BusinessMagazin

Tag: HBO

  • Un al doilea serial inspirat de “Urzeala tronurilor/ Game of Thrones” ar putea fi lansat

    HBO este negocieri pentru a realiza un episod pilot pentru un serial a cărui acţiune va avea loc cu 300 de ani înaintea evenimentelor descrise în “Urzeala tronurilor/ Game of Thrones”. Scenariul va fi scris de George R. R. Martin şi de producătorul Ryan Condal, iar producţia este în lucru de aproximativ un an.

    Cinci scenarii asociate cu franciza “Urzeala tronurilor” au fost comandate de HBO în anul 2017.

    “Am avut cinci seriale în lucru la HBO, care să urmeze «Urzelii Tronurilor», şi trei dintre ele continuă să avanseze. Celelalte două seriale nu au scenariul finalizat deocamdată. Despre ce sunt? Nu pot spune, dar poate că unii dintre voi ar trebui să se uite peste «Fire & Blood » şi să propună teorii”, a scris George R. R. Martin în luna mai pe blogul lui.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bogăţia din Westeros, transpusă în lumea reală

    Game of Thrones a fost o adevărată mină de aur pentru HBO şi compania care deţine postul, Time Warner (achiziţionată de AT&T în 2018 pentru 85 de miliarde de dolari). Acesta nu este doar cel mai urmărit serial din istoria HBO, cu aproape 30 de milioane de telespectatori la fiecare episod doar în Statele Unite, ci şi o franciză cu o valoare de peste 1 miliard de dolari, potrivit celor de la New York Times.
    Pentru ultimul sezon, HBO a pus la bătaie 90 de milioane de dolari, adică 15 milioane de dolari pentru fiecare episod, o sumă nemaiîntâlnită în istoria televiziunilor.
    De unde vin însă banii? HBO nu se bazează pe publicitate, aşa cum fac reţelele tradiţionale, mizând în schimb pe abonamentele lunare pe care oamenii le achită operatorilor de cablu. Pare a fi o formulă câştigătoare, profitul HBO situându-se în jurul valorii de 6 miliarde de dolari în perioada 2015-2018, iar o bună parte din bani sunt reinvestiţi în producţii originale.
    Avantajul unui astfel de sistem, fără publicitate, este că cei de la HBO nu sunt neapărat interesaţi de performanţele fiecărui episod în parte, ci mai degrabă de evoluţia pe parcursul unui întreg an.
    Cei de la Hollywood Reporter au calculat că numărul celor care s-au abonat la HBO pentru a urmări Game of Thrones este unul impresionant: 50 de milioane.
    Dacă punem la socoteală şi
    DVD-urile, jucăriile şi celelalte produse inspirate de Westeros, concluzia este că Game of Thrones a asigurat o bună parte din veniturile gigantului HBO.
    Nu toată lumea e însă dispusă să plătească pentru a-şi vedea personajele preferate: serialul a reprezentat 17% din tot conţinutul piratat infectat de pe internet în 2018, deşi anul trecut nu a fost programată apariţia unor episoade noi din Game of Thrones. Descoperirea a fost făcută în urma unei cercetări întreprinse de compania de securitate cibernetică Kaspersky.

    Sōnar Māzis
    (Winter is coming)
    Game of Thrones şi lumea din Westeros au astfel o componentă economică puternică, atât în lumea reală cât şi în cea imaginată de George R.R. Martin în cartea sa – Cântec de gheaţă şi foc. În lumea reală, serialul înseamnă nu numai audienţă, ci şi turism. Filmat în Croaţia, Irlanda de Nord şi Islanda, a dus la o creştere importantă a încasărilor din turism. Este cazul Dubrovnikului, care, după apariţia sa începând cu sezonul 2, a înregistrat 244.000 de turişti, care au cheltuit 126 de milioane de euro. În 2017 numărul turiştilor a crescut la circa 2 milioane, într-un oraş cu 42.000 de locuitori.
    Serialul a beneficiat şi de sprijinul financiar al guvernului Irlandei de Nord, care estima că beneficiile aduse economiei locale depăşesc 200 de milioane de dolari. Câştigurile au fost şi de altă natură: expresia „Winter is coming” a intrat nu numai în vorbirea populară, ci şi în discursurile de la Casa Albă sau negocierile pentru Brexit. Arya a devenit unul dintre cele mai populare nume în Marea Britanie, la colegiul Berkeley se studiază limba dothraki şi se înregistrează o creştere a interesului tinerilor pentru studiile medievale. Chiar şi aplicaţia DuoLingo oferă cursuri de High Valyrian.
    Economic vorbind, dragonul este cea mai importantă valoare a lumii din Game of Thrones, pentru că reprezintă nu numai cele mai puternice creaturi, ci şi cea mai importantă monedă. Daenerys a dat o valoare, la un moment dat, unui pui de dragon, oferindu-l unui negustor pentru 8.000 de sclavi şi 5.000 de nepătaţi. Sub forma monezii de aur, un dragon valorează 30 – 210 monezi de argint şi între 1.470 şi 23.520 de monezi comune.
    Dimensunea financiară a Westerosului este dată de Banca de Fier, cea care a finanţat tronul de fier cu 3 milioane de monede, alături de Lannisteri, cu 2 milioane şi Credinţa celor Şapte cu 1 milion de monede. Economiştii au calculat că după venirea pe tron a lui Robert Baratheon cheltuielile coroanei au explodat, iar veniturile din taxe au scăzut.
    Cu toate că serialul produs de HBO a devenit unul dintre cele mai de succes producţii TV din toate timpurile, actorii din Game of Thrones încă nu au ajuns la nivelul de salarizare a unor vedete precum Charlie Sheen (Two and a Half Men) sau actorii din Friends, care primeau pe episod peste 1 milion de dolari (în sezonul 10 în cazul Friends).
    Publicaţia Hollywood Reporter a dezvăluit că o parte din actori a obţinut măriri de salariu. Astfel Peter Dinklage (Tyrion Lannister), Lena Headey (Cersei Lannister), Kit Harington (Jon Snow), Nikolaj Coster-Waldau (Jaime Lannister) şi Emilia Clarke (Daenerys Targaryen) au câştigat fiecare câte 500.000 de dolari de pe episod în ultimele două sezoane ale serialului (7 şi 8).
    Cu toate acestea, nu sunt cei mai bine plătiţi actori de la TV. Jim Parsons, Johnny Galecki sau Kaley Cuoco, vedetele din Big Bang Theory, câştigă 1 milion de dolari pe episod, iar Sofia Vergara (Modern Family) a avut venituri anul trecut de 28,5 milioane de dolari; o mare parte din acestă sumă a provenit din apariţiile în serialul Modern Family, potrivit Forbes.
    Chiar dacă finalul lui Game of Thrones nu a fost pe placul tuturor, un lucru este sigur: va trece mult timp până când un alt serial va putea fi numit, pe bună dreptate, un fenomen.

    1. Sansa Stark (Lady de Winterfell) / Sophie Turner
    Salariu: 150.000 de dolari/episod
    Avere netă: 6 milioane de dolari

    2. Arya Stark / Maisie Williams
    Salariu: 150.000 de dolari/episod
    Avere netă: 6 milioane de dolari

    3. Daenerys Targaryen / Emilia Clarke
    Salariu: 500.000 de dolari/episod
    Avere netă: 13 milioane de dolari

    4. Jaime Lannister / Nikola Coster-Waldau
    Salariu: 500.000 de dolari/episod
    Avere netă: 16 milioane de dolari

    5. Tyrion Lannister / Peter Dinklage
    Salariu: 500.000 de dolari/episod
    Avere netă: 15 milioane de dolari

    6. Jon Snow / Kit Harington
    Salariu: 500.000 de dolari/episod
    Avere estimată: 12 milioane de dolari

    7. Cersei Lannister / Lena Headey
    Salariu net: 500.000 de dolari/episod
    Avere estimată: 9 milioane de dolari

    Sursa: stylecaster.com

  • Cronica de film: Brexit, mai mult documentar decât film – VIDEO

    Filmul Brexit, avându-l în rolul principal pe Benedict Cumberbatch, explică toate strategiile folosite de tabăra pro-Brexit pentru a convinge oamenii de rând că Regatul Unit e mai puternic în afara UE.

    Recunosc că unele informaţii îmi erau necunoscute, dar dincolo de asta, filmul pare mai degrabă un documentar cu momente menite să-ţi amintească că urmăreşti totuşi un film şi nu un buletin extins de ştiri de pe BBC.
    Am fost tentat să scriu că înclinaţiile anti-Brexit ale celor care au realizat filmul sunt evidente; mi-am amintit, apoi, că nu a prea mai rămas nimeni care să fie ferm convins de beneficiile procesului în cauză.
    Detaliez: de-a lungul istorisirii, cei care au pledat pentru Brexit sunt prezentaţi ca personajele negative şi, pe alocuri, chiar lipsite de inteligenţă, în vreme ce aparţinătorii taberei Remain apar ca nişte luptători împotriva demagogiei şi a unui viitor sumbru. În realitate, însă, lucrurile nu au stat chiar aşa; este adevărat că cei care au susţinut Brexitul au manipulat date pentru a-şi susţine mesajul, dar să nu uităm că întreaga tragicomedie britanică a plecat de la orgoliul de nestăvilit al lui David Cameron.
    Mă întorc la film şi trebuie să remarc prestaţia excelentă a lui Cumberbatch, care joacă rolul Dominic Cummings, cel care a pus la cale toată strategia pro-Brexit. Sunt obişnuit însă cu prestaţiile sale excelente, aşa că trec la actorul care m-a surprins într-un mod plăcut: Paul Ryan, un actor de televiziune cvasinecunoscut în România, îl întruchipează excelent pe Nigel Farage, liderul UKIP. Poate vi-l amintiţi: e cel care a militat pentru Brexit, dar a dispărut atunci când s-a pus problema să preia rolul de prim-ministru de la Cameron.
    Ryan se achită de sarcină extrem de bine, lăsându-te cu sentimente mixte faţă de Farage: atât ură, cât şi un soi de simpatie pentru un om care pare depăşit de ceea ce a pus în mişcare.
    Brexit e un film simplu, lansat la momentul oportun pentru a atrage atenţia. Nu e o reuşită cinematografică, pentru că stilul documentar în care e realizat nu te poate captiva cu adevărat. Pentru cei care sunt însă curioşi ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi fatidică de 23 iunie 2016, filmul e o bună sursă de informare.

    Notă: 6/10

  • Brexit, versiunea pentru micul ecran

    Filmul Brexit, avându-l în rolul principal pe Benedict Cumberbatch, explică toate strategiile folosite de tabăra pro-Brexit pentru a convinge oamenii de rând că Regatul Unit e mai puternic în afara UE.
    Recunosc că unele informaţii îmi erau necunoscute, dar dincolo de asta, filmul pare mai degrabă un documentar cu momente menite să-ţi amintească că urmăreşti totuşi un film şi nu un buletin extins de ştiri de pe BBC.
    Am fost tentat să scriu că înclinaţiile anti-Brexit ale celor care au realizat filmul sunt evidente; mi-am amintit, apoi, că nu a prea mai rămas nimeni care să fie ferm convins de beneficiile procesului în cauză.
    Detaliez: de-a lungul istorisirii, cei care au pledat pentru Brexit sunt prezentaţi ca personajele negative şi, pe alocuri, chiar lipsite de inteligenţă, în vreme ce aparţinătorii taberei Remain apar ca nişte luptători împotriva demagogiei şi a unui viitor sumbru. În realitate, însă, lucrurile nu au stat chiar aşa; este adevărat că cei care au susţinut Brexitul au manipulat date pentru a-şi susţine mesajul, dar să nu uităm că întreaga tragicomedie britanică a plecat de la orgoliul de nestăvilit al lui David Cameron.
    Mă întorc la film şi trebuie să remarc prestaţia excelentă a lui Cumberbatch, care joacă rolul Dominic Cummings, cel care a pus la cale toată strategia pro-Brexit. Sunt obişnuit însă cu prestaţiile sale excelente, aşa că trec la actorul care m-a surprins într-un mod plăcut: Paul Ryan, un actor de televiziune cvasinecunoscut în România, îl întruchipează excelent pe Nigel Farage, liderul UKIP. Poate vi-l amintiţi: e cel care a militat pentru Brexit, dar a dispărut atunci când s-a pus problema să preia rolul de prim-ministru de la Cameron.
    Ryan se achită de sarcină extrem de bine, lăsându-te cu sentimente mixte faţă de Farage: atât ură, cât şi un soi de simpatie pentru un om care pare depăşit de ceea ce a pus în mişcare.
    Brexit e un film simplu, lansat la momentul oportun pentru a atrage atenţia. Nu e o reuşită cinematografică, pentru că stilul documentar în care e realizat nu te poate captiva cu adevărat. Pentru cei care sunt însă curioşi ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi fatidică de 23 iunie 2016, filmul e o bună sursă de informare.

    Notă: 6/10

  • Surpriză: Ce se întâmplă cu unul dintre cele mai urmărite televiziuni de către români

    Cumpărătorul evident ar fi Sky, deţinut de grupul Comcast, datorită relaţiei pe care o are cu HBO. Sky difuzează conţinutul HBO în Marea Britanie, Germania şi Italia.
     
    HBO a devenit parte din AT&T după ce grupul telecom a încheiat anul trecut tranzacţia prin care a achiziţioant Time Warner.
     

  • “Leaving Neverland”, cu acuzatorii lui Michael Jackson, una dintre cele mai urmărite producţii HBO

    “Leaving Neverland” a devenit a treia cea mai urmărită producţie dintre documentarele HBO din ultimul deceniu.

    Cele patru ore de documentar au fost difuzate duminică şi luni. Prima parte a avut o medie de 1,29 de milioane de telespectatori, după producţia dedicată scientologiei “Going Clear: Scientology and the Prison of Belief”, cu 1,7 milioane, şi după una concentrată asupra relaţiei dintre Debbie Reynolds şi fiica sa, “Bright Lights: Starring Carrie Fisher and Debbie Reynolds”, cu 1,6 milioane.

    Cea de-a doua parte a strâns 927.000 de telespectatori, media generală fiind de 1,11 milioane de telespectatori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Veşti proaste pentru fanii Game of Thrones, ultimul sezon al serialului ar putea fi amânat dinou

    El spune că, cel mai probabil, în februarie vor începe filmarea pilotului. Sezonul 7 a avut premiera pe HBO pe data de 16 iulie 2017, cu şapte episoade. Cel de-al optulea şi ultimul sezon al serialului bazat pe scrierile lui George R. R. Martin va avea doar şase episoade. 

    Scenariul este semnat de Jane Goldman (“Kick-Ass”, “Kingsman”) şi de scriitorul George R.R.Martin, autorul romanelor care au stat la baza serialului TV ”Game Of Thrones”.

    Serialul este cel mai mare succes al postului HBO, cu aproximativ 30 de milioane de telespectatori în SUA şi o armată de fani la nivel mondial.

  • HBO dezvăluie când va fi lansat ULTIMUL SEZON din Game of Thrones

    Casey Bloys, preşedintele departamentului de programe al HBO, a oferit această informaţie la un eveniment al Television Critics Association, care a avut loc miercuri, la Los Angeles, însă a refuzat să dea mai multe detalii.

    El a mai dezvăluit că, în prezent, se caută regizor şi actori pentru seria intitulată provizoriu “The Long Night”, un spin off inspirat de franciza de succes ”Game of Thrones”. Acesta a adăugat că filmările pentru episodul pilot vor începe anul viitor.

    Producţia a fost comandată de postul HBO în luna iunie, iar povestea noii serii are loc cu câteva mii de ani înainte de evenimentele prezentate în ”Game Of Thrones”.

    Scenariul este semnat de Jane Goldman (“Kick-Ass”, “Kingsman”) şi de scriitorul George R.R.Martin, autorul romanelor care au stat la baza serialului TV ”Game Of Thrones”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cronică TV: Silicon Valley

    Silicon Valley e un serial care spune povestea (nefericită, de cele mai multe ori) lui Richard Hendricks, un tânăr programator care visează să schimbe lumea. Alături de alţi patru prieteni, Richard încearcă să revoluţioneze tot felul de tehnologii şi să pună pe picioare o companie de succes. Lucrurile nu ies însă niciodată aşa cum îşi imaginează echipa, ducându-i pe tinerii programatori în situaţii cel puţin penibile. Numele companiei e Pied Piper, iar ceilalţi membri ai echipei sunt Jared, Bertram, Dinesh şi Erlich.

    Mike Judge, creatorul serialului, are la activ producţii memorabile ca Idiocracy sau Office Space; el semnează şi regia mai multor episoade.

    Poate să nu vi se pară mare lucru ce urmează să spun, dar Silicon Valley e un serial de comedie care te face să râzi. E important, pentru că găsesc tot mai greu poante bune în producţiile de azi. Silicon Valley prezintă cu umor toate problemele pe care le întâlnesc antreprenorii la început de drum. Şi nu e vorba doar de cei din domeniul tehnologiei, pentru că situaţiile pot fi întâlnite cu siguranţă şi în alte zone.

    Unul dintre personajele principale a fost eliminat din poveste la finalul sezonului 4 şi recunosc că am avut îndoieli vizavi de succesul următoarelor episoade. Nu e cazul, pentru că echipa de scenarişti e într-o formă de zile mari. Primul episod continuă seria glumelor bune, iar asta mă face să sper că HBO va mai prelungi cu câteva sezoane producţia.

    Serialul aduce în discuţie şi modul în care micile start-up-uri trebuie să îşi croiască loc printre giganţi ca Facebook, Google sau Microsoft. Compania care ”face legea“ în serial e Hooli, un soi de combinaţie între Google şi Apple şi care încearcă să fure fiecare idee bună a lui Richard. Se intră repede într-un joc de-a şoarecele şi pisica, iar lupta pentru supravieţuire îi aduce pe cei de la Pied Piper în cele mai neaşteptate situaţii.

    Un alt element de apreciat este că producătorii nu se feresc de tema stereotipurilor, ci o tratează pe larg, ironizând modul în care programatorii asiatici sunt apreciaţi mai mult decât cei europeni sau modul în care antreprenorii veniţi din Orientul Mijlociu trebuie să explice, de nenumărate ori, că nu toţi pakistanezii sunt terorişti.

    Dacă mai aveţi nevoie şi de alte argumente, ajută poate să amintesc că Silicon Valley a fost nominalizat în 2015 şi 2016 la Globul de Aur pentru cel mai bun serial de televiziune, comedie sau muzical.

    Subliniez faptul că Silicon Valley nu e un serial pentru cei pasionaţi de tehnologie, ci unul pentru oamenii care caută umor de calitate. Nu trebuie să fii expert ca să înţelegi glumele, pentru că ele sunt explicate pe înţelesul tuturor. Vorbim, fără doar şi poate, de unul dintre cele bune seriale de comedie produse de HBO.


    NOTA: 9/10

  • Cronică TV: Mai există şi umor de calitate

    Last Week Tonight a lansat recent al cincilea sezon, dar serialul pare la fel de proaspăt ca în ziua în care a ieşit pe piaţă. John Oliver este un britanic stabilit în Statele Unite care a lucrat ani buni ca scenarist la emisiunea Daily Show with Jon Stewart; HBO i-a oferit apoi şansa de a avea propria emisiune, iar el a profitat la maximum de ea.

    Episoadele sunt împărţite de obicei în 3-4 segmente, legate mai mult sau mai puţin de evenimente recente, iar Oliver nu face altceva decât să ia la mişto, simplu spus, personajele sau faptele aflate în prim-plan.

    Pare o reţetă simplă, dar e una cu care e destul de greu să ieşi în evidenţă, mai ales dacă vrei ca în spatele umorului să existe şi informaţii folositoare publicului. John Oliver are însă ajutorul unei echipe numeroase – scenarişti, reporteri şi alţii care transformă câteva minute de umor într-o lecţie de cultură generală. Ce impresionează la Last Week Tonight e lista subiectelor abordate: de la locurile de stocare a arsenalului nuclear şi starea deplorabilă în care acestea au ajuns până la scandalurile de corupţie din interiorul FIFA, falşii predicatori din Statele Unite care au adunat averi de zeci de milioane sau celebrele studii derulate de cercetători britanici.

    Cele mai multe scheciuri din sezonul trecut l-au avut în centru pe Donald Trump; mi s-a părut memorabil episodul în care Oliver descoperă că adevăratul nume de familie al lui Trump fusese cândva Drumpf (atunci când străbunicii acestuia imigraseră în Statele Unite) şi oferă o extensie pentru browserul Chrome care să înlocuiască numele pe fiecare pagină pe care acesta apare. A fost, de altfel, şi cel mai de succes episod al serialului, generând zeci de milioane de vizualizări pe canalele online.

    Trebuie spus că imparţialitatea, cel puţin în ceea ce priveşte politicul, lipseşte cu desăvârşire din Last Week Tonight; Oliver e un democrat convins şi nu ratează nicio ocazie de a mai arunca nişte săgeţi în direcţia republicanilor. O face însă cu umor, iar asta l-a adus în situaţia de a fi urmărit de oameni care votează cu ambele partide.

    Insist asupra ideii că Last Week Tonight atrage prin diversitatea subiectelor şi prin corectitudinea informaţiilor prezentate, pentru că acesta e de fapt punctul forte al emisiunii. Majoritatea emisiunilor de satiră tratează superficial evenimentele, iar asta nu mi se pare corect; atunci când vrei să ironizezi o persoană, asigură-te măcar că o faci bazându-te pe lucruri reale.

    E unul dintre puţinele seriale pe care le urmăresc, în mod constant, de mai mulţi ani. Mai mult, e printre singurele la care mă uit şi în reluare atunci când am ocazia; inutil să mai precizez că vă recomand acelaşi lucru şi vouă.

    Nota: 9/10