BusinessMagazin

Tag: Intrebarea saptamanii

  • ​Întrebarea săptămânii: Şi totuşi, ce aşteptări aveţi de la un loc de muncă?

    Ştirea recentă publicată de colegii de la Ziarul Financiar despre faptul că unele firme din România plătesc zeci de mii de euro să îşi trimită angajaţii şi partenerii în Bali, Myanmar sau Mallorca mă face să mă gândesc că aceasta este totuşi o măsură extremă de motivare a angajaţilor. Este misiunea angajatorului să te trimită în vacanţă? Te va face un concediu în Mallorca să îţi iubeşti jobul mai mult? Poate, dacă acolo vine şi şeful şi se  creează astfel o relaţie de comunicare între angajat şi angajator.

    Cred că, la fel ca în orice relaţie, comunicarea poate fi uneori mai bună decât o soluţie de moment de motivare a angajaţilor prin abonamente la masaj, la săli de fitness şi chiar şi discuţii cu psihologi.

    Cred că uneori angajaţii au nevoie şi ei doar să fie ascultaţi, iar poate tot ce trebuie să facă angajatorul este să întrebe: „De ce ai nevoie?” „Cum te simţi?” „Te-am văzut mai neimplicat în activităţile tale, ce se întâmplă?”, dacă e să ne referim şi la articolul de copertă al acestei ediţii. Nu spun că angajatorul trebuie să se transforme el însuşi în psiholog, însă renumitul feedback cred că este esenţial.

    Poate răspunsul la una dintre toate aceste întrebări va trimite mai departe de scheme de beneficii extra-salariale şi măriri de salariu. Şi, dacă angajatorul tău nu te-a întrebat până acum, te întrebăm noi: Tu de ce ai nevoie ca să fii mulţumit cu locul tău de muncă?

    ioana.matei@businessmagazin.ro.


     

     

  • ​Întrebarea săptămânii: ​Cât de des îţi imaginezi cum ar fi fost dacă ai fi făcut lucrurile altfel?

    „Regrets, I’ve had a few/But then again too few to mention/I did what I had to do”, spun câteva versuri ale celebrului „My Way” al lui Frank Sinatra. Ritmuri şi versuri numai bune pentru recordurile din termometre, care ne îndeamnă poate la reflecţie şi se potrivesc mănuşă cu cartea „The Power of Regret”, lansată de americanul Daniel Pink anul acesta şi, puţin, şi cu articolul de copertă în care i-am invitat pe lideri din România să se gândească la ambiţiile lor din copilărie. 

    Am reţinut din ceea ce spune autorul cărţii o filosofie de optimizare a regretului – pe care nu îl descrie în mod peiorativ şi pe care, de asemenea, îl vede diferit de erorile proprii. El sesizează că există o diferenţă între greşeli, care rezultă uneori în lecţii pentru viitor şi situaţiile nedorite ce se pot întâmpla independent de erorile noastre, din cauza circumstanţelor externe.

    Acestea din urmă generează, în mod natural, regret. El spune că nu am fost învăţaţi să ne confruntăm cu astfel de emoţii negative – ba din contră, teoriile de gândire pozitivă foarte populare în ultimii ani nu fac decât să ne crească nemulţumirile atunci când situaţii incontrolabile – cum ar fi inflaţia, să spunem – ne influenţează vieţile. Aşadar, chiar dacă e vară şi perioadă de concedii, e OK să reflectaţi şi la lucrurile care merg mai puţin bine şi, poate, să fiţi mai pregătiţi astfel pentru ceea ce va urma – în carieră, în imprevizibilul tot mai mare generat de contextul economic şi nu numai.

     

  • Întrebarea săptămânii: Ce au în comun Ion Ţiriac şi un taximetrist dintr-un oraş de provincie?

    Răspunsul meu, pe scurt, ar fi: filosofia lor asupra culturii muncii în România. În ediţia anterioară a Business MAGAZIN, am publicat un interviu în urma unei întâlniri cu presa a omului de afaceri Ion Ţiriac. În câteva minute, el a vorbit mai ales despre tenis şi ce înseamnă să faci performanţă în sport, aşa că m-am grăbit să îl întreb dacă performanţa la muncă, în ceea ce îi priveşte pe angajaţii săi, înseamnă pentru el acelaşi lucru: „Muncă multă şi mai puţin talent”.

    Omul de afaceri a răspuns că „mai e cale lungă până să ajungem la o cultură a muncii în România” şi a exemplificat cu faptul că, de multe ori, unii dintre angajaţi îi spun că au „probleme foarte personale” când vine vorba de zile libere, lucru care nu se întâmplă în pieţele vestice. 

    Mi-am amintit automat de o discuţie avută anterior cu un taximetrist dintr-un oraş de provincie, pe care-l întrebasem care e mersul lucrurilor, al economiei, al businessurilor de acolo şi a cărui concluzie părea să fie aceeaşi, chiar dacă exprimată cu alte cuvinte: „Se vor aşeza lucrurile, dar nu peste 10 ani, nici peste 20, mai trebuie să treacă încă o generaţie cel puţin până atunci, cea de acum vine cu metehnele părinţilor”.

    Tu ce părere ai – de cât timp sau de câte generaţii e nevoie pentru a avea o cultură a muncii – aşa cum o înţelegi tu – şi în România?

    Ioana Matei, redactor-şef, Business Magazin

    Aşteptăm răspunsurile pe adresa ioana.matei@businessmagazin.ro.