BusinessMagazin

Tag: Impetum Group

  • 100 Cei mai admiraţi CEO din România – 063. Andrei Cionca, fondator şi CEO, Impetum Group

    Cu o experienţă de peste 20 de ani în business, antreprenorul este fondator al tuturor companiilor din Impetum Group: CITR, Roca Investments, Roca X şi Agista. „Tot timpul am fost conduşi de ideea de a avea un impact în economia României şi tot mereu ne-am uitat dincolo de nişte proiecte punctuale pe care noi le-am manageriat. Am dezvoltat, începând din 2000, o companie, CITR, care făcea insolvenţă”, declară Andrei Cionca. CITR a avut mai mult de 1.000 de companii în portofoliu, ceea ce a permis fondatorilor săi să înţeleagă care sunt problemele din economia României pe diverse sectoare. Următorul pas a fost să intre pe terenul finanţărilor, prin fondurile de investiţii pe care le-a cofondatorul– Roca Investments, Roca X şi Agista.

    Andrei Cionca este convins că în România schimbarea va fi adusă prin educaţie, astfel că susţine fervent mediul educaţional românesc şi face parte din Board of Advisors Transylvania College.

    PROFILUL LUI ANDREI CIONCA A APĂRUT ÎN ANUARUL 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, EDIŢIA 2023.

  • Combustibil pentru accelerare

    Impetum Group a reinventat reţeta clasică a fondurilor de investiţii şi a demonstrat că firmele româneşti pot prinde aripi atunci când au susţinerea necesară. Şi pentru că România are de recuperat un gap uriaş faţă de regiune la capitolul fondurilor de investiţii, sunt necesare soluţii urgente. Industria de private equity este absolut necesară şi există un potenţial de dezvoltare imens, pentru că fondurile nu aduc doar bani, ci şi cunoştinţe, guvernanţă corporativă, transparenţă, explică Andrei Cionca, fondator şi CEO, Impetum Group.

    „Tot timpul am fost conduşi de ideea de a avea un impact în economia României şi mereu ne-am uitat dincolo de nişte proiecte punctuale pe care noi le-am manageriat. Am dezvoltat, începând din 2000, o companie, CITR, care făcea insolvenţă”, declară Andrei Cionca. CITR avea mai mult de 1.000 de companii în portofoliul ceea ce a permis fondatorilor săi să înţeleagă care sunt problemele din economia României pe diverse sectoare, de pildă platforme industriale care deveniseră complet anacronice, ca Tractorul Braşov, Rulmentul Braşov, Fortus Iaşi, Combinatul de Utilaj Greu din Cluj. Acestea erau falimente clare, pentru că tehnologia era complet depăşită, însă începând din 2009-2010 şi-au dat seama că produsul clasic care funcţiona până atunci, şi anume o companie intră în insolvenţă, merge în faliment, se vând activele şi debitorii sunt recompensaţi, nu mai funcţionează. „A fost o perioadă, 2009-2011, în care nu puteai valorifica active. Nimeni nu cumpăra nimic. Era un blocaj total. Şi atunci ne-am dat seama că trebuie să insistăm pe restructurarea acestor companii. Adică decât să le închizi şi să încerci să vinzi nişte active, mai bine încerci să aplici nişte măsuri de restructurare, operaţională, financiară, astfel încât aceste companii să rămână în viaţă. Pentru că în felul ăsta conservăm valoare”, explică fondatorul Impetum Group.

    CARTE DE VIZITĂ ANDREI CIONCA

    • Antreprenor care a anticipat nevoile mediului de afaceri românesc.

    • Fondator al tuturor companiilor din Impetum Group: CITR, ROCA Investments, ROCA X şi Agista.

    • Experienţă de peste 20 de ani în business şi aport substanţial la dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc.

    • Crede că în România schimbarea va fi adusă prin educaţie, astfel că susţine fervent mediul educaţional românesc şi face parte din Board of Advisors al Transylvania College.

    E un principiu foarte cunoscut, continuă tot el, că o companie „caldă” e mult mai valoroasă decât una „rece”, adică una care are activitate versus nişte active care solicită cheltuieli, întreţinere, pază – până la valorificare. „Avem un studiu pe care îl facem de opt ani, în care noi măsurăm sănătatea companiilor româneşti. Am luat un eşantion de companii care au active de peste un milion de euro, din totalul companiilor din România, şi am vrut să vedem cât de sănătoase sunt şi cum evoluează. Pentru că aceste companii, deşi sunt puţine ca număr, în jur de 4-5% din numărul total, consolidează foarte mult din cifra de afaceri, din PIB-ul care se creează în România. Adică sunt două mulţimi inegale, un număr de 4-5% care generează peste 60%”, povesteşte Andrei Cionca. A urmărit cât sunt de sănătoase aceste companii, cât sunt de îndatorate, cum îşi recuperează creanţele din piaţă, cum evoluează profitul sau pierderea. Astfel, a înţeles pro­blemele punctuale ale unei companii sau ale unui sector de de activitate şi că nu este suficientă restructurarea financiară – rescadenţare, reeşalonare sau chiar tăierea unor datorii. „Nu-i suficient, pentru că aceste companii trebuie repornire, au nevoie şi de capital. Şi vreo doi ani ne-am străduit să facem produse de finanţare, am fost în foarte multe discuţii cu foarte mulţi finanţatori, am fost parte într-un proces educaţional, prin care am încercat în multe conferinţe să vorbim despre problema asta, să căutăm soluţii. Dar nu funcţiona. Nu avem încă dezvoltate în România mecanisme, hai să zicem, instituţionale de finanţare a acestor companii în dificultate”, povesteşte fondatorul Impetum Group.

     

    DE LA COMPANII ÎN DISTRESS LA PRIVATE EQUITY. Pentru a duce la capăt parcursul de însănătoşire a unei companii, „procesul trebuie să fie rotund şi să se termine cu un anumit impact în economie – pentru că dacă noi găsim închiderea cercului la o companie e mai uşor de replicat la două, la 10, la 100 de companii – şi putem crea astfel un un cerc virtuos prin care să avem un anumit impact în economia României. Impactul de a oferi un model, de a oferi speranţă, căci până atunci cine intra în zona aceea nu se putea finanţa”, explică Andrei Cionca. Aşa a apărut ideea că dacă reuşeşte să facă un astfel de „cerc”, acţiunea ar fi o invitaţie pentru mai mulţi să facă acelaşi produs. Astfel s-a născut ideea fondării unui fond de investiţii, cu care să finanţeze, care practic să închidă cercul. „Aşa s-a născut ideea de a trece din partea asta de insolvenţă în partea de private equity. Şi aşa a luat naştere primul fond.” Astfel, la începutul lui 2018 a fost lansat ROCA Romanian Capital, cu un capital de 4,5 milioane de euro, cu participaţii din partea lui Dan Şucu, proprietarul reţelei Mobexpert, şi a lui Dragoş Pavăl, cofondator al reţelei Dedeman. „Am pus împreună 4,5 milioane şi am reuşit să facem trei tranzacţii, una cu un succes răsunător, celelalte două mai puţin, dar având în vedere că eram la începuturi, când am tras linie, rezultatul a fost unul senzaţional şi practic am avut validarea produsului”, punctează fondatorul Impetum Group, care povesteşte că profitul făcut din una dintre tranzacţii a acoperit pierderea din celelalte două şi mult mai mult decât atât. Concret, de pe urma unei investiţii de 450.000 de euro într-o companie şi câştigul la exit a fost de 16 milioane de euro în exit. „Am prototipat şi de acolo a fost foarte uşor să scalăm. Au intrat alături de noi alţi antreprenori şi Banca Transilvania în acţionariatul acestui fond. Asta a fost povestea lansării primului nostru fond, care astăzi are o echipă autonomă care se ocupă de el”, povesteşte Andrei Cionca.

    ROCA a pivotat în mai multe pieţe. Iniţial a pornit cu ideea de a viza companii în dificultate. Apoi a devenit tot mai vizibilă oportunitatea legată de companiile în creştere rapidă, chiar dacă ieşea un pic din expertiza iniţială a fondatorilor, în management de criză. „ROCA s-a stabilizat după pandemie, când ne-am dat seama că există o foarte mare oportunitate în piaţă – companiile româneşti antreprenoriale, care au pornit în anii imediat de după 1990, conduse de un antreprenor care a reuşit şi are o poveste de succes şi care după 30 de ani ajunge într-o criză de succesiune. Copiii nu vor să-i preia şi să continue businessul. Pentru că într-un model antreprenorial pur nu creezi o succesiune şi nu avem instrumentele astea, sau nu avem reflexele astea ca antreprenori. Să creăm un proces de succesiune, o echipă căreia să-i delegăm tot mai mult şi un membru al acestei echipe să preia poziţia de CEO la momentul în care antreprenorul-fondator vrea să se retragă”, susţine fondatorul Impetum Group.

    Aceste companii sunt mijlocii ca dimensiuni, adică prea mari ca să poată fi preluate de către un concurent – o altă companie antreprenorială – şi sunt prea mici pentru fondurile de investiţii tradiţionale, care operau în România. „Deci practic aici era o nişă neatacată pe care noi am găsit-o şi în care am făcut aceste tranzacţii.

    Când ROCA s-a aşezat, am văzut că piaţa din care plecase, cea a companiilor tinere, în dezvoltare foarte accelerată, a rămas liberă, pentru că nici acolo nu sunt foarte multe fonduri. Adică putem număra pe degetele de la o mână fondurile care operează şi cumva activitatea lor este foarte limitată, pentru că ele operează pe bani instituţionali. Şi noi am venit aici cu flexibilitate maximă şi am intrat şi am lansat al treilea fond”, spune Andrei Cionca. În locul ROCA, care a migrat pe o piaţă pe companii mature în criză de succesiune, şi pe care le deţine majoritar sau în totalitate, „a eliberat această piaţă de companii tinere cu participaţii minoritare din partea noastră, pe care să le sprijinim în creşterea lor accelerată, şi atunci am lansat din nou într-o conducere autonomă. Există o echipă dedicată special acestui proiect, care administrează fondul nostru de investiţii de growth, zicem de creştere, şi care se numeşte Agista”.

    La lansarea celui de-al doilea fond, Agista, în 2019, ROCA X avea deja confirmarea că este un succes. Dar cum a apărut ideea? „Am fost la o conferinţă la HowToWeb în septembrie sau în octombrie 2018 în care l-am văzut pe scenă pe Daniel Dines, CEO la UiPath, care povestea cum 8 ani s-a străduit să strângă 1 milion de dolari pentru a scala compania şi produsul pe care îl avea în Bucureşti la vremea respectivă şi n-a reuşit să strângă această sumă şi a fost la limita falimentului de foarte multe ori. Succesul lui a început când nişte fonduri din vestul Europei au pus bani în această idee a lui, în produsul lui şi în compania lui şi la momentul respectiv, dacă nu mă înşel, compania era deja unicorn, adică valoarea era mai mare de un miliard de dolari şi antreprenorul anunţa la vremea respectivă că urmează în viitor să se listeze la New York Stock Exchange”, povesteşte Andrei
    Cionca. A fost foarte puternic impresionat de istoricul lui Daniel Dines, cineva care a plecat din Bucureşti cu o idee a reuşit să se listeze la New York Stock Exchange, şi mai mult decât atât, l-a intrigat faptul că în această companie n-a avut niciun investitor român în faza ei iniţială; în acel milion de dolari, nu s-a regăsit un investitor român care să pună bani şi să sprijine această companie. „Am identificat nevoia. Oricum piaţa de venture capital era la începuturi şi ne-am propus hai să lansăm acest fond – şi de la ideea asta din octombrie 2018 până la lansarea efectivă din iunie 2019 a fost un pas”, punctează fondatorul Impetum. Acest fond a pornit cu un cerc foarte restrâns de acţionari, „cu noi având principalul aport la început. Şi acum suntem cei mai mari acţionari ai acestui fond. Am reuşit în mai multe runde succesive de majorare de capi­tal să facem un portofoliu de start-up-uri, atât româneşti cât şi regionale, pentru că aici este o piaţă globală şi noi credem că fondul acesta ne poate ajuta şi să aducem foarte multă expertiză în România. Noi investim în start-up-uri de afară, vedem mentalităţi, vedem instrumente de management şi aşa mai departe. Şi prin intermediul lui ROCA X, fondul destinat investiţiilor în aceste start-up-uri, aducem know-how la start-up-urile româneşti”, adaugă Andrei Cionca. „În ROCA avem undeva o participaţie astăzi, după mai multe runde de majorare de capi­tal, undeva la 13% prin divizia de investiţii. În fondul de growth avem o participaţie de 30% şi suntem cel mai mare acţionar şi în zona de venture capital suntem acţionari cu 22%, tot aşa prin braţul de investiţional. Asta e modelul pe care îl vedem noi, pentru că piaţa este foarte la început în România”.

     

    ROMÂNIA ÎNCLINĂ NEGATIV BALANŢA. Există un gap al României versus regiune în ce priveşte finanţările? Termenul de comparaţie sunt ţările din Europa Centrală şi de Est, spune Andrei Cionca. În mai multe studii pe care le-a citit şi din discuţiile cu partenerii din străinătate, şi-a dat seama că cel mai relevant indicator este un unula care calculează totalul investiţiilor private equity vs PIB-ul ţării respective. „Adică cât la sută din PIB sunt investiţii private. Acum ratio este foarte mic, adică 0,01% din PIB în România. În CEE se plasează la 0,06, deci de cinci ori mai mare, iar în Europa Occidentală indicatorul este de cinci ori mai mare decât ratio-ul ţărilor din CEE. PIB-ul lor este mult mai mare decât PIB-ul ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Dar şi raportul este de cinci ori mai mare. În România acest raport este de 5 ori mai mic decât ţările din Europa Centrală, din care şi noi facem parte. Adică noi influenţăm media asta, trăgându-o în jos şi în continuare raportul este de 5 la 1”, explică fondatorul Impetum. Valoarea totală a pieţei de fonduri de investiţii pe plan local este în jur de 100 de milioane de euro.

    În Polonia, aportul statului la fondul suveran a fost de 1 miliard de euro, dar cu contribuţia privată această valoare avansează spre 1,5 miliarde împărţită în să zicem 40 de de fonduri de investiţii cu capital de risc, estimează Andrei Cionca. „Ratio-ul nostru este de 25 de ori mai mic decât în vest şi de 5 ori mai mic decât în Europa Centrală şi de Est în private equity”.

     

    GÂNDIRE GLOBALĂ PENTRU ACTIVITATE REGIONALĂ. Andrei Cionca vede piaţa lor de adresabilitate ca fiind una globală: „Avem flexibilitate fiindcă  suntem 100% finanţati privat, aşadar noi putem să investim oriunde. Avem investiţii din Statele Unite până în Israel, în toată Europa de Vest, în Europa Centrală şi în Europa de Sud-Est. Gândim global şi acţionăm regional. Strategia pe care noi o avem cu celelalte două fonduri, şi anume cu fondul de growth şi cu cel de buyout este ca noi să investim în companii româneşti şi ca aceste companii româneşti capitalizate, la care se adaugă cunoştinţele noastre de private equity, să devină jucători regionali”. El menţionează şi un prim exemplu, de evoluţia căruia se declară bucuroşi, respectiv compania de producţie de fibră din sticlă Bico din Piatra Neamţ, care, înainte de investiţia ROCA, era o companie în dificultate, iar în prezent este numărul unu în Europa Centrală şi de Est, are investiţii în Republica Moldova, precum şi în Lituania. „Acesta este modelul pe care vrem să-l urmăm şi cu toate celelalte companii în care investim. Adică vrem să îi ajutăm pe antreprenori să ocupe o poziţie de top trei jucători naţional, care să le permită ulterior un salt în consolidarea pieţei, să le permită un salt regional.” Această reţetă se aplică atât pentru industria de IT, cât şi pentru producţia de materiale de construcţii. Singurul domeniu în care gândesc încă local, adaugă el, pentru că e industria este foarte fragmentată, este agricultura: „În acest domeniu am investit în companii care acoperă mare parte vestul, centrul şi sudul ţării şi gândim deocamdată local”.

    Ce ar trebui să facă antreprenorii români pentru a câştiga mai mult loc pe harta businessului regional? Andrei Cionca observă că situaţia reală a economiei româneşti este a unei economii naţionale foarte fragmentate, în care între 4% şi 5% din numărul total de companii existente în România au active de peste 1 milion de euro. „Suntem o economie destul de fragmentată şi destul de individualistă. Dintr-un studiu realizat anii trecuţi reieşea că aproape de 80% din numărul total al acestor companii de impact erau businessuri personale sau de familie. Adică avem încă neîncredere în asociere, în loc să avem o companie mai mare, avem trei companii mai mici.” Pornind de la această realitate, el observă că modul acesta de operare implică o limită de creştere, accentuată de faptul că majoritatea afacerilor se află la prima generaţie de antreprenori. „Cei care acum se retrag au început chiar cu nimic, fără capital. Noi am avut două cicluri de creştere foarte lungi, în 2002 – 2008 şi, să zicem 2010 – 2019. Marea lor majoritate n-a putut să capitalizeze atât de mult profit încât să fie foarte stabile şi foarte bine capita­lizate ca să-şi permită expansiunea, să-şi permită procese de achiziţii ale altor companii şamd.”

    Companiile în care investeşte ROCA au cifre de afaceri cuprinse, de regulă, între 15 şi 20 de milioane de euro şi profit opera­ţional cuprins între 1,5 şi 3 milioane de euro. „Valoarea acestor companii, privită foarte de sus, ca să ne facem o o imagine, este cuprinsă undeva între 12 şi 20 de milioane de euro. Există aşadar o diferenţă între oferta de bani care ar veni să investească şi realitatea economiei în care sunt aceste companii mici şi mijlocii, care nu se califică pentru a primi bani de la fondurile de investiţii. Şi aici e gap-ul pe care noi încercăm să îl abordăm pornind de jos în sus, nu de sus în jos, pentru a-l umple. Şi cum facem asta? Păi, punând banii în companiile acestea, dezvoltându-le, cumpărând altele şi punându-le împreună.” ROCA Industry este un exemplu în acest sens, în care ei au cumpărat cinci astfel de companii, le-au unit într-un holding, pe care l-au listat la bursă pentru a avea acces la capital şi a continua achiziţiile şi consolidarea acestor companii. „Direct, ROCA Industry are cinci companii, care indirect, mai deţin încă patru. Bico mai deţine încă trei companii, iar o altă companie din Reghin este în proces de achiziţie a unui competitor”. Astfel, pornind de la 4,5 milioane de euro în urmă cu patru ani, au reuşit ca unul dintre holdingurile ROCA să fie listat în piaţa secundară AeRO şi, în urma unui proces de majorare de capital, să fie transferat în curând pe piaţa principală a Bursei de la Bucureşti. „Cam aceasta este filosofia noastră şi cam asta încercăm să explicăm acţionarilor noştri, antreprenorilor cu care lucrăm, că limita aceasta pur antreprenorială, construcţia acestor companii pur antreprenoriale doar în jurul antreprenorului, are o limită de creştere care nu-i permite listarea pe bursă, finanţarea, atragerea de fonduri pentru dezvoltare şi, de la un anumit nivel în sus trebuie puse în aplicare nişte reguli de guvernanţă corporative. Anumite reguli din cultura acestor companii trebuie puţin schimbate, pentru a facilita trecerea de la mentalitatea pur antreprenorială, la compania listată şi care devine campion regional.” Cum funcţionează însă, tehnic, investiţiile ROCA în firmele antreprenoriale? „Este vorba despre un proces de buyout, în care ROCA cumpără controlul acestor companii. În general, antreprenorul, aflat într-o criză de succesiune, oricum vrea să vândă şi să se pensioneze. În cazul fondurilor axate pe strategii de growth, de pildă, acţionăm din poziţii minoritare, deci nu avem controlul în companiile respective şi noi aducem tot capitalul şi tot know how-ul nostru în direcţia parteneriatului, adică în a sprijini antreprenorul să ducă compania la la nivelul următor. Experienţa noastră ne-a învăţat că nu este suficient ca la început, când intrăm într-o companie, doar să setăm termenii tranzacţiei, trebuie să setăm şi drumul companiei până la următorul nivel de dezvoltare, care înseamnă şi nişte reguli de convieţuire, principii de luare a deciziilor”. Şi-au propus astfel să aducă un set de reguli transformaţionale, prin care ei să impulsioneze aceste schimbări de cultură în ca­drul companiilor pe care pe care le cumpără, adică să facă trecere de la pur antreprenorial, pe care Andrei Cionca o descrie drept foarte flexibilă, bazată pe curajul antreprenorului, însă de la un anumit nivel în sus aceasta poate să blocheze creşterea, credibilitatea şi atragerea de capital şamd şi că ea trebuie corporatizată – „trebuie implementată o guvernanţă corporativă şi trebuie schimbată cultura acestor companii”.

     

    PIAŢA FONDURILOR DIN ROMÂNIA, ABIA LA ÎNCEPUT. Fondatorul Impetum Group observă că piaţa fondurilor este foarte la început, de unde şi nevoia dezvoltării acesteia, având în vedere impactul potenţial în economie: „Noi putem să analizăm cum arată companiile înainte să investim în ele şi cum arată după unu, doi, trei ani. Impactul este incredibil, iar acest impact influenţează întreaga ţară. Chiar putem schimba puţin mentalitatea în care am operat până acum, acesta de timiditate, putem să ieşim afară să atragem capital, putem pune companii puter­nice pe Bursa de la Bucureşti, de pildă”. Însă pentru funcţionarea acestui sistem, el consideră că avem nevoie de următoarea etapă de investitori. „Până acum ne-am dezvoltat doar prin intermediul high networth individuals – antreprenori care au avut succes, au făcut nişte bani în companiile lor şi care au intrat cu bani în aceste în aceste fonduri de investiţii oriunde în lumea asta. Ei sunt cel mai dificil de atras investitori şi ei în general vin la finalul procesului, adică după ce participă la finanţare investitori instituţionali şi family office-uri (un mana­gement privat al averii mai multor familii care pun banii împreună). La început, la finanţarea fondurilor primii participanţi sunt cei instituţionali, family office-urile şi la final intră aceşti investitori privaţi, cu avere mare, care îşi diversifică portofoliul şi aleg şi fonduri de investiţii. Noi am început exact invers. De ce? Pentru că investitori instituţionali în România nu sunt”. Andrei Cionca observă că există câteva programe prin PNRR, care sunt deja în foarte mare întârziere, iar banii ce urmează să vină prin aceştia sunt foarte puţini. Este vorba despre o alocare totală de 400 de milioane de euro în total, dintre care în jur de 200 de milioane de euro vor merge înspre private equity şi venture capital, în timp ce 200 de milioane de euro vor merge pe infrastructură şi în alte domenii de investiţii. Managerii de fonduri care sunt selectaţi prin programele de PNRR trebuie să găsească şi contribuţii private, în condiţiile în care nu avem în România family office-uri, de pildă, iar fondurile noastre de pensii sunt foarte reticente în a intra în private equity. „Aşadar, eu cred că următorul pas este ca noi să înţelegem că industria de privat equity este absolut necesară şi că aici avem potenţial de dezvoltare imens, pentru că fondurile acestea nu aduc doar bani, ci şi foarte multe cunoştinţe, guvernanţă corporativă, transparenţă. Se creează în lanţ foarte multe efecte benefice. Trebuie să diversificăm investitorii care pun banii aici. Noi am strâns până astăzi aproximativ 100 de milioane de euro de la mai mult de 60 de investitori privaţi, un exerciţiu extraordinar pe care nu l-a făcut nimeni în România. Noi l-am putut face fiindcă am avut şi o diversificare a produselor – venture, buyout şi growth”.

    Următoarea etapă pe care o vede necesară fondatorul Impetum Group este ca, în urma faptului că acest tip de investiţii a fost validat, cu bani privaţi, să folosească o strategie similară şi fondurile noastre de pensii: „Acestea au o problemă foarte mare, colectează foarte mulţi bani şi n-au în ce să îi pună. Şi argumentul lor astăzi este că tichetele sunt prea mici. Dar economia nu va putea creşte dacă noi ne uităm de sus şi spunem antreprenorilor: «Faceţi-vă voi mari şi după aceea noi venim, puneţi afacerile pe bursă şi noi o să investim acolo, că numai acolo ne dă voie legea». Eu cred că următorul nivel acesta va fi: să punem bani instituţionali în aceste fonduri de private equity, care, treptat, ridică companii, investesc în ele, le cresc, le aduc la bursă, cum am făcut şi noi cu ROCA Industry, iar de acolo fondurile de pensii vor putea pune şi mai mulţi bani. Nu putem să stăm şi să aşteptăm doar ca să ne vină produsul finit pe masă, este nevoie de capital şi la început”. Andrei Cionca adaugă că fondurile de pensii funcţionează într-un cadru legal pe care el îl descrie ca fiind restrictiv în acest moment, în sensul în care ei pot să investească doar 1% în fonduri de investiţii de private equity, respectiv 3% din totalul activelor, care sunt foarte mari, dacă aceste fonduri sunt cofinanţări pentru fondurile care vin prin PNRR. „Problema este că avem două cazuri în România în care un fond, acelaşi fond de investiţii, a investit într-un fond românesc şi respectiv într-un fond pornit din Bulgaria. Am vorbit despre acest subiect şi cu autorităţile, iar la nivel declarativ există o foarte mare deschidere, dar lucrurile nu se întâmplă. Trebuie să înţelegem mai bine unde sunt barierele şi trebuie să acţionăm un pic instituţional. Principalul argument al fondurilor de pensii este că fondurile de investiţii româneşti sunt prea mici şi tichetele pe care ei trebuie să le investească sunt prea mici. Păi, încă o dată suntem în România, unde avem o economie fragmentată şi puţin capitalizată, unde vrem să investim”. Dacă iniţial limita ASF era de 10% – adică un fond de investiţii avea voie să investească 10% din totalul banilor în administrare în fonduri de private equity – ulterior, această limită a fost redusă, la 1%, respectiv 3% dacă se face finanţarea unui proiect care vine prin PNRR. Fondatorul Impetum Group este optimist însă în transformarea acestei viziuni, pornind de la ideea că o continuare a finanţărilor exclusiv cu investitori privaţi nu va mai putea genera sume de zeci sau sute de milioane de euro necesare economiei. Fondurile de pensii au sume impresionante de bani şi nu au ţinte de investiţii: „Dacă începem astăzi (o schimbare în ceea ce priveşte reglementările referitoare la finanţările fondurilor – n.red.), în 5 ani putem ajunge să avem nişte fonduri de investiţii puternice care să finanţeze şi să deţină participaţii la companii româneşti puternice, nişte campioni regionali, listaţi, cum vrem noi”.

    Andrei Cionca menţionează şi că, într-o discuţie cu un prieten care are un fond în România, cu investitori doar din vestul Europei, vorbea despre nivelul randamentelor, dar cu nostalgia faptului că toţi aceşti bani pleacă, nimic nu rămâne aici. „Toţi banii pleacă pentru că noi investim într-o companie, bun, facem exit, obţine profit, care profit merge la investitor, în afară. Noi nu reuşim să ţinem plusvaloarea sau valoarea adăugată, n-avem instrumentele acestea, să punem bani la început şi să ne dezvoltăm propria noastră industrie de private equity, care ulterior contribuie şi la dezvoltarea bursei şi la dezvoltarea randamentelor mai ridicate ale fondurilor de pensii. Ne uităm cu admiraţie la ce se întâmplă în industria de private equity din afară. Este un motor de schimbare, este un motor de creştere, este un motor de inovaţie în economie. De ce? Pentru că banii de private ecuity nu vin doar cu bani, ci şi cu foarte multe cunoştinţe. Aş pune în dezbatere publică nevoia de dezvoltare a industriei. Avem foarte multe talente aici, de pe care noi nu reuşim să le punem în valoare”.

     

    JURNALUL DE SĂNĂTATE ECONOMICĂ POSTPANDEMICĂ. În 2020, Impetum Group a lansat şi un studiu de măsurare a sănătăţii economiei româ­neşti, luând drept eşantion companiile care aveau active de peste 1 milion de euro în pandemie. „Este un indicator de percepţie al încrederii managerilor români în economie, pentru că noi am spus că se întâmplă ceva care se întâmplă o dată în viaţă, de câte ori o să stăm închişi în casă într-o pandemie?, având nişte schimbări atât de puternice în economie cum am avut «norocul» să le trăim. Am pornit acest studiu Confidex în care să măsurăm percepţia managerilor români despre încredere în propria companie, în sector şi în economia românească în esenţă”. Au vorbit de atunci cu câte 500 de manageri din diverse sectoare de activitate şi au împărţit companiile din care ei veneau în funcţie de cifra de afaceri: companii mici (afaceri de sub 1 milion de euro), mijlocii (cu cifre de afaceri cuprinse între 1 milion şi 5 milioane de euro) şi companii mari (cu cifre de peste 5 milioane de de euro), dorind să afle şi dacă încrederea, percepţia despre economie, pot fi influenţate de mărimea companiei şi de sectoare. „Ulterior ne-am dat seama că de fapt, acest instrument lipsea cu desăvârşire şi umple un gol foarte mare mare. Avem în România astăzi studii făcute de macroeconomişti, BNR, care sunt în general pentru uzul lor şi explică unele măsuri guvernamentale.” Instrumentul dezvoltat de Impetum Group se adresează mai ales masei de antreprenori, iar pe baza acestuia se creează inclusiv o dezbatere între ei. „Ne-am dat seama că este o platformă de conţinut care umple acest gol şi în care fiecare poate să-şi adauge conţinutul. Avem o parte importantă de macroeconomie, în care noi invităm personalităţi mari din economie, şefi ai băncilor, să-şi pună părerea şi să adauge conţinut în această în această platformă. Pe de altă parte, am adus şi foarte mult discuţii de la firul ierbii, din lumea antreprenorială.” Pornit ca un jurnal de criză, acesta a evoluat ulterior înspre a fi un indicator al economiei româneşti măsurat prin mai multe instrumente. „Vom avea în continuare acest instrument de măsurare a percepţiei, pe care îl vom completa în perioada următoare cu mai mulţi indicatori – macro, sectoriali etc. Ne propunem ca acest indicator să fie trimestrial sau semestrial, dar să ia pulsul real al economiei româneşti şi să ofere o imagine cât se poate de clară şi de ansamblu, cuprinzând toate aspectele de care am vorbit, la trecut, prezent şi şi viitor.” De asemenea, dacă la început Confidex era un instrument pur cantitativ de măsurare a încrederii, acum dezvoltă şi partea calitativă, în care vor să vadă şi care sunt factorii ce influenţează încrederea managerilor români în economie, în baza unor interviuri mai ample cu jucători din diverse sectoare, ce aparţin unor companii de diferite mărimi. „Vrem să lucrăm într-un mediu investiţional în care să înţelegem foarte bine ecosistemul în care operăm, momentele în care intrăm în piaţă, momentele în care ieşim din piaţă şi Confidexul ne poate ajuta atât pe noi, cât şi pe toţi jucătorii din piaţă, pentru că este o platformă publică, nu ţinem absolut nimic secret din informaţiile pe care le prelucrăm şi din concluziile pe care pe care le tragem noi şi invitaţii noştri în această platformă. Eu cred ne va ajuta pe toţi să înţelegem mai bine economia şi să ne modificăm comportamentele. Noi credem foarte mult în asta, că o criză poate fi scurtată dacă toţi avem mai multă încredere”.    

    Sub umbrela Grupului Impetum

    Impetum Group îşi propune să devină un hub de resurse, care maximizează valoarea de business, prin reunirea de: business knowledge specific pentru fiecare din cele trei etape din viaţa unei companii (startup, criză de creştere, distress), capital, sinergii şi crossuri între businessuri complementare, precum şi o comunitate de manageri şi antreprenori dornici să participe activ la consolidarea culturii antreprenoriale din România.

    Impetum Group este grupul românesc care aduce împreună capital, management şi servicii, format din reunirea sub aceeaşi umbrelă a:

    CITR, liderul pieţei de insolvenţă si restructurare din România

    ROCA Investments, soluţie de private equity care urmăreşte consolidarea şi scalarea
    IMM-urilor româneşti cu potenţialROCA X, Venture Capital dstinat start-up-urilor disruptive din piaţa de tehnologie

    Agista, fond de growth equity cu focus pe companii care au demonstrat o creştere susţinută cu resurse limitate în nişa în care activează şi caută să-şi accelereze scalarea la nivel naţional şi internaţional.

    Cum se corporatizează un business? Andreea Cionca Anghelof, mana­ger şi cofondatoare a Impetum Group, a dobândit experienţă mai ales în domeniul managementului de criză, precum şi în transformările de companii, experienţă venită din pilonul lor de insolvenţă şi restructurare. În urmă cu aproximativ şase ani, odată ce au debutat în pilonul de investiţii, a făcut trecerea înspre dezvolta­rea strategiilor de cultură organizaţională, aceasta fiind principala sa responsabilitate în grup, dar la un nivel strategic, nu exe­cutiv. „De ce avem această responsabilitate în board? Pentru noi să avem o strategie pe partea de cultură organizaţională e la fel de importantă ca o strategie de business. Sau, dacă vrei, e parte din strategia de business. Suntem de părere că o viziune este inutilă dacă nu te asiguri că e şi toată echipa ali­niată acestei viziuni, că organizaţia te urmează în această viziune. Şi atunci întotdeauna ţinem cont în alcătuirea strategiei şi de evoluţia pe care cultura organizaţio­nală trebuie s-o aibă, aceasta merge mână în mână cu dezvoltarea pe care o decidem sau o judecăm.”

    O viziune este inutilă dacă nu te asiguri că e şi toată echipa aliniată acestei viziuni, că organizaţia te urmează în această viziune. Şi atunci întotdeauna ţinem cont în alcătuirea strategiei şi de evoluţia pe care cultura organizaţională trebuie s-o aibă, aceasta merge mână în mână cu dezvoltarea pe care o decidem sau o judecăm.

    La nivel de grup, explică Andreea Cionca, le place să spună despre ei că au încă o cultură antreprenorială. „Esenţa noastră este tot a unei culturi antreprenoriale. Nu există însă o reţetă clasică a unei companii, aceasta depinde de industrie, de produs, de antreprenor, de echipă, nu poţi să spui că un anumit număr de ani e despre cultura antreprenorială şi că de la un anumit punct ne apucăm să importăm şi instrumente, şi procese de mana­gement”. Pe de altă parte, este de părere că în evoluţia culturii unei companii există două mari etape: primii ani, în care tot businessul este centrat în jurul antreprenorului, pentru că de la el porneşte viziunea şi ideea, este vorba despre anii de dezvoltare şi de poziţionare în piaţă. După care, la momentul la care începe scalarea, când antreprenorul îşi de seama că are nevoie de capital sau de alte ingrediente ca să scaleze, acela este şi momentul în care şi cultura trebuie să evolueze. „Se face trecerea de la o cultură centrată pe antreprenor la o cultură centrată pe echipă. Cheia succesului ţine de găsirea mixului potrivit în a păstra lucrurile bune care te-au adus până până acolo, precum şi instrumentele şi procesele în doza potrivită, atât cât să te ajute să gestionezi mai eficient şi să scalezi mai eficient businessul pe mai departe, fără să-i distrugi autenticitatea modului de a face business de până atunci. Şi noi ne uităm foarte mult la companiile din economiile mai evoluate decât economia noastră locală şi încercăm să adaptăm instrumentele care ni se par potrivite pe cultura noastră, pe produsul nostru, pe piaţa noastră, care să ne aducă într-o şi mai mare agilitate şi eficienţă businessurile pe care le conducem.”

    CARTE DE VIZITĂ ANDREEA CIONCA

    Cu peste 20 ani de experienţă în antreprenoriat, managementul crizei, business transformation şi brand and culture, Andreea Cionca Anghelof este co-fondatoare şi managing director al Impetum Group – consorţiul de business care a creat soluţiile de investiţii Roca Investments, Roca X, Agista, dar şi CITR – liderul pieţei de insolvenţă.

    • Este de părere că formula cheie prin care companiile pot fi scalate constă în mixul dintre accesul la capital şi „The right mindset” (cultura organizaţională potrivită).

    • La nivelul companiilor lansate de Impetum Group, se concentrează la nivel strategic pe dezvoltarea unei culturi organizaţionale care încurajează dezbaterea şi manifestarea curajoasă şi creativă a ideilor.

    • Eeste responsabilă de dezvoltarea strategiei brandurilor şi a unei culturi organizaţionale care încurajează dezbaterea, transparenţa, căutarea continuă de alternative şi susţine oamenii şi companiile să fie deschişi la schimbări şi la idei mari, imprimând astfel dinamismul specific companiilor lansate de grup.

    Când vine vorba despre instrumentele ce pot fi importate şi adaptate la nevoile locale şi specificul businessului româneşti, Andreea Cionca observă că cea mai mare schimbare ţine de crearea unei echipe executive de management, acei C-level suits, care de fapt sunt parteneri ai CEO-ului, nu subordonaţi. „Şi acesta este un alt tip de mindset. Aş începe prin verificarea, scanarea oamenilor de care este nevoie şi de rolurile potrivite pentru strategia de business pe care urmează să scaleze businessul.” Apoi, ea vorbeşte despre nevoia unui minim de bune practici: „Eu nu sunt adapta îmbrăţişării tuturor procedurilor şi proceselor dintr-o companie, pentru că asta duce la ştirbirea creativităţii şi a inovaţiei de care ai în continuare nevoie, mai ales atunci când vorbeşti de scalare, dar trebuie să fii capabil ca împreună cu echipa asta executivă, să ai cumva bine pusă la punct ordinea priorităţilor. Ar trebui să identifici care sunt acele locuri critice din strategie unde ai nevoie de procese de gestionare, inclusiv de exemplu, dacă e să mă refer la people management, să implementezi procedură de evaluare atât a performanţei, cât şi o cultură a feedbackului care nu prea se obişnuieşte într-o cultură antreprenorială”. Chiar dacă nu există o reţetă neapărat clasică de importare a sistemelor, este nevoie de existenţa deschiderii  de a te înconjura de de oameni, de management, să descentralizezi decizia, astfel încât după ce te-ai asigurat că ai la locul potrivit managerii potriviţi, să le dai şi libertate şi autonomie. De asemenea, consideră că este esenţială o mentalitate de dezvoltare continuă. „O problemă pe care, din păcate, o întâlnim în cultura antreprenorială, este că după ce ai atins un anumit succes, nu prea îţi mai vine să te autodezvolţi şi să mai înveţi lucruri. Or, eu cred că cu atât mai mult atunci când urmează să scalezi businessul, atât tu ca şi antreprenor, dacă decizi să rămâi în continuare în management, cât şi managerii aleşi să dezvolte businessul alături de tine, trebuie să aibă în continuare o mentalitate deschisă continuu înspre autodezvoltare şi de învăţare.”

    Cât priveşte companiile care sunt sub umbrela grupului Impetum, există elemente comune şi respectiv diferite în cultura organizaţională a acestor entităţi. „Există o esenţă clar comună pe care ne preocupăm să o ducem mai departe şi o impregnăm chiar şi în companiile în care fondurile investesc. Este vorba despre curajul de a acţiona imediat; noi suntem antrenaţi, ca să zic aşa, în acest sens din managementul de criză, din companiile aflate în dificultate, putem aşadar să identificăm foarte rapid ce e valoros şi care sunt oportunităţile. Faptul că avem în cultură curajul de a acţiona imediat ce am identificat oportunitatea şi am identificat valoarea e unul din avantajele noastre competitive, care cu siguranţă se regăseşte în cultura fiecare echipe de management. Apoi, această autodezvoltare de care vorbeam mai devreme, care e o preocupare reală şi constantă de la toate nivelurile, se regăseşte în toate echipele de management”, conchide Andreea Cionca.

     

    Ce companii a lansat Impetum Group

    ROCA InvestmentS este cea mai dinamică companie de private equity din România, un brand fondat de Impetum Group. Este un model unic pe piaţa locală de private equity, prin structura de holdinguri specializate pe industrii strategice ale economiei, care asigură capital şi resurse pentru creşterea companiilor româneşti cu potenţial.

    • Activitatea ROCA Investments, condusă de Rudolf Vizental în poziţia de CEO, vizează strategic două sectoare-cheie de activitate, pe care s-a specializat: sectorul industrial, prin intermediul holdingului ROCA Industry – primul holding de materiale de construcţii din Romania – şi sectorul de agribusiness, prin intermediul holdingului ROCA AGRI RDF.

    • ROCA Investments a finalizat până în prezent cinci runde de majorare de capital, care au totalizat 43,75 milioane euro, a semnat 20 de tranzacţii şi a finalizat două exituri.

    • În 2023, la cinci ani de la lansare, raportează un randament al investiţiilor (IRR) de 39% şi ajunge la o evaluare a portofoliului de
    78 milioane euro, în creştere cu 50% faţă de cea anterioară.

     

    ROCA Industry, condus de Ionuţ Bindea din poziţia de CEO, este primul holding industrial de materiale de construcţi din România, fondat de ROCA Investments, cu scopul de a oferi soluţii de capital, parteneriate active şi aport de know-how specializat pentru consolidarea şi dezvoltarea afacerilor româneşti şi transformarea acestora în campioni industriali regionali.

    • În prezent, ROCA Industry este listată pe piaţa secundară AeRo de la Bursa de Valori Bucureşti, şi are ca obiectiv tranziţia pe piaţa principală.

    • ROCA Industry deţine direct şi indirect opt companii:

    • ECO EURO DOORS, cel mai mare producător român de uşi destinate construcţiilor rezidenţiale

    • BICO Industries, cel mai mare producător de plasă din fibră de sticlă din România şi unul dintre cei mai mari la nivel european, care la rândul său încorporează TERRA, EUROPLAS şi IRANGA TECHNLOGIJOS

    • EVOLOR (fosta companie SARCOM), unul dintre cei mai mari jucători din industria de producţie de vopsele şi lacuri

    • DIAL, companie specializată în producţia de panouri bordurate de gard, cu o experienţă de aproape 30 de ani pe piaţă

    • ELECTROPLAST, unul dintre liderii pieţei de cabluri electrice pentru infrastructura feroviară

    • Cifra de afaceri cumulată, la nivelul companiilor din holding: 289,5 mil. lei, în prima jumătate din 2023, în creştere cu 5,7% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2022.

     

    ROCA Agri RDF, lansat în 2018 şi condus din poziţia de CEO de Alexandru Savin, este holdingul de agricultură al ROCA Investments, care deţine în prezent cinci companii: RDF Agricultură, RDF SA, Adidana Agricultură, Dachim şi Supliment.

    • Prin intermediul companiilor deţinute, cu activităţi în plină expansiune naţională, holdingul este unul dintre principalii jucători de pe piaţa producţiei şi distribuţiei de inputuri, precum şi a comerţului cu cereale.

    • Lansat pe piaţă în luna iulie 2022, holdingul ROCA Agri RDF a generat afaceri de peste
    156 milioane de euro (cifră raportată la decembrie 2022) şi şi-a dublat suprafaţa agricolă exploatată, ajungând la un total de 4.500 de hectare.

    • În 2022, cele cinci companii aveau
    200 de angajaţi şi 3.700 de clienţi.

    • Holdingul vizează listarea la bursă, pe piaţa principală, ca obiectiv pe termen mediu.

    • ROCA Agri RDF urmăreşte o abordare integrată în segmentul agriculturii sustenabile, propunându-şi să devină o soluţie de tip one-stop-shop pentru fermieri.

    • În 2023, ROCA Agri RDF şi-a lansat în mod voluntar primul raport de sustenabilitate, aferent anului 2022, care evaluează impactul generat de activităţile sale asupra ariilor sociale, economice şi de mediu. Odată cu acest raport, holdingul a anunţat şi pilonii strategici care guvernează acţiunile de sustenabilitate ale grupului.

     

    ROCA X, lansat în 2019, este un venture capital de 12 milioane de euro, finanţat integral privat, care investeşte în start-upuri disruptive din tehnologie aflate la început de drum în faza de pre-seed şi seed. În decembrie 2021, echipa de management a ROCA X a devenit primul administrator de fonduri de investiţii alternative EuVECA din România, înregistrare ce îi va permite administrarea de portofolii de fonduri cu capital de risc de pe teritoriul Uniunii Europene, baza de funcţionare fiind regulamentul Uniunii Europene privind fondurile europene cu capital de risc.

    • Condus de Alexandru Bogdan (CEO), ROCA X nu se concentrează exclusiv pe o anumită nişă, ci monitorizează activ atât evoluţia economică, şi zonele în creştere rapidă, cât şi noile tendinţe în tehnologie, derivate din noile dimensiuni ale dezvoltării societăţii şi umanităţii.

    • Ambiţia ROCA X este să fie un jucător regional, cu acces la companii de tehnologie europene, să creeze o punte între companiile din tehnologie, resursele umane necesare dezvoltării acestora, capitalul din surse private şi instituţionale şi pieţele mondiale.

     

    AGISTA, lansat în 2022, este un fond de investiţii de growth care susţine prin capital şi know-how IMM-uri româneşti ale căror produse şi servicii sunt sau devin esenţiale pentru societate. Cu specific de acţionar minoritar, Agista acţionează ca un investitor ancoră, cu rol strategic, având reprezentant în boardul companilor din portofoliu, contribuind la dezvoltarea rapidă şi sănătoasă a acestora.

    • Prin parteneriatul cu Agista, condus din poziţia de CEO de Nicolae Kovacs, o companie beneficiază de soluţii personalizate, ghidaj şi networking, având alături un partener de creştere în perspectiva transformării în campion regional.

    • Agista investeşte în toate domeniile de activitate, dar urmăreşte preponderent industriile: IT&C, healthcare, reciclying şi agritech. De la lansarea şi până în prezent, Agista a investit în Centrokinetic, Bittnet Group, Eplus Smart Energy, Dendrio Solutions, GRX – de curând FORT şi Top Tech.

  • Profil de investitor. Eşti ceea ce investeşti

    Pasionată de viitor, colecţionează portofolii de investiţii aşa cum alţii colecţionează antichităţi şi spune că investeşte în ecosistemul românesc al dreptului la fericire. A debutat pe bursă în timpul uneia dintre cele mai grele crize din istorie, în 2008, dar s-a călit şi azi afirmă că nu există profesor mai bun decât o criză. Este Andreea Cionca Anghelof, unul dintre cofondatorii consorţiului de business Impetum Group, care după drumul investiţiilor la bursă a apucat-o şi pe cel al industriei de private equity.

     

     

    „Capitalul pe care-l strângi are nevoie să fie reîntors în economie, pentru ca roata să se învârtă. Cu toţii activăm în economia aceasta, de aici facem profit, tot aici ar trebui să avem încredere cu toţii să investim. Altfel, ar fi ca şi când ai sta la tine în casă, cu familia, dar ai investi în gospodăria vecinului tău. Cred că eşti ceea ce investeşti”, mi-a spus Andreea Cionca Anghelof, 44 de ani, într-o discuţie despre activitatea ei investiţională.

    Cu peste 15 ani de experienţă în insolvenţă şi antreprenoriat, Andreea este cofondatoare a Impetum Group – consorţiu de business cu 150 de milioane de euro active sub administrare şi care a creat soluţiile de investiţii Roca Investments (private equity), Roca X (venture capital), Agista (growth equity), Impetum Investments (investiţii diversificate), dar şi CITR, liderul pieţei de insolvenţă din România, ea activând în trecut ca practician în insolvenţă.

    Din ianuarie 2020 încoace, Andreea este managing director al Impetum Group. A absolvit în 2003 Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara şi în 2010 cursuri MBA ale The Open University Business School – Business, Management, Marketing and Related Support Services. Pe bursă, investeşte din 2008, cu câteva luni înainte de declanşarea crizei economice globale, dar a făcut tranzacţii in and out, adică pe termen mai scurt.

    „Acum investesc în industrii în care cred, pe termen lung, nu speculativ. Investesc în industrii pe care le consider strategice şi, în general, prin fonduri de investiţii pentru că mizez pe expertiza profesioniştilor care cunosc industriile şi ştiu să marcheze profitul încă de la momentul tranzacţionării. Am şi investiţii pe bursă, aşa am debutat”, spune ea.

    Primii bani investiţi la Bursa de Valori Bucureşti au fost în jur de 10.000 de euro, plasaţi în câteva companii. Erau onorariile de succes pe care le primea ca bonus. Lucra deja de patru ani în domeniul insolvenţei şi vedea lipsa de capital acută cu care se confruntau unele companii româneşti, deşi exista lichiditate în piaţă.

    „De aceea, alături de colegii mei, am hotărât să investesc, pe bursă, în companii româneşti. A fost modul meu de a întoarce în piaţă capitalul câştigat şi de a contribui, chiar cu puţin, la creşterea IMM-urilor locale”, adaugă ea.

    Cum momentul debutului la bursă a coincis cu una dintre cele mai grele crize financiare din istorie, am întrebat-o cum s-a resimţit în portofoliul ei şi dacă a avut dubii cu privire la propria activitate investiţională.

    „N-am apucat să mă gândesc dacă e momentul să părăsesc bursa sau să-mi pun alte întrebări existenţiale pentru că, la câteva luni după prima investiţie a venit criza. Odată cu ea totul a început să se prăbuşească. Faptul că mi-am făcut debutul investiţional în criză este şi un avantaj. Nu cred că există un profesor mai bun pentru un investitor decât o criză”, consideră ea.

    Tot din criza din 2008 a învăţat că nu doar indicatorii financiari sunt un reper într-un business şi că nu poţi lua decizii exclusiv uitându-te la cifre, mai ales într-un context în care totul pare că se prăbuşeşte.

    Andreea Cionca Anghelof

    PROFESIE: jurist

    OCUPAŢIE: managing director, investitor

    INVESTEŞTE: pe termen lung

    „Am pariat atunci pe povestea brandului şi pe oameni. Am crezut în ele şi n-am greşit. Şi astăzi aceste două repere sunt parte din filosofia mea de a investi – potenţialul unui brand şi potenţialul unei echipe.”

    În 2008 părea că toată investiţia făcută s-a evaporat. Nu investise foarte mult, în termeni absoluţi, însă era tot ce avea lichid la acel moment. Nimic nu se mai tranzacţiona şi toate companiile în care investise erau afectate. Profesa însă într-o industrie, insolvenţa, unde criza reprezenta modul obişnuit de operare.

    „Alături de partenerii cu care am investit atunci am pariat pe singura companie care dădea ceva semne că s-ar putea redresa, Cemacon, din domeniul materialelor de construcţie. Ne-am focusat toate cunoştinţele de management de criză şi am transformat-o din temelii. Ne-am recuperat investiţia, după 10 ani. În acest timp am rămas alături, skin in the game, cum spune Taleb. Apoi am făcut exit şi am marcat profitul. Nu doar ne-am recuperat investiţia cu profit, ci am şi participat la transformarea radicală a unei companii româneşti, ducând-o din pragul insolvenţei în top trei lideri de piaţă”, povesteşte Andreea Cionca Anghelof.

    Să investeşti pe bursă este destul de facil, consideră ea. Să ştii să investeşti în companii cu potenţial implică însă o doză de cunoaştere a pieţei. Presupune să ştii să faci o analiză a potenţialului, dar şi să ai încredere în echipa de management. Iar Andreea este un om pasionat de maximizarea valorii, „din proiecte, din oameni, din companii”.

    Ea spune că pieţei de capital locale îi lipsesc ingredientele care pot face posibilă scalarea, adică mai multe companii de succes şi mai mulţi investitori. Doar că ambele categorii se aşteaptă una pe alta.

    Statul român ar trebui sa dea un exemplu de încredere şi de transparenţă, listând la bursă companiile sale profitabile, cum ar fi Hidroelectrica. Şi tot astfel, marile companii private ar trebui să-şi dorească să fie listate la bursă”, adaugă investitoarea.

    Principala problemă este, în fond, legată de lipsa încrederii. Andreea se aşteaptă ca piaţa IPO-urilor să înregistreze o revenire pe fondul unei cereri crescute din partea investitorilor, dar asta va depinde de modul în care este gestionată inflaţia. Şi reglementările excesive sau schimbările în politica guvernamentală pot impacta negativ piaţa fiindcă pot crea incertitudine.

    „Bursele de valori reprezintă până la urmă un test în materie de rentabilitate, transparenţă, succes şi încredere, iar listarea la bursă reprezintă simbolul succesului pentru antreprenori şi pentru afacerea construită de ei”, afirmă investitoarea.

    Un alt aspect fundamental care poate şi trebuie să fie îmbunătăţit cu celeritate este educaţia financiară, în opinia ei. O mai bună educaţie financiară poate fi cheia de deblocare a pieţei locale de capital. Astfel, vom depăşi momentul de îngheţ despre care vorbeam mai devreme şi nu vom mai aştepta unii după ceilalţi.

    „În plus, prin educaţie financiară vom vedea investiţii mai diversificate. Cred că e momentul să depăşim credinţa că doar investiţiile în proprietăţi imobiliare aduc randamente. Este un mod conservator, atavic de a privi lucrurile, care nu va pune România pe harta economiilor puternice ale Europei”, susţine Andreea.

    Şi ca să încheiem capitolul „îmbunătăţiri”, o oportunitate de creştere a bursei ar putea veni din partea unui segment subreprezentat: femeile-investitor. Conform sondajului eToro Retail Investor Beat din 2023, în România doar 33% din investitori sunt femei, în comparaţie cu 51% în SUA sau cu, un exemplu mai apropiat, 42% în Polonia.

    „Cifrele ne arată că bursa încă este un teritoriu al bărbaţilor. Comparativ cu alte ţări, femeile-investitor din România au o prezenţă mai degrabă discretă. Acest lucru reflectă o realitate pe care o putem schimba prin mai multă comunicare şi prin mai multă investiţie în educaţie. Piaţa de capital românească are nevoie de mai multe femei investitor”, spune investitoarea.

    Până acum, Andreea a participat la plasamentul privat anterior listării holdingului de materiale de construcţii Roca Industry, care reprezintă o investiţie strategică, pe termen lung. În general, mizează pe creşterea valorii în timp şi pe maximizarea acţiunii, mai degrabă decât pe dividendele imediate, dar cea mai mare parte a investiţiilor este în fonduri.

    „Atunci când nu investesc printr-un fond de investiţii, cum e preponderent în portofoliul meu, înainte să iau decizia de a investi într-o companie mă uit în primul rând la potenţialul ideii sau al produsului, la poziţionarea sa în piaţă şi la dimensiunea pieţei în care joacă, la reputaţia echipei de management şi abia apoi la cifre şi la istoric. Pariez întotdeauna pe potenţial, iar trecutul e doar un reper, nu un factor decizional”, completează ea.

     

    Investiţii în dreptul la fericire

     În ultimii cinci ani, activitatea de investiţii a devenit un full-time job pentru Andreea. Alături de partenerii Andrei Cionca, Rudi Vizental şi Vasile Godîncă, este cofondatoare şi managing director al Impetum Group. Ariile ei predilecte sunt managementul crizei, transformarea afacerii şi brand & cultură organizaţională.

    „Îmi pun împreună cu partenerii şi colegii mei toată experienţa şi expertiza, laolaltă cu tot capitalul, pentru a maximiza valoarea din companiile româneşti în care investim şi a le transforma în campioni regionali. Activitatea de investiţii a devenit activitatea mea de zi cu zi”, susţine investitoarea.

    Portofoliul său este unul diversificat, cu plasamente în fondurile de investiţii alternative de buy out, growth şi VC, iniţiate de grupul Impetum, iar ca industrii mizează pe IT&C, real estate, industrie şi agricultură. A încheiat anul 2022 cu o rată internă de rentabilitate (IRR) de 20% pentru portofoliul personal.

    „Bursele de valori reprezintă până la urmă un test în materie de rentabilitate, transparenŢă, succes şi încredere, iar listarea la bursă reprezintă simbolul succesului pentru antreprenori şi pentru afacerea construită de ei.” Andreea Cionca Anghelof

    „Cea mai mare valoare a adus-o până acum investiţia în ROCA Investments, cel mai dinamic fond de private equity din România, care a realizat în cinci ani 20 de tranzacţii şi a finalizat două exituri de succes, reuşind să aducă investitorilor un randament anualizat de 39%”, explică ea.

    Anul 2023 este unul de „crisis as usual”, glumeşte investitoarea. Deja crizele de toate felurile sunt parte din cotidianul nostru de tip VUCA – abreviere militară a cuvintelor volatility (volatilitate), uncertainty (incertitudine), complexity (complexitate) şi ambiguity (ambiguitate) – aspecte care fac dificil de analizat, răspuns sau planificat o situaţie sau o condiţie. Crizele nu mai sunt excepţiile pe care doar le aşteptăm să treacă, consideră ea.

    „Trebuie să învăţăm să performăm în acest mediu fluid, în orice formă ar lua-o. Vor câştiga cei care se vor adapta din mers, cei care vor şti să repare avionul din zbor, cum spunem noi. Anul 2023 este despre adaptare şi performanţă în orice context. Despre aceasta va fi, de altfel, viitorul într-un registru de succes, mai puţin despre doctoratele în obstacole şi în imposibil, mai mult despre explorarea de oportunităţi şi despre replierea în mod agil.”

    Cea mai valoroasă lecţie pe care Andreea şi partenerii săi au învăţat-o din crize este că acestea se gestionează împreună, în comunitate. Moda antreprenorului solitar a trecut. În acest sens, în pandemie au mobilizat comunitatea de business şi au creat Confidex, un studiu de piaţă care să ajute managerii şi antreprenorii să se orienteze atât în timpuri de stabilitate, cât şi pe timp de criză.

    Confidex măsoară încrederea managerilor români în economia actuală. În cele şapte etape ale cercetării de până acum au răspuns peste 3.000 de manageri din România, iar companiile respondente însumează peste 150.000 de angajaţi. Ce au aflat? Că optimismul managerilor ar putea indica o schimbare de trend în economie.

    „Ne-am gândit la acest instrument pentru comunitatea de business, un fel de brainstorming naţional, tocmai pentru a ajuta managerii să se conecteze unii la percepţiile fiecăruia. Criza de sănătate, conflictul din Ucraina, crizele din energie şi de materii prime şi inflaţia pare ca au dus la un grad mai mare de rezilienţă în rândul companiilor, astfel că managerii români se simt tot mai încrezători în economie. În pofida incertitudinilor care planează în continuare asupra economiei, nivelul de optimism al managerilor este la cel mai înalt nivel din ultimii trei ani”, spune cofondatoarea Impetum Group.

    Andreea Cionca Anghelof se consideră un om pasionat de viitor. Aşa cum alţii colecţionează antichităţi, ea colecţionează portofolii de investiţii. Dacă motivul pentru care a intrat pe bursă a fost creşterea IMM-urilor locale prin intermediul capitalului investit, acelaşi pariu îl face şi azi, dar la alt nivel.

    „Prin creşterea IMM-urilor, economia românească se poate consolida, de la bază, într-un mod sustenabil. Investesc cu un scop limpede: maximizarea valorii din companiile româneşti. Dacă investim în economia românească, investim în ecosistemul românesc al dreptului la fericire”, este credinţa Andreei.

    Din punctul ei de vedere, a investi înseamnă, în esenţă, a da undă verde pentru maximizarea unui potenţial. Aşa cum în Constituţia americană este trecut dreptul la fericire, i-ar plăcea ca în „constituţia” fiecărei companii româneşti să fie trecut dreptul de a-şi atinge potenţialul maxim. Cum putem ajuta acest lucru să se întâmple?

    „Prin investiţii. Când ai cu ce. Imediat când ai cu ce. Un investitor aflat la început ar trebui să se ancoreze în nişte repere profesioniste prin care să identifice rapid oportunităţile cu potenţial. De altfel, unul din motivele pentru care ne-am propus să lansăm fondul de growth Agista a fost şi ideea ca acesta să fie un investitor-ancoră pe bursa românească şi un participant activ la creşterea pieţei de capital. Unui investitor începător i-aş recomanda deci să se educe financiar şi… să fie cu ochii pe Agista”, conchide Andreea Cionca Anghelof.  

     

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI

    1. Rata internă de rentabilitate (IRR – internal rate of return în engleză) este un indicator utilizat pentru a estima rata de creştere pe care se aşteaptă să o genereze o investiţie. Cu alte cuvinte, este rata de actualizare la care valoarea netă prezentă (valoarea actualizată) a unui flux de venituri sau de cheltuieli (viitoare) este egală cu zero. Cu cât rata IRR este mai mare, cu atât mai bună este rentabilitatea investiţiei respective. Rata internă de rentabilitate poate fi utilizată pentru a clasifica mai multe tipuri de investiţii sau proiecte potenţiale şi este o formulă care ia în calcul mai multe variabile.

    2. Insolvenţa este acea stare a unei companii care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor către creditori, angajaţi sau perteneri de afaceri. Insolvenţa nu este echivalentă cu falimentul, reprezentând o ultimă încercare de salvare a unei societăţi, sub administrarea unor specialişti şi sub controlul instanţei de judecată. Deschiderea procedurii de insolvenţă poate fi solicitată de către debitor, creditor sau alte instituţii şi persoane care au competenţa prevăzută de lege ori printr-o cerere comună. Există două tipuri de procedură de insolvenţă, generală şi simplificată.

     

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de BUSINESS Magazin.

  • Cum poţi planifica viitorul unei afaceri când prezentul este incert?

    Dacă în trecut predictibilitatea în afacerile româneşti era greu de obţinut, în prezentul postpandemie, dominat de tensiuni geopolitice şi de o criză economică, pare o misiune imposibilă. Irina Mişca, Chief Development Officer în cadrul Impetum Group, vorbeşte despre un concept care ar putea fi salvarea: foresightul sau, mai pe româneşte, luarea în calcul a tuturor scenariilor posibile când vine vorba despre evoluţia unui business, implicând însă şi posibilii factori externi. Poţi într-adevăr să îţi pregăteşti afacerea pentru incertitudine?

     

    La fel ca în unele jocuri pentru PC, în care evoluţia eroului poate să fie influenţată de alegerile unui jucător, în baza a mai multe scenarii scrise anterior, la fel se întâmplă şi în business, în cazul „foresightului”: liderii unei afaceri au posibilitatea de a avea deja alegerile posibile la îndemână în eventualitatea unui obstacol major, dacă scenariile au fost gândite anterior. Cine este însă responsabil de realizarea acestor scenarii?

    „Pandemie, criză energetică, criza materiilor prime şi războiul din Ucraina – pare că suntem în plin sezon al lebedelor negre. Şi cred că pentru mulţi antreprenori tot contextul acesta poate părea foarte descurajant. Ce lebădă se va mai alătura stolului? Noi am ales să privim viitorul cu o atitudine de explorare, nu cu o atitudine de apărare, gândindu-ne care ar putea fi oportunităţile pe care un mediu instabil le poate aduce pentru România, pentru Impetum şi pentru companiile în care investim, versus abordarea în care să ne imaginam doar ce riscuri pot să mai apară şi cum putem să ne apăram”, a explicat Irina Mişca, Chief Development Officer în cadrul Impetum Group. Ea povesteşte că în discuţiile despre viitor pe care le-au avut cu Andrei Cionca, CEO-ul grupului, axate pe direcţiile de dezvoltare pe care vor să le mai contureze, au realizat că principala lor teamă este să nu se transforme „într-o organizaţie reactivă, la reflexiv şi mioapă”. Adaugă că, deşi nu s-au aflat niciodată într-o astfel de situaţie, consideră că într-un context dificil şi în prag de criză, este destul de uşor să faci trecerea din care doar să răspunzi factorilor din exterior, să încerci să te menţii pe linia de plutire sau să te gândeşti pe termen scurt.

    Ea, fiind responsabilă de dezvoltarea grupului, face parte din echipa care şi-a propus să găsească cele mai bune variante pentru companie, care să îi ajute să fie anticipativi la momentul gândirii strategiei companiei pe termen mediu şi lung: „Aşa am descoperit metodologia foresight alaturi de Diana Stafie (axată pe acest tip de strategii n.red.) şi nevoia dezvoltării previziunii strategice cu ajutorul scenariilor”.

    Ideea a pornit de la faptul că şi-au dorit să vadă cum ar putea arăta viitorul lor, dar şi al companiilor în care investesc şi să se concentreze pe felul în care s-ar putea pregăti mai bine pentru eventualele incertitudini. Unul dintre lucrurile pe care le-au constatat ca urmare a acestor căutări a evidenţiat că, uneori, competenţele clasice dezvoltate de ei pentru managerii companiei şi, în general, pentru echipa executivă a organizaţiei trebuie adaptate. „Cred că cea mai importantă competenţă pentru un antreprenor/manager/lider român în contextul actual este capacitatea de a fi flexibil şi de a schimba rapid modelul mental asupra modului în care funcţionează lumea. Fiecare dintre noi avem în mintea noastră nişte idei despre cum funcţionează lumea, avem o hartă despre cum arată realitatea. Însă trăim vremuri volatile, incerte, complexe şi ambigue. VUCA (Volatility, Uncertainty, Complexity and Ambiguity – volatilitate, incertitudine, complexitate şi ambiguitate) este refren pentru zilele acestea şi evidenţiază un mediu foarte dificil în care să luăm decizii de afaceri. Astfel că atunci când teritoriul se schimbă atât de repede, mintea noastră are probleme în a ţine pasul.Trebuie să gândim în scenarii.” Astfel, observă ea, în actualul context, liderii companiilor nu pot să se mai pregătească pornind doar de la prezentul actual şi gândind doar într-un singur mod felul în care vă arata lumea, acel scenariu aspiraţional în care imaginăm cum cresc vânzările cu 20%, folosim indicatorii de performanţă de anul trecut şi creştem cu 10% dacă suntem pesimişti, cu 20% dacă suntem hotărâţi şi cu 30% sau mai mult dacă suntem optimişti, exemplifică ea.

    Faptul că exerciţiul ne-a împins să ne imaginăm câteva variante în care lumea noastră de business ar putea arăta în 5 ani de acum şi cum am vrea să arătam noi atunci, ne-a deschis multe perspective despre ceea ce ar trebui să începem să facem azi că să fim organizaţia care ne-o dorim peste 5 ani.

    Irina Mişca, Chief Development Officer în cadrul Impetum Group

    „Scenariul de viitor trebuie să ţină cont de ce se întâmplă în jurul nostru, de nişte factori declanşatori care sunt relevanţi pentru industria noastră. Şi, cu cât apar mai multe variabile, ne dăm seama că nu putem prezice viitorul şi că un singur scenariu nu poate acoperi toate incertitudinile. Aşa că un exerciţiu cu adevărat valoros e acela în care planificarea strategică se face în mai multe scenarii. Şi aici cercetarea, imaginaţia, o echipă care gândeşte outside of the box sunt factori cheie.”

    În procesul de foresight iniţiat în cadrul companiei lor au mai observat, de asemenea, că gândirea pe termen lung îmbunătăţeşte performanţa pe termen scurt. „Cele două lucruri nu sunt în contradicţie, sunt complementare. Pentru noi procesul acesta este ongoing. Acesta a devenit un fel de portal pentru organizaţie, prin care să avem acces la idei dintre cele mai practice la cele mai futuriste, la oameni experţi din industrie din alte ţări sau continente, dar chiar şi din cadrul companiei, echipa foresight a reunit oameni din echipe diferite din organizaţia noastră care poate până la acel moment nu se cunoşteau dincolo de un simplu salut.” La nivel mai personal, una dintre revelaţiile ei a fost că imaginaţia este o resursă strategică subevaluată şi că aceasta, odată recunoscută ca parte din procesul de planificare strategică, poate ajuta compania.

     

    Care ar fi, concret, primii paşi pe care trebuie să îi facă o firmă în acest demers de foresight? „Cel care are iniţiativa unui astfel de proces într-o companie trebuie ca, în primul rând, să popularizeze ideea cu managementul/leadershipul companiei. Să se asigure că oamenii înţeleg ideea şi beneficiile acesteia şi că îşi şi asumă costul. Procesul durează trei luni, iar oamenii implicaţi petrec în cele 3 luni cel puţin 8 ore pe săptămână pentru a dezvolta procesele pe care le implică foresightul.”

    Irina Mişca subliniază că formarea echipei reprezintă o etapă extrem de importantă din acest proces. „Este important ca din echipă să facă parte oameni cu expertize diferite şi de seniorităţi diferite. Într-un astfel de proces, în care imaginaţia trebuie să dubleze cunoştinţele, implicarea unui coleg cu 20 de ani de experienţă e la fel de importantă ca implicarea unui coleg care are 2-3 ani de experienţă. Ne dorim să fim aceia care gândesc outside of the box. Dar nu e aşa uşor să faci asta până nu conştientizezi cutia în care eşti, punctează ea. Nu este fezabil să ceri o astfel de gândire oamenilor care fac parte din aceeaşi dimensiune a companiei, care au experienţe similare. Dacă pui însă un analist de investiţii să lucreze cu un om de la comunicare, cu un jurist şi cu omul de la digitalizare, interacţiunea de zi cu zi pe acelaşi subiect poate să deschidă fiecăruia foarte mult perspectiva.”

    În cazul lor, odată ce şi-au construit echipa, o etapă importantă din procesul de foresight a constat în desenarea unei imagini ample a unor trenduri care se întâmplă în lume şi care ar putea afecta organizaţia lor, precum şi industria în care sunt ei (în cazul lor, cu precădere industria de private equity). „Etapa aceasta în care am scanat orizontul a presupus cercetare, brainstorming şi interviuri cu oameni pe care îi consideram interesanţi din ţară sau din alte ţări”, subliniază ea. Trendurile şi semnalele de trenduri observate s-au tradus în incertitudini care ar putea schimba mediul lor de activitate, iar din acestea, au început că construiască scenarii pentru viitor.

    „Noi am văzut trei incertitudini importante pe care am ales să le luam în considerare, din care am declinat patru scenarii pe care am hotărât să le descriem şi apoi să ne gândim cum răspundem la ele.”

    Pe baza celor patru scenarii, au definit 12 iniţiative strategice pe care le-au pus pe o scară de prioritate şi au început deja să lucreze la trei dintre ele. „Faptul că exerciţiul ne-a împins să ne imaginăm câteva variante în care lumea noastră de business ar putea arăta în 5 ani de acum şi cum am vrea să arătam noi atunci, ne-a deschis multe perspective despre ceea ce ar trebui să începem să facem azi că să fim organizaţia care ne-o dorim peste 5 ani. Exerciţiul acesta îţi dezvoltă cumva o capacitate de ambidexteritate, te gândeşti în viitor şi începi să acţionezi diferit în prezent, lucrezi cu resursele de azi şi explorezi unele noi. Exerciţiul nu este cu adevărat valoros dacă atunci când l-ai terminat nu ai o listă de iniţiative sau proiecte de transformare la care să începi să lucrezi.”

    În prezent, spune că au încheiat un ciclu important al proiectului de foresight, trecând prin toate etapele acestuia. „Mentalitatea şi practica foresight abia au început pentru noi, de acum sper că vă fi un mod de gândi şi de a face lucrurile în Impetum.

  • Andrei Cionca, CEO Impetum Group şi fondator CITR, ROCA şi ROCA X: Atuurile care m-au ajutat să evolez sunt munca multă şi ambiţia, combinate cu voinţa de a reuşi

    „Atuurile care m-au ajutat să evolez sunt munca multă şi ambiţia, combinate cu voinţa de a reuşi. Iar la baza lor cred că a stat un strop de viziune care m-a ajutat să indic drumul pe care să o luăm.”

    Carte de vizită:

    ►A absolvit cursurile Facultăţii de Drept ale Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în anul 2000.

    ► A fondat Casa de Insolvenţă Transilvania, companie ajunsă în doar un an liderul pieţei de profil.

    ►Este unul dintre investitorii ROCA, prima platformă de investiţii şi management dedicată companiilor româneşti aflate în dificultate, precum şi Roca X, destinată investiţiilor disruptive la început de drum.

    ►Anul acesta, companiile CITR, principalul jucător din piaţa locală de insolvenţă, fondul de investiţii ROCA  şi ROCA X, fondul de investiţii axat pe start-up-urile din tehnologie, s-au reunit în grupul comun numit Impetum Group.

    Profilul lui Andrei Cionca a apărut în anuarul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA 2020. El ocupă locul 22 în acest clasament, în urma voturilor primite de la reprezentanţii mediului românesc de afaceri. 

     

     

     

     

     

  • Cum şi-a propus o companie sa folosească criza pentru reconstrucţia strategica e unei economii mai solide în România

    Confidex este un proiect pro-business pornit dintr-o nevoie de comunicare, „o invitaţie lansată de Impetum Group mediului de afaceri românesc, de a folosi criza pentru o reconstrucţie strategică şi corectă pentru o economie mai solidă în România”, după cum îl descriu reprezentanţii companiei.

    Descrierea inovaţiei:

    Iniţiat la scurt timp după declanşarea pandemiei, proiectul Confidex a pornit din dorinţa de a radiografia pas cu pas efectele pe care criza coronavirusului le are asupra economiei şi de a ajunge la nişte repere concrete şi direcţii de acţiune care vor ajuta mediul de business să traverseze această criză într-un timp cât mai scurt posibil. „Cu o mobilizare fără precedent, într-un moment vulnerabil pentru stakeholderi, Confidex a coalizat întreg mediul de business în jurul unui ţel unic: de a restabiliza economia şi de a privi criza într-o manieră constructivă şi informată. Fiind un proiect de analiză şi o colecţie de cercetări calitative şi cantitative, videoconferinţe şi dezbateri cu top antreprenori ai mediului de afaceri românesc, Confidex reuşeşte să ofere repere concrete şi actuale în mediul de afaceri, contribuind la informarea în timp real a antreprenorilor asupra percepţiei publice a oamenilor de afaceri asupra evoluţiei economiei naţionale, europene şi globale”, spun reprezentanţii Impetum Group. Studiul Confidex, având drept respondenţi persoane cu rol de CEO şi top management, cumulează răspunsurile în timp real din partea reprezentanţilor a 500 de companii mari, mici şi mijlocii din România, cu privire la evoluţia crizei, a indicatorilor propriilor companii şi a pieţei. „Mai departe, plănuim să dezvoltăm o componentă macroeconomică care să ne ajute să înţelegem economia mult mai bine. Analizând probleme şi provocări ajungem în ţesuturile adânci şi reale ale mediului de afaceri şi să avem un impact real asupra acesteia.” Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt Andrei Cionca, CEO şi cofondator Impetum Group, şi Alina Bîrsan, coordonator studiu Confidex.

    Elementul de noutate:

    Confidex este, în plan local, „o premieră”, cu posibilitate de scalare internaţională, prin faptul că: nu a existat un astfel de proiect în criza economică mondială anterioară, iar în criza actuală este singurul instrument de acest tip existent în piaţă; acoperă un eşantion de aproape 500 de companii din top 6 categorii de sectoare economice contributoare la PIB; respondenţii studiului sunt doar CEO sau manageri C-level, iar dintre companiile vizate, 75% au peste 1 milion euro cifră de afaceri şi 31% peste 5 milioane euro cifră de afaceri, ajutând totodată mediul de business să înţeleagă cât mai bine piaţa şi schimbările care se întâmplă în timp real, ca să acţioneze mai eficient şi să reducă efectele crizei şi durata ei.

    Acest proiect a fost inclus in revista dedicata companiilor invoatoare din Romania, publicata recent de Business MAGAZIN.

    Efectele inovaţiei:

    Studiul Confidex ajută mediul de business să înţeleagă cât mai bine piaţa şi schimbările care se întâmplă în timp real, ca managerii să acţioneze mai eficient şi să reducă efectele crizei şi durata ei. Dezvoltatorii proiectului doresc să îl transforme într-un jurnal al crizei, pentru ca mediul de business să poată înţelege economia mult mai bine şi să aibă un impact real în economie.

  • Rudolf Vizental, CEO şi cofondator ROCA Investments / CIO şi cofondator, Impetum Group: „În antreprenoriat cel mai bun moment este «acum»”

    „În antreprenoriat cel mai bun moment este «acum». Nu există noţiunea de moment potrivit, există acţiune şi asumare.”

    Carte de vizită:

    ►Potrivit profilului de pe platforma Roca Investments, Rudolf Vizental are un background de 15 ani de activitate în zona de distress şi 5 ani în zona de finanţare.

    ►Antrepre­norul a pus bazele ROCA Investments în 2018, alături de alţi doi acţionari, cu un capital de 4,5 milioane de euro, ajungând, în 2019, la un număr de şapte acţionari, un capital de 12,8 milioane şi la o valoare de piaţă a capitalurilor pro­prii estimată la 22,3 milioane de euro.

    ►În paralel cu rolul de CEO al ROCA Investments, el deţine şi funcţia de CIO al Impetum Grup, al cărui cofondator este.

    ►Rudolf Vizental a urmat cursurile Universităţii de Vest din Timişoara şi un MBA la Conservatoire National des Arts et Métiers, potrivit informaţiilor de pe LinkedIn.

    Profilul lui Rudolf Vizental a apărut în anuarul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA 2020. El ocupă locul 17 în acest clasament, în urma voturilor primite de la reprezentanţii mediului românesc de afaceri.