Tag: ideologie

  • Adrian Sârbu, fondator Ziarul Financiar: „Cât va exista o Românie care are o viaţă şi în business, va exista şi Ziarul Financiar.“

    Cum se construieşte însă un ziar de la zero într-o economie care-şi ura antreprenorii, de ce a reuşit Ziarul Financiar să devină standardul într-un peisaj cu alte sute de publicaţii, unele chiar economice, şi cum ar putea arăta ZF în următorii 20 de ani? Adrian Sârbu, fondatorul Ziarului Financiar, spune că atâta timp cât se va face business în România, ZF va fi aici, cu jurnalişti care se vor transforma în branduri, cu comunităţi care vor gravita în jurul lor, dar care vor fi ocrotite tot de umbrela ZF. Şi nu, deocamdată nu există vreun plan de exit.

    Ideea

    „Cinstit vorbind, mi-am dorit Ziarul Financiar şi mi-l doresc pentru totdeauna. Este, să-i spunem, creaţia cea mai prestigioasă la care am aspirat şi pe care cu ajutorul colegilor am şi reuşit să o materializez.

    De ce mi-am dorit asta? Produse de succes de genul acesta în lume sunt două: Financial Times şi Wall Street Journal. În Europa Centrală şi de Est nu mai există un produs cu acest tip de autoritate, or mie mi s-a părut că un astfel de produs media, care la început a fost ziar, consacra trecerea României de la comunism la capitalism. Aşa a fost gândit şi comunicat ZF. În anii ‘90 erau o mie de ziare şi de publicaţii, dar nu era niciunul ca acesta. Şi nu a fost multă vreme, până în ‘98, când l-am lansat noi.”

    Ce a adus ZF diferit?

    „Să nu facem confuzie între economic şi business. Ziarul Financiar este un ziar despre business, despre afaceri, cum se spune în româneşte, şi nu despre politici economice, care sunt mai mult sau mai puţin confluente cu businessul. Ziarul Financiar era practic un ghid de comportament de management şi de etică pentru o clasă nouă de antreprenori în devenire.

    De ce m-am gândit la el? Încă din anii ’70, când eram student, citeam Financial Times sau Wall Street Journal, pe care le cumpăram de la ambasada americană printr-un prieten, după care le citeam cu rândul, pentru că nu exista internet pe vremea aia. Citeam cu rândul cu taxă, plăteam 10 lei ca să avem o zi un Financial Times, un Wall Street Journal, deci aceste produse erau în mine de mult. În momentul în care m-am întâlnit cu capitalismul după ’90, proiectul a venit natural, aşa cum îţi vine în minte o memorie a unui miros din copilărie sau a unei amintiri frumoase. Ca să răspund pe scurt, Ziarul Financiar a rezonat cu mine ani de zile, încă dinainte de ’89. Am avut posibilitatea după ’95 să mă gândesc mai concret la ea, deja MediaPRO dăduse drumul la o divizie de publishing, apăruse cu mare succes ziarul ProSport, aveam reviste, exista Mediafaxul (agenţia de ştiri), unde era un departament economic destul de serios, economic şi de business, dar în principal pe informaţie economică. A fost un proiect înainte de timpul lui, iar ZF este un produs care s-a limpezit cum se limpezeşte şi vinul bun după ani de zile.”

    Prima echipă

    „Am vrut să pornesc, evident, cu un român, din păcate nu l-am găsit. M-am dus la Londra, am luat legătura cu nişte ziarişti, am mai întrebat încolo-încoace şi mi-au recomandat doi cetăţeni. Pe unul îl cunoşteam din ’96, era un foarte bun jurnalist la The Economist, Joe Cook, iar pe celălalt l-am cunoscut la Londra, David Short (Financial Times).

    Jurnaliştii de la The Economist erau cei care dădeau, pe vremea aia, tonul în tot ce înseamnă o ideologie de business şi economic în lume, la fel şi cei din Financial Times. Acestea nu sunt produse ale clasei de business, sunt produse ale elitei media din business. Oamenii aceştia au făcut tot ce au putut împreună cu o echipă pe care am pus-o la muncă, unii veniţi din Mediafax, alţii veniţi din altă parte. Asta a fost prima fază.

    Ideologia clară pe care i-am dat-o de la început, asumarea acestei ideologii de către echipa editorială şi capacitatea de marketing pe care am avut-o în grup ca să îl pot promova i-au creat produsului atât atractivitate, cât şi autoritate, ceea ce este esenţial pentru un brand media. Apoi, România după 2000 a decolat din punct de vedere business, a aspirat la NATO, a aspirat la Europa, a plutit pe valul creşterii economice în 2000-2007.

    Apoi s-a întâmplat ceea ce îmi doream şi anume ZF a fost perceput ca produsul reprezentativ cu care se valida fiecare om de business din România şi când spun om de business mă refer preponderent la antreprenori, dar şi la manageri. A fost şi un produs, să îi spunem, de trend. Eşti în business, trebuie să citeşti Ziarul Financiar, citeşti Ziarul Financiar, înseamnă că eşti în business, nu eşti undeva în afara businessului. Aici erau informaţiile, topicele şi dezbaterile cele mai hot din lumea businessului din România.

    Erau dificultăţi ca să îl impunem pe piaţă. Cu tot efortul, nu a fost acceptat de piaţă, nici de comunitatea de advertising, nici de clienţi, abia după patru-cinci ani l-au acceptat. Nu a fost acceptat nici de cititori. Am început cu 50.000 de copii şi până la urmă s-a dovedit că nu era un produs de tiraj, era un produs de comunitate.”

    Cum ajung oamenii la ZF?

    „Politica mea este cunoscută, oameni noi. Oameni noi, motivaţi, credincioşi, religioşi în profesie şi valorile etice ale profesiei, nu sunt lucruri noi astăzi faţă de cum erau acum 25 de ani, când am făcut ProTV-ul, Mediafaxul, Ziarul Financiar, altele. Asta e reţeta, lideri editoriali şi de business care să îşi înţeleagă menirea şi meseria, şi care să aducă oameni capabili care să înveţe şi să livreze.

    Ziarul Financiar a generat un segment nou în mass-media românească. Aveam de toate, aveam şi tabloide, şi politice, şi caricaturi, şi porno, dar noi practic am construit de la zero un segment nou de media în România, media de business.

    Sigur, sunt foarte multe lucruri pe care aş vrea să le mai facem în produsul acesta, nu am un dubiu că o să le facem, ţine de resurse, timpul nostru, oameni, pentru că între timp brandul nu mai este un ziar, brandul este o instituţie.

    Ziarul Financiar trage după el comunitatea de business, de aceea este respectat. Oamenii se regăsesc în aşteptări, nu numai în realizări şi sigur se regăsesc şi în întrebările personale, în problematică, în nelinişti, în opinii comune.

    ZF este o excepţie, am reuşit prin excepţie. Excepţionalismul proiectelor care mă atrag pe mine şi al echipei care în fiecare zi trudeşte aici. Produsul ăsta e o galeră.”

    Este ZF de vânzare?

    „Nu am avut niciodată planul ăsta, de a vinde, tot felul de cetăţeni au dat târcoale pe aici şi când am avut dificultăţi, dar realitatea pe care unii o înţeleg sau nu este că produsul nu poate exista decât în configuraţia asta. Deocamdată nu are sens un exit şi nu mă interesează asta şi practic şi cuvântul exit este puţin nepotrivit aici. Exitul în general este pentru băieţii pleşcari sau investitorii pleşcari sau de chilipir, să spunem aşa, sau investitori care sunt parte a unui proces şi nu neapărat sunt creatorii acelui proces.”

    Ce va fi ZF în 20 de ani?

    „O comunitate sub o umbrelă de brand, o comunitate de jurnalişti care ei înşişi sunt branduri şi care nu va mai putea supravieţui exprimându-se doar în română. Ziarul Financiar este un produs al unei elite economice şi ideologice şi al unei alte mulţimi de oameni care aspiră la statutul acestei elite de ideologie de business. Cât va exista o Românie care are o viaţă şi în business, va exista şi acest produs. Dar vor creşte mai mult brandurile jurnaliştilor care scriu împingând la rândul lor brandul ziarului.”

  • Şapte eroi necunoscuţi din cel de-Al Doilea Război Mondial. Unul avea numai 16 ani şi a salvat de la moarte mii de oameni

    Adolfo Kaminsky

    Francezul Adolfo Kaminsky a renunţat la şcoală la vârsta de 13 ani pentru a-şi ajuta familia. Tânărul a lucrat împreună cu un curăţător de textile, petrecând ore întregi să înveţe cum să îndepărteze petele de pe rufe, astfel dezvoltându-şi pasiunea pentru chimie. Acasă a început să citească manuale despre chimie şi să realizeze experimente, conform List Verse.

    Naziştii i-au invadat ţara pe când băiatul avea 16 ani. Kaminsky şi familia sa au evitat la limită deportarea în lagărele de concentrare. Tatăl lui Keminsky l-a trimis pe băiat să aducă acte false procurate de la un grup de rezistenţă a evreilor. Atunci când a ajuns, membrii grupului se chinuiau să îndepărteze de pe documente o pată de cerneală. Băiatul le-a spus să utilizeze acid lactic, un truc pe care îl învăţase la spălătorie. După îndepărtarea petei, grupul l-a rugat pe Keminsky să se alăture rezistenţei.

    Până la vârsta de 19 ani băiatul, a salvat viaţa a mii de oameni, realizând documente false, buletine pe care nu scria ,,evreu”, paşapoarte sau bilete de tren.

    Truus Oversteegen

    Întreaga familie a olandezei Oversteegen era împotriva ideologiei naziste, aşadar au ajutat evreii şi refugiaţii politici să treacă ilegal graniţa dintre Germania şi Olanda. Truus, în vârstă de 16 ani, îşi dorea să ajute mai mult. Atunci când un membru al rezistenţei olandeze i-a cerut să se alăture grupului, ea nu a ezitat. Primele misiuni ale tinerei au fost simple, distribuirea de ziare ilegale şi procurarea medicamentelor pentru refugiaţi.

    Dar în cele din urmă, Truus a obţinut o misiune mult mai importantă. S-a infiltrat într-o tabără de concentrare unde a furnizat acte false şi a eliberat copii evrei cărora le-a găsit adăpost. În cele din urmă, a fost rugată să se alăture rezistenţei militare. Aceasta a învăţat tacticile militare şi trasul cu arma. Prima sa misiunea a fost de a flirta cu soldaţii germani pentru a-i atrage în pădure. Acolo erau ucişi de ceilalţi membrii ai rezistenţei. Acţiunile sale i-au enervat pe germani care au pus o recompensă de 50.000 de guldeni (peste 150.000 de dolari) pentru capturarea sa, însă nu a fost niciodată prinsă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Şapte eroi necunoscuţi din cel de-Al Doilea Război Mondial. Unul avea numai 16 ani şi a salvat de la moarte mii de oameni

    Adolfo Kaminsky

    Francezul Adolfo Kaminsky a renunţat la şcoală la vârsta de 13 ani pentru a-şi ajuta familia. Tânărul a lucrat împreună cu un curăţător de textile, petrecând ore întregi să înveţe cum să îndepărteze petele de pe rufe, astfel dezvoltându-şi pasiunea pentru chimie. Acasă a început să citească manuale despre chimie şi să realizeze experimente, conform List Verse.

    Naziştii i-au invadat ţara pe când băiatul avea 16 ani. Kaminsky şi familia sa au evitat la limită deportarea în lagărele de concentrare. Tatăl lui Keminsky l-a trimis pe băiat să aducă acte false procurate de la un grup de rezistenţă a evreilor. Atunci când a ajuns, membrii grupului se chinuiau să îndepărteze de pe documente o pată de cerneală. Băiatul le-a spus să utilizeze acid lactic, un truc pe care îl învăţase la spălătorie. După îndepărtarea petei, grupul l-a rugat pe Keminsky să se alăture rezistenţei.

    Până la vârsta de 19 ani băiatul, a salvat viaţa a mii de oameni, realizând documente false, buletine pe care nu scria ,,evreu”, paşapoarte sau bilete de tren.

    Truus Oversteegen

    Întreaga familie a olandezei Oversteegen era împotriva ideologiei naziste, aşadar au ajutat evreii şi refugiaţii politici să treacă ilegal graniţa dintre Germania şi Olanda. Truus, în vârstă de 16 ani, îşi dorea să ajute mai mult. Atunci când un membru al rezistenţei olandeze i-a cerut să se alăture grupului, ea nu a ezitat. Primele misiuni ale tinerei au fost simple, distribuirea de ziare ilegale şi procurarea medicamentelor pentru refugiaţi.

    Dar în cele din urmă, Truus a obţinut o misiune mult mai importantă. S-a infiltrat într-o tabără de concentrare unde a furnizat acte false şi a eliberat copii evrei cărora le-a găsit adăpost. În cele din urmă, a fost rugată să se alăture rezistenţei militare. Aceasta a învăţat tacticile militare şi trasul cu arma. Prima sa misiunea a fost de a flirta cu soldaţii germani pentru a-i atrage în pădure. Acolo erau ucişi de ceilalţi membrii ai rezistenţei. Acţiunile sale i-au enervat pe germani care au pus o recompensă de 50.000 de guldeni (peste 150.000 de dolari) pentru capturarea sa, însă nu a fost niciodată prinsă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • De ce a fost arestat înainte de Revoluţie Marian Munteanu. Informaţii surprinzătoare din trecutul său

    Marian Munteanu este candidatul PNL la Primăria Capitalei. Toată lumea îl cunoaşte ca liderul Pieţei Universităţii din 1990 şi un apropiat al filosofului Petre Ţuţea. Puţini ştiu însă date dinante de 1989 despre Marian Munteanu. Acesta a fost arestat şi i s-au adus acuzaţii extrem de grave de către organele securităţii. 

    Aflaţi aici de ce a fost ARESTAT înainte de Revoluţie Marian Munteanu şi detalii neştiute din trecutul său

  • Cel mai bun slogan de campanie: vin comuniştii şi/sau fasciştii

    Paradigma veche “stânga e comunistă şi vrea cu Rusia / dreapta e capitalistă şi vrea cu SUA” a reapărut în forţă în discursurile liderilor PMP (Teodor Baconschi chiar a explicat, ca la manualul de marketing politic, că blugii în care se afişează ei sunt simbolul SUA, al libertăţii, în opoziţie cu cenuşiul vestimentar al neocomuniştilor PSD) şi s-a îmbogăţit cu acuzaţiile preşedintelui Traian Băsescu că premierul Victor Ponta a făcut pe placul Moscovei lipsind de la întâlnirile cu oficialii americani veniţi recent la Bucureşti, Victoria Nuland şi Hoyt Yee, sugestia şefului statului fiind că românii nu trebuie să voteze la prezidenţiale un prorus.

    În replică, premierul a făcut exces de zel ca să pareze acuzaţiile de antiamericanism care i-ar putea afecta campania electorală: nu doar a aprobat rapid suplimentarea bugetului apărării cu 700 mil. lei şi majorarea corespunzătoare a deficitului bugetar cu 0,2% din PIB, dar s-a aventurat şi să declare că “ne paşte un război” din cauza Rusiei şi să promită că va convoca de unul singur CSAT pe tema Ucraina, peste capul preşedintelui. Încercând iar să se impună ca posibil şef al dreptei şi să de dezbare de moştenirea grea pentru el a participării la USL, liberalul Crin Antonescu s-a grăbit şi el să discute spectrul unui război şi să ceară partidelor un acord de creştere a bugetului apărării de la 1,62% la 2% din PIB.

    Aceeaşi retorică inutil ideologizată a produs ridicolele acuzaţii de fascism pe care le-au aruncat atât premierul Ponta la adresa foştilor “băsişti de la ICR”, Horia Patapievici şi Mircea Mihăieş, cărora le-a refuzat documentele de decorare, cât şi preşedintele Băsescu la adresa lui Ponta pe motiv că “s-a ţinut de gât cu Radu Mazăre care umbla prin Constanţa în uniformă fascistă”. Pentru ambele părţi, acuzaţiile de fascism sunt tocmai bune spre a înlocui deja uzatele acuzaţii, la fel de ridicole, despre “dictatorul Băsescu” şi a “dictaturii lui Ponta”, spre a încerca să-i sperie, măcar acum, pe alegătorii mai slabi de înger şi, bineînţeles, spre a-i solidariza pe alegătorii din “nucleul dur” al stângii şi al dreptei în jurul ideilor care i-au unit cel mai intens în 2012, momentul maxim de antagonism ideologic dintre Băsescu (PDL, actualmente PMP) şi Ponta (USL, actualmente USD).

  • Gabriel Garcia Marquez este internat într-un spital din Mexic

    Gabriel Garcia Marquez, în vârstă de 87 de ani, se află internat în Mexic datorită unei infecţii şi a deshidratării. Doctorii au declarat că el răspunde bine la tratament şi, în câteva zile, vor decide dacă autorul va fi sau nu externat.

    Garcia Marquez este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai lumii, fiind cunoscut pentru lucrări precum “Un veac de singurătate”, “Dragostea în vremea holerei”sau “Povestea târfelor mele triste”. Scriitorul este cunoscut şi pentru faptul că este un susţinător al ideologiei comuniste.

    În anul 2012 au circulat zvonuri că Marquez ar fi suferit de demenţă, însă această informaţie nu a fost niciodată confirmată.

  • Nastase: Basescu e interesat de deznodamantul Congresului PSD, PDL vrea ca Geoana sa castige

    “Nimeni nu trebuie sa isi faca iluzia ca Traian Basescu nu e
    interesat de deznodamantul Congresului nostru. Iar celor care inca
    aveau dubii, le dau o informatie: din tara, ma suna tot mai multi
    colegi care imi spun cat de mare este agitatia la organizatiile
    vecine, ale PDL. De exemplu, in Dambovita (Florin Popescu), in
    Prahova (Roberta Anastase) si in Buzau (Cezar Preda), se fac
    sedinte in care li se transmite activistilor PDL ca trebuie sa
    contribuie cu orice pot la realegerea lui Mircea Geoana. Inclusiv
    prin presiuni si promisiuni de orice fel catre activul PSD, catre
    alesii nostri locali si catre parlamentari. Orice pentru front,
    orice pentru victorie”, scrie Nastase, vineri, pe blogul
    personal.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nastase: PSD are nevoie de un “refresh button”

    Intrebat de ce are nevoie PSD in acest moment, Nastase a spus:
    “De un refresh button. De o repornire energica, puternica, cu
    optimism, cu idei si concepte noi. Are nevoie sa inteleaga
    modificarile in electorat. Are nevoie de un mesaj intelept, de o
    refondare ideologica, de foarte multe lucruri: spririt de echipa,
    solidaritate”.


    Cititi declaratia completa
    a liderului PSD pe
    www.mediafax.ro