Cine are şopron îl transformă, cine nu, poate să-şi cumpere unul de-a gata care să se potrivească activităţilor care urmează să se desfăşoare în el. Şopronul poate fi amenajat cât de luxos se doreşte şi proiectat de un arhitect sau birou de arhitectură. Se pot şi refolosi o parte din materialele recuperate de la şopronul vechi din grădină împreună cu unele noi la construcţia celui modern. Astfel de construcţie oferă suficientă izolare cât să le permită utilizatorilor să le folosească drept spaţiu de lucru, în timp ce alţii aleg să le folosească drept loc în care să lucreze la punerea în practică a viselor de scriitori, drept atelier de pictură sau muzică ori chiar minisală de fitness. Diverse şoproane sunt echipate chiar şi cu chicinetă şi duş, pentru ca ocupanţii lor să nu mai trebuiască să dea o fugă până în casă când vor să ia masa sau să se spele. Ca arhitectură, unele şoproane păstrează linia tradiţională, în timp ce altele seamănă cu clădirile moderne; indiferent de design, amenajarea unui astfel de spaţiu costă câteva zeci de mii de euro.
Tag: iarba
-
Cum a reuşit un adolescent să pornească un business de sute de mii de dolari tunzând iarba
Cariera de antreprenor a lui Duarte a început la vârsta de 8 ani, când mergea să taie iarbă în curţile vecinilor săi din Golden, Colorado. Datorită faptului că era o persoană muncitoare, veniturile i s-au triplat în fiecare an, aşa că, în perioada gimnaziului, Duarte s-a asociat cu un prieten pentru a reuşi să tundă mai multe peluze. În liceu, şi-au numit businessul GreenWorx. Când au terminat şcoala, înainte de a se înscrie la facultate, Duarte a preluat frâiele businessului, întrezărind o oportunitate de creştere.
A decis să renunţe vechii clienţi pentru a-şi rebrendui compania drept un business premium de amenajare şi întreţinere a grădinilor. „Este o marjă mai mare de clienţi, dar şi un risc mai mare. Asta ne dă bătăi de cap, însă fără ele nu există recompensă”, spune tânărul antreprenor.
Instinctul său nu a dat greş. GreenWorx operează acum cu patru camioane şi o echipă de 12-15 angajaţi, majoritatea liceeni, iar anul acesta veniturile companiei se apropie de 750.000 de dolari. „Lumea mă întreabă tot timpul cum merge facultatea, însă aşa sunt oamenii – vor să afle despre diplomele pe care le deţii, nu despre businessul pe care îl conduci”, spune Duarte.
-
Suma fabuloasă câştigată de Halep pentru FIECARE MINUT petrecut pe iarba de la Wimbledon
Simona Halep a devenit prima jucătoare din România care se impune la turneul de grand slam de la Wimbledon, cel mai vechi turneu de tenis din lume.După performanţa remarcabilă din finala cu Serena Williams, pe care a învins-o cu 6-2, 6-2 în mai puţin de o oră, Halep a încasat un cec în valoare de 2.955.423 de dolari, cel mai mare al carierei.Finala nu a fost însă singurul meci pe care Halep l-a terminat în două seturi; de altfel, singura jucătoare care i-a ridicat probleme a fost Mihaela Buzărnescu în turul II.Astfel, Simona Halep a petrecut, în total, 569 de minute pe teren în cele şapte meciuri câştigate la Wimbledon. Un calcul simplu arată că ea a câştigat peste 5.000 de dolari pentru fiecare minut petrecut pe iarba londoneză, mai exact 5.194 dolari.De-a lungul întregii cariere, Simona Halep a câştigat, din premii, peste 33 de milioane de dolari. -
UN NOU TIP DE CONCEDIU: cum au dus hotelurile luxul la un alt nivel. Aţi fi dispuşi să petreceţi un concediu aşa? – GALERIE FOTO – VIDEO
În prezent, există hoteluri răspândite în toată lumea care oferă turiştilor paturi de lux – în aer liber, după cum reiese dintr-un articol al publicaţiei britanice Daily Mail.
Iată câteva exemple:
Tinyeleti Treehouse, Parcul Naţional Kruger, Africa de Sud
Construit la înălţimea copacilor răspândiţi în această regiune, patul în aer liber din acest complex turistic oferă o privelişte asupra râului Sabie şi vieţii sălbatice din parcul naţional Tinyeleti
Preţul cazării se situează în jurul a 250 de euro pe noapte.
Jantara Wilderness Camp, Parcul Naţional Pench, India
Patul în aer liber de aici ste inspirat de stilul tradiţional al fermierilor din regiune care obişnuiau să doarmă afară, astfel încât să îşi supravegheze recoltele.
Înainte de culcare, poţi să vezi aici – dacă îţi doreşti – tigri, leoparzi, câini sălbatici.
Preţul cazării variază, dar încep de la 300 de euro pentru o experienţă all inclusive, care să includă patul aflat sub stele.
L’Albereta, Bergamo, Italia
Potrivit Daily Mail, L’Albereta Cabriolet Suite este alegerea potrivită pentru cei care îşi doresc serviciile unui hotel cochet, dar şi experienţa somnului sub stele. Dormitorul din camerele de hotel de aici sunt prevăzute cu tavanuri retractabile.
Preţul cazării pentru două persoane este de 300 de euro.
Amangiri, Utah, Statele Unite
Aflat la câteva ore de condus de Marele Canion, acest hotel are camere prevăzute cu două paturi: unul la interior, iar altul în aer liber.
Camerele au şi o terasă privată prevăzută cu şemineu, piscină, duşuri şi un bar. Preţurile pornesc de la 4.315 euro pentru o noapte de cazare.
-
Mihaela Buzărnescu, după calificarea în turul 3 la Wimbledon: Jocul meu se vede frumos pe iarbă
Într-un interviu pentru Eurosport, Mihaela a tras câteva concluzii după meci: “Într-adevăr, Katie e o jucătoare tânără, a avut tot publicul de partea ei, dar o ştiam de la turneele ITF. Şi m-am uitat împreună cu antrenorul meu (n.r. – Septimiu Frăţilă) la partidele ei. Eu am abordat o tactică foarte bună, pentru că ştiam că Swan e o jucătoare de temut.
Nu mă aşteptatm anul trecut, pe vremea asta, să ajung pe acest loc (n.r. – 28 WTA). Pe vremea asta, anul trecut, pierdeam în turul doi al calificărilor la Wimbledon. Dar antrenorul cu care am început să lucrez, Septimiu Frăţilă, mi-a zis că voi fi pătrunde în Top 100 până la finalul anului. Şi tata m-a ajutat foarte mult, el mi-a pus racheta în mână, a fost mereu foarte pozitiv”, a spus Mihaela, la Eurosport. În 2017, pe vremea aceasta, Buzărnescu se afla pe locul 213 WTA.
Buzărnescu a avut o reacţie sinceră când a fost provocată de Eurosport să-şi caracterizeze jocul. “Nu am jucat în anii trecuţi mai deloc pe iarbă, anul acesta am mers la Nottinghnam, m-am adaptat foarte bine, dar jocul meu se vede foarte frumos pe iarbă, aşa am înţeles, nu simt un deranj foarte mare pentru că nu am evoluat prea mult pe această suprafaţă”, a încheiat Mihaela, la Eurosport.
-
Mihaela Buzărnescu, după calificarea în turul 3 la Wimbledon: Jocul meu se vede frumos pe iarbă
Într-un interviu pentru Eurosport, Mihaela a tras câteva concluzii după meci: “Într-adevăr, Katie e o jucătoare tânără, a avut tot publicul de partea ei, dar o ştiam de la turneele ITF. Şi m-am uitat împreună cu antrenorul meu (n.r. – Septimiu Frăţilă) la partidele ei. Eu am abordat o tactică foarte bună, pentru că ştiam că Swan e o jucătoare de temut.
Nu mă aşteptatm anul trecut, pe vremea asta, să ajung pe acest loc (n.r. – 28 WTA). Pe vremea asta, anul trecut, pierdeam în turul doi al calificărilor la Wimbledon. Dar antrenorul cu care am început să lucrez, Septimiu Frăţilă, mi-a zis că voi fi pătrunde în Top 100 până la finalul anului. Şi tata m-a ajutat foarte mult, el mi-a pus racheta în mână, a fost mereu foarte pozitiv”, a spus Mihaela, la Eurosport. În 2017, pe vremea aceasta, Buzărnescu se afla pe locul 213 WTA.
Buzărnescu a avut o reacţie sinceră când a fost provocată de Eurosport să-şi caracterizeze jocul. “Nu am jucat în anii trecuţi mai deloc pe iarbă, anul acesta am mers la Nottinghnam, m-am adaptat foarte bine, dar jocul meu se vede foarte frumos pe iarbă, aşa am înţeles, nu simt un deranj foarte mare pentru că nu am evoluat prea mult pe această suprafaţă”, a încheiat Mihaela, la Eurosport.
-
REVOLTĂTOR: O femeie a născut pe o stradă din Focşani după ce un taximetrist ar fi refuzat s-o ducă la spital
Mama a născut un copil perfect sănătos pe un spaţiu verde din vecinătatea staţiei de taxi, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Incidentul a avut loc în jurul orei 1.00 într-un cartier din municipiul Focşani. După ce ar fi fost refuzată de taximetrist, femeia însoţită de doi tineri s-a aşezat pe iarbă şi a născut o fetiţă.
Un şofer care trecea prin zonă a văzut ce s-a întâmplat, a sunat la 112 şi a ajutat-o pe femeia care intrase în stare de şoc. Echipajul de la ambulanţa care a ajuns la faţa locului a tăiat cordonul ombilical şi apoi i-a transportat pe cei doi la spital. Mama şi fetiţa ei sunt acum în afara oricărui pericol.
-
Cum se fură iarbă cu Mercedesul dintr-o rezervaţie naturală din România
Cei doi au fost surprinşi de un ieşean care a postat imaginile pe Facebook, după ce a chemat poliţia.
Pe Facebook, Cezar Aanicăi a scris: „Priviţi şi cruciţi-vă la ce grad de incalificabilă mizerie morală s-a ajuns! Să furi iarbă din Rezervaţia Dealul Repedea, chiar de deasupra grotelor! Am anunţat poliţia prin 112 şi le-am pus la dispoziţie fotografiile.
Din păcate, la sosirea echipajului (cam la 7-10 minute) respectivii fugiseră, dar măcar pot fi identificaţi. Eu aş prefera să nu le dea amendă, ci să mă lase să le jupoi pielea de pe braţe. Atat doar!“
„Gazonul rulou e cam 15-18 lei/mp. La ce suprafata au belit ei acolo ar fi o valoare (maxima!) de 100 de lei. In cat timp insa se va reface suprafata aceea e greu de spus. Eu chiar apreciez ca e posibil sa NU se refaca deloc pentru ca stratul vegetal acolo este foarte subtire, chiar si de 4-5 cm(!) in unele zone, dedesubt fiind piatra!
Asta e o forma foarte grava de distrugere si furt chiar din rezervatie si pentru care nu trebuie sa existe nici un fel de clementa”, a mai scris ieşeanul revoltat.
-
Piaţa cărţilor învie de două ori pe an
Puţin soare, puţin aer şi mai puţină iarbă verde şi pe urmă, din nou, capul la cutie timp de luni bune.
Este ceea ce trăieşte de o bună bucată de vreme piaţa cărţilor din România, condamnată să fie, cum altfel, una dintre cele mai mici din Europa, raportată la numărul locuitorilor, şi care învie de două ori pe an, în mai şi în noiembrie, cu ocazia celor două mari târguri de carte organizate – Bookfest şi Gaudeamus. Cele două târguri cumulează vârfurile de vânzări pentru edituri, asigură cititorilor titlurile dorite, prilejuiesc cea mai mare parte a lansărilor de carte şi izbutesc să adune suficiente forţe şi manifestări încât să menţină piaţa de carte în viaţă.
În România se vând anual cărţi în valoare de 60 de milioane de euro, iar dacă includem şi manualele, ajungem la 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, să spunem că în Slovenia, ţară cu 2 milioane de oameni, piaţa de carte valorează 75 de milioane de euro.
La debutul crizei economice, în 2008, piaţa a scăzut cu circa 20%, de la o valoare totală de 120 de milioane de euro, reducerea fiind recuperată în următorii patru ani. La valoarea actuală de 100 de milioane de euro s-a ajuns în 2012, şi de atunci a rămas la această valoare. ”Diferenţa faţă de cifrele oficiale este că în topuri se vorbeşte de cifre de afaceri şi nu de încasări, sunt facturi emise şi nu încasări, iar în spatele lor este o dinamică a pieţei, dispar multe edituri, iar cele care rămân ocupa piaţa, de unde creşterile de cifră de afaceri“, explică Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor.
Trecând de la numere la oameni, trebuie spus că problema fundamentală a cărţii în România este lipsa cititorilor.
”Nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională. La noi, dacă vinzi 800 – 1.000 de exemplare dintr-un titlu este o fericire. Cărţile se vând în tiraje din ce în ce mai mici din cauză că masa de potenţiali cumpărători este din ce în ce mai restrânsă. Au şi plecat mulţi şi au început să apară afaceri care mănâncă din piaţă“, explică Mihai Mitrică. Directorul asociaţiei editorilor se referă la serviciile de închirieri de cărţi, care au scos din piaţă segmentul corporatiştilor, socotit un public dorit, care până acum câţiva ani în urmă era prezent la târguri de carte sau în librării şi cumpăra cărţi pentru că sunt oameni învăţaţi să se autoperfecţioneze.
Un al doilea neajuns al pieţei este lipsa distribuitorilor de carte, biblioteci sau librării.
”În prezent mai sunt puţin peste 200 de librării în ţară, din care un sfert în Bucureşti. Capitala realizează, de altfel, jumătate din cele 60 de milioane de euro. Restul sunt oraşele mari, iar ruralul este pierdut cu totul. 50% dintre oameni nu se întâlnesc cu cărţi proaspete decât dacă ajung la oraş sau intră pe internet. în rural nu sunt biblioteci aprovizionate cu cărţi, aceasta fiind treaba Ministerului Culturii, nu ai librării pentru că nu s-a gândit nimeni să le întreţină. în judeţe precum Teleorman, Vaslui, Călăraşi nu mai există distribuitori de carte, nu avem cu cine lucra. în special în sud este foarte rău; în Ardeal se vând foarte bine cărţi educative, manuale – acolo oamenii au învăţat că trebuie să se bazeze pe ei pentru educaţie şi nu pe şcoală, acolo cartea mai are o valoare intrinsecă, oamenii îşi doresc o carte pentru informaţia pe care o conţine. Şi în Moldova este rău“, spune Mihai Mitrică.
O întrebare vine firesc, în aceste condiţii: dacă nu avem piaţă şi nu avem nici cititori, cum stăm cu autorii? ”Nu avem autori români. Nu ai de unde alege, calitatea manuscriselor trimise de autorii români dovedeşte cât de puţin se citeşte în România. Modul în care sunt scrise cărţile care nu apar, manuscrisele care trec în aşteptare sau direct la refuzate dovedesc cât de puţin se citeşte în România. Se pastişează mult, şi asta o spun editorii. Accidentele de genul cărţilor de succes ale prezentului nu reprezintă în totalitate piaţa de carte, nu toate cărţile vând la fel de bine, sunt excepţii. Publicul are nevoie să fie servit cu o literatură de factură mai uşurică, dar apare şi marele avantaj că se citeşte ceva. Respectul pentru cuvântul tipărit a scăzut atât de mult încât am ajuns să ne bucurăm că există oameni care citesc etichetele. Toate culturile au asemenea specii de cărţi vandabile“, explică Mitrică.
Generaţia Facebook contează în vânzarea de carte? Reprezentantul editurilor spune că piaţa este atât de mică, încât instrumentele care o pot măsura ţin de nanotehnologie. ”Avem o problemă cu statisticile în România, cu măsurătorile. Generaţia Facebook contează în urbanul mare şi mediu, pe anumite segmente, fantasy de exemplu.“
Preţul mare al cărţilor este o scuză des invocată de cei care justifică faptul că nu cumpără cărţi. Cât de mare este în realitate preţul cărţilor şi cum se împarte? ”în România se lucrează cu rabat de 50 spre 60%, peste jumătate din preţ rămâne la librar, care îşi acoperă costurile cu oamenii sau promovarea. Aceasta este şi principala sursă de tensiune din piaţă, acum, pe lângă faptul că nu există cititori. Dimensiunea rabatului a ajuns la noi extrem de mare pentru că perioada de criză i-a prins pe mulţi cu depozitele pline. Alte 10% din preţ sunt drepturi de autor, taxele şi impozitele încă 1,5 lei, mai rămân 2,5 lei din care se plătesc cheltuielile de editură, promovarea, drepturile pentru ilustraţii şi un profit. Problema fundamentală este că aceste costuri de regie sunt transferate pe un număr mic de cititori, nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională.“
Ignorantul îşi pune în piept două insigne – nu am timp să citesc şi cărţile sunt prea scumpe. Dar în fapt avem de-a face cu o problemă de educaţie, de mentalitate. Am pierdut, de pildă, obiceiul de a dărui o carte, este vetust.
În aceste condiţii – fără cititori, fără distribuţie de carte, cu prea puţini autori de succes şi cu o piaţă săracă din toate punctele de vedere – rezultatul este uşor de anticipat. ”Este o chestiune care are deja efecte şi peste câţiva ani o să le vedem. Vorbim de agresivitate, de analfabeţi funcţionali. Poate că analfabeţi funcţionali există şi în alte ţări, cu toate că la 15 ani să ai 45% analfabeţi funcţionali măsuraţi de Ministerul Educaţiei este crunt. Dar acolo masa generală a societăţii, modul în care sunt percepute şi respectate normele îi împiedică să se dezvolte anarhic. Aici nu îl împiedică nimic, presiunea socială este cvasiinexistentă, nu mai este o ruşine că nu ai citit o carte“, spune directorul Asociaţiei Editorilor.