afara ţării, pentru că nu găsea pe plan local sortimentele necesare de malţuri şi hameiuri.

    Primele beri Nemţeana s-au vândut în retail, în magazine mai mici şi, ulterior, în câteva baruri. Astăzi, produsele au o prezenţă mai mare atât în HoReCa, cât şi în lanţuri de retail sau alte unităţi comerciale, mai mari sau mai mici. În acelaşi timp, online-ul este un canal care prinde din ce în ce mai mult avânt, ca şi în cazul celorlalţi producători. Mai mult, berea ajunge deja şi la export către Spania.

    Leonard Mihoc a obţinut afaceri de circa 2 mil. lei în 2019 cu Bere Nemţeana, iar pentru 2020 se aşteaptă la rezultate similare.

    „Este dificil să anticipăm când vom amortiza investiţia deoarece şi în prezent mai investim în fabrică pentru acoperirea comenzilor, accesarea unor clienţi noi, dar şi păstrarea standardului şi calităţii berii. Estimez că în următorii 4-5 ani, dacă planurile noastre se concretizează, amortizăm investiţia”, a spus el.

    Cu paşi mici înspre producţie, antreprenori sau fermierii pot genera o valoare adăugată mai mare şi pot ajuta per ansamblu economia României. În plan internaţional, proiectele care se discută la nivel european şi nu numai vizează strategii de producţie locală pentru un consum cât mai local – aşa numitul plan „de la fermă la furculiţă” lansat de Comisia Europeană este o dovadă în acest sens.

     Astfel, prin paşi mici dar ambiţioşi, românii cu afaceri în agricultură, fermierii, legumicultorii, ar putea îngroşa rândurile procesatorilor locali, oprindu-se astfel din a-şi vinde fermele pe Facebook şi Olx, aşa cum a arătat o analiză publicată recent de Ziarul Financiar.

     

    STUDIU DE CAZ

    „Din banii de la nuntă ne-am luat plug şi semănătoare”

    Investiţiile într-un business pot fi făcute treptat, iar sursa fondurilor pentru investiţia iniţială reprezintă o poveste unică în cazul fiecărui producător în parte. De asemenea, nivelul investiţiilor şi al businessului poate fi scalat în funcţie de ţinta pe care un antreprenor vrea să o atingă. În cazul Irinei Ciochină, ea a fondat ferma Caprele Irinucăi după ce s-a întors de la muncă din străinătate, începând cu banii din cadoul de nuntă.

    „Am făcut totul cu fonduri proprii, economiile părinţilor mei, ale noastre din Olanda. Anul următor ne-am căsătorit şi din banii de la nuntă ne-am luat plug şi semănătoare”, scrie Irina Ciochină, fondatoare, Caprele Irinucăi, care produce lângă Iaşi lapte de capră, cât şi iaurturi şi brânzeturi. Ambiţia ei a început cu primele 10 capre şi 5 ieduţe în urmă cu opt ani, iar în punctul maxim ferma a ajuns la un număr de 150 de capre, aşa cum a explicat ea în cadrul emisiunii ZF Investiţi în România.

    Ferma Caprele Irinucăi produce între 100 şi 200 de litri de lapte pe zi, timp de zece luni pe an, din care un procent cuprins între 50% şi 80% este procesat în iaurturi şi brânzeturi, care sunt vândute atât în magazinul propriu, cât şi în două carmangerii din Iaşi. Ambiţia înspre procesare a pornit printr-o investiţie de 50.000 de euro (peste 200.000 de lei), iar firma înregistrează astăzi vânzări de circa 600.000 de lei pe an, în contextul în care în fermă lucrează doar Irina împreună cu tatăl ei.