BusinessMagazin

Tag: ICCV

  • Familiile angajaţilor cu salariul minim nu au avut un trai decent în niciun an după 1989

    Din 1989 până în prezent, familiile care au câştigat doar salariul minim pe economie plus alocaţia copiilor n-au avut în niciun an un trai decent, fiind mereu la limita subzistenţei, arată un studiu al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) consultat de MEDIAFAX.

    Cercetătorii ICCV au luat în calcul o familie medie în care părinţii au câştigat doar salariul minim pe economie în fiecare din ultimii 27 de ani plus alocaţiile a doi copii aflaţi în întreţinerea acestora. Prima concluzie a fost că totalul acestor venituri a fost întotdeauna sub pragul de 100% din necesarul unui trai decent, definit ca un nivel de la care sunt acoperite toate cheltuielile pentru un coş minim de produse şi servicii îndestulătoare.

    Au fost identificate, astfel, unele situaţii „dificile, chiar alarmante”. Familia monoparentală cu unul, doi sau trei copii în întreţinere din urban „se poziţionează departe de ceea ce se poate numi coşul minim pentru o viaţă decentă. Pentru a se bucura de un minim de trai decent, o astfel de familie ar avea nevoie să-şi suplimenteze veniturile cu mai mult de 55-65%, dacă vorbim de un salariu minim pe economie şi alocaţiile celor doi copii”, arată autorii studiului. De asemenea, „familia de doi adulţi cu doi copii în întreţinere din mediul urban cu un venit format din două salarii minime şi două alocaţii de copii, de-a lungul perioadei 1989–2013, se află încă într-o situaţie economică extrem de grea”.

    Potrivit ICCV, în ultimii ani, veniturile acestor familii „au scăzut chiar şi sub limita minimului de subzistenţă, începând cu anul 1992 (68,7%), continuând să scadă dramatic în 2002 (38,9%), iar în ceea ce priveşte minimul decent, el a fost în dificultate de a fi acoperit cu acest venit încă din 1990 (81,6%), ajungând la o cincime (20%) în 2000 şi continuând să se menţină la valori extrem de mici până la sfârşit. În anii 2011-2013 venitul descris mai sus nu acoperea nici jumătate din minimul decent de viaţă al anului de referinţă 1989”.

    De aceea, pe termen scurt şi mediu „putem vorbi de necesarul pentru o mărire substanţială a venitului, practic dublarea lui pentru a ajunge la un trai minim decent”.

    Acelaşi studiu mai arată că familia de doi adulţi cu doi copii în întreţinere din rural cu un venit format dintr-un salariu minim şi alocaţiile celor doi copii, de-a lungul perioadei 1990-2013 s-a aflat într-o situaţie materială extrem de grea. „Cu două salarii minime şi alocaţiile copiilor, familia putea acoperi o treime din minimul de subzistenţă, în intervalul 1994-2000, atingând 67% din acest minim de subzisetenţă şi aproape 60% din minimul pentru un trai decent, în 2013”.

    „Aceste familii se descurcă greu, iar fiecare al doilea, al treilea ş.a.m.d. copil adânceşte starea de sărăcie în aceste cazuri”, concluzionează cercetătorii.

    Conform unor date publicate de Eurostat, citate în studiul ICCV, aproximativ 40,2% din populaţia României era expusă în 2014 riscului de sărăcie şi excludere socială, situaţie care a plasat-o pe primul loc în Uniunea Europeană, în condiţiile în care, la nivelul UE, 122 de milioane de persoane, sau 24,4% din populaţie, se aflau în această situaţie. „Dacă în UE o persoană din patru este expusă riscului de sărăcie şi excludere socială, în trei state membre mai mult de o treime din populaţie este expusă acestui risc: România (40,2%), Bulgaria (40,1%) şi Grecia (36%). La polul opus, cel mai mic risc se înregistrează în Cehia (14,8%), Suedia (16,9%), Olanda (17,1%), Finlanda (17,3%) şi Danemarca (17,8%)”, se mai arată în studiul ICCV.

    În prezent, necesarul de trai în mediul urban presupune un coş minim de consum a cărui valoare este de 2.273 de lei pentru o familie medie formată din „2,8 persoane”, adică doi adulţi şi doi copii aflaţi în întreţinerea acestora, arată cercetătorii de la ICCV. În mediul rural, unde o parte din produse şi servicii sunt asigurate prin funcţionarea propriei gospodării, valoarea acestui coş minim este de 1.831 de lei. Studiul mai analizează şi un alt palier de consum, cel necesar supravieţuirii fizice a familiei – coşul minim „de subzistenţă”. Acesta are acum o valoare de 1.842 de lei în mediul urban şi de 1.600 de lei în mediul rural.

     

  • Traiul decent al unei familii medii costă 2.273 de lei la oraş şi 1.831 de lei la ţară

    Familia medie, formată din doi adulţi şi doi copii, care locuieşte în mediul urban are un cost de 2.273 de lei pentru a-şi acoperi un trai decent, iar cea din mediul rural – de 1.831 de lei, arată un studiu al Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) consultat de MEDIAFAX.

    Necesarul de trai în mediul urban presupune un coş minim de consum a cărui valoare este de 2.273 de lei pentru o familie medie formată din „2,8 persoane”, adică doi adulţi şi doi copii aflaţi în întreţinerea acestora, arată cercetătorii de la ICCV. În mediul rural, unde o parte din produse şi servicii sunt asigurate prin funcţionarea propriei gospodării, valoarea acestui coş minim este de 1.831 de lei.

    Studiul mai analizează şi un alt palier de consum, cel necesar supravieţuirii fizice a familiei – coşul minim „de subzistenţă”. Acesta are o valoare de 1.842 de lei în mediul urban şi de 1.600 de lei în mediul rural.

    ICCV precizează că acesta este un coş minim necesar pentru consum, pe când Institutul Naţional de Statistică (INS) estimează un coş minim deja cheltuit, subliniind astfel diferenţa dintre cei doi indicatori. „Prin metoda normativă (ICCV), consumul este normat de specialiştii nutriţionişti aşa cum persoanele şi familiile lor ar trebui să consume pentru a fi sănătoase în raport cu efortul fizic, psihic şi intelectual desfăşurat de salariaţi şi de copii, în timp ce consumul mediu lunar (INS) reflectă ceea ce cheltuie populaţia, uneori fără a se respecta normele de nutriţie şi igienă”, precizează ICCV.

    Definirea minimului de trai are, potrivit ICCV, două aspecte. Cel legat de obişnuiţele de consum (alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, servicii), tradiţie, obiceiuri, educaţie şi formare profesională, dar şi participarea individului şi familiei sale în societate. „Toate aceste aspecte definesc minimul decent de trai corespunzător unui anumit grad de demnitate al individului şi familiei sale. De la acest nivel de trai în jos putem vorbi de sărăcie pentru individ şi familia sa”. Al doilea aspect este cel legat de supravieţuirea unei persoane, care este definit ca minim de subzistenţă, de aceea elementele de dezvoltare şi afirmare socială a persoanei şi familiei sale nu sunt prevăzute. „De la acest nivel în jos putem vorbi de sărăcia absolută”, notează autorii studiului.

    „În viaţa de zi cu zi, o persoană are nevoie de adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, pentru a se menţine într-o formă cât mai bună fizică şi psihică. Însă nu trebuie neglijat şi un alt aspect important acela, că o fiinţă umană este integrată în societate, iar pentru aceasta are nevoie de informaţii (presă, TV, lucrări de specialitate, etc.) în timpul rămas liber după acoperirea orelor cu activitatea profesională. Fiecare persoană sau familie are un consum legat direct, nu numai de sfera materialului, ci şi de sfera spiritualului, deloc de neglijat. Desigur că acest consum este în strânsă legătură cu o serie de factori: venituri, profesie, locul de provenienţă, tradiţii, obiceiuri, nivel de pregătire, educaţie, starea de sănătate, etc, procesele social-economice şi nivelul de dezvoltare economică atins de ţara respectivă”, se mai arată în studiul citat.

    Potrivit acestuia, coşul minim corespunzător unui nivel de trai decent cuprinde necesarul de resurse pentru consumul curent (alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, servicii în cantităţi minime şi la preţuri de achiziţie a produselor şi serviciilor de asemenea minime) la care se adaugă cheltuielile cu educaţia şi formarea profesională ce favorizează afirmarea persoanei şi statutul social (serviciile culturale, poştă, telecomunicaţii) care să permită dezvoltarea şi participarea individului şi familiei sale în societate.

    În calculul minimului de trai decent „a fost prevăzut un cuantum de 10% din calculul final al coşului de consum, pentru un fond de siguranţă şi economie, în vederea acoperirii diverselor cheltuieli necesare în situaţii neprevăzute de bucurie (nuntă, botez) sau de necaz (boală, spitalizare, deces) ce apar în vieţile oamenilor”, se mai arată în studiul citat.