BusinessMagazin

Tag: inventator

  • Povestea omului care a creat două dintre cele mai iubite mărci auto din lume

    Henry Martyn Leland s-a născut pe 16 februarie 1843 în Vermont, SUA, fiind cel mai tânăr dintre cei opt copii ai lui Leander şi ai Zilphei. Antreprenorul a crescut în oraşul Barton; o perioadă a fost ucenic în compania Brown & Sharpe din Providence, Rhode Island, iar apoi a intrat în industria armelor de foc, obţinând un job în compania Colt.

    Leland a luat contact cu industria auto în 1870, când a pus bazele atelierului auto Leland & Faulconer; aici, el a produs motoare pentru Ranson E. Old’s Motor Vehicle Company, cunoscută ulterior ca Oldsmobile.

    În 1902, William Murphy şi partenerii săi de la Henry Ford Company l-au angajat pe Leland pentru a realiza un audit al fabricii, compania aflându-se în pragul lichidării. Henry Leland a finalizat auditul şi le-a recomandat partenerilor să-şi revizuiască planurile, sugerând o reorganizare în locul lichidării.

    Mai mult, el a venit cu ideea de a dezvolta un autovehicul care să folosească un motor cu un singur cilindru, similar cu cel pe care îl dezvoltase anterior pentru Oldsmobile. Murphy a acceptat şi a decis schimbarea numelui în Cadillac; Leland a părăsit compania după ce pachetul majoritar de acţiuni a fost achiziţionat de General Motors. În timpul primului război mondial, antreprenorul a pus bazele unei noi companii, numită Lincoln. El a obţinut un contract de 10 milioane de dolari şi a început să producă motorul V12 Liberty Engine, folosit în principal pentru vehicule de uz militar. După încheierea războiului, compania a fost reorganizată în Lincoln Motor Company Plant, iar Leland a trecut la producerea automobilelor de lux.

    Patru ani mai târziu, Lincoln a intrat în insolvenţă şi a fost cumpărată de Ford Motor Company într-o tranzacţie de 8 milioane de dolari. Oferta iniţială a lui Ford – singura, de altfel – fusese de 5 milioane de dolari, însă judecătorul cazului a considerat că suma este prea mică pentru o companie cu bunuri evaluate la peste 16 milioane de dolari. Leland şi fiul său, Wilfred, au rămas la conducerea companiei după tranzacţie, dar deciziile lor au continuat să producă pierderi financiare; la mai puţin de jumătate de an, ambii au fost obligaţi să se retragă.

    Henry Leland a fost căsătorit cu Ellen Rhoda Hull, împreună cu care a avut trei copii: Martha Gertrude, Wilfred Chester şi Miriam Edith. Henry Leland a murit pe 26 martie 1932, la Detroit. Cadillac şi Lincoln, în prezent mărcile de lux ale General Motors şi respectiv Ford, au fost preferate de generaţii de preşedinţi americani. Cadillac a devenit divizia de lux a General Motors, destinată producţiei de vehicule de lux de mari dimensiuni. A fost, de asemenea, brandul General Motors pentru vehicule comerciale şi instituţionale, cum ar fi limuzine, ambulanţe sau maşini funerare, ultimele două nefiind, însă, produse în uzinele proprii, ci modificate de producători independenţi după cumpărare. În 2017, Cadillac a vândut aproape 356.000 de maşini în pieţele pe care brandul activează. Anul trecut, grupul Ford a înregistrat venituri de peste 160 de miliarde de dolari.

    Lincoln a rămas singurul brand de lux din portofoliul Ford Motor Company după ce producătorul american a vândut Jaguar, Land Rover şi Aston Martin. În prezent, sub marca Lincoln se produc sedanuri, SUV-uri şi chiar limuzine. În 2017, Lincoln a comercializat peste 188.000 de maşini la nivel global. Compania General Motors a înregistrat în 2018 venituri de 147 de miliarde de dolari.

  • Locurile unde poţi petrece o vacanţă de vis în care ajung foarte puţini oameni – VIDEO

    1. Haver, Croaţia – oferă minuni ale naturii şi o moştenire culturală unică;

     

    2. Burano, Italia – dacă nu aţi ajuns niciodaată la Veneţia, acest loc colorat poate fi alternativa;

     

    3. Kravice, Bosnia şi Herzegovina -există multe lucruri de făcut în această parte a globului, vizitarea unei serii de cascade în miniatură este doar una dintre opţiuni;

     

     

    4. Dinant, Belgia – este locul naşterii lui Adolphe Sax, inventatorul saxofonului; este totodată un loc excepţional pentru drumeţii;

     

    5. Insula Skye, Scoţia – este un loc uimitor, ce pare a fi desprins dint-un roman de fantezie;

     

     

    Vedeti continuarea in pagina urmatoare >>>>>>>
     
     
     

  • Povestea şomerului care a creat una dintre cele mai importante afaceri din lume. Acum compania are 64.000 de angajaţ şi venituri de 15,38 miliarde de dolari

    Frank Augustus Seiberling s-a născut pe 6 octombrie 1859 în Western Star, Ohio, SUA. A fost al doilea din cei nouă copii – şapte fiice şi doi fii – ai antreprenorului John Frederick şi ai Catherinei Miller Seiberling. El a urmat timp de doi ani cursurile colegiului Heidelberg din Tiffin, Ohio, înainte de a se alătura companiei producătoare de maşini agricole a tatălui său, J.F. Seiberling Company.

    În 1887, Seiberling s-a căsătorit cu Gertrude Ferguson Penfield; cei doi au avut şapte copii, trei fete şi patru băieţi. În anul 1890 au venit vremuri grele pentru antreprenorii americani, odată cu instaurarea Panicii (o perioadă de recesiune acută), în timpul căreia multe businessuri au eşuat, inclusiv compania deţinută de tatăl antreprenorului.

    Şomer la aproape 40 de ani şi cu responsabilitatea de a-şi întreţine soţia şi cei şapte copii, Seiberling a cumpărat în 1898, cu 13.500 de dolari, o fabrică de 28.000 de metri pătraţi din East Akron, împrumutând o parte importantă din sumă de la un cumnat. Avându-l pe fratele său drept partener, antreprenorul a deschis în acelaşi an o companie de cauciuc. Şi-a numit compania Goodyear, în onoarea lui Charles Goodyear, un inventator american care descoperise procedeul de vulcanizare a cauciucului, însă care a murit falit, fără să se bucure de succesul invenţiei sale.

    În timpul activităţii în compania Goodyear, Frank Seiberling a înregistrat 19 patente. Unul dintre cele mai renumite este Seiberling State Tire Building, o maşină folosită pentru producerea mecanică a anvelopelor, inventată de Seiberling în colaborare cu inginerul-şef William State şi patentată în 1908. Maşina a mecanizat construcţia de anvelope, ceea ce a permis industriei să treacă de la procesul greoi de fabricare manuală a acestora, care permitea unui om să producă doar cinci anvelope în zece ore, la o producţie mult mai rapidă, de 60 de anvelope pe zi. Maşina lui Seiberling a revoluţionat industria şi a condus la o explozie a producţiei de anvelope.

    Compania a primit 50 de licenţe şi a obţinut circa 2 milioane de dolari din drepturi de autor. Până în 1913, peste jumătate din anvelopele fabricate în Statele Unite au fost produse de maşina lui Seiberling. Antreprenorul şi compania pe care a fondat-o au primit şi alte brevete, pentru crearea primei jante universale a pneului şi inventarea unei anvelope pneumatice pentru camioane, care a înlocuit în cele din urmă anvelopele standard. Până în 1916, compania Goodyear Tire & Rubber a fost cel mai mare producător de pneuri din lume. Frank a devenit cunoscut drept „Micul Napoleon“ din industria cauciucului datorită staturii sale mici şi ambiţiei neclintite de a reuşi. El a jucat un rol important şi în transformarea orăşelului Akron în „capitala mondială a cauciucului“.

    În 1921, compania a fost refinanţată şi reorganizată, iar Frank şi Charles Seiberling au demisionat din funcţie. Frank Seiberling a pus bazele unei alte companii, Seiberling Rubber, în Barberton, Ohio.

    Pe lângă meritele sale de inventator, Seiberling a fost cunoscut şi ca filantrop, folosindu-şi influenţa şi o mare parte din avere pentru a construi case şi spitale, pentru a îmbunătăţi transportul local şi naţional şi pentru amenajarea de spaţii verzi, sponsorizând totodată mai multe campanii dedicate artei şi culturii. În iunie 1911 însă, Seiberling a anunţat că va finanţa o încercare de zbor transatlantic al unei aeronave, condus de Melvin Vaniman. În iulie 1912, avionul Akron a explodat, iar Vaniman şi echipajul său au fost ucişi.

    Antreprenorul a murit de pneumonie pe 11 august 1955. Compania Goodyear Tire and Rubber Company, al treilea producător de anvelope pentru autovehicule, avioane, maşini industriale şi maşini grele la nivel mondial, cu un număr de circa 64.000 de angajaţi, a avut în 2017 venituri de 15,38 miliarde de dolari.

  • Geniul care vrea să facă oceanele să se cureţe singure. Autoritaţile îi numesc ideea “cea mai mare curăţenie din istorie”

    Boyan Slat este un tânăr de 24 de ani care, în urmă cu câţiva ani, a dezvoltat un concept numit “The Ocean Cleanup”, pe care l-a prezentat în cadrul TEDxDelft 2012. Acesta presupunea instalarea unei reţele de ziduri plutitoare în apele oceanelor, cu scopul de a acumula, cu ajutorul curenţilor marini, plasticul care poluează apele.

    Ideea i-a venit în timp ce făcea scufundări în Grecia şi a văzut mai multe gunoaie decât peşti. Ulterior, tânărul a fondat “The Ocean Cleanup foundation”, o organizaţie nonprofit responsabilă cu dezvoltarea tehnologiei. El a explicat cum crede că plasticul ar putea fi colectat cu ajutorul curenţilor şi al valurilor oceanului. De ce să nu foloseşti forţele oceanului în avantaj propriu? “Luptă cu ajutorul naturii, în loc să lupţi împotriva ei”, este motto-ul tânărului.

    Slat a avut, de-a lungul timpului, susţinători celebri, printre care se numără regi, prim-miniştrii sau staruri rock, dar au fost, deopotrivă, şi persoane care au încercat să îl descurajeze, spunându-i că ar putea răni vieţuitoarele marine pe care doreşte să le protejeze. În cinci ani, Slat a reuşit să strângă peste 40 de milioane de dolari pentru start-up-ul său şi să formeze o echipă de 70 de ingineri.

    Ideile sale pot salva sute de mii de organisme subacvatice anual, dar şi milioane de dolari prin scăderea costurilor de curăţenie, reducerea la minim a daunelor produse unor nave sau a turiştilor care ar vizita anumite zone în număr mai mare.

    Unul dintre dispozitivele lansate de Slat a trecut un test crucial săptămâna trecută, în timpul căruia a traversat regiuni din oceanul Pacific şi s-a întors în San Francisco. Ca urmare a succesului înregistrat, proiectul a primit undă verde din partea guvernului danez, de a-şi extinde operaţiunile şi în apele internaţionale.

    Dacă programul lansat de Slat va continua să dea rezultate, tânărul inventator plănuieşte proiectarea a încă 60 de mecanisme similare pe care să le lanseze între Hawaii şi California. Acesta a calculat că în mai puţin de cinci ani ar putea curăţa jumătate din cantitatea de plastic. O organizaţie din Olanda a lumit această iniţiativă “cea mai mare curăţenie din istorie”.

    Măsuri în direcţia reducerii poluării se iau şi la nivel macro. O serie de oraşe americane au renunţat la paiele de plastic. La sfârşitul lunii mai, şi Comisia Europeană a îndrumat cele 28 de state membre să adopte măsuri care să excludă folosirea plasticului.

  • Inventatorul Peter Madsen, condamnat la închisoare pe viaţă în cazul uciderii jurnalistei suedeze Kim Wall

    Procurorii consideră că Madsen plănuia să o ucidă pe Kim Wall, în vârstă de 30 de ani, prin sufocare.

    Membrele ei au fost găsite la 21 august 2017, la 11 zile după ce Madsen i-a acordat un interviu pe submarinul său.

    Anchetatorii susţin că de trupul fără viaţă era legată o bucată de metal, folosită, probabil, pentru ca acesta să se scufunde.

    Jurnalista Kim Wall, în vârstă de 30 de ani, a fost văzută pentru ultima dată pe 10 august când a plecat într-o excursie cu submarinul Nautilus, al inventatorului danez Peter Madsen, pentru a scrie apoi un reportaj.

    Dacă în primele informaţii oferite poliţiştilor, Madsen a susţinut că a dus-o pe jurnalistă în siguranţă la mal şi a lăsat-o acolo, în cele din urmă acesta a recunoscut că a „îngropat-o” pe Kim Wall în mare, după ce aceasta a suferit un accident la bordul submarinului. Totuşi, bărbatul spune că nu el a omorât-o.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Inventatorul Peter Madsen, condamnat la închisoare pe viaţă în cazul uciderii jurnalistei suedeze Kim Wall

    Procurorii consideră că Madsen plănuia să o ucidă pe Kim Wall, în vârstă de 30 de ani, prin sufocare.

    Membrele ei au fost găsite la 21 august 2017, la 11 zile după ce Madsen i-a acordat un interviu pe submarinul său.

    Anchetatorii susţin că de trupul fără viaţă era legată o bucată de metal, folosită, probabil, pentru ca acesta să se scufunde.

    Jurnalista Kim Wall, în vârstă de 30 de ani, a fost văzută pentru ultima dată pe 10 august când a plecat într-o excursie cu submarinul Nautilus, al inventatorului danez Peter Madsen, pentru a scrie apoi un reportaj.

    Dacă în primele informaţii oferite poliţiştilor, Madsen a susţinut că a dus-o pe jurnalistă în siguranţă la mal şi a lăsat-o acolo, în cele din urmă acesta a recunoscut că a „îngropat-o” pe Kim Wall în mare, după ce aceasta a suferit un accident la bordul submarinului. Totuşi, bărbatul spune că nu el a omorât-o.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Capitalistul săptămânii: Ernst Werner von Siemens

    Născut în 1816 la Lenthe, în apropierea oraşului german Hanovra, Ernst Werner von Siemens a crescut într-o familie numeroasă, având 13 fraţi şi surori. După finalizarea studiilor primare, Siemens a vrut să se înscrie la Academia din Berlin, dar situaţia materială a părinţilor nu a permis acest lucru; prin urmare, el s-a încris la Academia Militară din Prusia, la secţie de artilerie şi inginerie. Siemens şi-a demonstrat încă din acei ani inventivitatea, dezvoltând minele subacvatice care aveau să fie folosite în timpul mai multor conflicte.

    Întorcându-se acasă, el a decis să se dedice perfecţionării unor tehnologii deja existente, devenind un nume cunoscut pentru rezultatele sale. În 1843, a vândut drepturile asupra primei sale invenţii; cu banii rezultaţi în urma tranzacţiei, Siemens a dezvoltat un telegraf care în loc de codul Morse folosea un ac pentru a semnaliza literele. Pe baza invenţiei, germanul a fondat o companie ce a devenit repede un reper la nivel internaţional.

    În 1848, compania construia deja primul telegraf pe distanţă mare din Europa, legând Berlinul de Frankfurt. Fratele mai tânăr al lui Werner, Carl Wilhelm Siemens, a deschis o reprezentanţă la Londra. În deceniul următor, organizaţia a câştigat mai multe contracte în Rusia şi a deschis o altă filială la Sankt Petersburg.

    Un moment important în istoria Siemens a fost finalizarea liniei telegrafice indo-europene, în 1867, ce lega Calcutta de Londra. Siemens este astăzi cel mai mare producător industrial din Europa, având patru divizii principale: industrie, energie, sănătate, infrastructură şi oraşe. Compania este cunoscută îndeosebi pentru produsele medicale pe care le dezvoltă. Pe lângă invenţiile legate de telegraf, Werner von Siemens este considerat unul dintre părinţii ingineriei electrice. El a construit primul lift electric din lume în 1880 şi este creditat cu dezvoltarea troleibuzului. Numele lui a fost folosit pentru a denumi unitatea de măsură a conductivităţii electrice, siemensul.

    Werner von Siemens a fost căsătorit de două ori şi a avut trei copii care au preluat, alături de unchiul lor, Carl, conducerea companiei după 1890. Familia von Siemens deţine şi astăzi 6% din acţiunile companiei Siemens, fiind cel mai mare acţionar.

  • Un tânăr creat o isterie în lumea întreagă cu ultima sa invenţie. A făcut milioane de dolari într-un timp record

    Wayne Fromm este un inventator canadian care se consideră creatorul “selfie stick-ului”.

    Când spune asta, el nu se bazează pe faptul că a fost primul care a făcut asta, ci primul care şi-a imaginat aplicarea, dezvoltarea unui astfel de device. Primul om care a creat un selfie stick a fost Hiroshi Ueda în anii 80, pe vremea când era inginer la Minolta. Dar aparatul lui era limitat, funcţiona doar cu camere foto Minolta.

    “Selfie stick-ul meu se putea ataşa orice cameră sau smartphone. Iniţial, selfie stick-ul era mai complex şi mult mai rezistent. Am trecut peste selfie stick cu un tractor şi nu a păţit nimic”, povesteşte Fromm. Selfie stickul original era menit să ţină camere de până la 12 kg.
    Wayne Fromm a patentat selfie stick-ul încă din 2005, sub denumirea “Apparatus for supporting a camera and method for using the apparatus”. Versiunea lui Fromm a intrat pe piaţă in 2006 cunoscut publicului ca “Quik Pod”.

    Curând acesta s-a confruntat cu o problema falsurilor. Când îşi căuta produsul pe Alibaba (Amazonul Chinei), Fromm găsea produse contrafăcute, iar după ce selfie stick-ul a devenit la moda, aceste produse au început să apară şi în Statele Unite. A văzut produse care chiar aveau poze promoţionale cu fiica lui.

    Fromm şi-a dat seama că nu are cum să oprească apariţia falsurilor. Nu avea cum să-şi atribuie creaţia conceptului. Inventase Quik Pod, dar nu inventase idee de a ataşa camera pe băţ.

    Canadianul, în schimb, a mizat pe calitate pentru piaţa high-end şi a abordat compania GoPro cu care a reuşit să facă un parteneriat.
    Wayne Fromm a reuşit să vândă peste un milion de unităţi de Quik Pod până acum.

    “Vânzările au fost bune în această industrie. Quick Pod se află în 42 de ţări”, a spus Fromm.

  • Povestea omului care a inventat un material care i-a adus 830 de milioane de dolari

    Toate sunt realizate cu Gore-Tex, materialul care i-a adus inventatorului său, Robert Gore, o avere de 830 de milioane de dolari.

    Robert W. ”Bob“ Gore s-a născut pe 15 aprilie 1937 în Salt Lake City, Utah, ca fiu al lui Wilbert Lee ”Bill“ Gore şi al Genevievei Gore. |n 1950, s-a mutat împreună cu părinţii săi în Newark, Delaware, iar 13 ani mai târziu primeşte titlul de doctor în inginerie chimică la Universitatea din Minnesota. Prima sa invenţie, care a dus la naşterea companiei W. L. Gore & Associates, a fost cablul Multi-Tet, care conţinea mai multe conductoare de cupru, izolate cu teflon.

    Tatăl său a sesizat oportunitatea de a utiliza cablul Multi-Tec în industria computerelor, care creştea exponenţial. Astfel, a întemeiat în 1958, alături de soţia sa, compania W. L. Gore & Associates. |n primii doi ani, afacerea a rulat în subsolul casei familiei Gore. Ca furnizor de cabluri Multi-Tet, compania cunoaşte un succes rapid. |n doi ani, vinde 7,5 milioane de cabluri în Denver, Colorado, iar pe 21 iulie 1969, un cablu Gore avea să fie folosit în călătoria pe Lună întreprinsă de astronauţii Edwin Aldrin şi Neil Armstrong, în cadrul misiunii NASA Apollo 11.

    În 1963, Bob Gore se alătură companiei fondate de părinţii săi. Descoperirea materialului Gore-Tex s-a produs accidental. A continuat să caute modalităţi pentru întrebuinţarea teflonului şi a încercat, în repetate rânduri, un procedeu de întindere a acestuia. De fiecare dată materialul ceda, rupându-se. |ntr-un final, în urma unui procedeu brusc de întindere, mult mai rapid decât până atunci, a descoperit că materialul, în loc să cedeze, îşi creştea de zece ori dimensiunea, formând o structură de micropori, formată 70% din aer. Această proprietate i-a permis lui Gore să umple materialul rezultat – politetrafluoretilena expandată (ePTFE) – cu alte materiale complementare, făcându-l pe cât de uşor, pe atât de puternic.

    Imediat, Gore a început să caute modalităţi de a întrebuinţa ePTFE în diverse tehnologii. Astfel, în 1971, după numeroase experimente efectuate pentru a descoperi toate calităţile materialului, Gore a dezvoltat o ţesătură impermeabilă şi respirabilă, cu grad termic ridicat,  rezistentă la raze UV. Materialul a fost numit Gore-Tex, după numele inventatorului şi al companiei. Curând, Gore-Tex-ul a început să fie folosit în mai multe industrii.

    Cea mai populară întrebuinţare a acestuia este ca ţesătură impermeabilă şi prin care pielea poate să respire, utilizată în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte dedicate în special activităţilor sportive în aer liber. Primele articole vândute fabricate cu Gore-Tex au fost corturile produse de compania Early Winters, în 1976. Aceeaşi companie a produs  şi prima geacă Gore-Tex, un an mai târziu. De atunci, Gore-Tex-ul este folosit inclusiv la fabricarea costumelor spaţiale. 

    Diverse companii medicale şi farmaceutice, precum Parke-Davis şi Baxter International, au folosit materialul creat de Gore pentru fabricarea bandajelor, a tuburilor utilizate ca grefe vasculare şi a unor membrane folosite pentru oxigenarea sângelui. Gore-Tex-ul a fost întrebuinţat chiar şi pentru operaţii pe cord, datorită proprietăţii sale aerate, care permite celulelor corpului să crească prin el. Până în prezent, a fost folosit în peste 40 de milioane de implanturi la nivel mondial.

    În 1976, Robert Gore l-a înlocuit pe tatăl său, devenind CEO-ul companiei W. L. Gore & Associates, funcţie pe care a păstrat-o până în anul 2000, când a devenit preşedinte al consiliului de administraţie. Familia Gore nu a uitat nici de activităţile filantropice şi a donat Universităţii din Delaware, pe care Robert Gore a urmat-o,  peste 30 de milioane de dolari. |n prezent, averea estimată a lui Robert Gore este de 830 de milioane de dolari.
     

  • Povestea omului care a creat o companie cu venituri de 80 de miliarde de euro şi 360.000 de angajaţi

    Născut în 1816 la Lenthe, în apropierea oraşului german Hanovra, Ernst Werner von Siemens a crescut într-o familie numeroasă, având 13 fraţi şi surori. După finalizarea studiilor primare, Siemens a vrut să se înscrie la Academia din Berlin, dar situaţia materială a părinţilor nu a permis acest lucru; prin urmare, el s-a încris la Academia Militară din Prusia, la secţie de artilerie şi inginerie. Siemens şi-a demonstrat încă din acei ani inventivitatea, dezvoltând minele subacvatice care aveau să fie folosite în timpul mai multor conflicte.

    întorcându-se acasă, el a decis să se dedice perfecţionării unor tehnologii deja existente, devenind un nume cunoscut pentru rezultatele sale. în 1843, a vândut drepturile asupra primei sale invenţii; cu banii rezultaţi în urma tranzacţiei, Siemens a dezvoltat un telegraf care în loc de codul Morse folosea un ac pentru a semnaliza literele. Pe baza invenţiei, germanul a fondat Telegraphen-Bauanstalt von Siemens & Halske, companie ce a devenit repede un reper la nivel internaţional.

    în 1848, compania construia deja primul telegraf pe distanţă mare din Europa (500 de kilometri), legând Berlin de Frankfurt. Fratele mai tânăr al lui Werner, Carl Wilhelm Siemens, a deschis o reprezentanţă la Londra. în deceniul următor, organizaţia a câştigat mai multe contracte în Rusia şi a deschis o altă filială la Sankt Petersburg.

    Un moment important în istoria Siemens a fost finalizarea liniei telegrafice indo-europene, în 1867, ce lega Calcutta de Londra.
    Siemens AG este astăzi cel mai mare producător industrial din Europa, având patru divizii principale: industrie, energie, sănătate şi infrastructură şi oraşe. Compania este cunoscută îndeosebi pentru produsele medicale pe care le dezvoltă şi face parte din indexul bursier Euro Stoxx 50. Siemens şi subsidiarele sale are peste 360.000 de angajaţi la nivel global, iar în anul 2016 a raportat venituri de aproximativ 79,6 miliarde de euro.

    Pe lângă invenţiile legate de telegraf, Werner von Siemens este considerat unul dintre părinţii ingineriei electrice. El a construit primul lift electric din lume în 1880 şi este creditat cu dezvoltarea troleibuzului.

    Ca urmare a rezultatelor sale excepţionale, Werner von Siemens a primit un titlu nobiliar în 1888; s-a retras din cadrul companiei doi ani mai târziu. Numele său a fost folosit pentru a denumi unitatea de măsură a conductibilităţii electrice, siemensul. în sistemul internaţional de unităţi, Siemensul (Si) este unitatea de măsură pentru conductanţă şi admitanţă, adică mărimi inverse ale rezistenţei electrice. Ca şi în cazul fiecărei unităţi al cărei nume este derivat din numele propriu al unei persoane, prima literă a simbolului său este S majusculă.

    Werner von Siemens a fost căsătorit de două ori şi a avut trei copii care au preluat, alături de unchiul lor Carl, conducerea companiei după 1890. Familia von Siemens deţine şi astăzi 6% din acţiunile companiei Siemens, fiind cel mai mare acţionar.