BusinessMagazin

Tag: Ianukovici

  • Fiul cel mic al fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici s-a înecat în Lacul Baikal din Rusia

    Parlamentarul Nestor Şufrici a confirmat pentru BBC moartea fiului fostului lider, al cărui nume este tot Viktor. Anterior, presa din Rusia şi Ucraina anunţa că tânărul a murit după ce maşina în care se afla a căzut în Lacul Baikal din sudul Siberiei. Acesta ar fi participat la un eveniment sportiv, în momentul în care autovehiculul în care se afla a plonjat în apă.

    Alte cinci persoane care se aflau în vehicul au fost salvate, afirmă site-ul de ştiri Levvi Bereg, citând surse din cadrul cercului apropiat al acestuia. Site-ul rus RBK a citat oficiali locali care afirmă că incidentul a avut loc sâmbătă, după ce grupul a condus pe gheaţă pentru a face fotografii.

    Viktor Ianukovici Jr, în vârstă de 33 de ani, era cunoscut pentru pasiunea lui faţă de şofatul extrem.

    Decesul lui este ultimul dintre cele câteva din rândul persoanelor care aveau legături cu fostul preşedinte.

    Oleksandr Pekluşenko, fost guvernator regional, a fost găsit mort în Ucraina la începutul lunii, în ceea ce autorităţile au declarat că pare să fie o sinucidere. Alţi cinci oficiali au murit în circumstanţe misterioase în acest an.

    Incidentul de sâmbătă este, de asemenea, ultimul dintr-o serie de accidente rutiere mortale ce îl implică pe fostul preşedinte sau echipa sa. În iulie 2009, fiul lui Volodimir Sivkovici, adjunctul secretarului Consiliului naţional de apărare în timpul preşedinţiei lui Ianukovici, care a fost implicat în încercarea de dispersare a protestatarilor proeuropeni, a murit în momentul în care maşina sa a ieşit de pe carosabil, a lovit un stâlp şi a luat foc în centrul Kievului.

    Câteva luni mai târziu, fiul purtătorului de cuvânt al lui Ianukovici, Anna Herman, a murit într-un accident de maşină pe autostrada Kiev-Odesa.

    Interpol l-a plasat pe Ianukovici pe lista sa de persoane căutate în ianuarie. În prezent, el este acuzat de autorităţile ucrainene că a deturnat milioane de dolari din fonduri publice. Ianukovici a fost înlăturat de la putere în februarie 2014, după ce mii de persoane au ieşit să protesteze în stradă.

  • CEDO a clasat o plângere depusă de către Timoşenko împotriva fostei puteri ucrainene proruse

    Judecătorii europeni s-au pronunţat asupra unei plângeri depuse împotriva fostei puteri ucrainene de către fosta reprezentantă a “revoluţiei portocalii” din 2004, în care aceasta afirma că procedura penală angajată împotriva sa în 2011, pentru abuz de putere, era “motivată de consideraţii politice şi constituie un abuz al sistemului penal”.

    Timoşenko, condamnată în august 2012 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere, a petrecut peste doi la închisoare, după care a fost eliberată pe 22 februarie 2014, în ziua prăbuşirii regimului preşedintelui Viktor Ianukovici, inamicul ei jurat de zece ani.

    După schimbarea regimului la Kiev, noile autorităţi proeuropene au trimis judecătorilor de la Strasbourg, în mai 2014, o “declaraţie” prin care admiteau caracterul politic al procedurilor împotriva fostului premier şi recunoşteau că această procedură a constituit o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a precizat Curtea, într-un comunicat.

    În condiţiile în care Timoşenko a “acceptat termenii” acestei declaraţii, CEDO a considerat acest lucru drept echivalentul unei “soluţionări amiabile implicite între părţi” şi a radiat plângerea de pe rol.

    În aprilie 2013 – pe când Ianukovici se afla încă la putere la Kiev, iar Timoşenko în închisoare -, CEDO s-a pronunţat asupra unei plângeri depuse anterior de către fostul premier. Curtea a condamnat, atunci, Kievul, apreciind în unanimitate că plasarea ei în detenţie provizorie, în 2011, a fost “ilegală şi arbitrară”.

  • UE ar putea abandona sancţiuni impuse lui Viktor Ianukovici

    UE a blocat în primăvară averile lui Ianukovici, ale celor doi fii ai acestuia şi ale majorităţii foştilor săi miniştri, în total 22 de persoane, acuzate de deturnare de fonduri publice. Aşa cum prevede procedura, aceste sancţiuni sunt prelungite anual.

    “O discuţie este în curs cu privire la mai multe cazuri de sancţiuni individuale”, a recunoscut un oficial UE de rang înalt, după ce The Wall Street Journal (WSJ) a scris că numele a cel puţin trei persoane ar putea să fie retrase de pe listă şi că există îndoieli asupra legalităţii sancţiunilor vizând alte 13 persoane.

    Cele 22 de persoane au fost “identificate” de Consiliu, din care fac parte cele 28 de state membre, ca “fiind responsabile de deturnări de fonduri aparţinând statului ucrainean”.

    Aceste măsuri au fost adoptate “în contact foarte strâns cu autorităţile judiciare” ucrainene, “care ne-au furnizat numele persoanelor ce fac obiectul unei anchete în Ucraina”, a declarat oficialul de rang înalt. “Acum problema este că am aflat de la autorităţile judiciare de la Kiev că unele dintre aceste persoane nu mai sunt anchetate. Deci, acest lucru ridică problema retragerii sau nu a (numelor) acestor persoane de pe listă”, a continuat oficialul.

    “În cazul unor persoane nu mai există anchetă, în cazul altora ancheta continuă, dar în baza altor probe sau altor înscrieri (juridice). De aceea este necesar să analizăm totul foarte îndeaproape”, a anunţat oficialul.

    Ianukovici şi cei doi fii ai săi au depus în mai un recurs împotriva acestor sancţiuni în justiţia europeană, subliniind că UE “nu dispune de o bază juridică adecvată”.

    Fostul preşedinte “nu a fost desemnat, la vremea aceea, de vreo instanţă sau orice alt organism competent ca responsabil de deturnări de fonduri publice ucrainene”, afirmă avocatul său într-un memoriu. “El nu era vizat de o procedură penală în Ucraina pentru ca o anchetă să fie efectuată asupra unor infracţiuni legate de deturnarea de fonduri”, dă el asigurări.

    Aceste sancţiuni au fost adoptate rapid, după fuga lui Ianukovici în Rusia, când Peninsula Crimeea tocmai era anexată de Moscova. UE a impus o serie de alte sancţiuni, inclusiv măsuri economice dure împotriva Rusiei. Acestea nu sunt, în acest stadiu, puse în discuţie.

    În afară de Ianukovici, pe listă se mai află, între altele, numele fostului premier Mikola Azarov, ale fosştilor miniştri de Interne, Justiţiei şi Sănătăţii sau fostului procuror general şi fostului director al serviciului de securitate.

  • Viktor Ianukovici suferă de depresie şi a devenit alcoolic – surse

    “Ianukovici a devenit alcoolic. În prezent, el se află la vila sa din Soci ( în sud-vestul Rusiei) şi bea alcool în continuu”, a relatat Gordon în cadrul unei emisiul a postului ucrainean Kanal 24.

    “Ştiu sigur că în perioada când se afla la Moscova, el a fost vizitat de Serghei Borisovici Ivanov, şeful Administraţiei prezidenţiale de la Kremlin. Ianukovici l-a întâmpinat pe Ivanov fiind beat şi îmbrăcat într-un halat. Fostul lider ucrainean a început să dea ordine oficialului rus. Ulterior, Ivanov i-a cerut lui Putin să nu-l mai trimită la Ianukovici, deoarece acesta se simte în Rusia ca acasă”, a adăugat jurnalistul ucrainean.

    Potrivit lui Gordon, “Ianukovici suferă de o depresie severă, deoareca a înţeles, probabil, că a comis greşeli grave în istoria Ucrainei”.

    Jurnalistul ucrainean a subliniat că acesta este o informaţie credibilă, însă refuzat să dezvăluie identitatea surselor sale.

    Potrivit unui oficial de la Kiev, fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici şi alţi doi foşti oficiali ucraineni au obţinut cetăţenia rusă.

    Anunţul intervine în condiţiile în care Kievul a deschis anchete penale împotriva celor trei foşti oficiali, acuzaţi de uciderea manifestanţilor neînarmaţi la protestele care au avut loc la Kiev în februarie.

    Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a refuzat să comenteze anunţul oficialului ucrainean.

  • Soluţia rusească pentru Ucraina

    Iniţiativa de pace a lui Putin a eşuat – separatiştii vor ţine referendumul, iar Kievul a continuat acţiunile militare contra acestora – însă din punct de vedere diplomatic era obligatoriu ca ea să aibă loc. Kremlinul are tot interesul să ceară o amânare a referendumului, din raţiuni de simetrie cu atitudinea sa faţă de alegerile prezidenţiale din 25 mai, despre care a sugerat că ar trebui să fie amânate până la liniştirea ţării, pentru că nu poate recunoaşte rezultatul unui scrutin ţinut “când armata este desfăşurată contra populaţiei”, cum a spus ministrul de eterne Serghei Lavrov. O amânare a alegerilor (dacă nu şi a referendumului din Donbass) ar putea facilita obişnuirea treptată a Vestului cu ideea neclintită a Moscovei că soluţia pentru Ucraina este nu destrămarea teritorială, ci federalizarea.

    Oligarhul ucrainean Petro Poroşenko, favoritul net în sondaje pentru prezidenţiale, a avertizat însă că reprimarea separatiştilor va continua tocmai ca să se poată ţine scrutinul: “Sperăm să încheiem operaţiunile contra teroriştilor înainte de alegeri. Dacă nu, atunci vom înconjura fiefurile lor şi nu le vom permite să tulbure alegerile”.

    Poroşenko, 48 de ani, este unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Ucraina, cu o avere de cca 1,5 mld. dolari, proprietarul celui mai mare producător de dulciuri din ţară, grupul Roşen (de unde şi porecla de “regele ciocolatei”), precum şi al unui post de televiziune şi al unor uzine auto. A fost şef al consiliului Băncii Naţionale, ministru de externe în perioada când Iulia Timoşenko era prim-ministru, dar a fost şi ministru al dezvoltării economice în guvernul lui Nikolai Azarov, în 2012, sub regimul Ianukovici. A făcut parte din ambele părţi ale spectrului politic: a fost cofondator al Partidului Regiunilor, prorus, dar în 2005 s-a alăturat opoziţiei, susţinând “revoluţia portocalie”. În 2010 şi-a schimbat iar poziţia, trecând de partea regimului Ianukovici, pentru ca anul trecut să devină un finanţator al manifestaţiilor contra aceluiaşi regim.

    Acum, Poroşenko se prezintă drept cel mai proeuropean candidat, beneficiind ca atare de o cotă de 48,4% din intenţiile de vot. Boxerul Vitali Kliciko, unul dintre liderii Euromaidanului, a renunţat la propria sa candidatură la prezidenţiale ca să-l susţină pe Poroşenko. Miercuri, oligarhul a făcut deja o vizită la Berlin cancelarului Angela Merkel, cerând Vestului să impună o a treia rundă de sancţiuni contra Rusiei dacă referendumul din 11 mai are loc. El s-a declarat însă dispus să discute posibilitatea unei reforme constituţionale care să includă schimbări în legislaţia privind minorităţile şi chiar să accepte, însă numai după alegeri şi după ce situaţia se va fi stabilizat în şară, orice eventual referendum pentru deciderea viitorului anumitor regiuni.

    Cert e că atitudinea conciliantă a lui Putin, corelată cu decizia lui de a-şi retrage o parte din trupe de la graniţa cu Ucraina, le-a dovedit comentatorilor vestici că perspectiva unei intervenţii în forţă a Rusiei în ţara vecină se îndepărtează. Generalul american Philip Breedlove, comandantul forţelor NATO în Europa, a afirmat deja că Moscova ar putea să-şi atingă scopurile în Ucraina fără să recurgă la o invadare convenţională a ţării.

    Cât despre liderii UE, aceştia s-au liniştit de fapt de tot, în ciuda avertismentelor lor continue privind noi sancţiuni dacă referendumul de duminică va avea loc. Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy (foto stânga) s-a declarat deschis unei a doua runde de negocieri la Geneva pentru pace în Ucraina cu participarea Rusiei, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso (foto dreapta), s-a limitat la promisiuni că UE va susţine securitatea energetică a Ucrainei.

  • Dmitri Medvedev: Viktor Ianukovici este în continuare preşedintele legitim al Ucrainei

    “Da, autoritatea preşedintelui Ianukovici este aproape nesemnificativă, dar acest lucru nu şterge faptul că, potrivit Constituţiei ucrainene, el este şeful legitim al statului”, a scris Medvedev într-un mesaj publicat pe contul său de Facebook.

    Rusia a acceptat să îi asigure protecţia lui Ianukovici pe teritoriul rus, reapărut vineri pentru prima dată de la destuirea sa pentru a susţine o conferinţă de presă în oraşul rusesc Rostov-pe-Don (sud).

    Medvedev a asigurat că Rusia este dispusă să dezvolte “relaţii respectuoase cu ţara soră Ucraina”, dar nu cu autorităţile interimare care îl înlocuiesc pe Ianukovici.

    “Ucraina nu este pentru noi grupul de persoane care au preluat puterea după ce au vărsat sânge (…) încălcând Constituţia şi celelalte legi ale statului lor”, a criticat el.

    “Este vorba despre ţara întreagă. Oameni foarte diferiţi. Ucraineni, ruşi, tătari, evrei. Alte naţiuni care trăiesc în bună înţelegere”, a adăugat el.

    Mai mulţi oficiali ruşi au denunţat “fasciştii care au preluat puterea la Kiev”.

    Medvedev a subliniat, de asemenea, că dacă Ianukovici se face vinovat de crime, ar trebui angajată o procedură de destituire “conform Constituţiei ucrainene”.

    “Tot restul este arbitrar. Preluarea puterii. Iar acest lucru înseamnă că o astfel de ordine va fi extrem de instabilă. Se va termina printr-o nouă lovitură de stat. O nouă baie de sânge”, a avertizat el.

    “Rusia are nevoie de o Ucraină puternică şi stabilă. De un partener solvabil şi previzibil. Şi nu de un părinte sărac care îşi petrece timpul cerşind”, a scris el.

  • Ucraina, o misiune imposibilă pentru UE

    Catherine Ashton este primul oficial străin care a vizitat Kievul de la înlăturarea regimului Ianukovici, iar insistenţa ei că Rusia ar trebui să joace un rol important în finanţarea Ucrainei şi că ucrainenii ar trebui să păstreze relaţii bune cu Rusia se explică prin intenţia UE de a limita, pe cât posibil, avântul rusesc de a proteja, inclusiv prin forţa militară, minoritatea (majoritară) rusofonă din estul ţării şi de a linişti Moscova asupra intenţiilor UE privind soarta Ucrainei. Ministrul interimar al finanţelor, Iuri Kolobov, a anunţat că Ucraina are nevoie în următorii doi ani de 35 mld. dolari şi a propus deja organizarea unei conferinţe internaţionale a donatorilor, la care să participe UE, SUA, FMI şi alţi creditori internaţionali.

    Grivna ucraineană a scăzut, în ultima săptămână, cu 4%, la 10 grivne/dolar, în contextul instabilităţii politice din ţară, agravată de informaţiile privind revoltele nou-creatului “Front Ucrainean” din estul rusofon – mişcare de protest contra noii puteri din Ucraina a cărei intenţie este să protejeze administraţiile locale de asaltul protestatarilor şi să împiedice, inclusiv cu preţul unei secesiuni teritoriale, noua putere să preia controlul asupra zonelor de est.

    Fostul preşedinte Viktor Ianukovici, refugiat în sudul Rusiei, la Rostov-pe-Don şi urmărit penal pentru uciderea a zeci de protestatari ucraineni, a insistat că el este în continuare şeful legitim al statului şi a declarat că a cerut protecţia autorităţilor ruseşti ca să se apere de “extremiştii” ucraineni care ameninţau să-l linşeze. Ianukovici a cerut Moscovei să “acţioneze decisiv” contra celor care au orchestrat “lovitura de stat banditească” de la Kiev.

    În ceea ce o priveşte, Moscova a dat asigurări că flota rusească de la Marea Neagră, cu baza ei de la Sevastopol, nu ameninţă Ucraina şi că nu se va amesteca în treburile interne ale ţării, însă a dar clar de înţeles că este îngrijorată de posibila discriminare contra etnicilor ruşi din est şi, deocamdată, nu a recunoscut noua putere de la Kiev.

    În schimb, preşedintele interimar ucrainean Oleksandr Turcinov a reclamat agresiunea armată a Rusiei în Crimeea, reclamând că 6.000 de militari ruşi au sosit pe un aeroport militar în apropiere de Simferopol, capitala Republicii Autonome Crimeea, în cadrul unei operaţiuni despre care Moscova susţine că se derulează în virtutea acordului încheiat cu Kievul privind activitatea flotei ruse din Sevastopol.

    Fapt este că parlamentul regiunii Crimeea se află în continuare sub controlul unui grup de comando prorus, iar premierul regiunii Crimeea, Serhi Aksionov, ostil noului regim, a declarat că relaţiile între administraţia regiunii şi puterea centrală vor fi reluate numai după ce “Kievul îşi va pune ordine în treburi” şi asigură dezarmarea civililor care au căpătat acces liber la arme înainte şi după răsturnarea lui Ianukovici. El a decis organizarea la 30 martie a unui referendum privind statutul regiunii Crimeea, pentru “îmbunătăţirea statutului autonomiei regionale”.

  • Ianukovici: Am părăsit Ucraina din cauza unor ameninţări la adresa vieţii mele. Voi continua lupta pentru viitorul Ucrainei. Evenimentele din Crimeea, o “reacţie naturală” faţă de o uzurpare a puterii

    Viktor Ianukovici a declarat că nu a fost “răsturnat” de la putere şi a promis că va “continua lupta pentru viitorul Ucrainei”, în prima sa apariţie publică de când a fost destituit de parlament, în urmă cu aproape o săptămână.

    Ianukovici a declarat că a fost nevoit să părăsească Ucraina în urma unor ameninţări la adresa vieţii sale.

    El a mai afirmat, într-o conferinţă de presă la Rostov-pe-Don, în sudul Rusiei, în apropiere de frontiera cu Ucraina,  că puterea a fost preluată de către “tineri naţionalişti şi profascişti”.

    “Tot ceea ce se întâmplă în Crimeea este o reacţie absolut naturală la o lovitură de stat a unor bandiţi, la Kiev o mână de radicali a uzurpat puterea”, a mai spus Ianukovici, îndemnând Crimeea să rămână în cadrul Ucrainei.

    Ianukovici afirmă că se va întoarce în Ucraina când îi va fi asigurată securitatea

    Viktor Ianukovici a declarat vineri că a discutat la telefon cu preşedintele rus Vladimir Putin, după ce a sosit în Rusia, dar că nu s-a întâlnit cu acesta.

    “Mă voi întoarce în Ucraina (…) imediat ce voi primi (anumite) condiţii şi garanţii, în special din partea mediatorilor internaţionali, cu privire la securitatea mea”, a spus Ianukovici într-o conferinţă de presă susţinută la Rostov-pe-Don, în sudul Rusiei, în apropiere de fontiera cu Ucraina.

     

  • Ei sunt primii candidaţi la preluarea oficială a puterii în Ucraina

    Prima declaraţie i-a aparţinut Iuliei Timoşenko, proaspăt ieşită din spitalul unde se află internată din 2012 pentru hernie de disc. Potrivit ABC News, la ieşirea din spital, ea le-a spus reporterilor şi susţinătorilor că va candida pentru alegerile prezidenţiale. După câteva ore, adresându-se manifestanţilor din Kiev, a spus: “Eu voi fi garanţia pentru voi că nu vă va trăda nimeni. Politica e uneori ca o piesă de teatru. Eu vă garantez că veţi şti întotdeauna ce se petrece în culise”, conform Kyiv Post.

    “Nu avem mult timp la dispoziţie”, a declarat, la rândul său, pentru BBC fostul boxer Vitali Kliciko, liderul partidului de opoziţie UDAR, referindu-se la paşii care trebuie urmaţi pentru desemnarea unui nou guvern şi organizarea alegerilor prezidenţiale. “Eu vreau să fac din Ucraina o ţară europeană modernă. Dacă pot face asta din funcţia de preşedinte, am să fac tot ce pot”.

    Iulia Timoşenko, nu este însă privită cu ochi buni de toţi cei care s-au răsculat contra lui Ianukovici: mulţi îşi aduc aminte că ea şi-a acumulat averea în perioada tulbure a anilor ’90, ca şef al unei companii energetice private, devenind ea însăşi un oligarh (de unde şi porecla de “prinţesa gazului”), iar mandatele ei de premier după “revoluţia portocalie” din 2004 (2005 şi apoi 2007-2010), n-au fost un model de bună guvernare. Unii dintre criticii ei o văd ca fiind la fel de coruptă ca Ianukovici, în faţa căruia a pierdut alegerile prezidenţiale în 2010 la o diferenţă de mai puţin de 3,5%. Condamnarea ei la 7 ani de închisoare, în 2011, a fost pronunţată în virtutea acordului negociat de ea în 2009 pentru importul de gaz rusesc între Gazprom şi Naftogaz Ucraina, în urma căruia Naftogaz a reclamat pierderi de 191 mil. dolari.

    Partidul Iuliei Timoşenko, Batkivşcina, a anunţat ulterior că opozanta proaspăt eliberată ar putea candida însă la funcţia de prim-ministru, pentru care ar mai candida, conform presei ucrainene, Arseni Iaţeniuk, actualul lider al partidului, şi Piotr Poroşenko, unul dintre sponsorii “revoluţiei portocalii” şi unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Ucraina, cu o avere de cca 1,5 mld. dolari.

    Poroşenko este proprietarul celui mai mare producător de dulciuri din ţară, grupul Roşen, precum şi al unui post de televiziune şi al unor uzine auto. Presa de la Kiev îl dă drept posibil candidat şi pentru funcţia de premier, dar şi pentru funcţia de preşedinte, amintind că miliardarul este foarte obişnuit cu puterea: a fost şef al consiliului Băncii Naţionale, ministru de externe în perioada când Iulia Timoşenko era prim-ministru, dar a fost şi ministru al dezvoltării economice în guvernul lui Nikolai Azarov, în 2012, sub regimul Ianukovici.

    Deocamdată, parlamentul de la Kiev a votat, duminică, pentru delegarea interimară a atribuţiilor prezidenţiale către Oleksandr Turcinov, aliat apropiat al Iuliei Timoşenko, desemnat cu o zi în urmă ca preşedinte al parlamentului.

  • Iulia Timoşenko, eliberată. Ianukovici acuză “lovitura de stat” dată de “bandiţi”

    Parlamentul a aprobat, de asemenea, numirea ca ministru de interne a lui Arsen Avakov, membru al partidului lui Timoşenko, Batkivşcina (Patria), după ce fostul ministru Vitali Zaharcenko, acuzat de orchestrarea reprimării sângeroase a manifestaţiilor de pe Euromaidan, şi-a dat demisia.

    Oleksander Turcinov, un alt aliat al Iuliei Timoşenko, a fost votat ca preşedinte al parlamentului, în locul lui Volodimir Ribak, un alt membru-cheie al regimului Ianukovici, care şi-a dat demisia invocând motive de sănătate. Înaintea lui Ribak şi-au dat demisia deja alte zeci de deputaţi din Partidul Regiunilor, formaţiunea condusă de (încă) preşedintele Viktor Ianukovici.

    În ceea ce îl priveşte pe Ianukovici, el a plecat de la Kiev cu destinaţia Harkov, o zonă din est cu populaţie ostilă manifestanţilor de pe Euromaidan. Vitali Kliciko, ex-boxerul devenit unul dintre liderii opoziţiei, a cerut în faţa parlamentului ca Ianukovici să-şi dea demisia şi să fie organizate noi alegeri până la 25 mai.

    Sâmbătă după-amiază, postul de televiziune UBR a difuzat însă un interviu unde Ianukovici declară că ultimele evenimente reprezintă o lovitură de stat orchestrată de “bandiţi” şi că deciziile parlamentului sunt ilegale. El a spus că va rămâne pe teritorul Ucrainei şi că va face tot posibilul pentru a împiedica ruperea (între Est şi vest) a teritoriului ţării sale.

    Ianukovici i-a acuzat pe manifestanţi că au tras vineri cu arme de foc în maşina lui în timp ce se îndrepta spre aeroport ca să plece la Harkov, că l-au bătut pe Volodimir Ribak şi că deputaţii din Partidul Regiunilor au defectat din cauza ameninţărilor la care au fost supuşi, ei şi familiile lor, din partea protestatarilor. “Deputaţii sunt aşteptaţi la ieşirea din sediul Radei (parlamentul, n.red.) şi sunt asaltaţi cu pietre”, a spus Ianukovici.

    El a comparat situaţia de acum din Ucraina cu cea a Germaniei anilor ’30, când a venit la putere Hitler.

    Vineri, parlamentul a decis şi să repună în vigoare constituţia din 2004, care limita puterile prezidenţiale (una dintre cauzele reizbucnirii protestelor în această săptămână a fost refuzul de către parlament, la 18 februarie, al cererii opoziţiei de a se reveni la vechea constituţie).

    Nu mai departe de luna noiembrie 2013, acelaşi parlament respinsese proiectele de lege care ar fi permis transferul în străinătate al Iuliei Timoşenko pentru îngrijiri medicale. La acea vreme, aprobarea transferului ei fusese o condiţie pusă de Bruxelles regimului Ianukovici pentru semnarea acordului de asociere UE-Ucraina.

    Fostul premier Timoşenko, venită la putere împreună cu fostul preşedinte Viktor Iuşcenko pe valul “revoluţiei portocalii” din 2004, a fost condamnată la 7 ani de închisoare în 2011 pentru abuz de putere, după ce a semnat acorduri cu Rusia în domeniul gazelor care s-au dovedit dezavantajoase pentru statul ucrainean. Din primăvara lui 2012 a fost spitalizată pentru hernia de disc de care suferă.

    Deciziile parlamentului de la Kiev intervin după ce regimul Ianukovici a ajuns la un acord cu mediatorii din partea UE şi a Rusiei pentru formarea unui guvern interimar în următoarele zile. Capitularea lui Ianukovici a intervenit abia după ce bilanţul violenţelor de stradă din această săptămână s-a ridicat, chiar potrivit estimărilor conservatoare ale puterii, la 80 de morţi şi peste 600 de răniţi.

    Cum era de aşteptat, conflictul a căpătat din nou un aer de tablă de şah unde ucrainenii nu figurau decât ca pioni de sacrificiu: de partea occidentalilor, cel mai remarcat detaliu a fost promisiunea ministrului rus al finanţelor privind o nouă tranşă din creditul de 15 mld. dolari pentru Ucraina, ca spre a sfida direct UE care deocamdată n-a oferit nimic Kievului, în timp ce de partea rusească au găsit ecou acuzaţiile preşedintelui Viktor Ianukovici despre gherile înarmate care încearcă să dea o lovitură de stat, cu sprijin american, după cum n-a trecut neobservat faptul că escaladarea violenţelor a reuşit să eclipseze JO de la Soci.

    Pe teren, situaţia rămâne însă complicată de factori care nu susţin ideea unei noi revoluţii portocalii ori vreo împărţire sumară între băieţii buni şi cei răi: lipsa de anvergură şi de coerenţă a reprezentanţilor opoziţiei (care nu au nimic din carisma de pe vremuri a Iuliei Timoşenko în tandem cu Viktor Iuşcenko) şi interesele radicalilor grupaţi în jurul partidului ultranaţionalist Svoboda (Libertatea) şi al grupării de extremă dreapta Pravîi Sektor (Sectorul Drept), care sunt atât contra Rusiei, cât şi contra UE şi SUA şi n-au ascuns că nu încurajează deloc ideea de “protest civic paşnic” invocată de SUA atunci când se referea la evenimentele de pe Euromaidan.

    Cum ideea de extremă dreaptă, antisemitismul, pofta de violenţă şi simpatiile pronaziste afişate de aceşti naţionalişti au capacitatea să sperie rapid Europa, nu e de mirare că astfel de aspecte au fost foarte bine mediatizate în ultimele zile de oricine a vrut să discrediteze protestele anti-Ianukovici. Svoboda însă, ca unul dintre cele trei partide care reprezintă opoziţia la nivel politic (celelalte fiind Batkivşcina şi partidul UDAR condus de Kliciko), va avea un cuvânt greu de spus la formarea noului guvern, mai ales că dispune în stradă de suficientă susţinere spre a-şi impune punctul de vedere.