Vorbind despre Kavanaugh, Jon Schwartz, fost executiv la Relativity, spune că „aşa ceva nu am mai văzut de mult timp“. Producătorul Al Ruddy a spus, după o întâlnire cu Ryan, că nu ştie ce s-a întâmplat, dar că se simte grozav. În scurt timp, Kavanaugh a devenit unul dintre cei mai buni vânzători de la Hollywood. Kavanaugh ştia când trebuia să folosească limbajul de Wall Street, adică atunci când vorbea despre modele de finanţare şi evitare a riscului, însă ştia şi când să se oprească şi să ademenească investitori cu mese la Chateau Marmont, locul unde cinează vedetele de la Hollywood.
Prietenia acestuia cu Bradley Cooper, Leonardo DiCaprio, călătoriile cu avionul privat, donaţiile către organizaţiile de caritate, toate aceste lucruri au devenit parte din farmecul său, parte din metoda sa de vânzare. Plimbările cu elicopterul, anunţurile bombastice şi includerea lui Kavanaugh în lista de miliardari a Forbes i-au cimentat imaginea.
MODELUL MONTE CARLO
Înainte de a se aventura în industria filmului, Kavanaugh a încercat să-şi construiască propria firmă de venture capital. O experienţă nereuşită, dar din care a învăţat cum să strângă bani şi cum să vorbească cu vedetele. Ryan Kavanaugh a intrat într-un parteneriat cu Lynwood Spinks, un fost executiv al unui studio independent defunct, cu care a fondat Relativity, şi a propus un nou model de finanţare a filmelor, aşa-numitul model „Monte Carlo”. Un software care rulează mii de simulări, aşadar un dispozitiv care ar putea prezice succesul unui film. Un model care ar fi mai eficient decât oricare executiv din industria filmului.
Să spunem că un studio plănuia să facă un prequel al filmului Untouchables, regizat de Brian De Palma, cu Nicolas Cage şi Gerard Butler în rolurile principale. Kavanaugh a postulat că el ar putea evalua potenţialul filmului, prin adunarea a zeci de variabile în modelul său. Variabile precum veniturile generate de Cage la box-office, ce randament ar avea De Palma într-un anume buget etc. Aplicând această tehnică, Kavanaugh ar putea alege câştigătorii şi să îi finanţeze doar pe aceştia.
La scurt timp, revistele din State l-au numit copil minune sau un tocilar care se pricepe la numere şi care foloseşte calculatoare pentru a scoate sute de pagini de analiză. Nu a trecut mult timp şi Kavanaugh a început să investească banii băncilor şi ai fondurilor de investiţii în Hollywood. El a intermediat un credit în valoare de 525 de milioane de dolari de la Merrill Lynch către Marvel Entertainment şi a obţinut o finanţare de la Stark Investments de 264 de milioane pentru şase filme Warner Bros. De asemenea, a strâns 600 de milioane de la Deutsche Bank pentru a cofinanţa 18 filme la studiourile Universal şi Sony.
Munca nu a fost în zadar, Relativity primind 1 milion de dolari pentru fiecare film produs. Kavanaugh a insistat ca el să primească titlul de producător executiv pentru fiecare dintre peliculele produse, astfel Relativity a început să aibă alura unei companii de producţie, iar Kavanaugh una de producător. Faptul că a inclus The Social Network al lui Sony sau Atonement, realizat de Universal, în portofoliul Relativity a cimentat această impresie. Curând mai mulţi producători au început să-i propună filme în speranţa că ar putea obţine o finanţare pentru ele. Primul dintre ele a fost 3:10 To Yuma, producţie ce a fost bine primită de critici şi a devenit un hit la box-office (70 milioane de dolari încasări în State, în timp ce consturile de producţie au ajuns la 55 milioane de dolari).
Pentru Kavanaugh nu era de ajuns să găsească finanţare pentru filmele altor studiouri, aşa că a decis să-şi producă propriile filme, convins că dacă ar putea să-şi folosească din nou algoritmul ar putea scoate nişte bani frumoşi. Mai mult decât atât, a reuşit să atragă în calitate de investitor Elliott Management, fondul de investiţii înfiinţat de miliardarul Paul Singer. La sfârşitul lui 2008, potrivit unei surse apropiate de Elliott, fondul a plătit 67 milioane de dolari pentru 49,5% din Relativity, iar ca urmare Kavanaugh a făcut câteva investiţii: a cumpărat drepturile de distribuţie în străinătate ale New Line, ceea ce însemna că 50% dintr-un buget al unui film al Relativity ar fi fost acoperit. De asemenea, Relativity a bătut palma cu Netflix şi a cumpărat Overture, o companie de distribuţie în Statele Unite. În plus, studioul şi-a lansat diviziile de TV şi muzică, pentru care Elliott a oferit peste 100 de milioane de dolari din împrumuturi.
În 2010, după ce The Fighter a fost lansat, Kavanaugh nu a fost primit în ghilda producătorilor, caz care i-ar fi permis să urce pe scenă, în cazul în care pelicula primea premiul Oscar pentru cel mai bun film. Se spune că ar fi ordonat angajaţilor să falsifice hârtii pentru a demonstra că vizitele producătorului Tucker Toolkey pe platoul de filmare ar fi fost, de fapt, vizitele sale. Nu a reuşit să obţină ceea ce voia, însă a primit un premiu de consolare. Christian Bale a câştigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, iar atunci când a urcat pe scenă, Bale şi-a spus mulţumirile apoi l-a menţionat pe Ryan de la Relativity.