BusinessMagazin

Tag: indignati

  • Coşmarul de la graniţa Europei: cel puţin şapte morţi şi sute de răniţi în ultima săptămână

    Cauza radicalizării protestelor este legea promulgată la 16 ianuarie de preşedintele Viktor Ianukovici, prin care se interzice amplasarea de corturi sau scene neautorizate în zone publice (metoda patentată de indignaţii spanioli în 2011 şi adoptată şi de protestatarii ucraineni) şi se introduce răspunderea penală pentru calomnierea oficialilor guvernamentali.

    Opoziţia a convocat un miting la Kiev spre a cere abolirea noii legi şi demisia guvernului, însă manifestaţia a devenit  violentă, până acolo încât unul dintre liderii opoziţiei, fostul boxer Vitali Kliciko, le-a cerut protestatarilor să înceteze temporar confruntările până la încheierea negocierilor cu preşedintele Ianukovici pentru rezolvarea crizei. Negocierile, în cursul cărora Ianukovici s-a arătat dispus să modifice controversata lege şi să procedeze la o remaniere guvernamentală, au eşuat însă, întrucât opoziţia nu doreşte remaniere, ci plecarea de la putere a regimului, astfel încât luptele de stradă au reizbucnit în forţă, fără perspective imediate de liniştire a situaţiei.

    Cancelariile occidentale au ameninţat cu sancţiuni şi şi-au exprimat din nou îngrijorarea faţă de îndepărtarea Ucrainei de UE, în timp ce parlamentul de la Moscova a denunţat “încercarea de lovitură de stat” orchestrată de opoziţia ucraineană şi “amestecul flagrant al Occidentului în treburile interne ale Ucrainei”, care i-ar încuraja pe extremişti la violenţe.

    Unii comentatori occidentali au speculat că inflexibilitatea lui Ianukovici, care nu doreşte deloc să-şi împingă ţara spre statutul de vasal al Rusiei, ci doar să folosească alternativa rusească spre a obţine avantaje în negocierile cu Bruxellesul, ar putea duce la încurajarea violenţelor chiar de către Moscova cu scopul de a dezmembra Ucraina, astfel încât măcar estul acesteia să ajungă sub influenţă rusească. Din acest motiv, SUA şi UE s-ar abţine de la acţiuni mai ferme contra lui Ianukovici, întrucât esenţială n-ar fi din punctul lor de vedere înlocuirea acestuia cu un (de altfel inexistent) lider credibil al opoziţiei, ci întoarcerea lui Ianukovici la sentimente mai bune faţă de Vest.

  • Când 1% sunt prea mulţi şi 99% prea puţini

    Cel care analizează impactul nefast al acestei împărţiri a lumii este Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel şi profesor de economie la Universitatea Columbia, unul dintre cei mai citaţi economişti şi, conform revistei Time, unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume în 2011. “Preţul inegalităţii. Cum societatea divizată din ziua de astăzi ne pune în pericol viitorul” a apărut anul trecut şi s-a instalat pe lista de bestselleruri a The New York Times.

    Chiar dacă Stiglitz se concentrează cu precădere pe Statele Unite şi pe relaţia 1% – 99% de acolo, cartea este o lectură obligatorie pentru oricine, fie el un “indignat”, un politician european sau un antreprenor român. Pentru că reţetele aplicate acolo se regăsesc mai peste tot în părţile lumii afectate de criză: favoritisme, ajutoare de stat din care se plătesc bonusuri, bani irosiţi, declaraţii sforăitoare care nu spun nimic, vini neasumate sau nerecunoscute. Stiglitz se alătură, astfel, unui număr din ce în ce mai mare de economişti şi reprezentanţi ai mediului academic care încearcă să determine capitalismul să revină la valori morale şi decenţă.

    De aceea, Stiglitz nu numai că invocă fapte şi îşi argumentează demersul, ci şi propune soluţii, unele chiar surprinzătoare, cum ar fi temperarea globalizării sau un nou contract social; vorbeşte şi de strunirea sectorului financiar, de o legislaţie a concurenţei mai puternică şi mai eficient aplicată, de stoparea pomenilor de la stat sau a subvenţiilor mascate, de noi sisteme de impozitare sau de îmbunătăţirea accesului la educaţie. Idei simple, la care ne-am gândit cu toţii la un moment dat sau altul în ultimii ani marcaţi de criza economică. Iar o confirmare din partea lui Stiglitz nu poate fi decât onorantă.

    Joseph Stiglitz – “Preţul inegalităţii. Cum societatea divizată din ziua de astăzi ne pune în pericol viitorul”, Editua Publica, Bucureşti, 2012

  • Catedrala Sf. Paul din Londra, închisă din cauza protestatarilor (VIDEO)

    Reverendul Graeme Knowles, parohul catedralei, a decis să închidă porţile catedralei pentru public, prima dată de la război încoace, motivând cu “îngrijorări de ordin sanitar şi de securitate” la adresa edificiului de cult, deşi protestatarii au explicat că ţinta demersului lor nu este catedrala, ci Bursa din Londra, situată în apropiere.

    Închiderea catedralei provoacă însă pagube de circa 20.000 de lire pe zi, reprezentând venituri nerealizate de pe urma vizitelor turiştilor, au estimat ierarhii, citaţi de The Guardian.

    Peste 200 de corturi au fost instalate lângă catedrală şi au rămas acolo pe parcursul săptămânii, deşi ierarhii de la Sf. Paul le-au cerut protestatarilor să plece. Luni, conducerea catedralei se va întâlni cu avocaţi, reprezentanţi ai poliţiei, ai pompierilor şi ai administraţiei oraşului, spre a determina dacă există posibilitatea de a obţine un ordin de evacuare forţată a corturiilor ridicate de protestatari.

  • #15octombrie. Sunteţi de acord cu mişcarea “Occupy Wall Street”? (FOTO, VIDEO)

    “N-o să vedeţi o singură revendicare de la mişcarea asta. O să vedeţi mii, fiindcă aşa funcţionează o democraţie, cu mii de voci”, scrie utilizatorul “roguedeath98” pe YouTube, comentând un clip legat de mişcarea “Ocupaţi Wall Street-ul”. La începutul manifestaţiei, faptul că nu exista o singură revendicare sau listă de revendicări acceptate de majoritatea protestatarilor era un cusur: pe bună dreptate, reporterii şi comentatorii s-au întrebat ce anume vor demonstranţii, pentru ce ies în stradă şi-şi întind corturi în parcul Zuccotti şi s-au declarat miraţi că nu pot găsi un răspuns mulţumitor (e departe de realitate ideea că toţi protestatarii ar subscrie unor idei precum “garantarea unui salariu indiferent dacă primitorul este angajat sau nu” ori “investiţii de un trilion de dolari în infrastructură”, înşirate de un utilizator al primului site ale mişcării, OccupyWallSt.org şi ridiculizate de Fox News).

    Patru săptămâni mai târziu, lipsa unui program unic ajunsese un avantaj. Nu doar pentru că se apropia data de 15 octombrie, când manifestaţiilor din SUA li s-au alăturat oameni din aproape 80 de ţări, începând cu “indignaţii” spanioli şi greci care îşi ocupaseră propriile capitale în primăvară şi vară, şi ar fi fost cam greu să existe un program comun pentru toţi. Ci şi pentru că astfel s-au putut feri cât de cât de atingerea politicienilor, ce s-au grăbit fie să-i laude, fie să-i înfiereze ca să câştige puncte în faţa propriului electorat.

    Democraţii, rând pe rând, s-au raliat mişcării, de la Nancy Pelosi, fosta preşedintă a Senatului, care a descris mişcarea drept “tânără, spontană, concentrată, eficace” şi i-a binecuvântat pe manifestanţi, şi până la preşedintele Barack Obama, care s-a solidarizat cu protestul, afirmând că exprimă “o frustrare pe scară largă” în rândul americanilor dezamăgiţi că “după cea mai profundă criză de la Marea Depresiune, îi vedem acum pe aceiaşi oameni care au acţionat iresponsabil încercând să combată eforturile noastre de a elimina practicile abuzive ce ne-au adus în situaţia de azi”.

    În tabăra conservatorilor şi a republicanilor, reacţia a fost la fel de previzibilă: comentatorul Rush Limbaugh a acuzat direct mişcarea de stradă că a fost orchestrată de Casa Albă cu sprijinul banilor lui George Soros, cu scopul de a forţa realegerea lui Barack Obama ca preşedinte prin intermediul violenţelor de stradă pornite de “anarhişti şi huligani de la sindicate”. Republicanul Peter King, membru al Camerei, a cerut chiar presei să nu mai mediatizeze atâta protestele, fiindcă aşa le dau legitimitate: “Îmi amintesc ce s-a întâmplat în anii ’60, când stângiştii au ieşit în stradă, presa i-a ridicat în slăvi şi au sfârşit prin a impune ei politicile în SUA. Nu putem permite să se mai întâmple asta”.

    În fine, comentatorul conservator Glenn Beck i-a acuzat direct pe manifestanţi că ar pune la cale o revoluţie sângeroasă cu scopul de a instaura comunismul în SUA, judecând după declaraţia unui tip din Philadelphia care cerea trecerea la un sistem “maoist” şi a altui tip din Los Angeles care spunea că revoluţiile paşnice inspirate de “tumori” precum Gandhi nu merg în lumea de azi şi că modelul bun de urmat ar fi Revoluţia Franceză. Există chiar o fotografie de la una dintre manifestaţiile din ultima perioadă în care printre pancarte şi simboluri apare şi un carton reprezentând capul lui Lloyd Blankfein, preşedintele Goldman Sachs, tras în ţeapă.

    La polul opus al violenţei simbolice, un clip cu un fundal muzical aproape angelic îndeamnă la ocuparea băncilor în 15 octombrie, asociind logo-urile Bank of America, Chase, Citibank, Wells Fargo cu propoziţii ca “Ei ne-au preluat casele, locurile de muncă, economia, democraţia. La 15 octombrie, noi preluăm băncile”; evident, pentru americanii alarmaţi că vine revoluţia comunistă, astfel de îndemnuri ies din sfera protestului simbolic şi intră direct în sfera penală.

    October 15th: Occupy Banks from Mary Matthews on Vimeo.

    CONTINUARE >>>>>>>>>

  • Politia a evacuat Piata Syntagma din Atena. Protestatarii vor sa reocupe piata (VIDEO)

    Ceilalti arestati sunt patru greci, doi francezi si un german,
    carora li se adauga inca cinci persoane retinute si ulterior
    eliberate. Politia a intervenit la primele ore ale diminetii,
    urmand ordinului de eliberare a pietei dat de procurorul general
    Eleni Raikou si promisiunilor primarului Atenei, Giorgios Kaminis,
    de a restabili traficul in zona si a “restabili imaginea
    deteriorata a capitalei in ochii turistilor”, conform
    Kathimerini.

    Demonstratiile care au loc in Piata Syntagma contra programului de
    austeritate al Guvernului, incepand din luna mai, i-au indepartat
    pe turisti de centrul capitalei si au cauzat daune peisajului
    urban, considera oficialii, iar “camparea intr-un spatiu public nu
    este un drept constitutional”, a apreciat primarul Kaminis.

    AFP citeaza un comunicat al politiei, conform caruia “diverse
    obiecte care poluau si degradau mediul au fost inlaturate din piata
    cu ajutorul a mai mult de 25 de camioane”. Inlaturarea corturilor
    stationate in piata a avut loc fara incidente, insa protestatarii
    au declarat agentiei ca nu inteleg de ce sunt evacuati, atata vreme
    cat pietele publice sunt spatii accesibile tuturor cetatenilor.

    Miscarea elena Democratie Reala,
    constituita dupa modelul uneia dintre miscarile “indignatilor” din
    Spania (Democratie Reala Acum) a emis un comunicat in care afirma
    ca “strazile si pietele, la fel ca si locurile de munca si
    structurile de productie, avutia acestei tari si drepturile
    cetatenesti sunt ale noastre, nu sunt de vanzare si vom continua sa
    cerem returnarea lor catre popor”.

    Cei de la Democratie Reala i-au convocat pe “indignatii” greci la
    un nou protest sambata seara, incepand cu ora 18, proclamand ca
    “terorismul acestui guvern dictatorial, al FMI si al memorandumului
    nu trebuie sa fie permise. Nu ne speriati, ci doar ne infuriati.
    Vom continua sa luptam pasnic, cu hotarare si creativitate”.

    Memorandumul invocat de protestatari este cel semnat de guvernul
    grec cu UE, FMI si Banca Centrala Europeana, prevazand cresteri ale
    impozitelor, scaderi ale cheltuielilor publice si un program masiv
    de privatizare, in schimbul finantarii Greciei.

    Liderii europeni au convenit, saptamana trecuta, termenii noului
    acord de imprumut multilateral pentru Grecia, in virtutea caruia
    tara va beneficia de 159 de miliarde de euro in urmatorii trei ani,
    din care circa 50 de miliarde vor fi contributie a creditorilor
    privati ai tarii, prin rostogoliri de datorii si cumparari de
    titluri noi de datorie elena, iar 109 miliarde vor reprezenta
    contributia statelor zonei euro si a FMI.

  • Mega-manifestatie a “indignatilor” din Spania contra Pactului pentru Euro (VIDEO)

    La Madrid, demonstrantii au marsaluit prin oras, oprindu-se in
    fata cladirii Congresului Deputatilor, din Plaza de las Cortes.
    Autoritatile locale au estimat prezenta a circa 50.000 de oameni,
    in timp ce estimarile avansate de agentia EFE si preluate de El
    Pais au vorbit de o cifra intre 38.000 si 42.000 de oameni. La
    Barcelona ar fi iesit chiar mai multi – 75.000, dupa estimarile
    jandarmeriei locale, preluate tot de El Pais.

    Manifestatiile au fost pasnice, organizate de aceiasi oameni
    care au iesit in pietele publice incepand din 15 mai, acuzand
    guvernul ca arunca povara crizei pe umerii populatiei, prin taieri
    de cheltuieli sociale si pasivitate in fata somajului in crestere,
    dar ii menajeaza pe bancheri si pe magnatii imobiliari.

    Sloganul cel mai des intalnit a fost “Nu suntem o marfa in
    mainile politicienilor si ale bancherilor”, alaturi de “Asta e o
    frauda, nu o criza”, “I se spune democratie, dar nu este”,
    “Democratie reala acum”, “Violenta inseamna sa fii platit cu 600 de
    euro” (aluzie la salariul minim – 641 de euro), “Zapatero,
    prietenul bancherilor”, “Europeni, ridicati-va”, “Nu, nu, nu ne
    reprezinta” (aluzie la neincrederea in clasa politica) sau “Golan
    periculos” (manifestantii au fost numiti in deradere “perroflautas”
    – golani, sarantoci care cersesc la colt de strada, cantand din
    flaut si insotiti de cate un caine).

    Marsuri si manifestatii similare au fost organizate si in alte
    tari europene, din Grecia si Germania pana in Belgia si Italia. El
    Pais a numarat in total 98 de manifestatii organizate in Spania si
    in alte tari care fie au avut deja loc, fie erau programate pentru
    duminica seara. La Paris, 127 de persoane au fost retinute de
    politie, pentru ca s-au abatut de la traseul aprobat de primarie
    pentru marsul de duminica.

    Pactul pentru Euro, la care in martie a aderat si Romania, alaturi
    de cele 16 state ale zonei euro si de alte cinci state europene din
    afara zonei euro, prevede masuri de limitare drastica a deficitului
    bugetar si a datoriei publice, inclusiv prin fixarea in constitutie
    a unor plafoane maxime, precum si masuri de crestere a
    competitivitatii si de atragere a investitiilor, inclusiv prin
    dereglementarea pietei europene a muncii.

    “Indignatii” considera ca pactul este nedemocratic si incorect,
    intrucat nu are in vedere niciun fel de masura de limitare a
    speculatiilor pe pietele financiare sau care sa penalizeze fuga
    profiturilor spre paradisurile fiscale – ambele fiind, in opinia
    lor, cauze ale crizei financiare din 2008 si ale crizei actuale a
    datoriilor suverane din zona euro.