Tag: Helsinki

  • Bucureştiul se află pe locul 134 din 150 în topul celor mai bune oraşe din lume pentru familii. Oraşele de pe primele locuri. Care capitală este pe ultimul loc

    Oraşele din nordul Europei şi cele din Canada sunt cele mai bune oraşe din lume pentru familii, primele poziţii în clasament fiind ocupate de Helsinki (Finlanda), Quebec (Canada) şi Oslo (Norvegia), arată un raport al companiei germane Movinga, o platformă online specializată în mutări. La polul opus se află Bucureştiul, care ocupă locul 134 dintr-un total de 150 de oraşe din lume. Ultima poziţie e ocupată de Istanbul. Astfel, în timp ce capitala Finlandei este evaluată la 100 de puncte din 100, Bucureştiul este aproape la jumătate. Alte oraşe din regiune sunt poziţionate mai bine, cu Budapesta şi Varşovia pe locurile 126 şi respectiv 127 şi cu Praga la jumătatea clasamentului.

    „Ca experţi în mutarea familiei, noi la Movinga ştim ce îşi doresc părinţii şi copiii lor, aceştia având alte nevoi şi aşteptări faţă de oamenii care se mută singuri într-un oraş nou. Studiul analizează 16 factori diferiţi pentru a descoperi care sunt cele mai bune oraşe pentru familii“, spun analiştii platformei. Printre indicatorii analizaţi se numără educaţia, rata şomajului, piaţa imobiliară şi preţurile (cât de accesibil financiar este un oraş). Au fost luate în calcul şi alte aspecte precum legislaţia în domeniul familiei, suma pe care o primesc mamele când intră în concediu maternal sau posibilitatea unor familii formate din părinţi de acelaşi sex. Au fost incluse totodată opiniile unor familii care au experimentat viaţa şi traiul în aceste oraşe.

    Bucureştiul a primit cele mai multe puncte pentru siguranţă şi deschiderea oamenilor către familii. La polul opus, nu există deschidere către diversitate, respectiv către familiile cu părinţi de acelaşi sex, iar sistemul medical nu este bine pus la punct.

  • Cât de mulţumiţi sunt clienţii de hotelurile din România. Varşovia, pe primul loc într-un top al satisfacţiei turiştilor

    Oaspeţii care au făcut rezervări prin intermediul www.hotel.info au evaluat hotelul la care au fost cazaţi după plecare, acordând un punctaj între 0 şi 10. În evaluarea generală au fost incluse criterii privind calitatea camerelor, amabilitatea personalului, curăţenia, nivelul de zgomot, raportul preţ-servicii, precum şi micul dejun/gastronomia.

    Astfel, Varşovia s-a clasat pe primul loc la nivel mondial, cu un mic avans şi 7,62 puncte în evaluarea generală. Oraşul Helsinki, ocupantul locului 2, a fost punctat cu 7,60.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bun venit in Anul iepurelui!

    Eroul cartii, Vatanen, este jurnalist la un ziar din Helsinki.
    Un individ blajin si fara mari drame existentiale, care isi face
    sarguincios, dar plictisit meseria. Plecat pentru un reportaj in
    provincie, impreuna cu un coleg fotograf, loveste cu masina, in
    plina pustietate, un iepure, iepurele nostru titular. Plecat pe
    urmele lui, il gaseste, ii ingrijeste labuta zdrobita si se
    ataseaza de el intr-atat, incat hotaraste, sub imperiul unei
    decizii aparent nesabuite, sa-si abandoneze nu doar colegul, ci
    toata viata lui anterioara. Adica nevasta (o femeie artagoasa si
    acra, care, pe deasupra, il mai si inselase), prietenii, casa si
    slujba calduta din capitala finlandeza. Fara regrete, dar si fara
    mari sperante de viitor, Vatanen isi vinde, telefonic, barca cu
    panze acostata intr-un fiord si, cu banii primiti la sediul unei
    banci din provincie, porneste intr-o veritabila odisee ecologista
    spre Cercul Polar, insotit de iepurasul vatamat.

    Cuplul om-iepure starneste hazul si rascoleste, intr-o maniera
    cu totul neobisnuita, resursele de tandrete ale cititorilor. Caci
    ce poate fi mai induiosator decat grija pe care si-o poarta unul
    altuia, maniera aproape stiintifica in care ziaristul hraneste
    animalul si felul cum animalul ii da omului tarcoale dupa fiecare
    scurta disparitie? Tandemul, in ciuda a tot soiul de oprelisti (o
    arestare la sediul politiei rurale, o urmarire ca-n filme, dupa ce
    a trecut fraudulos granita cu URSS, incendiul unei paduri) isi
    urmeaza impacat periplul spre niciunde si intalneste o galerie
    absolut fermecatoare de personaje (un doctor dus cu pluta, un
    buldozerist sinucigas, o pseudo-avocata, un fost politist paranoic
    si multi, multi altii, care mai de care mai nazdravani). Oriunde
    ajunge, Vatanen gaseste adapost, ba chiar si cate o slujba
    temporara, este intampinat cu solicitudine, se apropie hamesit de
    miracolul naturii si pare, in ciuda atmosferei suprarealiste prin
    care inoata, ca poate in sfarsit respira liber. Toate astea
    datorita, evident, micutului iepure schiop.

    Arto Paasilinna, “Anul iepurelui”, Editura Humanitas Fiction,
    Bucuresti, 2010