BusinessMagazin

Tag: Henk Paardekooper

  • Opinie Henk Paardekooper: De ce nu este o idee bună să aveţi bani cash în portofel

    Şi, puteţi crede sau nu, dar unii oameni susţin că banii nu sunt niciodată în siguranţă atât timp cât sunt depozitaţi într-un cont bancar şi că unicul loc sigur pentru păstrarea economiilor este „la saltea”. Acum, acest lucru poate aduce beneficii pentru cei al căror somn se îmbunătăţeşte câtă vreme dorm pe proprii bani. În orice caz, în afară de acest posibil efect secundar, nu este o idee foarte bună să îţi păstrezi banii în cash.

    xistă numeroase motive pentru care nu este recomandat să păstraţi sume mari în numerar. În primul rând, se pune problema clasică a valorii în timp a banilor. Păstrarea economiilor în cash nu aduce dobândă. În plus, inflaţia nu se opreşte. Cu o rată a inflaţiei de 5% (cât este în prezent rata inflaţiei în cazul României), valoarea reală a economiilor va scădea cu 40% pe o perioadă de zece ani. Chiar dacă rata inflaţiei va înregistra o valoare mai modestă, de 2,5%, ţinta medie oficială a BNR, valoarea economiilor în cash va fi cu 20% mai mică pentru o perioadă de zece ani. Majoritatea oamenilor au tendinţa de a nu realiza şi de a nu se gândi la efectele distrugătoare ale inflaţiei, dar acestea ar însemna o scădere a salariilor cu 20% sau 40% în această perioadă. Majoritatea oamenilor nu ar fi niciodată de acord cu aşa ceva, chiar ar protesta cu hotărâre. Dar, în esenţă, este acelaşi lucru. Evident, depozitarea banilor într-un cont bancar generează dobânzi, iar rata dobânzii curente pentru conturile de depozit deschise în lei este cu mult peste rata inflaţiei.

    În al doilea rând, păstrarea de cash în cantităţi mai mari decât este necesar pentru activităţile zilnice, poate duce la tot felul de complicaţii logistice. Mai întâi de toate, nu este întocmai la îndemână să plătim sume mari în numerar. Plata unei maşini, ca să nu mai vorbim de cea a unui apartament, în numerar, este extrem de dificilă. Luaţi în considerare problemele legate de stocarea, transportul, siguranţa şi numărarea unei cantităţi de cash atât de mari. Iar în îndelunga căutare a celei mai bune ascunzători, aţi putea uita până la urmă unde este aceasta. Şi în cine aţi avea suficientă încredere pentru a divulga acest loc? Există multe poveşti despre drame de familie declanşate atunci când banii tatălui ascunşi în bucătărie au dispărut. Unde i-aţi depozita, pentru cât timp şi cât de des o să verificaţi dacă sunt încă acolo? În ceainic, sub saltea sau îngropaţi în curtea proprie? Nu cred că aş vrea să-mi ştiu banii acolo. De fapt, sunt sigur că nu. Nu aş vrea niciodată să-mi ţin banii în asemenea locuri. Există un motiv pentru care stocarea şi transportul banilor sunt activităţi specializate, care urmează reguli şi reglementări de siguranţă stricte. Iar în multe economii dezvoltate nici nu este permisă plata unor sume mari în numerar. Băncile din toată lumea au o obligaţie legală şi de reglementare pentru a dovedi sursele şi utilizările fondurilor pentru toate plăţile clienţilor lor. Aşa că fiecare plată care trece prin sistemul bancar va fi procesată în momentul în care sursele şi utilizările banilor au fost stabilite, verificate, dovedite şi confirmate cu documente.

    Din cauza lipsei actelor, urmărirea surselor şi utilizării banilor în numerar este mult mai complicată şi este dificil să se depună sume mari de cash în conturi bancare. Organizaţiile criminale fac tot posibilul pentru a depune cash în conturi bancare pentru a-i folosi pentru diverse plăţi. Este ciudat ca deţinătorii de depozite private să urmeze tendinţa opusă bazată pe o percepţie ciudată, potrivit căreia banii în cash sunt mult mai siguri. Pot fi pierduţi. Pot fi furaţi. Pot fi distruşi şi nu pot fi asiguraţi, pe câtă vreme depozitele de până la o sută de mii de euro sunt asigurate în Uniunea Europeană. Şi depozitarea şi transportul sunt complicate şi riscante. Spre exemplu, este interzisă scoaterea echivalentului a peste zece mii de euro în afara ţării fără a declara respectiva sumă la autorităţile vamale. Anumite aeroporturi folosesc câini pentru a căuta banii cash şi de când a izbucnit criza financiară, aceşti „câini de bani” au început să aibă un real succes în descoperirea de cash peste limitele admise, aflat în bagaje. Când este descoperit, posesorul are probleme serioase. Şi câinele nu-l va lăsa să scape!

    Evitaţi complicaţiile. Evitaţi să vă pierdeţi banii. Nu păstraţi mai mulţi bani în numerar decât cei necesari pentru activităţile de zi cu zi. Nu vă asumaţi riscuri. Păstraţi-vă economiile într-un cont bancar. Sunt deja prea mulţi câini pe străzile noastre. Aveţi grijă să nu vină şi după banii voştri.

    Henk Paardekooper este preşedinte şi CEO al RBS România. Opiniile exprimate în acest articol reprezintă opiniile personale ale autorului şi nu angajează în niciun fel instituţiile cu care acesta este asociat.

  • Vrei să te faci bancher? Cum vede Henk Paardekooper viitorul sistemului bancar

    Probabil cel mai des repetat termen în discuţia de la MEET THE CEO ce l-a avut ca invitat pe Henk Paardekooper a fost “a se reconstrui”, cu varii sinonime – cariere care se reinventează, companii care se transformă, strategii care trebuie reajustate, sfatul de a se reconstrui pe sine adresat tinerilor manageri, fie ei bancheri sau din orice alt domeniu. “Companiile care nu-şi ajustează strategiile sfârşesc prin eşua. Li s-a întâmplat şi companiilor mari, cu istorie de zeci de ani, pentru că nu s-au adaptat, nu s-au reconstruit”, afirmă şeful RBS România. “Acelaşi lucru e valabil şi pentru oameni: dacă nu vă reinventaţi, reconstruiţi sau cum vreţi să-i spuneţi, atunci cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla e să rămâneţi fără slujbă sau să nu fiţi capabili să vă găsiţi una nouă, iar cel mai puţin rău lucru e să aveţi în continuare de lucru, dar să vă aflaţi într-un post plictisitor, de unde e greu să scăpaţi.” Astfel de spuse pot fi citite prin prisma culturii extrem de competitive din bankingul de dinainte de criză, dar sunt cu atât mai relevante în raport cu efectele crizei financiare şi cu uriaşul proces de transformare a industriei bancare care are loc în prezent şi la capătul căruia Paardekooper vede un sistem global cu alte standarde de evaluare a riscurilor şi cu bănci mult mai prudente.

    Procesul respectiv a afectat şi profesiunea de bancher, în primul rând în ţările unde statele au fost nevoite să salveze băncile cu bani publici sau să le naţionalizeze (cum a fost şi cazul grupului RBS, naţionalizat de Londra în 2009) sau acolo unde fraudele au dus la o percepţie negativă asupra bancherilor în general. “În 25 de ani de carieră în banking, au fost epoci când a fost la modă să lucrezi în domeniu şi altele când n-a mai fost la modă deloc. Acum există într-adevăr această percepţie negativă şi poate fi dificil, mai ales pentru un student care termină facultatea şi îşi doreşte o carieră într-o bancă. Însă trebuie să privim lucrurile pe termen lung. Dacă sunt 1-2 bancheri din Europa sau SUA care au ajuns în închisoare în urma unor scandaluri, 99%, poate 99,99% dintre cei care lucrează în sistemul bancar sunt oameni care muncesc din greu şi încearcă să-şi facă treaba cât pot de bine”, comentează Paardekooper. Cât priveşte grupul RBS, “din moment ce familia regală britanică face în continuare banking cu noi, cred că oferim într-adevăr servicii bune”.

    Ca să-i facă pe cei prezenţi la MEET THE CEO să înţeleagă mai bine “ce-l mână în luptă” – ori în carieră – pe un bancher, Henk Paardekooper insistă că pentru un om care lucrează în industria financiară, motivaţia principală nu sunt banii, sau nu ar trebui să fie banii, ci dezvoltarea personală: să se afle permanent în postura de a învăţa ceva nou, de a fi incitat să-şi folosească la maximum inteligenţa şi ceea ce ştie. “Când acest factor se epuizează, atunci apar rutina, plictiseala şi intervine nevoia de schimbare. Nu-ţi dai seama însă de asta peste noapte, ci în luni de zile, poate într-un an. Trebuie să-ţi recunoşti propriile semnale – cel puţin aşa e în cazul meu. De aceea şi fac comparaţia cu companiile: unora le ia mai mult să-şi dea seama că trebuie să-şi ajusteze strategiile, indiferent cât succes ar fi avut în trecut. Cu cât îşi dau seama mai repede, cu atât pot evolua mai bine.” De aici şi recomandarea lui stăruitoare pentru tinerii manageri de a-şi găsi în carieră mentori şi de a-şi forma echipele astfel încât “să poată fi provocaţi”, stimulaţi să-şi depăşească propriile automatisme de gândire şi, dacă e cazul, aduşi la realitate.

    SUNT ROMÂNII BUNI BANCHERI?

    “Nu toţi”, răspunde diplomatic olandezul. “Dar România are bancheri de calitate foarte bună. Bineînţeles, în primul rând dl. Isărescu, care e <tatăl> nostru”, adaugă apoi cu simpatie. Exemple nu dă, însă, întrebat dacă ar avea în vedere pe unii dintre ei cu care ar vrea să lucreze la RBS, replică: “Sunt aici de un an, am avut prilejul să întâlnesc mulţi bancheri şi… am o memorie bună”. Cert e că, în interiorul băncii, a avut ocazia să numească manageri noi, tineri, iar unii dintre ei au urcat astfel chiar două trepte ierarhice dintr-un foc.

    Paardekooper califică sistemul bancar din România ca fiind “stabil”, în special prin raportare la ceea ce se întâmplă pe pieţe dezvoltate din Vest unde bula creditării a avut mult mai mult timp să se extindă, precum Spania, Grecia, Irlanda. Sectorul bancar românesc este acum pe pierdere, din cauza provizioanelor în creştere: după primul trimestru, pierderea cumulată se situa la 192 mld. lei (43 mil. euro), în timp ce anul 2011 s-a încheiat cu o pierdere de aproape 777 mil. lei. La jumătatea anului, 18 bănci erau pe profit, 23 pe pierdere, iar creditele clasificate ca pierdere reprezentau 16,76% din total. “Ceea ce vedem e însă că băncile au devenit mai prudente şi iau măsuri de a remedia ceea ce e nesustenabil, iar calitatea supravegherii bancare este foarte bună, graţie profesionalismului înalt al BNR, care se bucură de o reputaţie excelentă în Europa”, spune şeful RBS România. Cu 41 de bănci, dintre care o bună parte au veleităţi de bancă universală, e de aşteptat însă ca structura sistemului să se schimbe: “Dacă vă uitaţi în jur la alte ţări, la pieţele dezvoltate, există doar câte 4-5 bănci universale mari, iar celelalte sunt de nişă, cu specializări diverse. Se va ajunge în cele din urmă şi în România la o astfel de structură”.

  • RBS România îşi schimbă preşedintele. Noul şef al băncii va fi olandezul Henk Paardekooper

    Henk Paardekooper vine de la Londra, unde a fost director pentru active corporative şi instituţionale din cadrul diviziei non-core a RBS din capitala britanică. Între 2004 şi 2010 a fost preşedintele RBS Rusia, unde a integrat ABN AMRO în RBS şi a condus sucursala rusească în perioada crizei financiare. În 2008 a preluat şi conducerea operaţiunilor din Comunitatea Statelor Independente.

    Născut în 1964, Henk Paardekooper este un bancher specializat în zona pieţelor emergente, cu o experienţă de peste 20 de ani. Are un masterat în econometrie la Universitatea Erasmus din Rotterdam. Înainte de 2004, Henk Paardekooper a condus echipa de consultanţă în corporate finance a băncii ABN AMRO, în Olanda. Experienţa sa se bazează pe o gamă largă de tranzacţii la care a luat parte, atât în segmentul de corporate banking (finanţarea fluxurilor comerciale, credite, cash management) cât şi în cel de investment banking (fuziuni şi achiziţii în corporate finance, pieţe de capital).

    Johan Gabriels, actualul preşedinte, şi-a început mandatul în 2009, când l-a înlocuit pe Peter Weiss, cel ce condusese banca începând din 2005. În timpul mandatului lui Gabriels, banca şi-a menţinut rate confortabile ale profitului şi ale solvabilităţii. RBS România, filiala grupului Royal Bank of Scotland, a încheiat primul semestru cu un profit net de 51 mil. lei, situându-se în topul celor mai profitabile bănci din România.

    După primele nouă luni, profitul RBS România se ridica la 67,5 mil. lei, iar valoarea activelor la 6,2 miliarde de lei, situând-o pe locul al şaptelea în sistemul bancar, cu o cotă de piaţă de 1,8%. RBS România are 26 de sucursale şi peste 900 de angajaţi.