Tag: Heinz

  • Heinz şi Kraft Foods au fuzionat, creând a cincea mare companie de alimente şi băuturi din lume

    Noua companie, Kraft Heinz, va avea venituri anuale de aproximativ 28 de miliarde de dolari, generate de branduri precum Oscar Mayer, Philadelphia, Velveeta, Maxwell House, Ore-Ida şi Jell-O, precum şi brânza Kraft şi ketchup-ul Heinz.

    Berkshire Hathaway şi firma braziliană de investiţii 3G Capital, care au cumpărat împreună Heinz în 2013, deţin o participaţie de 51% la Kraft Heinz şi controlează şase din cele 11 locuri din board-ul companiei nou formate, inclusiv unul pentru preşedintele Berkshire, Warren Buffett.

    Preşeditele Kraft Heinz este Alex Behring, managing partner la 3G.

    Majoritatea conducerii de vârf a Kraft Heinz provine de la Heinz, inclusiv directorul general Bernardo Hees, care la rândul său este partener la 3G.

    Fondul 3G este cunoscut pentru faptul că urmăreşte cu atenţie cheltuielile şi a anunţat că va reduce costurile anuale ale Kraft Heinz cu 1,5 miliarde de dolari, până în 2017.

    Acţionarii Kraft au aprobat în unanimitate fuziunea, miercuri.

    Noua companie va fi tranzacţionată la bursa Nasdaq din 6 iulie.

    În cadrul fuziunii, acţionarii Kraft primesc acţiuni Kraft Heinz şi dividende speciale în valoare totală de 10 miliarde de dolari.

    Kraft Heinz va avea două sedii centrale, în Pittsburgh (sediul Heinz), şi în Northfield, suburbie a oraşului Chicago (sediul Kraft).

  • Miliardari la vânătoare de elefanţi şi de yeni

    Mai mult, Buffett a declarat că este în continuare în căutarea unei achiziţii mari şi are bani să plătească, aşa că “cine vede vreun alt elefant”, să îl anunţe. “Sunt pregătit pentru un alt elefant. Vă rog, dacă vedeţi vreunul, daţi-mi un telefon”, a glumit Buffett într-o discuţie telefonică cu moderatoarea emisiunii Squawk Box de la CNBC. Berkshire contribuie la preluarea fabricantului de ketchup Heinz, la care s-a asociat cu 3G Capital, cu 12-13 miliarde de dolari, dintr-o valoare totală a tranzacţiei de 28 de miliarde de dolari, astfel că are suficient capital pentru o altă achiziţie mare, dacă Buffett va găsi una.

    Soros a câştigat aproape un miliard de dolari mizând începând din decembrie pe declinul monedei Japoniei, în timp ce Greenlight Capital – condus de David Einhorn, Third Point LLC – Daniel Loeb şi Hayman Capital Management – Kyle Bass, au obţinut, de asemenea, profituri semnificative din speculaţiile pe yen. Dolarul american s-a apreciat cu circa 17% şi euro cu aproape 23% în raport cu yenul în ultimele trei luni. Declinul rapid al monedei Japoniei a alimentat temeri privind declanşarea unui război global de depreciere a monedelor naţionale cu scopul îmbunătăţirii sau păstrării competitivităţii economice.

  • Producătorul de ketchup Heinz, preluat de Warren Buffett şi 3G Capital pentru 28 miliarde dolari

    Acţionarii Heinz vor primi 72,5 dolari pe acţiune, cu 20% peste preţul înregistrat de titluri la închiderea de miercuri, relatează MarketWatch.

    După preluare, Heinz va fi retrasă de la bursă, iar sediul central va fi la Pittsburgh.

    Heinz “are un potenţial mare şi sustenabil de creştere”, a declarat Buffett, preşedinte şi director general al Berkshire Hathaway.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pariu pe o lada de whisky

    “De anul acesta nu mai distribuim Heinz, pentru ca planurile noastre si ale lor de crestere nu s-au potrivit. Modelul de distributie asigurat de noi a fost bun pana acum, dar nu si de acum incolo, asa ca Heinz va merge la un distribuitor de produse alimentare”, spune Petru Berciu, cel care detine impreuna cu partenerul sau Ion Biris, compania de import si distributie BDG, ce are in portofoliu marcile Jack Daniel’s, Finlandia, Jägermeister, Cutty Sark, Metaxa sau Evian.

    Distributia brandului de ketchup i-a adus anul trecut lui Berciu incasari de circa 1,5 milioane de euro, iar diferenta pana la cele peste 26 de milioane de euro incasate in total in 2008 a venit in special de pe urma distributiei de bauturi alcoolice. Un factor care a contribuit masiv anul trecut la cresterea BDG a fost preluarea, la sfarsitul lui 2007, a gamei Remy Cointreau si Metaxa, distribuite anterior de firma Sollers PPD.

    Cu incasari de 2,5 milioane de euro, marca Metaxa a recuperat din distanta fata de principalul competitor, marca locala Alexandrion, chiar daca volumele vandute s-au situat sub estimarile initiale (30.000 de baxuri de 9 litri, in loc de 40.000). “Metaxa nu performa dupa asteptari din cauza strategiei de marketing a principalului competitor, care se pozitionase foarte bine pe tot ce inseamna valorile Metaxa”, explica Berciu.

    Pentru 2009, compania are in vedere investitii de circa 800.000 de euro in marketing pentru marca Metaxa. In ceea ce priveste whiskyul Cutty Sark, preluat tot in 2007, Berciu nu se declara multumit: “Piata este foarte aglomerata, iar pretul este usor mai mare fata de restul marcilor din aceasta categorie. Nu e un produs aflat pe val, iar cresterea a fost mai mica decat cresterea pietei”.

    Surpriza anului 2008 a fost insa Jägermeister – “un exemplu de ce poti face cu o strategie bine pusa la punct”. In 2008, BDG a investit 100.000 de euro in promovarea produsului, iar principalul obiectiv a fost popularizarea acestuia in randul consumatorilor, prin organizarea de samplinguri in tara. Jägermeister a inregistrat in 2008 o crestere a volumelor vandute de 250% fata de 2007. Evolutia a fost mai buna decat cea a principalului produs distribuit de BDG, whiskyul Jack Daniel’s, care a avut vanzari totale de 16 milioane de euro in 2008, reprezentand o crestere de peste 60%.

    Una peste alta, cresterea de 37% a companiei in 2008 n-a mai fost la fel de mare ca in anul precedent (in 2007, vanzarile au urcat cu circa 60%, la 19 milioane de euro), dar BDG si-a consolidat pozitia alaturi de principalii distribuitori de bauturi de import, respectiv Cristalex (care estima vanzari de 26 mil. euro pentru 2008), Pernod Ricard si Sollers PPD (care estima pentru 2008 afaceri de 30 de milioane de euro).

    Anul 2009 va fi dificil insa pentru importatorul Finlandia, care trebuie sa isi mentina cota de piata, in contextul in care principalul sau competitor, Pernod Ricard, cu afaceri de circa 30 de milioane de euro in 2008, a preluat recent distributia pentru vodca concurenta Absolut, un brand cu vanzari semnificative pe piata romaneasca. “Mergem in continuare cu businessul de fiecare zi, iar daca vom avea o crestere de 20-30%, voi fi foarte fericit”, afirma Berciu.

    Piata de bauturi din import, estimata la circa 100 de milioane de euro in 2008, a fost caracterizata in ultimii ani de schimbari majore in portofoliile principalilor companii. Dupa mutarile din martie 2006 atrase de tranzactia la nivel mondial intre Pernod Ricard si Allied Domecq, Cristalex, importatorul Teacher’s, si-a adaugat pe lista coniacul Courvoisier in martie 2007, renuntand in schimb la distributia Cointreau, care a fost preluat de catre Sollers PPD.

    In noiembrie insa, la jumatate de an dupa preluarea whiskyului Cutty Sark (distribuit anterior de Heinrig), BDG a castigat distributia Metaxa si a gamei Remy Cointreau (ambele din portofoliul Sollers), in urma unui parteneriat cu producatorul francez Remy Cointreau prin intermediul caruia a devenit unicul distribuitor al acestuia pe plan local. Nici Pernod Ricard nu s-a lasat mai prejos si a venit cu sampaniile Mumm si Perrier Jouet, iar la sfarsitul lui 2008 a preluat si distributia Absolut de la Cristalex.

    Cum va arata piata bauturilor alcoolice de import in 2009, un an care va sta sub semnul crizei? “Chiar daca e criza, lumea va continua sa bea”, spune franc actionarul BDG Import. “Noi trebuie sa determinam consumatorul sa cumpere de la noi.” Si pentru ca lupta pe cotele de piata se da la distribuitor, in teren, cum spune Berciu, atentia se va concentra anul acesta pe o noua strategie de key accounts, segmentul care reprezinta peste 30% din cifra de afaceri a companiei, ca si pe un control riguros al distributiei.

    Pana acum, BDG a cumparat trei companii de distributie in Bucuresti, Timisoara si Cluj, iar in urmatorii doi ani mai vrea sa angajeze oameni pentru merchandising si sa cumpere inca doi distribuitori. “Din cauza crizei, aceste companii se confrunta cu probleme de capital de lucru, de brand, de portofoliu; de aceea noi nu le dam bani, ci venim cu produse si termene de plata avantajoase – practic o investitie de circa 500.000 de euro-marfa”, explica el.

    Berciu spune ca nu resimte o tentativa de incetinire a cresterii ca urmare a crizei, dar atentia acordata incasarilor de la distribuitori a sporit: “N-am simtit diferente la vanzari, dar suntem mult mai atenti la distributia din tara, la incasari. Controlul distribuitorilor, cash-flow-ul este cel mai important, nu marja de profit. De aceea nu renegociem termenele de plata”.

    Cat despre scenariul pentru 2009, actionarul BDG crede ca efectele crizei se vor resimti cu adevarat abia din martie. “Fluctuatiile de curs sunt comparabile acum cu cele din 1999. Dar sa nu uitam ca in ultimii ani au fost castiguri suplimentare, provenite din diferentele de curs de la inceputul, respectiv sfarsitul anului”, comenteaza Berciu. Nu preconizeaza o anumita valoare pentru cursul euro in 2009, dar nu crede ca “guvernul va fi linistit”, iar aceasta va afecta cursul: “Daca nu exista suficienta incredere, cursul creste. Nici nu cred ca vom avea un guvern care sa inceapa treaba, dar sper sa ma insel. Cert este ca n-o sa ne plictisim”.

  • Marile esecuri ale marilor branduri

    “De ce are succes cartea? N-am nici cea mai mica idee. Ba nu, nu-i chiar asa, am o idee: din cauza esecurilor. Oamenilor le place sa afle despre esecuri – nimic mai simplu. In special le place sa afle despre esecurile din lumea afacerilor.”

    Desi fenomenul (pe care a incercat si intelepciunea populara sa-l configureze in proverbul cu capra vecinului) este greu cuantificabil, nu putem sa nu-i dam dreptate lui Haig.

    Cand nu doar bacanul de la colt, ci si Colgate, Dell, Exxon, Ford, Harley Davidson, Heinz, IBM, Intel, Kellog’s, Kodak, Levi’s, McDonald’s, Procter & Gamble, Polaroid, Sony, Unilever, Coca-Cola sau Pepsi pot cunoaste gustul amar al insuccesului, lumea ciuleste urechile si vrea sa afle mai mult.

    Matt Haig s-a hotarat sa faca o trecere in revista a evenimentelor care au loc atunci cand mari grupuri internationale lanseaza branduri care esueaza spectaculos si cu pierderi financiare greu de recuperat.

    Inceputul este o istorie a procesului de branding (pe care il defineste drept “masura de protectie impotriva insuccesului”, un mod de a “pre-vinde” produsul sau serviciul), o inseriere a pacatelor de moarte ale brandingului (amnezia, vanitatea, megalomania, oboseala, paranoia si, in fine, irelevanta) si o enumerare a ideilor preconcepute in domeniu, cum ar fi “daca un produs este bun, el va avea succes”, “companiile mari vor avea mereu succes de brand” sau “brandurile puternice sunt cladite pe publicitate” (publicitatea sustine brandurile, dar nu le poate ridica de la zero).

    Urmeaza apoi povestea propriu-zisa, care beneficiaza de o abordare amuzanta, desi realitatea din spatele ei nu e deloc vesela. Descrierea pericolelor potentiale care ar trebui sa ne puna in alerta cand e vorba despre brandul nostru personal se citesc fara incrancenare si cu sentimentul ca niciodata nu e totul pierdut.

    Matt Haig, "Mari esecuri ale unor branduri renumite", Editura Meteor Press, Bucuresti, 2008