Dacă majoritatea copiilor se joacă de-a medicii sau pompierii, Henry Heinz a avut o pasiune mai neobişnuită în copilărie: grădinăritul. Aceasta a condus la o afacere care i-a purtat numele peste hotare şi peste ani.
Henry John Heinz s-a născut pe 11 octombrie 1844 în Pittsburgh (Pennsylvania, SUA). A crescut înconjurat de o familie de gospodari, iar când avea 6 ani ajuta deja la treburile casei şi ale grădinii. La vârsta de 9 ani, Henry a învăţat reţetele de murături şi a început să vândă hrean ras în centrul oraşului Pittsburgh. După ce au observat pasiunea pentru grădinărit a băiatului, părinţii i-au oferit cadou 3.000 de metri pătraţi de pământ, iar la 12 ani ajunsese să cultive deja 12.000 de metri pătraţi de pământ.
Ceva timp mai târziu, el a început să-şi vândă recolta locuitorilor din Pittsburgh. Puţin timp mai târziu, hreanul de Heinz se găsea deja la băcănie. Gustul său era deja cunoscut pentru mulţi localnici, întrucât Henry a folosit întotdeauna reţetele mamei sale.
Pe vremea copilăriei lui Henry J. Heinz, manipularea clienţilor era o parte obişnuită a afacerilor din Statele Unite. Unul din ziarele locale scria: „În aşa-numitul hrean, putem găsi mai mulţi napi şi bastoane de lemn îmbibate cu apă decât hrean”. În consecinţă, pentru a demonstra calitatea produselor sale, Henry Henry l-a ambalat în borcane de sticlă transparentă – o inovaţie la vremea respectivă.
Când Henry J. Heinz a absolvit liceul, grădina sa ajunsese atât de mare încât a trebuit să angajeze lucrători. În 1861, când Henry avea doar 17 ani, câştiga 2.400 de dolari, care în prezent ar însemna circa 43.000 de dolari.
După ce a absolvit Colegiul Mercantil Duff’s, Henry a început să lucreze la cărămidăria tatălui său. A aflat despre toate complexităţile acestei afaceri, a făcut unele modificări minore în producţia de cărămizi şi, cel mai important, a obţinut o restituire a impozitului de la contribuabili. Deodată, tatăl şi-a dat seama că este dependent de fiul său, care a devenit un angajat indispensabil. Henry a avut grijă de toate lucrările de contabilitate cu mult entuziasm. În 1864, Henry, la vârsta de 20 de ani practic, conducea o fabrică de cărămidă. Ulterior, a putut chiar să extindă producţia, în timp ce tatăl său a mers să-şi viziteze rudele din Germania.
Între timp, cărămidăria a început să aducă venituri decente, iar familia Heinz a putut să se mute dintr-o casă minusculă într-o vilă construită din cărămizile produse de fabrica lor.
Henry J. Heinz, acum adult, era încă interesat de reţetele mamei sale şi experimenta constant, încercând să le îmbunătăţească. Heinz a fost mereu în căutare de noi idei de afaceri şi de această dată a decis că piaţa de conserve merită încercată.
În 1869, împreună cu prietenul şi vecinul său L. Clarence Noble, a lansat compania numită Heinz & Noble. Aceasta vindea restaurantelor şi cafenelelor ouă, hrean ras, murături şi alte produse. Henry ştia că oamenii nu aveau încredere în special în produsele din conserve, aşa că a decis să nu pună numele companiei sale pe etichete.
Vânzarea produselor preambalate a fost alegerea potrivită la acea vreme. Industria turnării oţelului era bine dezvoltată în Pittsburgh, iar majoritatea bărbaţilor lucrau pe atunci timp de 12 ore pe zi, neavând astfel timp pentru gătit. Au preferat să cumpere mâncarea, care era pregătită pentru consum imediat. Peste 60 de companii au preluat această tendinţă şi au început să furnizeze pieţei diverse tipuri de produse conservate.
Veniturile companiei au atins câteva mii de dolari într-un an de la fondarea sa. Pentru a supravieţui în competiţia acerbă, a fost necesar ca Heinz nu numai să le ofere consumatorilor produse de înaltă calitate, ci şi să le facă mai disponibile. Cum putea fi atins acest obiectiv? În primul rând, producţia trebuia să fie masivă. Prin urmare, casa Heinz, care a fost lăsată goală după ce familia s-a mutat în vilă, a fost reorganizată pentru producţia companiei Heinz & Noble în 1874. Henry a angajat mai mulţi muncitori germani care se ocupau de spălarea şi ambalarea legumelor în conserve. În timpul primăverii, au încheiat un acord de cumpărare a întregii culturi de la fermierii locali, la un preţ fix. În acest fel, au economisit şi mulţi bani, deoarece în condiţiile meteorologice nefavorabile din vară sau toamnă costul legumelor ar fi putut creşte semnificativ. În plus, Heinz & Noble a cumpărat cai şi autoutilitare pentru a livra cultura în avans; a cumpărat şi o fabrică pentru producerea oţetului în St. Louis, Missouri. Compania a avut un mare succes, iar Henry a devenit un antreprenor înstărit, care îşi putea susţine cu uşurinţă familia.
Lucrurile au mers bine, iar tinerii parteneri se aşteptau să aibă un profit considerabil. Au fost surprinşi însă de faptul că recolta de castraveţi nu a fost conform aşteptărilor, astfel încât compania lor nu a avut suficient capital de lucru pentru a acoperi contractele cu fermierii. Nici varianta unui împrumut de la bancă nu era posibilă, în contextul în care în 1875 a izbucnit criza financiară în Statele Unite, ceea ce a dus la paralizarea întregului sistem bancar. Fermierii au solicitat instanţei ca Heinz & Noble să-şi găsească locul printre cele 5.000 de întreprinderi falimentare. Toată proprietatea trebuia vândută pentru a compensa pierderile fermierilor.
Crăciunul din 1875 a fost cel mai rău din viaţa antreprenorului american. Heinz a rămas mult timp deprimat, nu s-a ridicat din pat mai multe luni. În această perioadă, mama lui i-a oferit lui Henry toate economiile pentru ca el să poată da ideii sale de afaceri o a doua şansă. Inspirat de ea, Henry a folosit banii cu înţelepciune şi a înregistrat Heinz Food Company pe numele rudelor sale (mama, vărul şi fratele său John), continuând să producă şi să vândă sosuri şi murături. El era şeful companiei, deşi prin lege nu avea voie să o gestioneze, deoarece mama sa deţinea cele mai multe acţiuni. Afacerea Heinz a devenit o afacere de familie. Rudele chiar au condus o şedinţă de consiliu în bucătărie în timpul unei cine de familie. Henry mergea zilnic pe jos pe câmpurile sale pentru a verifica cum mergeau lucrurile.
Henry şi-a redobândit încrederea şi a continuat să extindă gama de conserve, sosuri şi marinate. Ketchupul a fost urmat de produse precum sosuri din ardei roşii şi verzi, chili, cidru de mere şi ciorbe, măsline, ceapă murată şi conopidă, fasole coaptă şi murături. Henry J. Heinz a murit la vârsta de 74 de ani din cauza pneumoniei. După moartea lui Henry J. Heinz, fiul său Howard Heinz a preluat conducerea afacerii. În prezent compania Heinz a fuzionat cu Kraft Foods, care a rezultat în Kraft Heinz, o companie americană cu o cifră de afaceri de 26,2 miliarde de dolari în anul 2018.
