Liviu Voinea, ministrul pentru buget, a declarat într-un interviu acordat ZF pe tema bugetului pe 2013 că guvernul Ponta a început acum câteva luni o inventariere a activelor pe care le mai deţine statul, atât la nivelul instituţiilor publice, cât şi la nivelul activelor deţinute de companiile de stat.
Conform acestei inventarieri, activele statului – active fixe corporale – ale instituţiilor publice şi companiilor de stat se ridică la 841 mld. lei, adică aproape 200 mld. euro. În acest moment datoria publică a statului este de 51 mld. euro.
Până în 2012, timp de două decenii, niciun guvern nu a făcut o actualizare la zi a activelor statului. În multe instituţii sunt active care sunt înregistrate la valori istorice. Voinea a spus că s-a făcut şi o inventariere a activelor financiare ale statului, urmând ca datele să fie anunţate ulterior. În interviul cu ZF ministrul a spus că bugetul pe 2013, ale cărui linii directoare au fost anunţate joi de premierul Ponta, urmează să fie definitivat după discuţiile cu FMI, a cărui echipă este aşteptată să sosească marţi la Bucureşti.
Deşi pare o linişte între Guvern şi FMI, având în vedere că s-au îndeplinit o parte din condiţii, în special ţinerea sub control a deficitului, vor exista discuţii aprinse în ceea ce priveşte estimarea de PIB pentru 2013. Guvernul Ponta estimează un PIB cu o creştere de 1,8%, în timp ce analiştii văd un plus de 0,5-1%. După ce a ratat prognozele anterioare, FMI va merge probabil pe o poziţie mai conservatoare şi va încerca să dea PIB-ul mai jos, ceea ce ar implica ajustarea veniturilor şi a cheltuielilor. Voinea spune că au avut loc deja teleconferinţe pe tema bugetului cu experţii FMI şi ai Comisiei Europene. El afirmă că guvernul Ponta a avut în construcţia bugetului o atitudine conservatoare şi prudentă. Iar dacă agricultura va merge bine, ţinta de creştere de 1,8% poate fi atinsă uşor.
Va fi un buget de dezvoltare, cu accent pe investiţii eficiente, afirmă Voinea, dar deficitul bugetar trebuie să fie ajustat în continuare. Cheltuielile cu salariile bugetare ar urma să crească, totuşi, în condiţiile în care în acest an se va aplica a doua etapă a reîntregirii salariilor bugetarilor, respectiv o creştere de 7,4%. În plus, pensiile vor fi indexate cu 4%, iar salariul minim ar urma să fie majorat de la 700 la 800 de lei dacă va fi de acord şi FMI.
Reducerea CAS, măsură aflată în programul de guvernare, “este dificilă”, urmând să se facă gradual, în perioada 2014-2016, spune Voinea.
Inventarierea statului
Au fost evaluate activele statului(active fixe corporale) la 841 mld. lei:
activele institu]iilor publice finan]ate din bugetul de stat: 277 mld. lei;
activele institu]iilor publice finan]ate din bugetele locale: 301 mld. lei;
activele institu]iior publice finan]ate din bugetele de asigur`ri sociale:0,7 mld. lei.
activele totale ale companiilor de stat: 261,5 mld. lei.
Industria de prelucrare a lemnului are traditie in Romania din
jurul anului 1900. Opt decenii mai tarziu, industria de exploatare
forestiera si cea de prelucrare a lemnului impreuna cu industria
mobilei, care ocupa locul 20 in lume si exporta 70% din productie,
ajunsese una dintre cele mai importante ramuri de productie. Era
clar insa ca aceasta industrie avea nevoie de modernizare si
retehnologizare. Acest lucru s-a facut dupa ’90 in general prin
investitii masive din strainatate – in esenta, sute de milioane de
euro in fabrici de ultima generatie in orase precum Sebes, Brasov,
Comanesti sau Radauti. Iar cele mai importante companii din
domeniul prelucrarii lemnului apartin grupurilor austriece.
Pentru cei de la Kronospan, sursele de aprovizionare pentru
fabricile de la Brasov si Sebes sunt Romania si Ucraina. Ei nu
detin paduri, iar RNP este unul dintre furnizori. Insa austriecii
conteaza pe mai bine de o mie de furnizori, in general firme mici,
pentru care contractele cu Kronospan sunt “foarte importante”. In
viziunea oficialilor companiei, avantajele alegerii Romaniei au
fost traditia de prelucrare a lemnului, personalul calificat, dar
si cererea masiva de pe piata. Explozia imobiliara a determinat si
o cerere importanta de placi de lemn cu diverse intrebuintari:
constructii, mobila sau decoratiuni interioare. A contat si
existenta unor piete externe traditionale si situarea Romaniei
intr-o zona care face legatura atat cu pietele din fosta URSS, cat
si cu Orientul Apropiat. “Dezavantajele Romaniei, in schimb, se
refera in special la sistemul politic instabil, la desele schimbari
legislative in domeniul fiscal si nu numai”, sustine Oana Bodea, PR
manager al firmei.
Gerald Schweighofer, proprietarul grupului austriac cu acelasi
nume, care opereaza in Romania cu numele Holzindustrie
Schweighofer, mizeaza pe aceleasi aspecte enuntate de cei de la
Kronospan: angajati competitivi si calitate buna a lemnului. El
detine 50.000 de hectare de padure in Romania si cumpara lemn de la
mai multi furnizori: “Direct, Romsilva nu e cel mai mare furnizor
al nostru, dar indirect da”. Cea mai importanta destinatie de
export pentru grupul sau este Japonia, unde livrarile anuale ajung
la o suta de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de
fabricile austriacului.
Daca cele mai multe afaceri se concentreaza pe prelucrarea
trunchiurilor, cei de la Egger, de exemplu, folosesc drept materie
prima deseuri din lemn, resturi si lemn rezultat din defrisarile de
intretinere, aschii provenind de la gaterele din zona si lemne
industriale cu valoare redusa. Sursa principala de materie prima o
reprezinta gaterele din judetul Suceava care le furnizeaza
rumegusul, stinghiile si placile, alaturi de Romsilva (circa 5%),
proprietarii particulari de paduri sau companiile de recoltare a
lemnului pentru butuci.
“Am estimat ca noua unitate de productie din Romania va avea
capacitatea sa acopere cererea locala, dar si cererea din alte tari
est-europene si, treptat, si din tari mai indepartate, din Turcia
si Orient”, explica Mihai Sandru, directorul comercial al fabricii
Egger din Radauti. A contribuit la alegerea orasului Radauti
infrastructura buna de transport feroviar si rutier. Din Suceava
exista legaturi directe atat pe drumurile nationale, cat si pe
calea ferata – conducand atat spre sud, catre orasele Bucuresti si
Constanta, cat si spre nord, catre Ucraina. “Nu in ultimul rand, a
contat si potentialul economic al Romaniei ca membru al Uniunii
Europene”, adauga Sandru.
In 2010, destinatiile de export nu au mers deloc rau, iar
afaceristii chestionati vorbesc mai putin de scadere si mai mult de
stagnare sau usoara crestere. Cele mai mari exporturi sunt cele de
lemn neprelucrat, releva o analiza pe baza datelor Institutului
National de Statistica, citata de Ziarul Financiar. In primele sase
luni ale anului trecut, exporturile de lemn brut au atins 305,8
milioane de euro, in crestere cu 34% comparativ cu perioada
similara din 2009. Separat de acestea, articolele rezultate din
prelucrarea lemnului (ca, de exemplu, PAL, MDF, diverse placi) au
atins 280 milioane de euro la jumatatea anului si au avut un plus
de peste 30%. Dupa primele noua luni din 2010, valoarea
exporturilor totale realizate de industria lemnului, a hartiei si a
mobilei era de 2,4 miliarde de euro, adica 7,82% din totalul
exporturilor, in crestere de la 1,9 miliarde (8,02%) in aceeasi
perioada a lui 2009.
Daca oamenii din industrie nu asteapta cresteri notabile pentru
2011, pe termen lung viitorul suna bine. Constructiile care au la
baza lemnul devin din ce in ce mai cautate, pe masura ce ia
amploare conceptul de dezvoltare durabila si protectie a mediului.
Aceasta are un efect pozitiv, contribuind la redresarea economica a
Romaniei, spun oficialii Egger, subliniind insa ca un management
durabil al fondului forestier trebuie sa faca parte din strategia
de dezvoltare a acestui sector.
Marile grupuri sustin la unison, de altfel, ca lemnul trebuie sa
provina din taieri legale, nu trebuie sa fie furnizat din paduri
fara certificare, cu valoare de proprietati protejate, iar
legislatia in domeniu trebuie sa fie stabila si clara. Gerald
Schweighofer spune chiar ca din pricina incertitudinii legislative
din domeniul managementului padurilor a stopat investitiile intr-un
proiect de energie alternativa pe care incepuse sa il dezvolte.
Despre management durabil nu a fost vorba in ultimii 20 de ani
si, la fel ca in domenii precum energia sau privatizarile
strategice, si padurile au avut “baieti destepti”. La intrebarea
“Ce s-a intamplat cu suprafata impadurita a Romaniei in ultimii 20
de ani?”, 4% dintre cititorii www.businessmagazin.ro constata o
crestere, bazata pe efectele impaduririlor initiate de autoritati,
iar 3% vorbesc despre stagnare. Cei mai multi dintre ei, 93%,
apreciaza ca suprafata padurilor a scazut, ca efect al unui “jaf”
constant si fara culoare politica.
Iar Business Magazin isi incepe povestea cu cel mai mare numar
care era disponibil atunci pe piata. Si cu o curiozitate pe care
nici macar autoritatile n-au avut-o: care este valoarea domeniului
public al statului, compilat pe 11.734 de pagini, ce se afla acolo
si la ce valoare. Valoarea nu mai are prea mare importanta, e doar
statistica – 686.195.000.000.000 de lei vechi, adica in jur de 20
de miliarde de dolari. Dar a fost un exercitiu jurnalistic inedit,
macar pentru faptul ca am aflat ca statul e destul de neglijent cu
proprietatile sale: isi evalua picturile de Claude Monet cu 300.000
lei vechi, cabina portarului din strada Pangratti a Televiziunii
nationale era, pe inventar, de trei ori mai valoroasa decat turnul,
iar pestera Scarisoara, Cheile Bicazului si masivul Piatra Craiului
erau pretuite la cate un leu fiecare.
