“Dupa Petrom-ul de pe centura Ploiestiului, faceti dreapta,
apoi, cand ajungeti la unitatea militara, faceti stanga, mergeti
pana la bariera din Gageni si o luati iar la dreapta.” Si da,
ajungem in Plopeni. Un oras colorat in gri, de nici zece mii de
suflete care se hraneau, toate, de pe seama Uzinei Mecanice.
Mareata unitate de productie duduia acum 30 de ani, iar mai bine de
20.000 de muncitori ii spuneau “serviciu” inainte de 1989. Astazi,
Plopeniul a devenit, cum i se spune sec, o localitate
monoindustriala.
Acolo l-am gasit pe Ionel Dinu, presedintele Consiliului de
Administratie al Hidraulica Plopeni, afacerea fratelui sau, Danel.
Compania pe care o conduce produce pompe hidraulice pentru cele
150.000 de tractoare romanesti exportate in vremea lui Nicolae
Ceausescu in Iran si Egipt. Dinu a mizat pe legatura dintre
afacerea cu pompe si proiectul de producere a energiei verzi in
preajma uzinei, mai exact o minicentrala cu panouri solare.
Principalul motiv, finantarea. “Practic, in doi ani si ceva, am
fost primul IPO si exista riscul sa fie un boom pe piata sau sa fie
un esec. Din pacate, a fost esec”, incepe Ionel Dinu discutia cu
BUSINESS Magazin. In fapt, putin peste o mie de euro stransi de pe
bursa si un grad de subscriere de 0,04%. Omul de afaceri vorbeste
despre o situatie financiara “mai putin performanta si firava” si
despre investitori care vor ca mult asteptatele castiguri sa vina
“cat mai repede cu putinta”.
Ionel Dinu marturiseste ca el si fratele sau mizau “pe jumatate”
pe succes, iar asteptarile erau mai ridicate din partea SIF-urilor.
Insa tot ei admit ca “societatea nu este mare si super-atractiva”.
“Suntem cu picioarele pe pamant si stim care e realitatea, dar pe
termen mediu si lung eu zic ca ne asteptam ca lucrurile sa mearga
mai bine.” Firma din Plopeni, cel mai mare angajator din oras cu
aproape 200 de muncitori, a avut in 2009 o cifra de afaceri de doua
milioane si jumatate de euro, mai mica cu o treime fata de anul
precedent si un profit de 5.500 de lei. Fratele sau, Danel, mai
produce tractoare la Craiova, de ordinul sutelor anual, fabrica
pompe de apa, benzina si ulei pentru tractor si Dacie la Pulsor
Scornicesti si detine si Islaz Alexandria, unde se ocupa de
echipamente pentru silozuri. Intrebat ce semnal li se da celorlalte
companii carora le trecea prin minte sa incerce capitalizarea pe
bursa, Dinu constata semnalul negativ transmis managerilor, insa,
dupa cum spune chiar el, “desi stiam ca piata e inghetata, am zis
sa incercam”. Iar daca ar da timpul inapoi, ar face exact la fel:
“E o modalitate de cofinantare. Pana la urma ce sa faci? Ramai 100%
actionar si stai si te uiti. Mai bine incerci, dai ceva din partea
ta si ai alte sanse de reusita”.
Asadar, ecuatia reducerii consumului de energie a companiei prin
proiectul de energie verde nu si-a gasit solutia, iar Dinu se
gandeste sa apeleze tot la banci. “Problema e si la noi. Trebuie sa
fim foarte atractivi, ceea ce acum nu s-a intamplat.” Si el admite
ca in jocul pe bursa conteaza mult vizibilitatea companiei, dar si
a proprietarului. Insa pe timp de criza, e mai clar ca niciodata ca
toata lumea e extrem de prudenta cand face o investitie.
Ne intoarcem putin in timp si ne mutam de la Plopeni pe mai
cunoscuta strada Lipscani, la numarul 25. La aniversarea a 15 ani
de bursa moderna, presedintele Stere Farmache vorbea, in prezenta
guvernatorului Isarescu si a presedintelui Basescu, despre rolul
bursei in economie – consolidarea pietei de capital – si despre cat
de important e ca acest motor al economiei “sa fie pus in miscare
si sa contribuie la dezvoltarea afacerilor in Romania”. Acelasi
Stere Farmache spunea de curand ca listarea reprezinta un act de
curaj pentru companii, cat timp majoritatea indicatorilor
financiari ai societatilor sunt in scadere si ca “ar trebui sa
astepte”.
Pana ce seful Bursei se decide, unii au incercat. Si chiar daca
n-a avut prea mult succes, Hidraulica Plopeni a aratat ca pana si
companiile mici pot avea curaj, chiar in mijlocul crizei. “Pana la
urma, s-a facut si publicitate vizavi de bursa asta. Avantaje pot
aparea in piata, vad clientii ca existam si ca producem”,
concluzioneaza Ionel Dinu.