BusinessMagazin

Tag: ieftin

  • Se trăieşte mai bine în Bucureşti ca în Spania: deşi salariile sunt la jumătate, locuinţele sunt de 5 ori mai ieftine

    „Noi credem că vom schimba modul în care se construieşte în Pipera. Pe vremea crizei, toată lumea s-a uitat la preţuri, dar nimeni la calitate. Un cuplu astăzi în Bucureşti câştigă bine. Comparând cu cât se plăteşte în Spania şi cu cât se cumpără o casă, aici e mult mai bine. În Bucureşti un cuplu câştigă 1.000-1.500 de euro uşor şi un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, cuplul câştigă 3.000 de euro împreună, dar apartamentul costă jumătate de milion de euro“, a spus Diego Stuyck. Iulian Tenchiu

    Companiile Homing Properties şi Mantor comercializează imobiliare în Capitală pentru preţuri care pornesc de la 130.000 de euro în cazul unui apartament de două camere şi care pot ajunge la peste jumătate de milion de euro în cazul achiziţionării unui penthouse.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Se trăieşte mai bine în Bucureşti ca în Spania: deşi salariile sunt la jumătate, locuinţele sunt de 5 ori mai ieftine

    Un cuplu din Bucureşti câştigă 1.000 – 1.500 de euro pe lună, iar un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, un cuplu câştigă 3.000 de euro, dar apartamentul costă 500.000 de euro, spune Diego Stuyck, acţionar la companiile  Homing Properties (dezvoltator imobiliar) & Mantor (construcţii).

    „Noi credem că vom schimba modul în care se construieşte în Pipera. Pe vremea crizei, toată lumea s-a uitat la preţuri, dar nimeni la calitate. Un cuplu astăzi în Bucureşti câştigă bine. Comparând cu cât se plăteşte în Spania şi cu cât se cumpără o casă, aici e mult mai bine. În Bucureşti un cuplu câştigă 1.000-1.500 de euro uşor şi un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, cuplul câştigă 3.000 de euro împreună, dar apartamentul costă jumătate de milion de euro“, a spus Diego Stuyck.

    Companiile Homing Properties şi Mantor comercializează imobiliare în Capitală pentru preţuri care pornesc de la 130.000 de euro în cazul unui apartament de două camere şi care pot ajunge la peste jumătate de milion de euro în cazul achiziţionării unui penthouse.

    Citiţi mai mult pe zfcorporate.ro.

  • Noua metodă de a fenta legislaţia din România. Cum au reuşit micii comercianţi să înlocuiască pungile din plastic ecologice cu mâner

    Micii comercianţii au gasit o nouă metodă prin care să plătească mai puţin pentru ambalaje, după interzicerea comercializării pungilor de plastic cu mâner de la 1 ianuarie 2019 ce presupunea înlocuirea acestora cu pungi din materiale ecologice.

    Conform informaţiilor oferite de un proprietar de cantină din centrul Bucureştiului, acesta a început să cumpere pungi din plastic fără mâner pentru a evita costul crescut al celor ecologice cu mâner.

    „Pungile cu mâner sunt de trei ori mai scumpe decât cele fără mâner, care au exact aceeaşi dimensiune. Acestea arată exact ca o pungă cu mâner…dar nu au mâner”, a spus proprietarul cantinei din centrul Bucureştiului, care a decis să ofere clienţilor acest tip de pungi pentru transportul alimentelor cumpărate.

    Un alt comerciant, care are un aprozar într-un cartier din Bucureşti, spune că nu mai oferă clienţilor pungi în care să îşi transporte legumele sau fructele cumpărate, ca urmare a creşterii recente a preţului pentru pungile de plastic: „Dacă eu pun un preţ de 40 de bani pe acele, nimeni nu va dori să o plătească”.

    Valoarea ecotaxei pentru pungi de plastic a crescut de la 0,1 lei la 0,15 lei pentru fiecare pungă, potrivit OUG 50/2019, publicată la începutul lunii iulie în Monitorul Oficial. Astfel, ecotaxa, în valoare de 0,15 lei/bucată, aplicată tuturor pungilor de transport, cu excepţia celor fabricate din materialele care respectă anumite cerinţe specifice; ecotaxa se încasează de la operatorii economici care introduc pe piaţa naţională astfel de ambalaje de desfacere şi se evidenţiază distinct pe documentele de vânzare, iar valoarea acesteia se afişează la loc vizibil la punctul de vânzare, în vederea informării consumatorilor finali, conform documentului oficial citat de ZF.

    „Sunt vizate, în primul rând, acele pungi din plastic foarte subţire fără mâner, disponibile gratuit, de obicei, la raioanele de fructe şi legume, si pe care, ulterior, le reîntâlnim în natură. Nu putem asista pasivi la distrugerea ecosistemelor şi trebuie, deci, să acţionăm“, a declarat recent Graţiela Gavrilescu, viceprim-ministru şi ministrul Mediului.

    În afară de creşterea cuantumului eco-taxei, noile prevederi obligă taxarea oricărui tip de pungi din plastic, indiferent de grosimea sau forma lor. Sunt exceptate de la plată alternativele ecologice (biodegradabile şi compostabile), ca de exemplu produse din amidon sau celuloză. 

    În ceea ce priveşte pungile de plastic cu mâner, acestea au fost interzise de la începutul anului în România, potrivit unui act normativ care modifica Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. Pungile de transport din plastic subţire şi foarte subţire fără mâner nu fac obiectul interzicerii comercializării sau introducerii pe piaţa naţională.

     

     

     

  • Ce se ascunde în spatele bogăţiei de pe Internet. Secretul din spatele unor imagini postate pe Instagram – GALERIE FOTO

    Ruşii care vor să se laude cu stilul de viaţă luxos pot să închirieze un avion privat (care nu se ridică de la sol) pentru a-şi face fotografii pe care apoi să le distribuie pe reţelele de socializare.

    Astfel, doritorii vor putea închiria un avion timp de două ore pentru 14.000 de ruble (în jur de 244 de dolari) şi au la dispoziţie şi un fotograf sau pot plăti mai puţin (11.000 de ruble sau 191 de dolari) doar pentru avion. Preţul creşte când este vorba de o filmare şi ajunge la 25.000 de ruble (434 de dolari). De asemenea, compania Private Jet Studios pune la dispoziţie şi o echipă de de machiaj, contra cost.

    Asftel, ruşii, doritori de a duce o viaţă de lux, se pozează bând şampanie, în timp ce se prefac că admiră priveliştea de la înălţime.

    Cei care apelează la astfel de servicii sunt cei care vor să adune fani ca apoi să poată obţine contracte de publicitate. 

  • Compania care face MILIOANE din haine la mâna a doua

    Compania Remix a fost înfiinţată în urmă cu şapte ani în Sofia, Bulgaria, de către patru antreprenori cu experienţă în fashion, marketing, IT şi finanţe. Afacerea a pornit iniţial cu un magazin fizic în Sofia, dar la scurt timp, remarcând interesul clienţilor şi perspectivele de a dezvolta conceptul şi de a-l pune la dispoziţia unui public mai larg, fondatorii au hotărât să regândească modelul de business şi să îl mute în online, urmând ulterior extinderea internaţională.

    „Am lansat Remix în România în iarna anului 2014, ca o expansiune logică a afacerii noastre, având în prealabil extinderea din Grecia. Din punct de vedere logistic, ne-a fost uşor să o punem în scenă şi, din moment ce clienţii români şi bulgari sunt destul de apropiaţi ca tendinţe de achiziţie, am ştiut că vom avea succes aici, bazându-ne pe modelul şi strategia de comunicare folosită anterior în Bulgaria”, spune Genoveva Petrova, general manager al Remix. Potrivit ei, investiţia iniţială de marketing a fost minimă, încadrându-se „în intervalul bugetelor de patru cifre lunar”. În prezent compania operează pe nouă pieţe din UE – Bulgaria, România, Grecia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Germania şi Austria, având peste 500 de angajaţi.

    „România este o piaţă de primă importanţă pentru Remix, fiind geografic apropiată de depozitul nostru principal din Sofia şi având un număr mare de clienţi interesaţi de modă. Vrem să creştem veniturile de aici în anii următori.” 2018 a fost un an dificil în termeni de profitabilitate pentru Remix, din cauza unui incident din vara anului 2017, când depozitul principal a ars. În ciuda acestui lucru, compania a înregistrat anul trecut venituri brute de 35 de milioane de euro, iar anul acesta businessul se îndreaptă spre 42 de milioane de euro, „un ritm un pic mai lent comparativ cu anii precedenţi, pentru că accentul pe acest an va fi pus pe eficienţă, îmbunătăţiri şi stabilizare completă”, spune Petrova.

    De altfel, potrivit ei, „ultimele şapte luni au demonstrat că businessul se stabilizează”. Piaţa locală, pe care reprezentanţii Remix o descriu drept „interesantă, cu un număr mare de clienţi în ton cu moda”, generează aproximativ 30% din veniturile companiei. În ceea ce priveşte investiţiile, în anul 2019 acestea vor fi direcţionate spre extinderea portofoliului de produse şi îmbunătăţirea sistemelor software şi hardware ale companiei, prin crearea de software mai bun şi modernizarea în mod constant a tehnologiei.

    Cu o reţea de furnizori răspândiţi pe plan internaţional, în portofoliul platformei remixshop.com se regăsesc 5.000 de branduri – de la H&M şi Zara până la Chanel şi Gucci – împărţite pe trei niveluri: mărci de lux, mid-range şi budget, şi peste 100.000 de produse second-hand şi de tip outlet, atât îmbrăcăminte, cât şi încălţăminte şi accesorii, pentru femei, bărbaţi şi copii. „Încărcăm zilnic peste 10.000 de produse, cu o strategie de stabilire a preţurilor care transferă online modelul tradiţional de vânzare second-hand. La ora 4:00 în fiecare zi, preţurile tuturor articolelor nevândute scad cu -5%. Reducerea se acumulează zilnic, până când ajunge la -75%”, explică general managerul companiei.

    În România, spune Genoveva Petrova, baza de clienţi a început să crească rapid datorită recomandării făcute de aceştia apropiaţilor. „Când ai un produs şi o ofertă bune, clienţii fericiţi şi loiali sunt dispuşi să te recomande prietenilor şi familiei.”

    Un alt moment cheie în dezvoltarea businessului a venit în anul 2016, când compania a obţinut o finanţare în valoare de 8 mili­oane de euro pentru expansiune şi mai târziu un alt împrumut de 2 mili­oane de euro din partea companiei Mezzanine Management – una dintre companiile care oferă finanţare de tip mezanin (care combină structuri de finanţare şi investiţii în acţiuni – n.red).

    Un an mai târziu, ca parte a ţintei de a spori relaţia cu clienţii şi de a pune accentul pe sustenabilitate, compania a introdus un nou concept, Sell to Remix, care permite clienţilor să vândă pe platforma Remix haine şi accesorii noi sau în stare foarte bună, pentru care primesc un procent din preţul final de vânzare. De altfel, Petrova spune că „afacerea are în centrul său conceptul de reciclare, care se opune complet modelului actual al industriei de modă – producţie în masă de produse ieftine, orientate pe tendinţe, de calitate scăzută şi prost realizate, care îşi pun amprenta asupra mediului”.

    „Multe sectoare de activitate, inclusiv industria auto, se schimbă şi se îndreaptă spre o economie divizată şi orientată spre reciclare. Aceasta este o tendinţă globală, pe care mai mulţi consumatori din România o recunosc, iar îmbrăcămintea şi moda nu fac excepţie”, adaugă ea.
    În urma lansării serviciului Sell to Remix din anul 2017, „clienţii noştri au devenit una dintre cele mai importante categorii de furnizori – toţi îşi pot vinde hainele şi accesoriile bune sau nefolosite către Remix, făcându-şi astfel spaţiu în garderobă”, explică Petrova.

    Astfel, tot ce au de făcut cei care vor să valorifice hainele nepurtate este să comande o pungă branduită din partea companiei şi să o umple cu articolele de care „vor să scape”, apoi să solicite un curier care o va ridica gratuit. Angajaţii businessului dezinfectează produsele, le verifică pentru a nu avea defecte, apoi urmează măsurarea, fotografierea şi postarea lor pe site, însoţită de o scurtă descriere. „Produsele aprobate de Sell to Remix sunt încărcate pe remixshop.com. Odată ce procesăm hainele primite, clientul va putea ajusta preţurile pieselor aprobate pentru a primi mai târziu profitul din vânzarea lor în portofelul virtual de pe site sau într-un cont bancar personal. Există şi opţiunea de a dona filialei locale a SOS Satele Copiilor România”, spune reprezentanta Remix. Tot compania se ocupă şi de livrarea către consumatorul final.

    Clienţii Remix sunt preponderent femei active în câmpul muncii, cu vârste de până în 50 de ani, provenite în special din mediul urban, dar nu numai: „Avem şi un număr mare de clienţi şi în oraşele mai mici din România, dar şi din celelalte pieţe, datorită accesului local limitat la o asemenea varietate de branduri şi stiluri pe care le oferă remixshop.com”, explică Petrova.

    Ea spune că în România compania are un portofoliu de clienţi descris de un număr de şase cifre, dar crede că potenţialul pieţei este mult mai mare. Preţurile de pe site variază datorită sortimentului larg de branduri, precum şi datorită combinaţiei de piese second-hand şi de tip outlet, însă există mii de piese cu preţuri de sub 15 lei. Cele mai populare categorii de produse sunt rochiile, pantofii, topurile şi genţile. În 2018, Remix a vândut în România peste 1 milion de produse. „Am observat că în România clienţii noştri sunt sensibili la preţuri şi orientaţi spre brand. Cel mai scump produs pe care l-am vândut vreodată la remixshop.com a fost o haină de piele Gucci, achiziţionată de un client de-al nostru în Bucureşti pentru 1.100 de euro”, povesteşte reprezentanta Remix.

    „Atitudinea românilor cu privire la moda second-hand se aseamănă cu cea cu care ne-am confruntat în Bulgaria la începuturile businessului – avea o reputaţie uşor negativă, în mare parte din cauza magazinelor fizice care oferă produse de calitate scăzută, uzate şi nesortate, iar clientela se presupunea a fi reprezentată doar de persoane cu venituri mici şi de minorităţi.” Cu toate acestea, mizând pe o strategie de comunicare activă, pe selecţia produselor, prezentarea şi calitatea acestora, aspectul site-ului, ambalajul şi atenţia generală asupra detaliilor, „credem că am reuşit să schimbăm percepţia multor oameni, iar o dovadă în acest sens este aceea că în România clienţii noştri au venituri medii şi peste medie”.

    Principalii concurenţi ai Remix sunt, potrivit Genovevei Petrova, discounterii de modă online şi, într-o oarecare măsură, marketplace-urile cu haine second-hand care, deşi sunt complet diferite faţă de modelul de business al companiei, oferă o alternativă similară pentru cumpărăturile la preţuri accesibile. Totuşi, spune ea, „concurenţa cu un model de afaceri exact ca cel al Remixshop.com este dificilă din cauza numeroaselor operaţiuni, procese şi a diverselor resurse şi cunoştinţe necesare pentru a face ca afacerea să funcţioneze cu succes la o marjă de profit rezonabilă. De aceea nu există concurenţi de aceeaşi dimensiune în UE în ceea ce priveşte comercianţii online de haine second-hand”.

    Principala provocare a dezvoltării pe piaţa locală a fost logistica, „deoarece majoritatea companiilor de curierat au puncte de livrare mai lente, iar în unele zone lipsesc complet, aşa că a trebuit să lucrăm în conformitate cu partenerii noştri locali pentru a creşte reţeaua şi a îmbunătăţi serviciul clienţi în mod constant”. În prezent, în plan local, Remix colaborează pe segmentul de logistică cu compania FAN Courier.
    Petrova spune că întoarcerea la magazinele fizice nu face parte din planurile de viitor ale companiei, deoarece operarea afacerii în
    online le oferă şansa de a activa la nivel internaţional şi de a ajunge la o audienţă mai largă atât pentru vânzarea produselor, cât şi pentru aprovizionarea acestora de la clienţi prin serviciul Sell to Remix. „Credem că retailul şi tehnologia online, combinate cu economia de revânzare, sunt viitorul”, încheie ea.

  • Cinci modalităţi de a călători ieftin în orice oraş din lume

    Cei care doresc să ajungă în numeroase destinaţii fără a cheltui prea mulţi bani au câteva posibilităţi de a călători ieftin în orice oraş din lume, arată portalul nytimes.com, citat de Mediafax.

    Stai la hostel
    Hostelurile sunt o alternativă ieftină la hoteluri, în care băile şi camerele sunt comune. Acestea oferă condiţii de curăţenie apropiate de cele pe care le găseşti în locurile de cazare mai scumpe. În plus, chiar şi atunci când turiştii optează pentru posibilitatea de a lua o cameră proprie păstrează oportunitatea de a face economii semnificative în timpul unei vacanţe.

    Evită restaurantele
    Nu merită să mergi la restaurant dacă doreşti să iei doar o gustare mică în timpul unei excursii. Este mai indicat să îţi cumperi produse din magazine sau din pieţe, deoarece acelea sunt cu mult mai ieftine. Majoritatea hostelurilor sau spaţiilor de cazare obţinute prin platforma Airbnb dispun de bucătării şi de frigidere, aşa că nu va trebui să te îngrijorezi în legătură cu locul de depozitare.

    Nu împacheta prea multe bagaje
    Bagajele mai uşoare îţi oferă posibilitatea de a te deplasa mai uşor, indiferent că alegi să mergi pe jos sau să foloseşti transportul public. Astfel, nu vei fi nevoit să apelezi la modalităţi mai scumpe, precum un taxi sau un serviciu privat de transport, pentru a te deplasa – şi a căra bagajele – dintr-un loc în altul.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Vreţi să renunţaţi la muncă şi să vă mutaţi în PARADIS? Care sunt locurile din lume cu servicii excelente şi atât de ieftine încât nici nu trebuie să munceşti

    Publicaţia internaţională a publicat un clasament al celor mai frumoase şi mai ieftine locuri în care se poate trăi, potrivit World’s Best Place to Retire in 2019 (Cele mai bune locuri în care să te pensionezi, 2019). Editorii acestui studiu au realizat clasamentul bazându-se pe 13 categorii, incluzând costul vieţii, clima, sănătatea şi altele. Anul acesta, au inclus o nouă categorie: oportunităţile pe care le oferă aceste locuri.

    „Am adăugat această categorie fiindcă ştim că multe persoane sunt interesate să lucreze de la distanţă sau să înceapă să facă ceva nou la pensie”, spune Jennifer Stevens, care a condus realizarea studiului. „Aşadar, considerăm că puterea economiei, gradul de dezvoltare a tehnologiei de conectare la internet precum şi deschiderea autorităţilor locale faţă de micile afaceri au fost luate în calcul”, spune Stevens.

    Aşadar, care sunt primele 10 ţări din clasament?


    1. Panama: aici soarele străluceşte, se ajunge uşor, moneda folosită este dolarul american, îngrijirea medicală este de calitate şi la preţuri modeste, infrastructura este foarte bună – iar conectivitatea la internet este bună. Totodată, ţara vrea să îi atragă pe străini cu reduceri de taxe şi alte stimulente.Un cuplu poate să plănuiască un buget lunar cuprins între 1.765 de dolari şi 2.890 de dolari în Panama City şi mai puţin oriunde altundeva; o persoană singură ar putea ajunge la 20-30% din acest buget.

    2. Costa Rica: nu este de mirare că ţara cu mottoul naţional „Pura Vida” se plasează pe locul doi în acest clasament internaţional – aici viaţa se trăieşte mai ales în aer liber, iar oamenii pescuiesc, joacă golf, fac surf, drumeţii, scufundări şi practică yoga. Aici există şi o comunitate înfloritoare de expaţi, iar datorită stilului de viaţă sănătos, oamenii spun că pierd greutate fără să se străduiască.
    Costurile de viaţă lunare pentru o persoană sunt cuprinse aici între 1.585 de dolari şi 2.960 de dolari. Un cuplu poate să trăiască aici confortabil cu 2.500 de dolari pe lună (sau mai puţin). La un restaurant local poţi să te saturi cu 4-5 dolari, iar o menajeră poate să îţi asigure curăţenia lunară cu doar 50 de dolari.


    3. Mexic: chiar dacă majoritatea asociază Mexicul cu o vacanţă la plajă, sunt mult mai multe lucruri de descoperit aici – cum ar fi bogaţia culturală, Mexicul găzduind o scenă artistică fantastică. Bugetul lunar alocat traiulului se plasează aici între 1.500 şi 2.250 de dolari pe lună, în timp ce un cuplu poate trăi cu între 1.500 şi 3.000 de dolari pe lună.

    4. Ecuador: are un farmec care pare desprins din anii 1950. Rezidenţii de aici sunt prietenoşi, serviciile sunt excelente, iar oraşe precum Quito şi Quenca sunt foarte moderne. În plus, climatul din Ecuador nu poate fi întrecut de al niciunei alte ţări.
    Bugetul lunar pentru o persoană se plasează aici între 1.170 de dolari şi 1.275 de dolari în fiecare lună, iar un cuplu se poate bucura de calitatea vieţii de aici cu 1.620 de dolari pe lună.

    5. Malaysia: fostă colonie britanică, limba neoficială de aici este engleza, ceea ce face să fie mult mai uşor ca expaţii să se acomodeze aici. Un alt plus este adus de preţurile chiriilor, care se plasează la un sfert faţă de cât plătesc locuitorii Statelor Unite. Bugetul lunar al unei persoane ajunge  la între 1.000 şi 1.500 de dolari, în timp ce un cuplu poate să trăiască – chiar în condiţii de lux – cu 1.500 – 2.500 de dolari pe lună.

    6. Columbia: după ce trecutul tumultuos a devenit istorie, Columbia s-a transformat într-un rai pentru expaţi. Viaţa mai uşoară, primirea călduroasă a populaţiei şi costul mic al vieţii sunt doar câteva dintre lucrurile care îi atrag aici pe străini.
    Bugetul lunar pentru o persoană se plasează în Medellin la între 1.200 şi 1.600 de dolari, iar un cuplu care îşi doreşte să trăiască în cel mai frumos cartier al oraşului ajunge să cheltuie 2.191 de dolari.

    7. Portugalia: viaţa cotidiană aici are un ritm lent, localnicii sunt extrem de primitori, iar sistemul de sănătate este bun. Bugetul lunar pentru o persoană singură ajunge aici la 2.034 de dolari în oraşul Mafra şi puţin mai mult în Lisabona. Un cuplu poate să trăiască  confortabil cu aproximativ 2.500 de dolari pe lună.

    8. Peru: în afară de Machu Picchu, oferă kilometri de plaje, bucătării delicioase şi câteva dintre cele mai scăzute preţuri din lume pentru o viaţă de calitate. O persoană singură poate să ajungă să trăiască bine în Peru cu doar 1.146 de dolari pe lună, iar un buget apropiat de 2.000 de dolari în Lima asigură suficiente resurse pentru mese în oraş şi alte lucruri pe care le oferă oraşul. Un cuplu poate să trăiască foarte bine aici cu mai puţin de 2.000 de dolari. Preţul chiriilor porneşte de la 150 de dolari, iar un prânz cu trei feluri de mâncare şi o băutură are un preţ care porneşte de la 2,50 dolari.

    9. Thailanda: este un loc în care nu poţi să te plictiseşti, oferă comunităţi la plajă, oraşe mari, agitate, oraşe universitare pline cu lucruri ce pot fi făcute aici. Localizarea permite explorarea cu uşurinţă a sudului Asiei. Preţul cheltuielilor pentru o persoană porneşte aici de la 952 – 1.153 de dolari într-o lună. În Hua Hin, preţul chiriilor porneşte de la 500 de dolari pentru o locuinţă în apropierea plajei.

    10. Spania: este una dintre destinaţiile de plajă preferate ale Europei – soarele străluceşte, plajele sunt aurii, iar standardul de viaţă este ridicat, spun specialiştii care au realizat clasamentul. Oriunde în Spania, o persoană care alege să se mute singură ajunge să trăiască bine cu aproximativ 2.000 de dolari pe lună sau mai puţin. Un cuplu ajunge la un buget lunar de aproximativ 2.500 de dolari pe lună.

     

  • Care este reţeaua de supermaketuri din România care plăteşte cele mai mari salarii

    Un angajat al Lidl câştigă în medie 3.200 de lei net lunar, cu 50% peste piaţă şi dublu faţă de unii competitori, arată calculele Business MAGAZIN. Nemţii, care au local circa 6.000 de salariaţi, s-au poziţionat încă de la început ca retailerul care plăteşte cele mai mari salarii din piaţă. Ba mai mult, au tras după ei şi concurenţa, subiectul salariilor din retail transformându-se dintr-un tabu într-o competiţie. „Majorările implementate de noi an de an au tras în sus salariile din piaţa de retail”, spune Frank Wagner, executivul care conduce operaţiunile locale ale discounterului german. Iar Lidl nu se opreşte aici cu majorările.

    De la 1 martie, discounterul german Lidl a dus venitul minim lunar în companie la 3.500 de lei brut (2.180 de lei net), cu aproape 15% mai mult decât în urmă cu un an. Acesta este venitul minim al unui salariat, indiferent de poziţia sa. Odată cu vechimea, acest nivel creşte. Prin comparaţie, venitul minim din cadrul Lidl este aproape dublu faţă de minimul pe economie şi este foarte apropiat de salariul mediu din comerţ, care este de puţin peste 2.300 de lei. „În final rezultatul trebuie să fie unul singur: salariul trebuie să asigure ca angajaţii să nu aibă grija zilei de mâine”, spune executivul german. În cazul Lidl, valoarea de 3.500 de lei brut, respectiv 2.180 de lei net, reprezintă o medie lunară a venitului salariaţilor dat fiind că există fluctuaţii lunare, explică reprezentanţii companiei. Mai mult, suma include şi tichetele de masă, bonusurile anuale de Paşte şi de Crăciun, precum şi alte tipuri de bonusuri.

    Salariile peste medie fac ca fluctuaţia de personal să fie mai mică decât în piaţă, după cum spune Frank Wagner fără a înainta cifre. În cazul comerţului alimentar fluctuaţia de personal este foarte mare, depăşind 40%, oamenii plecând atât la competiţie pentru salarii mai mari, cât şi în alte sectoare sau chiar peste graniţă. Nivelul fluctuaţiei de personal din retail este mai mult decât dublu faţă de media naţională – de 20% în 2018 – şi este la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. Evoluţia vine pe fondul unei crize de personal la nivel de economie, indiferent de sectorul de activitate.

    Ani de zile, salariile plătite lucrătorilor comerciali şi casierilor au fost printre cele mai mici din economie, de multe ori apropiate de nivelul salariului minim pe economie. În ultima perioadă însă, retaileri precum Kaufland şi Lidl au aplicat majorări salariale constante, trăgând după sine toată industria. Criza de personal din economie, care se resimte puternic în cazul retailerilor, a jucat şi ea un rol important. De altfel, anunţul Lidl de majorare a venitului minim din companie vine la câteva zile după ce Kaufland şi Auchan au făcut anunţuri similare. Mai mult, lupta nu se mai dă doar în cifre, ci şi în beneficii extrasalariale.

    Cum păstrezi angajaţii în companie? Frank Wagner spune că este nevoie de o combinaţie între salariu, beneficii extrasalariale şi perspective de creştere. Retailerii oferă acum salariaţilor asigurări de sanătate, de viaţă sau abonamente la săli de fitness şi biblioteci.
    „După produse, echipa este cea care face diferenţa într-un business de retail”, explică şeful Lidl România. Afir­maţia sa vine în contextul în care businesssul discounterului german creşte puternic an de an, apropiindu-se de 8 mld. lei în 2018. „Am avut un 2018 fenomenal, am reuşit să creştem chiar mai puternic decât în anul anterior”, spune Wagner. 

    Afacerile discounterului german Lidl au crescut cu aproape 17% în 2017, până la 6,5 mld. lei. Evoluţia pozitivă a cifrei de afaceri a fost susţinută pe de o parte de creşterea consumului, iar pe de alta de expansiunea alertă, până la 240 de magazine. Mai exact, anul trecut compania a deschis 20 de unităţi noi, al doilea cel mai alert ritm de la intrarea oficială pe piaţă.

    „Modelul nostru de business e axat pe eficienţă în toate domeniile – în magazine, în sectorul logistic. În reţeaua de magazine suntem focusaţi pe procese pentru că din asta vine eficienţa care caracterizează modelul german, dar şi cel de discount. Spre exemplu, am înlocuit toate neoanele din magazin cu becuri LED, a fost o investiţie de 1 milion de euro iniţial, însă pe termen lung va fi o economie de cost. Pe această lipsă de risipă se bazează modelul de discounter”, explică Frank Wagner. Eficienţa se simte şi la nivel de consumator, de client, care are la raft doar 2.100 de produse, faţă de 50.000 – 60.000 în cazul unui hipermarket. Din total, circa 75-80% sunt marcă privată Lidl, ceea ce înseamnă că preţul ajunge să fie cu până la 30% mai mic decât în cazul brandurilor consacrate. Şi timpul petrecut la casă este mai mic.

    „Am lângă bloc un Lidl şi două magazine Profi care înconjoară alte magazine mici de cartier. Dacă la Profi, de exemplu, stau la coadă şi câte 10 – 15 minute, la Lidl stau de două ori mai puţin. Niciodată nu apuc să îmi pun produsele în sacoşă în timp util, rapiditatea pe care o au casierii mă sperie câtodată. Problema asta nu există la Profi, unde am timp să îmi aşez chiar frumos produsele în pungă. Dacă ar avea mai multe case deschise, cred că Lidl ar avea un timp şi mai scurt de aşteptare”, a spus Elena, 30 de ani, specialist în resurse umane.

    Lidl are în România peste 6.000 de salariaţi, dintre care 750 s-au alăturat echipei doar în 2018. Iar pentru anul acesta există un plan pentru alte 600 – 700 angajări. „Piaţa forţei de muncă este dificilă, însă fiecare zonă are specificul ei. În zona Moldovei, spre exemplu, există foarte mulţi oameni plecaţi în străinătate. În Vest competiţia este acerbă deoarece sunt multe investiţii în zona auto, pe când la Cluj mulţi investitori sunt activi în zona de IT”, adaugă Frank Wagner. El mai spune că pentru Lidl este mai uşor să recruteze tocmai datorită salariilor peste piaţă. Criza de personal poate fi transformată din problemă în oportunitate. Un exemplu este chiar o campanie a discounterului pentru recrutarea românilor din diaspora pentru joburi la depozitul pe care Lidl îl va deschide în această primăvară în zona Moldovei, la Cordun, lângă Roman.
    „Am ales să facem această campanie pentru că în zona de est a ţării sunt foarte mulţi români plecaţi, iar aceştia au nevoie de încredere să revină în ţară. Trebuie să ştie că au siguranţa jobului.”

    Campania a fost activă în perioada sărbătorilor pe aeroporturile din Suceava, Bacău şi Iaşi şi în vămile din Borş şi Nădlac şi a atras câteva sute de aplicaţii de job depuse de către românii plecaţi care vor să se întoarcă acasă, după cum au comunicat oficialii companiei anterior.
    Ca parte a campaniei de recrutare, românii din diaspora care s-au întors în ţară în perioada sărbătorilor au fost întâmpinaţi în aeroporturile din Suceava, Bacău şi Iaşi şi în vămile din Borş şi Nădlac de promoteri îmbrăcaţi în uniforme din depozitul Lidl. Între 17 şi 22 decembrie, aceştia au fost echipaţi cu pancarte cu mesajul Echipa Depozitului Lidl îţi urează: Bine ai venit acasă!. Totodată, şi în cele trei aeroporturi, şi în cele două vămi au fost amplasate panouri cu vizualuri care le amintesc celor din diaspora de viaţa petrecută alături de familie şi de căldura cu care aceasta îi întâmpină la venirea acasă.

    Dincolo de aceste activări, campania a continuat cu o componentă de comunicare generală: mesaje transmise prin intermediul OOH-urilor, MVcom-urilor şi spoturilor radio pentru a comunica joburile deschise în acest depozit.
    Discounterul german are deja depozite la Chiajna (lângă Bucureşti), Nedelea (lângă Ploieşti), Iernut (lângă Târgu-Mureş) şi Lugoj. În 2019 va fi gata şi centrul logistic de la Cordun, o localitate de lângă Roman. Acesta este primul din zona Moldovei. Lidl este unul dintre retailerii cu cele mai mari investiţii proprii în logistică, estimate la peste 100 mil. euro. Mai mult, şi ca număr de depozite nemţii au cele mai multe.

    „Concentrarea noastră este pe eficienţă, astfel că tot ce putem îmbunătăţi o vom face. Un exemplu este chiar sectorul logistic, unde vrem să micşorăm distanţa parcursă de marfă până la magazin. Reducem astfel şi consumul de carburant şi pe termen lung se va simţi acest lucru. Mai mult, faptul că avem depozite în proprietate ajută, avem planuri în logistică pentru următorii zece ani.”
    Wagner explică faptul că această standardizare a businessului – de la magazine la depozite – ajută atât clientul (la orientarea în magazin spre exemplu), cât şi compania, care poate lucra peste tot cu un camion standard de 30 de tone, nu de 10. „Noi ocupăm mereu tot spaţiul dintr-un camion, nu mergem cu el pe jumătate gol, pentru că am irosi spaţiu, carburant, energie.”
    Compania investeşte astfel anual zeci de milioane de euro în expansiune şi în dezvoltare logistică, dar aceste pariuri se văd şi în business, iar executivul care conduce operaţiunile locale ale discounterului este optimist.
    „2019 abia a început, dar eu sunt optimist deşi există o încetinire a creşterii consumului. Pentru noi, ca discounter, acest lucru însă înseamnă oportunităţi de creştere, aşa că eu rămân optimist în ceea ce priveşte businessul Lidl. Formatul nostru este avantajat de mai mulţi factori, printre care şi faptul că românii au mai puţin timp la cumpărături, de aceea continuăm investiţiile.” Lidl este activ pe segmentul de discount, unde există un focus mare pe preţ. Aceste magazine sunt de regulă avantajate în perioadele în care consumatorii sunt mai chibzuiţi, mai atenţi la cum îşi cheltuie banii.
    Pe acest segment mai există un singur jucător – Penny Market –, pe când în tot comerţul modern sunt 10 reţele cu circa 2.800 de magazine şi afaceri de 11-12 mld. euro anual.

    Cine este Frank Wagner?
    Frank Wagner (47 de ani) este preşedintele Consiliului de Conducere al Lidl România. Deţine funcţia actuală de peste trei ani, însă locuieşte în România din 2008, fiind chiar căsătorit cu o româncă, împreună cu care are o fetiţă.
    Astăzi Wagner este, prin prisma businessului pe care îl conduce, al treilea cel mai puternic executiv din comerţul local, având pe mână aproape
    240 de magazine de discount şi afaceri de circa
    8 mld. lei, conform estimărilor BM.
    S-a mutat pe piaţa locală în 2008, însă primul său contact cu ţara a fost în 1979, când a venit cu părinţii într-un concediu la Constanţa. Când s-a întors în 2008 lucra pentru lanţul de magazine Penny Market, parte a grupului Rewe. În 2013, s-a reangajat la Lidl.
    Iniţial a fost recrutat de Lidl în 1999, unde a rămas până în 2007. De-a lungul acestei perioade a avut opriri în mai multe „staţii” ale businessului din Germania, lucrând în vânzări, audit, dar şi ca asistent al membrilor din board. Ulterior a ajuns director de depozit. Era anul 2007 când a plecat de la Lidl la Rewe. Iniţial a deţinut o poziţie în Germania, iar în 2008 a hotărât să vină în România, unde urma să fie membru în board şi să se ocupe de partea de vânzări şi logistică. După o perioadă de circa doi ani a fost promovat în funcţia de director general, poziţie pe care a păstrat-o doi ani. Apoi, în 2013, s-a întors la Lidl pe aceeaşi poziţie pe care o deţinuse iniţial în Penny Market, respectiv responsabil de vânzări şi logistică şi preşedinte al Consiliului de Conducere. În decembrie 2015 a preluat funcţia actuală, cea de director general al Lidl România.

  • A renunţat să lucreze pentru alţii şi şi-a deschis propria afacere: Cum a ajuns o tânără antreprenoare să vândă 5.000 de scaune de birou pe lună

    „Deschiderea atelierului nu a fost un proces facil, iar locaţia fizică nu a ajutat prea mult, fiind necesare modificări ale spaţiului destinat producţiei care, ca prin minune, s-au putut face în doar patru zile deşi au presupus: ridicarea unei clădiri adiacente de 50 mp, instalarea completă a unui sistem de încălzire (calorifere, centrală etc.), schimbarea instalaţiei electrice şi montarea de corpuri de iluminat speciale pentru cusut, alinierea furnizorilor şi livrarea tuturor materialelor”, descrie Andrada Verdeş primele provocări întâmpinate la debutul celui mai recent proiect antreprenorial al său. La finalul anului trecut, Atelierul de scaune avea o capacitate de producţie de aproximativ 3.000 de scaune/lună şi comenzi aliniate pentru livrare chiar şi mai mari de atât pentru anul 2019, spune ea.

    Andrada Verdeş a devenit licenţiată în economie în anul 2004 la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori cu specializarea Bănci şi burse de valori. Cariera sa începuse însă încă din perioada studiilor, în 2001, când a fost recrutată de irlandezii de la Mivan Kier pe o poziţie de financial manager, urmând ca în 2004 să devină contabil-şef. Potrivit ZF, din 1998, Mivan opera în România ca parte a unui joint-venture Mivan – Kier (Mivan Limited – Kier International), care a realizat proiecte precum un program de locuinţe sociale şi de alimentare cu apă, derulat de guvern, în valoare de 140 de milioane de dolari.

    Andrada Verdeş a lucrat la Mivan Kier până în 2008, perioadă în care a gestionat stocurile pentru toate şantierele din ţară, managementul administrativ al societăţilor din proiectul România (două firme în România şi patru în afara ţării), relaţia cu clientul principal, cu autorităţile legat de autorizaţiile de construire şi culminând cu înlocuirea directorului financiar, ori de câte ori era necesar. Spune că din acest rol a învăţat cum să construiască şi să conducă o echipă.

    De asemenea, spune că în acea perioadă, în cadrul companiei, a implementat mai multe procese care la vremea aceea păreau avangardiste în România, cum ar fi: shared service centerul (conducea atunci o echipă de 20 de angajaţi care asigurau serviciile financiare pentru şase entităţi din cinci ţări), lean office (documentele companiei erau organizate lean până la nivelul de culoare de dosar şi erau auditaţi pe acest proces), business partnering, coaching & mentoring. „Toate acestea m-au ajutat ulterior să mă integrez în orice companie şi în orice domeniu”, spune Andrada Verdeş.

    Din noiembrie 2008 a început colaborarea cu Danone, pe poziţia de finance manager, continuând să fie implicată în toate proiectele care au avut impact operaţional direct, dintre care cel mai important a fost desprinderea departamentului de logistică într-un joint venture cu un partener internaţional, care a ajutat atât la optimizarea costurilor logistice, cât şi la creşterea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie. Povesteşte că în grupul Danone a descoperit unul dintre oamenii de la care a avut mult de învăţat: Stephane Batoux, head of international busines pentru ETI, fostul director general al Danone pentru sud-estul Europei.

    El considera, printre altele, că obiectivele se setează în aşa fel încât genereze provocări, deşi pot părea de neatins uneori. După 14 ani în corporaţii, în 2015 a avut iarăşi o oportunitate de a învăţa un domeniu nou şi de a trece în zona de antreprenoriat. „Atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, îţi pasă de rezultatele pe care le ai şi te implici, faptul că lucrezi într-o corporaţie sau într-un antreprenoriat nu face nicio diferenţă, este de părere Andrada Verdeş.

    A început să lucreze pentru retailerul românesc de modă Preţuri pentru Tine (PPT), despre care spune că avea un potenţial de creştere imens. „Mi-a plăcut dorinţa celor patru asociaţi de a reorganiza compania pe principii corporatiste pentru că, la acel nivel de dezvoltare, era pasul firesc – adică structurarea, procedurizarea, urmărirea rezultatelor într-un mod uniform, structurarea deciziilor de business pe principii sănătoase şi verificabile, setarea de ţinte, care apoi să poată susţine o creştere şi dezvoltare sănătoasă”, explică Verdeş.
    De la cărămizi, iaurt şi fashion a trecut, în decembrie 2017, la lemn, prin preluarea afacerii Mobil Tileagd în calitate de acţionar majoritar şi director general.

    „Ce este dificil atunci când treci în antreprenoriat este că nu mai există safety net (o plasă de siguranţă – n.red). Deciziile pe care le iei trebuie să fie extrem de bine definite, pentru că nu va veni nimeni din urmă să te salveze, nu ai un grup în spate care să te ajute. Dacă într-o corporaţie este important topline-ul (cifra de afaceri şi marja – n.red.), în antreprenoriat este extrem de important cash flow-ul. Dacă nu ai lichiditate, nu ai realizat nimic, iar aceasta este lupta cea mai dificilă”, explică Andrada Verdeş.
    Mobil Tileagd este o fabrică de mobilă înfiinţată în judeţul Bihor cu peste 80 ani în urmă, mai precis în 1930, şi reconstruită în 1976. Fabrica, ce produce mobilier din lemn masiv, avea la momentul preluării, conform rezultatelor anului 2017, o evoluţie negativă, având o cifră de afaceri de 760.000 de euro şi 82 de angajaţi, în scădere faţă de anul anterior cu 27%.


    Andrada Verdeş a devenit acţionar în Mobil Tileagd în octombrie 2017, investind în afacere aproximativ 100.000 de euro, şi a început să se ocupe de producţia propriu-zisă în decembrie 2017. Dificultăţile nu au întârziat să apară.
    „Materiile prime, în special în cazul mobilei din PAL, au înregistrat creşteri de preţ substanţiale anul acesta. În cazul PAL-ului au fost deja trei creşteri de preţ începând cu luna februarie 2018. Totalul creşterilor a ajuns astfel la peste 15%”, descrie antreprenoarea una dintre provocările întâmpinate.
    La aceasta se adaugă concurenţa produselor din Asia. „Există o percepţie eronată că mobilierul din Asia este mai ieftin decât cel produs la noi. Nu este aşa. Din proprie experienţă şi pe date concrete pot să vă confirm că putem concura oricând cu industria asiatică la preţuri, la orice din piaţa lemnului, doar că standardele noastre de calitate sunt mai ridicate. În plus, produsele noastre sunt disponibile în piaţă mult mai repede şi cu costuri accesorii mai reduse (transport), iar termenul de plată este mult mai bun pentru cumpărători”, explică Verdeş.

    „Secolul XXI reprezintă epoca vitezei şi a internetului: cumpărătorul, cu bani sau fără, va cumpăra ieftin şi rapid. Nu doreşte să investească mult pentru că poate se schimbă moda şi, de asemenea, nu are timp să meargă în magazine, mobilierul se poate achiziţiona online. Cumpărătorul nu înţelege diferenţa de calitate, rezistenţă, utilitate şi posibilităţi dintre mobilierul din lemn masiv şi mobilierul din prefabricat PAL. Presupune că mobilierul din PAL este mai ieftin din principiu. În realitate nu este aşa, PAL-ul este mai scump cu aproape 100% faţă de lemnul masiv şi, ca structura de rezistenţă, este mult mai slab calitativ”, adaugă Andrada Verdeş.

    În acest context, ea observă că „piaţa mobilei a primit o formă de clepsidră, acest lucru afectând producătorii profund. Toţi au fost în situaţia de a se repoziţiona astfel: producţie de serie, produse ieftine sau producţie la comandă cu produse unicat foarte scumpe (mobilă stil)”.
    Iar fiindcă nu toţi producătorii au reşit să se replieze, s-a ajuns la sincope şi la o disponibilizare de personal masivă, iar „în unele cazuri, fabricile au ajuns să se închidă chiar”.

    În anul 2018, pe fondul schimbării portofoliului de furnizori, al optimizării costurilor şi al dezvoltării portofoliului de clienţi, pentru jumătate de an, Mobil Tileagd a înregistrat creşteri.
    „Aceste rezultate sunt de apreciat, luând în considerare evoluţia negativă a pieţei mobilei, cu impact major negativ în această vară, în care foarte multe fabrici de mobilă din nordul şi nord-vestul ţării a trebuit să restructureze personal şi / sau să închidă pe fondul lipsei comenzilor sau al scăderii acestora. În cazul nostru, Mobil Tileagd a prosperat şi a păstrat tot efectivul de personal, ba chiar a crescut de la 82 de angajaţi în decembrie 2017 la 87 de angajaţi în luna octombrie 2018”, descrie Andrada Verdeş rezultatele obţinute.

    Începând cu luna noiembrie 2018, Andrada Verdeş a  început să se ocupe exclusiv de Atelierul de Scaune. Mobil Tileagd a rămas în administrarea unuia dintre asociaţi, iar ea şi-a păstrat calitatea de acţionar majoritar al companiei. A pus bazele Atelierului de Scaune în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 de euro, în totalitate din fonduri proprii. Atelierul se axează doar pe producţia şi distribuţia de scaune din nişă de tapiţerie low cost şi evacuare rapidă, în contextul în care piaţa este orientată spre volum şi ieftin şi forţează utilizarea tehnologiilor care aduc reducerea costurilor imediată, nu a implementărilor care aduc beneficii pe termen lung.

    Verdeş a ales nişa tapiţeriei după ce a observat că aceasta este singura care menţine o tendinţă pozitivă, atât la nivel naţional, cât şi european, fabricile şi atelierele care s-au axat pe tapiţerie înregistrând o evoluţie pozitivă. Astfel, nivelul crescut al cererii de scaune din partea retailerilor naţionali şi europeni, cât şi existenţa unei forţe de muncă calificate şi suficiente, disponibilă imediat datorită disponibilizărilor masive din piaţa mobilei din vara lui 2018, au determinat-o pe Andrada Verdeş să se orienteze spre nişa de tapiţerie.
    „Pentru mobilişti, adaptarea de la mobilă la tapiţerie (ca nişă a mobilierului) nu este dificilă. În zona Beiuşului, datorită mişcărilor negative din piaţa mobilei din acest an, şi specific din această vară, există o disponibilitate a forţei de muncă specializate. În acest moment, avem peste 200 de oameni disponibilizaţi, iar până la finalul anului, din păcate, probabil încă 100 de persoane”, observa Andrada Verdeş la momentul interviului pentru Business MAGAZIN, în noiembrie 2018.
    Printre clienţii atelierului se numără, de exemplu, Videnov Bulgaria, societate producătoare şi vânzătoare de mobilier, care s-a extins recent şi în România. În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, Atelierul de scaune vinde  direct către magazine de mobilă şi la un distribuitor din Cluj, iar începând cu această lună, după ce site-ul va fi funcţional pentru comenzi, se urmăreşte extinderea vânzării către mai multe magazine şi direct la persoanele fizice.


    „Odată cu deschiderea Atelierului de Scaune, am creat deja 10 locuri de muncă noi şi am în vedere umplerea a încă trei poziţii pe primul schimb de lucru deja format. În măsura în care reuşim să găsim sursele pentru suficiente cadre de scaune în perioada următoare şi pe baza comenzilor suplimentare pe care deja suntem în proces să le atragem, sper să mai construim şi schimbul doi, adică încă 13 persoane, până la finalul lunii ianuarie”, descrie antreprenoarea obiectivele pe care şi le-a fixat pe termen scurt. 
    În plus, în planurile pentru anul 2019 intră şi dezvoltarea propriei secţii de tăiere a lemnului, pentru care ar fi necesare încă patru locuri de muncă. „Dacă Atelierul de Scaune rămâne la un nivel de producţie de aproximativ 5.000 de scaune / lună, numărul de locuri de muncă create ar fi de 30 până la finalul lunii aprilie 2019”, menţionează Andrada Verdeş. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor să atragă fonduri europene pentru structuri industriale.


    Antreprenoarea a observat că există o tendinţă de creştere a numărului de IMM-uri şi de scădere a numărului de fabrici mari, cel puţin în ceea ce priveşte produsele tapiţate. „Piaţă mobilei din Europa generează venituri de aproape 100 de miliarde de euro şi angajează încă peste 1 milion de oameni, forţă de muncă calificată, chiar şi în condiţiile scăderilor înregistrate în acest an. Industria în sine este dintre cele mai creative, înregistrând peste 12% din patentele de creaţie la nivel european”, observă ea. 
    De asemenea, aminteşte Andrada Verdeş, creşterea pieţei la nivel european a fost calculată la 2% anual până în anul 2017, iar în condiţiile actuale aceasta rămâne la un nivel mai jos, de aproximativ 1% anual, nefiind previzionată o creştere semnificativă în anii ce vin. Totuşi, nişa de tapiţerie arată o creştere substanţială, potrivit antreprenoarei, iar din primele 50 de societăţi din piaţa mobilei din România, constată că în primele 10 se află cel puţin trei companii producătoare de tapiţerie, respectiv de canapele şi scaune: Italsofa din Maramureş, PGS Sofa & Co din Bihor, GP Sofa din Satu Mare – cu cifra de afaceri, în toate cazurile, de peste 38 de milioane de euro anual.
    „Scaunele, canapelele şi orice alte produse tapiţate au continuat să se vândă, ba chiar piaţa a crescut. Toate fabricile şi atelierele care s-au poziţionat doar pe partea de tapiţerie vor raporta cifre fabuloase în acest an şi creşteri atât în profitabilitate, cât şi ca personal. Aici delimitarea se face pe baza preţului şi a existenţei personalului, pentru că geografic există diferenţe de disponibilitate şi calificare”, susţine Andrada Verdeş, care consideră că, deşi piaţă mobilei va rămâne constantă, în cazul tapiţeriei se vor înregistra creşteri substanţiale încă 10 ani de acum încolo.

  • Un producător american de medicamente lansează insulină la jumătate de preţ pentru a răspunde criticilor la adresa industriei

    Producătorul farmaceutic Eli Lilly introduce o nouă versiune de insulină la jumătate de preţ în contextul în care producătorii de medicamente se confruntă cu un val de critici din ce în ce mai aspre din partea politicienilor americani, cu privire la costul ridicat pentru tratamentul necesar în tratarea diabeticilor, potrivit Bloomberg.

    Compania a anunţat la începutul lunii martie că va începe să vândă o versiune mai ieftină a produsului Humalog, pentru 137,35 dolari.

    „În timp ce această schimbare reprezintă un pas în direcţia potrivită, noi toţi cei care facem parte din comunitatea de sănătate trebuie să facem mai multe să rezolvăm problema tratamentelor costisitoare pentru americanii care suferă de condiţii cronice”, spune David Ricks, CEO-ul companiei.

    Luni la ora 14, acţiunile Novo Nordisk, cel mai mare producător de insulină din lume, erau în scădere cu 1,2%, ca urmare a anunţului lansat de Eli Lilly.