Tag: igiena

  • Istoria hârtiei igienice

    Obiectul de igienă indispensabil acum a fost inventat în anul 1391 în China pentru a fi utilizat de Împărat, în timp ce în alte regiuni se foloseau substituenţi luaţi direct din natură, cum ar fi frunzele şi cochiliie de scoici.

    În Hawaii se foloseau nucile de cocos, eschimoşii utilizau zăpada, francezii – lâna, în timp ce romanii au creat un instrument mai complex: un burete îmbibat cu apă sărată ataşat la capătul unui băţ.

    Până la sfârşitul anului 1800 americanii utilizau în scopul igienei personale materialele pe care le citiseră; lorzii britanici utilizau de asemnea paginile cărţilor citite. Almanhul Fermierilor era prevăzut cu o gaură astfel încât să poată fi atârnat, iar paginile să poată fi rupte cu uşurinţă. Nu este clar dacă acesta este motivul pentru care şi în ziua de azi americanii iau la baie ceva de citit

    În anul 1857, Joseph Gayetty vinde prima rolă de hârtie igienică făcută într-o fabrică, iar în 1942 apare hârtia cu două straturi. În America a existat chiar şi o criză a hârtiei igienice în anul 1973, când, în urma unor glume făcute de comediantul Johnny Carson referitoare la rezerva naţională prea mică de hârtie igienică, oamenii au golit rafturile magazinelor, epuizând stocurile calculate pentru consum normal.

  • Sfatul prefectului: cum alegem carnea de miel, ouale, vinul si alte produse de Paste

    OUALE
    Ouale proaspete au coaja cu aspect rugos, porii fiind vizibili, iar
    cele vechi au coaja lucioasa, uneori cu pete, porii nefiind
    vizibili.

    Ouale proaspete prezinta albusul de culoare alba spre roz-deschis,
    iar galbenusul de culoare galben deschis pana la rosiatic, sferic,
    asezat central, separat de albus. La ouale vechi dispare separarea
    dintre albus si galbenus, galbenusul devine mobil cu forma
    neregulata, uneori fixandu-se de partea interna a cojii; pot fi
    observate pe fata interna a cojii, pete de culoare inchisa, produse
    de diferite mucegaiuri sau bacterii.

    Ouale trebuie sa fie marcate cu un numar distinctiv, cod identic cu
    cel al exploatatiei (pe ou sau pe unitatea de ambalaj). Marcajul
    trebuie sa fie lizibil si sa aiba o inaltime de cel putin 2
    mm.

    CARNEA DE MIEL
    Diferenta intre carnea de miel si carnea de caine: comparativ cu
    oaia, carcasa de caine are configuratia corpului si a regiunilor
    musculare mai lungi; carcasa de oaie este mai scurta si mai
    grosolana, iar la capra carcasa este mai supla, mai alungita, iar
    coastele mai lungi. La carcasa de oaie, grasimea (seul) se depune
    si subcutanat, avand un miros caracteristic care se accentueaza la
    fierbere.

    La oaie, numarul de vertebre sacrale este de 5, iar la caine este
    de 3, osul sacrum la oaie este lung, iar la caine foarte scurt,
    aproape patrat, fata interioara concava. Din punct de vedere
    organoleptic, carnea de caine are culoare rosie-inchis si un miros
    caracteristic, neplacut; fibra musculara este fina si cu
    consistenta moale, grasimea este alb cenusie, uleioasa si nu se
    intareste dupa racire.

    VINUL VARSAT
    Vanzarea vinului de masa in vrac trebuie sa se faca in spatii
    comerciale care sa indeplineasca conditiile de igiena
    corespunzatoare, sa aiba sistem de ventilatie, sistem de alimentare
    si de canalizare.

    Vasele din care se comercializeaza cu amanuntul vinul de masa in
    vrac vor fi etichetate vizibil si lizibil pentru cumparator, iar in
    sistemul de etichetare vor fi cuprinse minimum urmatoarele
    indicatii: categoria de calitate – vin de masa; tipul de vin dat de
    continutul in zahar: sec, demisec, demidulce, dulce; culoarea
    vinului: alb, rosu sau rose; anul de productie; furnizorul; numarul
    autorizatiei acordate pentru spatiul de comercializare.

    PRODUSELE TRADITIONALE
    Produsul traditional trebuie sa fie obtinut din materii prime
    traditionale, sa prezinte o compozitie traditionala sau un mod de
    productie care reflecta un procedeu tehnologic de productie
    traditional si sa prezinte atestatul de produs traditional eliberat
    de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

    Eticheta produsului traditional trebuie sa contina urmatoarele
    mentiuni: numele si adresa producatorului; denumirea produsului
    (conform cu atestatul obtinut); produs “traditional”; metoda de
    productie traditionala; greutatea neta; ingredientele, in ordinea
    descrescatoare a cantitatii din reteta; conditii de pastrare; data
    fabricatiei si termenul de valabilitate; alergenii continuti.

    PESTELE
    La pestele proaspat, ochii sunt proeminenti sau la nivelul
    orbitelor, cu corneea transparenta sau usor mata, iar la cel
    alterat sunt infundati in orbite, cu corneea complet mata. La
    pestele proaspat branhiile sunt rosii, cu nuante caracteristice
    speciei, fara miros, cu operculi (placile osoase care acopera
    deschiderea branhiilor) elastici si bine lipiti de branhii, la cel
    alterat branhiile sunt de culoare murdara, acoperite cu mucus
    abundant, cu miros de putrefactie, operculii indepartati de
    branhii.

    Pielea si solzii la pestele proaspat sunt de culoare naturala
    lucioasa sau putin mata, solzii sunt bine prinsi in piele. La
    pestele alterat, suprafata pielii este acoperita cu mucus urat
    mirositor, solzii intunecati ce se desprind cu usurinta.

    Musculatura la pestele proaspat este tare, elastica, nu se formeaza
    amprenta la apasare, bine legata de oase, de culoare cenusie, alba
    sau usor roz, in functie de specie. La pestele alterat musculatura
    este moale, amprentele formate nu mai revin la normal, se desprinde
    usor, culoare cenusie murdara. Viscerele la pestele proaspat sunt
    bine individualizate cu miros specific, fara lichid in cavitate, la
    pestele alterat viscerele hidrolizate, cu miros de alterat, lichid
    tulbure in cavitate, urat mirositor.

    Prefectura citeaza si recomandarile Directiei de Sanatate Publica a
    Municipiului Bucuresti pentru cetateni:
    – sa consume numai carne care a fost cumparata din reteaua de
    magazine publice;
    – sa nu consume carne din taieri clandestine, ambulante;
    – sa nu consume carne insuficient tratata termic;
    – sa nu foloseasca oua de rata/gasca la prepararea cremelor, a
    prajiturilor, a maionezei;
    – sa nu uite sa se spele bine pe maini cu sapun inainte de a
    prepara alimentele;
    – sa pastreze la frigider alimentele usor alterabile: carnea,
    pestele, ouale, maioneza, cremele;
    – sa nu pastreze alimentele preparate langa cele nepreparate (carne
    cruda langa cea preparata, mezeluri, preparate traditionale din
    carne de miel);
    – sa nu cumpere bauturi alcoolice traditionale (vin, tuica) de la
    comerciantii ambulanti.