Redactorul-sef de la TechRepublic, Jason Hiner, l-a intrebat pe
un om de la Google daca Gmail ar putea prezenta corespondenta
intr-o maniera bazata pe fire de discutie (asa cum multe aplicatii
de posta electronica o pot face). Raspunsul a fost ca ar putea, dar
ca Google nu va introduce o asemenea facilitate, pentru ca nu vor
sa adauge complexitate si sa genereze confuzie printre utilizatori.
Daca ne gandim si la alte produse si servicii de la Google, in
frunte cu motorul de cautare, putem constata ca aceasta simplitate
este o strategie in constructia interfetei cu utilizatorul. Este
unul dintre motivele pentru care, de exemplu, prefer Google Docs
altor servicii similare, care ofera mai multe facilitati, dar au o
interfata mai complicata.
De fapt, este vorba de o noua tendinta in ceea ce priveste
domeniul care se cheama de multa vreme “user experience”. Vechea
abordare era ca o aplicatie sau un serviciu sa cuprinda cat mai
multe functionalitati, daca se poate toate care ar putea fi de
folos unui utilizator, oricat de special sau excentric. Daca ma uit
in meniurile editorului de text cu care scriu aceste randuri,
constat ca n-am folosit niciodata mai mult de 5% dintre comenzile
sau optiunile disponibile. N-am avut nevoie de ele si probabil nu
voi avea nevoie niciodata, dar ele sunt acolo “pentru orice
eventualitate”, desi este evident ca daca as fi pus in situatia de
a realiza o prezentare extrem de complexa, as recurge la un program
de tehnoredactare. Jason Hinter este de parere ca aceasta abordare
reflecta o lipsa de disciplina in elaborarea produsului, deoarece o
multime de facilitati (cu interfetele corespunzatoare) sunt
adaugate la cererea unor utilizatori. Rezulta nu doar complicarea
suplimentara a interfetei, ci si “carpeli” in implementare.
Aplicatia devine supraponderala.
O noua tendinta care se afirma este cea a interfetelor cat mai
simple si mai intuitive – nu am gasit inca o traducere convenabila
pentru “self evident”. Deviza acestei tendinte pare sa fie “Moarte
manualului”: utilizatorul trebuie sa poata folosi produsul (fie el
software sau hardware) din prima clipa, fara training sau ghiduri
de utilizare. Interfata trebuie sa spuna totul. Pare usor, dar de
fapt este extrem de complicat. Exemplele cele mai clare vin de la
Apple – incepand cu celebra rotita a iPod-ului primordial, trecand
prin iPhone si ajungand la iPad – si nu este deloc intamplator.
Nu doar pentru ca Apple a acordat mereu o importanta speciala
interfetei cu utilizatorul, nu doar pentru ca dispune de designeri
excelenti, ci si pentru ca toate aceste produse au fost primele
semnificative in categoria lor. Ele au impus un standard si nu au
avut nevoie sa pastreze compatibilitatea cu produse mai vechi.
Microsoft a urmat tendinta (vizibila in Bing sau in Windows Phone
7), dar pentru produsele cele mai consacrate, Windows si Office,
misiunea este mult mai grea, daca nu chiar imposibila, pentru ca
imensa baza de utilizatori va accepta cu greu un downgrade. Tot
Apple este exemplul de strategie si in materie de downgrade.
Urmatoarea versiune a sistemului de operare MacOS X, Lion, aduce ca
principale noutati tocmai variante de prezentare care sa-l apropie
de interfata simpla din iPad, cum ar fi Launchpad si aplicatii
full-screen.
Insa avantajele interfetelor “evidente” trec mult dincolo de
comoditate si se concretizeaza in reducerea sau eliminarea
costurilor instruirii si ale suportului tehnic, care pot fi
importante. Un argument in plus aduce demografia: tendinta de
imbatranire a populatie din Europa si Statele Unite va determina o
crestere a duratei vietii active, asa ca inevitabil o buna parte
din cei care se vor lovi de noile tehnologii IT vor fi persoane mai
in varsta si mai putin dispuse sa invete interfete complicate si
manuale stufoase. Din nou, aici exemplul iPod poate fi
semnificativ, pentru ca o parte nu tocmai neglijabila din public o
reprezinta persoanele mai in varsta care nu au experienta in
utilizarea calculatoarelor.
Pe de alta parte, pe masura ce utilizatorii – tineri sau
varstnici – se obisnuiesc cu astfel de interfete, vor incepe sa le
pretinda – ceea ce deja se intampla si se concretizeaza in tendinta
de utiliza tablete de genul iPad in medii institutionale, acolo
unde un laptop veritabil nu se justifica sau este incomod. Un
recent studiu de la Forrester arata ca adoptia a inceput cu
lucratorii mobili, cum sunt agentii de asigurari. Urmeaza medicii,
care pentru prima data vor avea acces comod la informatii chiar la
patul bolnavului. Eu sper ca vor inlocui si ghiozdanele nepotilor
nostri.